CCR Dorneanu face un joc periculos.

Citesc la Agerpres extrase din motivarea CCR privind conflictul juridic de natură constituțională între Ministerul Public - DNA și Guvern, generat de cercetarea efectuată de DNA asupra modului în care unii membri ai Guvernului au produs și adoptat celebra OUG nr. 13/2017.

Mi-a reținut atenția, în special, următorul paragraf:

Declanșarea unei ample anchete penale care s-a concretizat prin descinderi la Ministerul Justiției, ridicarea de acte, audierea unui număr mare de funcționari publici, secretari de stat și miniștri a determinat o stare de tensiune, de presiune psihică, chiar pe durata derulării unor proceduri de legiferare, creându-se premisele unui blocaj în activitatea de legiferare. Astfel, sub imperiul unei temeri declanșate de activitatea de cercetare penală și de formularea unor viitoare acuzații care pot determina incidența răspunderii penale, Guvernul este blocat în activitatea sa de legiuitor. Împrejurarea creată golește de conținut garanția constituțională referitoare la imunitatea inerentă actului decizional de legiferare, de care beneficiază membrii Guvernului, garanție care are ca scop tocmai protejarea mandatului față de eventuale presiuni sau abuzuri ce s-ar comite împotriva persoanei care ocupă funcția de ministru, imunitatea asigurându-i acesteia independența, libertatea și siguranța în exercitarea drepturilor și a obligațiilor ce îi revin potrivit Constituției și legilor

După ce a judecat ca o instanță de judecată penală, CCR Dorneanu săvârșește „o minune”. Extinde imunitatea membrilor Guvernului față de ceilalți funcționari din ministere !

Are dreptate CCR Dorneanu când se referă la membrul Guvernului, ministru al Justiției, că nu poate fi urmărit penal de DNA sau DIICOT dacă nu este o cerere a Camerei Parlamentului din care face parte - Constituție și Legea răspunderii ministeriale -, dar nu are dreptate când este vorba despre funcționarii publici care încadrează ministerul ! Imunitatea ministrului nu se extinde asupra subordonaților ! Iar aici, DNA a cerut funcționarilor publici din subordinea ministrului declarații, documente etc. pentru a vedea dacă un act normativ s-a întocmit pentru a satisface alte cerințe decât cele într-un stat de drept.

Dacă ne uităm la Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, la art. 45 vom observa ceva anume:

Articolul 45 (1) Functionarii publici raspund, potrivit legii, de indeplinirea atributiilor ce le revin din functia publica pe care o detin, precum si a atributiilor ce le sunt delegate.(2) Functionarul public este obligat sa se conformeze dispozitiilor primite de la superiorii ierarhici.(3) Functionarul public are dreptul sa refuze, in scris si motivat, indeplinirea dispozitiilor primite de la superiorul ierarhic, daca le considera ilegale. Daca cel care a emis dispozitia o formuleaza in scris, functionarul public este obligat sa o execute, cu exceptia cazului in care aceasta este vadit ilegala. Functionarul public are indatorirea sa aduca la cunostinta superiorului ierarhic al persoanei care a emis dispozitia astfel de situatii.

Ei bine, după ce procurorii care au primit sarcina cercetării cauzei vor ajunge la ministrul în cauză, la celebrul Florin Iordache, ar fi urmat depunerea unei sesizări la Camera Parlamentului de care aparține pentru ca aceasta să permită urmărirea penală a ministrului, în situația în care ministrul ar fi avut un rol activ în comiterea unor infracțiuni.

Ce a constatat DNA până la urmă confirmă necesitatea urmăririi penale și obligația procurorilor de a afla adevărul. Nu este vorba despre oportunitatea sau legalitatea pentru Guvern de a adopta acte normative, cu despre modul în care se introduc acte normative în Guvern pentru a fi adoptate și modul în care funcționarii publici sunt folosiți de către autoritatea publică reprezentată de ministru. Pentru că aici, la Ministerul Justiției, s-a încălcat o lege, Legea nr. 188/1999 privind Statutul Funcționarilor publici iar cineva trebuie să răspundă pentru obligarea acestora să încalce legile din România.

2. Disjungerea și declinarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, spre competentă soluționare, sub aspectul săvârșirii următoarelor infracțiuni:

- Favorizare a făptuitorului- Prezentare cu rea-credință, de date inexacte, Parlamentului sau Președintelui României cu privire la activitatea Guvernului sau a unui minister, pentru a ascunde săvârșirea unor fapte de natură să aducă atingere intereselor statului (prevăzută și sancționată de Legea 115/1999 – a răspunderii ministeriale)- Sustragerea sau distrugerea de înscrisuri (art. 259 al.1 și 2 C.p)- Sustragerea sau distrugerea de probe ori de înscrisuri (art. 275 C.p)- Fals intelectual

Ce face CCR Dorneanu cu această motivare și decizie ? Exclude Ministerul Public de la urmărirea penală a faptelor comise în interiorul unui minister prin extinderea imunității ministrului asupra tuturor înalților funcționari publici și a funcționarilor publici de sub autoritatea acestuia ! Impardonabil ! Pur și simplu este un atac asupra Constituției și a legilor țării date în aplicarea acesteia !

Sunt curios ce va spune Ministerul Public după această motivare a CCR Dorneanu. Sunt tare curios ! Vom ajunge în situația în care Guvernul va face tot ceea ce dorește fără a mai putea fi tras la răspundere penală ? Ce comportament vor adopta funcționarii publici care, după această decizie a CCR Dorneanu, se simt apărați împotriva procurorilor ?

Va fi nevoie de o nouă putere politică în Parlament care să fie capabilă să schimbe această CCR devenită actor politic. Motivarea CCR Dorneanu mi se pare inacceptabilă. Acum forțează protecția deplină a unei puteri politice, împotriva prevederilor Constituției ! Mâine cine știe ce îi mai trece prin cap lui Dorneanu și a aliaților lui din CCR.

Declarația Universală a Drepturilor Omului are în Preambul o motivare a necesității adoptării ei de care CCR Dorneanu nu vrea să țină cont:

„Considerind ca este esential ca drepturile omului sa fie ocrotite de autoritatea legii pentru ca omul sa nu fie silit sa recurga, ca solutie extrema, la revolta impotriva tiraniei si asupririi,”

declarație care confirmă dreptul cetățenilor țării de a se opune chiar prin revoltă. Deocamdată pașnică, dar care prin continuarea formelor de tiranie la care apelează PSD și ALDE, poate ajunge la forme mai grave.

Mie această motivare a CCR Dorneanu îmi pute. Rău de tot !