Ca Program politic ales, moțiunea va arăta cum vor fi puse în operă principiile, scopurile, programele partidului între două Convenții Naționale. Este evident faptul că Programul politic va trebui să țină cont de situația, starea în care partidul este la momentul Convenției. Acum, PNL este în opoziție. Ca atare, Programul politic prezentat ca moțiune la Convenție va avea ca finalitate politică câștigarea alegerilor viitoare pentru a ajunge la guvernare. Dacă PNL ar fi fost la guvernare, pe lângă obiectivul câștigării alegerilor ar fi fost și cel al guvernării, prin Programul de guvernare.
Trebuie să fim atenți și la art. 66 teza a doua din Statut care prevede că fiecare moțiune depusă de candidații la funcția de președinte al PNL trebuie să cuprindă idei care „promovează valorile creştin-democrate, liberale şi conservatoare.” După cum se observă, nu se vorbește despre o alternanță a ideilor, ci de un mixt, moțiunea câștigătoare urmând a fi Programul politic al PNL de centru-dreapta cu accente de dreapta.
Evident că fiecare candidat va pune accentul pe linia ideologică pe care o îmbrățișează, în interiorul căreia se simte mai bine însă va trebui, obligatoriu, să țină cont și să preia și elemente de doctrină din „vecinătatea statutară”. Interesant, după părerea mea.
Voi apela la Wikipedia pentru a ocoli gargara cu pioneze a „analiștilor politici”, cea care de cele mai multe ori induce confuzii în mintea televizioniștilor. Societățile moderne au devenit incubatoare pentru „homo televizionensis”, specie umană care nu mai are preocuparea de a supraviețui și a se dezvolta prin interacțiunea cu mediul înconjurător ci așteaptă, în fața televizorului, să „pice para mălăiață”. În particular, urmărind niște emisiuni privind evoluția omului, cu accent pe evoluția mâinii și a piciorului, membre care au aceste forme datorită funcțiilor cerute lor de omul aflat în evoluție, mă gândesc la un viitor în care mâinile vor avea, cumva, altă formă și alte funcții din cauza utilizării intensive ale telecomenzilor ! Cel puțin la „noua” specie umană, „homo televizionensis”.
Liberalismul, în sinteză la Wikipedia, ar fi așa ceva:
Liberalismul (din franțuzescul libéralisme) este un curent ideologic și social-politic care promovează libertatea și egalitatea în drepturi.[1] Liberalii îmbrățișează o gamă largă de opinii.
În funcție de modul de înțelegere a acestor principii, majoritatea liberalilor susțin următoarele idei fundamentale:
- constituționalismul,
- democrația liberală,
- alegeri libere și corecte,
- drepturile omului,
- comerțul liber,
- precum și libertatea religioasă.
Liberalismul cuprinde mai multe tendințe intelectuale și tradiții, dar curentele dominante sunt liberalismul clasic, care a devenit popular în secolul al XVIII-lea,[7] și liberalismul social, care a devenit popular în secolul al XX-lea.
Stricto sensu, liberalismul, numit „clasic”, este un curent filosofic născut în Europa secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea, care pleacă de la ideea că fiecare ființă umană are, prin naștere, drepturi naturale pe care nicio putere nu le poate impieta și anume: dreptul la viață, la libertate și la proprietate.
Ca urmare, liberalii vor să limiteze prerogativele statului și ale altor forme de putere, oricare ar fi forma și modul lor de manifestare.
În sens larg, liberalismul proslăvește construirea unei societăți caracterizate prin:
- libertatea de gândire a indivizilor,
- domnia dreptului natural,
- liberul schimb de idei,
- economia de piață pe baza inițiativei private și
- un sistem transparent de guvernare, în care drepturile minorităților sunt garantate.
Există mai multe curente de gândire liberală care se diferențiază într-un mod mai precis prin fundamentele lor filosofice, prin limitele asignate statului și prin domeniul asupra căruia ele aplică principiul libertății.
Liberalismul politic este doctrina care vizează reducerea puterilor statului la protecția drepturilor și libertăților individuale, opunându-se ideii de „stat providențial”. Indivizii sunt liberi să își urmărească propriile interese, atât timp cât nu afectează drepturile și libertățile celorlalți. Liberalismul economic este doctrina care proclamă libera concurență pe piață, neintervenția statului în economie și are ca principiu fundamental proprietatea individuală.Creștin-democrația, ar fi așa ceva:
Creștin-democrația a reprezentat o mediere între liberalism (individualism) și socialism (colectivism), aducând în politică și elemente noi precum morala creștină și subsidiaritatea.
Creștin-democrația se intersectează cu conservatorismul în puncte fundamentale ale ideologiei, precum respectul față de valorile tradiționale, credința și familia.
