Mărășești, 6 august 2017, președintele Iohannis arată națiunii calea

Am pus un titlu așa cum am simțit eu mesajul lui Iohannis. Pentru că rememorând trecutul, în fraze scurte și cu adresă precisă, Klaus Iohannis se adresează tuturor cetățenilor arătând că respectul suprem față de faptele înaintașilor este să apărăm ce am obținut în Marele Război pentru întregirea neamului, așa cum a fost declarat de participanții la el, ofițeri ai Armatei Regale a României. Pe „ro.wikisource.org” există o prezentare: „Războiul pentru întregirea neamului românesc (1916-1919)” povestit de Victor Lazăr, cu starea românilor din Ardeal sub asuprirea „nemeșilor” dar și a așteptărilor lor de la frații din Regat. Iar Regele Ferdinand a fost supranumit „Desrobitorul”. Prim-ministrul României a fost Ion I.C Brătianu. Recomand lectura, pentru că în discursul președintelui Klaus Iohannis este vorba și despre ardelenii care au venit să lupte alături de Armata Română la Mărășești, Mărăști și Oituz. Dar, din ce se spune în lucrare, este vorba de mult mai mult decât atât. De aceea, consider eu că are o mare importanță cuvântarea președintelui Klaus Iohannis la Mărășești. Spre multă luare aminte !

„Onorați veterani de război și veterani ai teatrelor de operații,
Domnule Președinte al Senatului,
Domnule Președinte al Camerei Deputaților,
Domnule Prim-ministru,
Domnule Președinte al Consiliului Județean Vrancea,
Doamnelor și domnilor senatori și deputați,
Înaltpreasfințiile Voastre,
Excelențele voastre doamnelor și domnilor ambasadori și membri ai corpului diplomatic,
Domnilor generali și ofițeri ai Armatei României,
Doamnelor și domnilor,

Astăzi se împlinesc 100 de ani de la începutul bătăliei de la Mărășești, încheiată cu biruința eroică a Armatei Române.

 Aceasta a fost obținută însă cu tragicul preț a peste 25.000 de militari români, morți, răniți și dispăruți.

În numele statului român, îmi plec fruntea în memoria eroilor care-și dorm în glorie somnul de veci în Mausoleul de la Mărășești. Nu-i vom uita niciodată!

Triumful istoric de la Mărășești, împreună cu victoriile de la Mărăști și Oituz, ne-au salvat ființa statală, ne-au redat demnitatea de a exista ca națiune și au renăscut speranța în Marea Unire.

Nu putem uita: izbânda de la Mărășești a fost prima bătălie în care Armata Română a fost întărită cu viteazul corp al voluntarilor ardeleni.

Este momentul potrivit să evocăm astăzi cu recunoștință sprijinul misiunii militare franceze de sub comanda Generalului Berthelot, care a contribuit semnificativ la victoriile din vara anului 1917.

Îi onorăm, totodată, pe militarii ruși căzuți în luptă, pe câmpul de bătălie de la Mărășești, alături de ostașii români.

La un secol de la Primul Război Mondial, îi pomenim pe cei căzuți în luptă care se odihnesc în pământul țării noastre, indiferent de steagul sub care au luptat şi de limba în care au jurat credință acestuia. Fie-le țărâna ușoară!

Aceste locuri au fost martorele unuia dintre cele mai dramatice momente din istoria României, când prietenii ne erau puțini, aliații  se aflau departe, iar inamicii ne înconjurau.

O deviză curajoasă stă de atunci ca un legământ al Armatei noastre: Pe aici nu se trece!

La un secol de atunci, România este un stat puternic, pe care aliaţii şi partenerii se pot baza, pilon de stabilitate şi securitate în această regiune. Iar acest lucru se datorează în mare măsură și Armatei României.

Domnilor generali, ofițeri, subofițeri și soldați,

Am decorat astăzi drapelele de luptă ale unor unități și mari unități. Este expresia faptului că în teatrele de operații, prin profesionalismul și sacrificiile de care dați dovadă în îndeplinirea misiunilor, sunteți continuatorii tradițiilor de glorie ale Armatei Române din Marele Război.

Cei căzuți în încleștările teribile care au avut loc pe câmpul din jurul nostru stau, așa cum spunea Nicolae Iorga, la temelia pământului reunit al României!

Nu este mai mare onoare decât aceea de a păstra memoria eroilor și nu este mai mare privilegiu decât acela de a le purta mai departe crezul.

 Vă îndemn ca acolo unde vă trimite datoria, în Afganistan, Irak ori Balcani, să fiți demni de glorioșii voștri înaintași!

Doamnelor și domnilor,

Anul 1917 a fost pentru România cea mai grea perioadă din existența ei modernă.

Niciodată existența statului român nu a stat într-o cumpănă atât de fragilă, depinzând vital de viziunea decidenților și de patriotismul conducătorilor. Nicicând țara noastră nu a datorat mai mult spiritului de sacrificiu al poporului și al armatei sale.

