Se politizează prea mult infracțiunea de abuz în serviciu (art. 297 Cp)

Devine deranjant să auzi doar de „crima” de a stabili un prag valoric pentru „paguba” produsă prin abuzul în serviciu al funcționarului public (a tuturor persoanelor care desfășoară activități asociate funcției publice, inclusiv magistrații). Se vorbește despre art. 297 Cod penal, despre Decizia CCR care se face vinovată de soluția ca legiuitorul să stabilească un prag, de OUG nr. 13/2017 de ce mai au oamenii prin cap după ce au citit sau au ascultat pe alții care se dau cunoscători în materie.

Să avem, cum se cuvine, articolul „buclucaș” în fața ochilor.

Art. 297 Abuzul în serviciu
(1) Fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește „în mod fraudulos” - „cu încălcarea legii” și prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică.
(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează și fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu,  îngrădește exercitarea unui drept al unei persoane ori crează pentru aceasta o situație de inferioritatepe temei de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală, apartenență politică, avere, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecție HIV/SIDA.

CCR a respins acțiunea fostei soții a lui Dragnea și dă și o explicație asupra deciziei, explicație care urmează a face parte din motivarea deciziei așteptate de ministrul justiției pentru a acționa în consecință.

„Referitor la criticile formulate cu privire la lipsa unui prag valoric sau a intensității vătămării rezultate din comiterea faptei, Curtea a reiterat considerentele Deciziei nr. 405 din 15 iunie 2016, prin care a subliniat că revine legiuitorului sarcina de a reglementa valoarea pagubei și gravitatea vătămării rezultate din comiterea faptei de 'abuz în serviciu' (...) Totodată, Curtea a reținut că, dată fiind natura omisiunii legislative relevate, instanța constituțională nu are competența de a complini acest viciu normativ, întrucât și-ar depăși atribuțiile legale, acționând în sfera de competență a legiuitorului primar sau delegat, aceasta fiind singura autoritate care are obligația de a reglementa pragul valoric sau intensitatea vătămării rezultate din comiterea faptei în cuprinsul normelor penale referitoare la infracțiunea de abuz în serviciu”

Ministrul Tudorel Toader a dat o explicație care, după mine, este suficientă. Pentru că față de privirea îngustă asupra doar a articolul de incriminare a infracțiunii de abuz în serviciu, paguba și vătămarea unui drept sau unui  interes legitim al unei persoane (fie ea fizice sau juridice) au o modalitate de rezolvare în Legea Contenciosului Administrativ nr. 544/2004 ! O să ajungem și la ea pentru că termenii din art. 297 din Codul penal trebuie înțeleși în sensul dat lor de Legea nr. 544/2004.

„Așteptăm întâi decizia Curții, motivarea ei integrală (...), după care vom face dezbateri cu profesioniștii dreptului, cu societatea civilă, pentru a vedea care poate fi pragul acela rezonabil, de natură să pună de acord prevederile din Codul penal cu decizia Curții Constituționale. (...) Din ce rezultă citind comunicatul Curții, se va pune un prag, pentru că se vorbește de o obligație a legiuitorului primar sau delegat”

„Abuzul în serviciu are două urmări alternative, când fapta produce o pagubă, pe de o parte, sau când fapta produce o vătămare intereselor legale, pe de altă parte. În ipoteza examinată de Curte s-a avut în vedere producerea unei pagube. Vătămare este altceva, o urmare alternativă, nu are legătură cu decizia”

Am ajuns la final cu partea „să i se ia capul criminalului funcționar public (asimilat)”. Pentru că trebuie să mergem la originea cauzei penale, origine care este în actul administrativ. Potrivit legii în materie, soluționarea cauzei este la instanța de contencios administrativ, instanța penală având doar rolul de a da o pedeapsă funcționarului care nu a îndeplinit actul sau l-a comis cu încălcarea legii.

Pentru ca funcționarul în cauză să fie „bun de pedepsit”, trebuie să existe o constatare a vinovăției. Iar aici trebuie să mergem la Legea nr. 544/2004.

Art. 1.
(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.

(2) Se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.

Iar aici avem o problemă. Care ar fi trebuit să fie sesizată de toți comentatorii, avizați sau nu.

Persoana interesată se adresează unei autorități publice care are competența să emită un act administrativ prin care se recunoaște un drept pretins sau un interes legitim, drept sau interes care poate fi sau nu evaluabil în bani. Dacă este evaluabil în bani, persoana poate cere instanței de contencios administrativ repararea pagubei produse, instituția publică fiind obligată să o achite din sumele destinate acestui scop repartizate prin bugetul de stat.

Ca atare, persoana interesată nu știe care este funcționarul public care se face vinovat de abuzul în serviciu ! Cel care poate ști este doar conducătorul instituției publice care va cere o cercetare administrativă și va informa unitatea de parchet competentă potrivit art. 291 Cod de procedură penală ! Această obligație procedural penală este un sprijin acordat instituțiilor publice pentru evitarea producerii unor disfuncții grave în viitor și protejarea bugetului alocat activității acestor instituții pentru rolul pe care îl au.

Persoana păgubită va fi repusă în drepturi și/sau despăgubită prin procesul în contencios administrativ. Este bine să reținem această problemă. Pentru că sancțiunea penală care se cere pentru funcționarul public, în funcție de „ valoarea pagubei” produse, se referă la paguba suportată de instituția publică în urma hotărârii instanței de judecată competente ! Revin cu privire la pagubă. Persoana fizică sau juridică va fi despăgubită în urma procesului în contencios administrativ !

Completarea art. 297 Cod penal cu o valoare a pagubei produse de funcționarul public se referă la paguba suferită de instituția publică. De aceea, probabil este bine ca valoarea minimă a pagubei să fie rezonabilă. Aici dau dreptate criticilor care spun că luând în considerare existența unei pagube, ce poate apare în urma îndeplinirii atribuțiilor de serviciu, fie printr-o întârziere a îndeplinirii unei atribuții - din varii motive -, fie prin îndeplinirea cu încălcarea legii - tot din varii motive, cel mai frecvent fiind neclaritatea normei legii invocate -, fără o valoare minimă a acesteia este exagerată.

O concluzie se impune. Art. 297 Cod penal este un instrument la îndemâna conducătorilor instituțiilor publice cu care își pot sancționa penal subordonații atunci când nu le mai place de mutra lor.

Iar dezbaterile, ei bine, dezbaterile din presă și de pe rețelele de socializare sunt îndreptate împotriva funcționarilor public de fapt, sunt în sprijinul șefilor acestora și un îndemn să le dea la tărtăcuță subordonaților pentru că au sprijinul maselor largi populare.