Băsescu: nu mă las până nu-i aduc sub 5% !

Declarația din titlu aparține individului din imagine chiar dacă fundalul nu este de la momentul în care individul a pronunțat „fatidica” amenințare.

Pentru cei care își mai amintesc, aceasta a fost declarația lui Traian Băsescu, în primul său mandat de Președinte al României, aflat în rol dublu, și acela de președinte al partidului din care provenea. Când Băsescu a început să joace tontoroiul pe Constituție iar jurnaliștii calificați astăzi de Băsescu ca „lingăi”, eu le spuneam pupincuriști băsescieni, aplaudau entuziasmați de profunzimea gândirii băsesciene. Când „intelectualii lui Băsescu” a sărit ca arși și au gângurit duios că asta este o viziune democratică a strălucitului conducător. Bine, astăzi, intelectualii lui Băsescu și-au adus aminte că s-au specializat în compuneri și îi scriu „de dulce” strălucitului, dar nu este tema mea preferată acum. Pomenesc aceste lucruri doar pentru a ajunge la altă relatare.

După ce s-a închipuit un fel de „Zeus” care aruncă cu fulgerele în capetele muritorilor de rând care l-au supărat, Băsescu a făcut tot ce a putut pentru a-și realiza scopul. PNL sub Tăriceanu a devenit ținta predilectă a campaniilor de defăimare publică. Au fost momente grele. Mai ales după ce o fracțiune a PNL, condusă de doi foști președinți ai partidului, a plecat din partid și au format un nou partid care mai apoi s-a unit cu PD-ul condus pe față de Emil Boc dar din spate de Băsescu rezultând PDL-ul care, după mulți ani s-a rupt la rândul lui rezultând PDL Blaga (majoritar) și PMP-ul Elenei Udrea care, nu după mult timp, a devenit al lui Băsescu.

Majoritatea jurnaliștilor l-au însoțit pe Traian Băsescu și au găsit în PNL „oaia neagră” a democrației în România. Majoritatea ! Dar și jurnaliștii au avut oile lor negre, oameni care cunoscând ceva istorie dar și istorie politică, oameni cu stimă față de trecutul țării de care aparțin, au apărat PNL ca partid chiar dacă nu au agreat pe unii lideri ai acestuia. A fost bine. În timp, „oile negre” din rândul jurnaliștilor au ieșit la lumină ca adevărați apărători ai democrației (cu excepția celor care se produc la Antena 3 sau a celor care au trecut pe la Antena 3 !) iar admiratorii lui Băsescu și-au primit bine-meritată răsplată de la cel pe care l-au lăudat atât de mult. Au fost calificați ca „lingăi” ! Superb ! Iar asta îmi confirmă faptul că întotdeauna o ticăloșie se recompensează cu o altă ticăloșie.

În anii negri petrecuți sub „bombardamentul” mediatic și cultural al iubitorilor de Băsescu, PNL a scăzut până la limita nucleului său dur (în jur de 15%). Oameni cu simțul patriotismului real nu al oportunismului de mahala promovat de Traian Băsescu și „lingăii” lui. Partidul controlat de Băsescu a înțeles cel mai bine ce nu este în regulă cu el. De aceea a fost ales Vasile Blaga în fruntea lui în dauna Elenei Udrea, pupila lui Băsescu, după ce Emil Boc a decis să renunțe la conducerea partidului și să se retragă la Cluj. Odată ce Băsescu a fost identificat ca sursă a răului, al dezordinii și al anti-democrației, evoluția politică a PNL s-a schimbat. A început să urce și a devenit atractiv pentru a constitui împreună cu PDL principala forță politică de dreapta din România. Era și normală unificarea celor două partide. Liberalii și democrat-liberalii aveau obiective politice comune, aveau practici politice asemănătoare, aveau același bazin electoral. Uniunea lor era naturală iar rezultatele de astăzi confirmă aceste lucruri.

După evenimentele de ieri mi-am amintit de zicerea lui Băsescu. Faptul că nu a putut scoate PNL de pe scena politică este cel mai mare eșec al lui ! Este un eșec personal. Îl face mic, ca politician. Este mic ca om, plastic descrie Liiceanu într-o scrisoare a lui cum scara pe care a urcat Băsescu l-a dus înapoi de unde a plecat, la începuturile carierei lui politice, nu altcumva. Iar acolo, la începuturile lui ca politician, Băsescu era un „șmecheraș”, un profitor al oportunităților de duzină, cu o formare „profesională” bună pentru un contrabandist dar în nici un caz pentru un om politic. Pentru că „excepția întărește regula”, Traian Băsescu este un exemplu de manual. Din rahat, nu poți face bici !