În acea perioadă România era amenințată nu doar de armatele străine, ci se confrunta cu pericolul bolșevismului, cu disperarea, foametea și tifosul.

Viitorul țării noastre a fost salvat de eroismul Armatei, izvorât din coeziunea societății în jurul unui proiect pentru o Românie nu doar Unită, dar și pentru o Românie mai democratică și mai incluzivă.

Prin angajamentul clasei sale politice pentru reforma drepturilor electorale și sporirea drepturilor economice, România anului 1917 avea să-și dezvolte o solidaritate socială care a fost capabilă să conducă la importantele victorii de la Mărăști, Mărășești și Oituz, dar și să se împotrivească ferm puternicelor tentative de bolșevizare.

Este meritul Regelui Ferdinand și al Reginei Maria, al Guvernului și al politicienilor epocii, de a fi însuflețit națiunea prin exemplul lor de stăruință politică și diplomatică. Deciziile de atunci ale clasei politice, în angajamentul ei pentru o Românie întregită - scopul intrării în Marele Război alături de Antantă – dar și modernizată, europenizată, sunt exemplu de legiferare cu responsabilitate și asumare a datoriei până la sacrificiu.

Doamnelor și domnilor,

Rememorarea Primului Război Mondial este un prilej pentru a pune în valoare semnificația sa actuală, în acest moment de cotitură în istoria Europei și a lumii. Marele Război a însemnat pentru multe națiuni, printre care și România, o piatră de hotar.

Atunci când s-a declanșat, combatanții au crezut că se va încheia în câteva luni. Când a devenit clar că acest lucru a fost o iluzie, s-a sperat că tragedia Marelui Război va fi suficientă pentru ca omenirea să nu mai cunoască o dramă similară. Din păcate și aceasta a fost o iluzie, sfărâmată crunt de izbucnirea celei de-a doua conflagrații mondiale.

Prin dramele și prin totalitarismele care l-au marcat cu sânge, secolul XX ne arată că libertatea, democrația și pacea nu se obțin și nu se păstrează fără un angajament constant și continuu, al fiecărei generații, în favoarea valorilor umaniste pe care se fundamentează civilizația europeană.

Trăim de peste 70 de ani cea mai lungă perioadă fără conflicte armate din istoria continentului nostru. Aceasta se datorează existenței Uniunii Europene, un proiect din care, de zece ani, și România face parte. Cea de-a doua jumătate a secolului XX ne arată că pacea poate fi menținută doar prin integrarea europeană. Că între aceasta și păstrarea identităților naționale există o deplină compatibilitate, atunci când clasa politică își asumă cu responsabilitate misiunea Uniunii: construirea unei Europe a securității, prosperității și solidarității.

Într-o perioadă în care valorile Uniunii Europene sunt atacate de populism și demagogie, comemorarea Marelui Război aduce cel mai puternic argument în favoarea proiectului european: pacea!

Poate nicăieri nu este mai potrivit să înțelegem acest lucru decât aici, unde strămoșii noștri și-au dat viața pentru un viitor de dreptate socială și unitate națională.

Între aspirațiile națiunii române și viziunea părinților fondatori ai Europei Unite există o deplină concordanță: ea este dată de prețuirea libertății și de aspirația către o societate în care legea este egală pentru toți.

Vă chem, în cea mai profundă expresie a cinstirii trecutului, să ne unim energiile pentru a face din proiectul european o construcție solidă pentru viitorul generațiilor următoare. Vom asigura, astfel, consolidarea democrației, prosperității și securității pe continentul nostru.

Implicarea activă a României în acest proces, inclusiv prin elaborarea unui proiect de țară, reprezintă și un angajament concret pentru dezvoltarea și progresul țării noastre.

Cea mai de preț recunoștință pe care o putem exprima față de sacrificiul generației Marii noastre Uniri este de a ne asuma, la rândul nostru, cu responsabilitate, construirea unei Românii puternice și încrezătoare în parcursul său. 

O Românie educată și competitivă.

O Românie care protejează drepturile și libertățile cetățenilor săi oriunde s-ar afla, indiferent dacă sunt parte a unei majorități sau parte a unei minorități.

O Românie respectată, construită pe politici stabile și credibile.

O naţiune hotărâtă să-şi atingă adevăratul potențial la care au visat înaintașii noștri.

Vă mulțumesc!”

Este regretabil faptul că o parte a comunității maghiare continuă, încă, „războiul”. Continuă, încă, „lupta nemeșilor” contra populației române majoritare din Ardeal. Discursul lui Kelemen Hunor este lămuritor. De aceea, discursul lui Klaus Iohannis (la rândul lui un reprezentant al unei minorități !) are o valoare extraordinară. În România este pace pentru că lucrează la ea toți cetățenii indiferent de etnia de care aparțin, indiferent de religia de care aparțin, indiferent de aspirațiile pe care le au.