Democrația creștină este o ideologie politică, care urmărește să aplice principiile creștine în politica publică.
În practică, democrația creștină este, adesea, considerată conservatoare pe probleme culturale, sociale și morale (conservatorism social) și pledează pentru o economie socială de piață în domeniul economic (cu economie de trecere spre social-democrație, ce se bazează pe morala de familie).
Este evident că între liberalism și creștin-democrație există diferențe majore de abordare.
Cât privește conservatorismul, acesta este antiliberal, pur și simplu, pentru că a apărut ca o reacție la liberalism !
1. Omul ca ființă eminamente religioasă, întruchipare a rațiunii, a instinctului și a emoției, iar religia - element fundamental al societății civile.
2. Comunitatea ca element teleologic anterior individului.
3. Drepturile ca urmare firească a obligațiilor individuale.
4. Răul considerat înrădăcinat în ființa umană și nu în instituțiile statale.
5. Inegalitatea umană (nu și din punct de vedere moral, însă) ca urmare a organizării sociale complexe.
Ei bine, Statutul PNL obligă candidații la funcția de președinte al partidului să facă un mixt din aceste trei curente de gândire politică ! Iar treaba asta apare ca urmare a construcției Statutului după fuziunea dintre PNL și PDL. Ce este mai dificil de acceptat, este atitudinea indiferentă a unor persoane cu responsabilități față de problema doctrinară. Care este absentă, după câte văd eu. Cine ești ? O struțo-cămilă politică !
Și totuși, în Statutul PNL s-a construit ceva, ceva care aduce mai mult a liberalism dar introduce și elemente care să mulțumească celelalte două curente filosofice și politice. În art. 5 din Statut, se arată că misiunea PNL , ca partid de centru-dreapta, este crearea unei societăţi moderne în România, bazată pe economia socială de piaţă şi pe principiile responsabilităţii, subsidiarităţii, solidarităţii şi justiţiei sociale.
În continuare, la punctul 4 din art. 5 al Statutului sunt desfășurate obiectivele politice ale PNL. Normal, după atâtea lecturi, am ajuns la o concluzie.
PNL a renunțat la economia de piață pe baza inițiativei private și a adoptat economia socială de piață, dominantă în statele vest europene, economie bazată pe principiul subsidiarității și al solidarității sociale. În acest fel, PNL a renunțat și la principiul neintervenției statului în economie.
Urmărind obiectivele politice ale PNL, am senzația că actuala linie politică, combinația între creștin-democrație, liberalism și conservatorism se traduce prin „liberalism economic” controlat de stat, specific creștin-democrației și socialismului, statul intervenind când anumiți agenți economici o duc mai rău în favoarea acestora eliminând astfel principiul concurenței între aceștia, punând „jug” agenților economici care ar putea profita de „necazul” celor incompetenți sau incorecți. Avem acest tip de intervenție când statul român - sub dictatura lui Traian Băsescu -, după modelul Germaniei și Franței (și nu numai), a pompat bani în băncile românești (cu capital străin, european totuși) când acestea au fost puse la plată - de piața liberă -, pentru abuzurile comise. Și pentru a umple găurile de la buget și a acoperi îndatorarea, Traian Băsescu și Emil Boc au redus salariile bugetarilor cu 25%, au vrut să reducă și pensiile cu 15% dar nu au putut. Avem și exemplu intervenției de stat pentru „salvarea” marilor consumatori de energie - Alumina Slatina (capital rusesc) cu intervenția lui Băsescu -, dar și societățile lui Nicolae cu produse chimice „ajutate” de Tăriceanu și Vosganian (liberali de seamă, după mintea unora !).
Suntem în fața unei ciudățenii filosofico-politice. Este adevărat că în cadrul Uniunii Europene, din care facem parte (din fericire !), principiul subsidiarității este unul de bază, însă am mare teamă că aplicarea lui la nivelul statului român se va limita la intervenția controlată a statului asupra autorităților locale. Când acest principiu se aplică la economia socială de piață, degeaba mai cerem concurență, competiție, producție la dispoziția consumatorului, egalitate de șanse, transparență. Subsidiaritatea abuziv folosită poate duce la tutelă, poate duce la socialism, pur și simplu.
Aștept, curios, să văd care va fi moțiunea câștigătoare. Există pericolul ca liberalii „clasici” să aibă mai multe de comentat. Să fie mai virulenți. Să se simtă trădați. PNL este singurul partid care încă mai are ceva liberal în el. ALDE este o mare minciună, este un mixt de oportuniști care nu au nimic a face cu filosofia deși stau cu ea în gură zi de zi. Există doar PNL ca partid al unei filosofii politice și a unei atitudini politice coerente. Dacă se strică, liberalismul dispare din România.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu