vineri, 25 august 2017

Vizita unui francez „grăbit”


Ne-a vizitat Președintele Franței, Emmanuel Macron. Pe fugă. O jumătate de zi. Densă.

O parte a scopurilor vizitei au reieșit din declarațiile date de președintele Macron. A câștigat alegerile în Franța cu o „viziune de reformare a UE”. În „buna tradiție” a diplomației franceze, vrea să își impună viziunea celorlalte state membre UE. Ușor de spus, mai greu de făcut.

Unele state au spus „da”, altele spun „discutăm” (Germania, România etc.) iar unele nici nu vor să audă (Polonia). Cele care au spus „da”, nu sunt afectate prea mult de măsurile propuse de Emmanuel Macron. Cele care se opun vehement sunt cele mai afectate. Polonia, de exemplu, a speculat de la intrarea în UE, toate portițele pentru a obține un beneficiu. Nici România nu este departe ! Dar România a părăsit, de ceva timp, „pista poloneză” a relațiilor cu Uniunea Europeană. România, de când este președinte Klaus Iohannis refuză relațiile diplomatice asimetrice !

Strict la relația cu România, președintele Macron a observat (destul de târziu !) un tip de abordare a problemelor care impune. Să nu uităm un lucru elementar. Reformele lui Emmanuel Macron referitoare la Uniunea Europeană au nevoie de consensul celorlalte state membre ale UE în Consiliul European ! Au nevoie de aprobarea Parlamentului European unde sunt reprezentate națiunile europene. Au nevoie de participarea experților statelor membre ale Uniunii Europene în structurile specializate ale Comisiei Europene la redactarea și aprobarea textelor pentru codificarea reformei.  Având în vedere această perspectivă, abordarea asimetrică a relațiilor cu celelalte state membre ale UE este greșită. Iar Franța a mers, ani și ani de zile, pe o cale a relațiilor de forță. Cât privește relațiile cu România și Bulgaria, Franța s-a făcut că nu le vede. A fost chiar inițiatoarea unor poziții de respingere a cererilor de aderare a celor două țări la Spațiul Schengen.
Si am gasit doi parteneri dornici sa imbunatateasca relatiile bilaterale, cu conditia (...), sa nu fie o relatie asimetrica, ci un parteneriat adevarat” - HotNews.
Declarația a fost făcută la Ambasada Franței unde s-a întâlnit cu francezii care sunt prezenți în România cu diferite sarcini oficiale sau obiective private.

Reforma privind „detașarea lucrătorilor”. Ei bine, de la ce am citit până acum la ce a „justificat” președintele Macron cu ocazia declarației comune cu președintele Iohannis este o cale destul de lungă. Iar afirmațiile președintelui Iohannis confirmă atenția deosebită pe care România o acordă subiectului fără a nega necesitatea reformei în sine.

De la impunere s-a ajuns la o atentă abordare astfel ca normele europene să nu afecteze interesele societăților comerciale și ale lucrătorilor din toate statele membre ale Uniunii Europene. Nu doar Franța a pornit de la ideea impunerii, s-a alăturat și Germania. Plus mai vechile state membre care, într-un fel sau altul, din motive pur politice, au clamat o serie de reglementări sub forma unor directive, a unor constrângeri. Evident, interesul Uniunii Europene, convergența, a fost faultat pentru a face loc unui interes egoist, naționalist. Posibil în relațiile cu state terțe, inadmisibil în interiorul Uniunii Europene. Se pare că se revine la ideile de bază ale formării Uniunii Europene.

Președintele Macron a precizat că directiva reformată va obliga agenții economici naționali să plătească lucrărilor detașați din alte state un preț al muncii similar cu prețul muncii pentru lucrătorii naționali. Sunt absolut de acord. A exclus de la normele directivei reformate agenții economici care execută lucrări în alte state cu personal din statul de origine. Ei, aici mai vine de acasă. Pentru că este o problemă privind reglementările interne din Germania care a anunțat că prin lege va obliga agenții economici străini care lucrează cu personal din statul  de origine să plătească lucrătorii care desfășoară activități lucrative în Germania cel puțin la valoarea salariului minim pe economie stabilit prin legea germană. Este o măsură protecționistă agresivă, contrară normelor de bază ale Uniunii Europene.

În fine, subiectul acesta urmează a fi dezbătut de specialiștii tuturor țărilor pentru a se ajunge la un consens. România dorește să participe la discuții și la elaborarea normelor, are acest drept și îl va exercita.

Franța vrea să reînvie relațiile speciale cu statele din sud-estul Europei. Are o problemă. Absența îndelungată din zonă și politicile de până acum ale Franței au scăzut nivelul de încredere. Înființarea unei societăți comerciale cu capital francez în România nu mai este suficientă pentru o relație bună. Când pui mai presus de interesele europene propriile interese naționale, partenerul european devine suspicios. Când ameninți cu mutarea producției în altă țară unde ai „interese istorice”, punând astfel „interesul istoric” deasupra intereselor comune europene, când pui pe picior de „egalitate” partenerul european cu partenerul „istoric” (considerat ca un fel de colonie !), când ai în istoria apropiată o tentativă de a dota Rusia cu nave port-elicoptere și de asalt de tip Mistral pentru flota militară rusă la Marea Neagră pentru a putea ataca statele membre ale NATO de la Marea Neagră, când te opui vehement accederii României la spațiul Schengen și influențezi direct și alte state membre ale UE să se opună ai o mare problemă cu privire la încrederea pe care o soliciți.

Brexit-ul a dus la o descătușare a Uniunii Europene pentru obiective „adormite” de opoziția acerbă a Regatului Unit. Apărarea și securitatea comună, moneda comună, fiscalitatea comună etc. Poziționările statelor membre față de aceste obiective au impus o abordare a problemelor pe „bucăți”. Unele state membre doresc implicarea deplină - România fiind fermă în acest sens -, altele pendulează între extreme (uneori sub imperiul cercurilor politice naționaliste), altele se opun. Deocamdată. Franța dorește ca toate aceste probleme să fie abordate în sensul cel mai apropiat de unitate europeană, chiar o competiție cu NATO (așa bănuiesc eu !).

Pentru apărarea și securitatea comună, interesul Franței este și mai profund dacă avem în vedere că după Brexit, Uniunea Europeană are în Franța singura mare putere militară din lume dotată cu arma nucleară. Mai mult, Franța și Germania, alături de Italia, Spania și Olanda sunt statele  mari producătoare de armament și mijloace de luptă (terestre, aeriene și navale). Declarația comună a șefilor de stat și de guvern prin care se declară ca obiectiv pentru o apărare comună dotarea forțelor armate europene cu armament și tehnică de luptă produse în Uniunea Europeană, este corectă numai că abordarea problemei de către marii producători este mai puțin corectă. Cel puțin pentru România care are o industrie de apărare și capacitatea de a participa la industria de apărare europeană.

Eurocopter a venit la Brașov. Vor produce un elicopter (vor asambla mai bine spus) european multirol. Bravo ! Numai că îl vor asambla doar în varianta de transport. Pentru variantele de luptă (platforme aeriene pentru armament), ideea francezilor a fost că va mai trece timp iar România dacă este cuminte, ascultătoare și suficient de docilă va putea asambla și un tip de elicopter de luptă pentru lumea a III-a. Răspunsul României a fost destul de inteligent. Foarte bine. Când se pune problema înlocuirii elicopterelor militare de transport vom face comanda la Ghimbav. Cât privește dotarea Armatei cu elicoptere de luptă moderne, performante, verificate pe câmpurile de luptă, s-a acceptat propunere americanilor de la Bell care sunt dispuși să deschidă o fabrică în România pentru astfel de elicoptere. Franța a sărit ca arsă. Trădare, trădare, de trei ori trădare ! Tocmai ei !

Ei bine, președintele Macron a negociat, anterior, prin canale diplomatice, două contracte legate de dotarea cu armament și mijloace de luptă aeriană a Armatei Române care au fost semnate la Cotroceni în prezența celor doi Președinți. Cu transfer de linie tehnologică în România atât cu privire la elicoptere cât și cu privire la rachetele antiaeriene pentru distanțe scurte și foarte scurte. Pentru distanțe medii și lungi, România a contractat deja cu producătorii americani care au fost mai rapizi în decizii. Cu dislocări de producție în România !

Nici evreii nu stau degeaba. Și nu sunt singurii.

Eu constat că președintele Emmanuel Macron a avut două mari obiective. Nu o întărire a relațiilor cu România, așa cum bănuit la început. Ideea de întărire i-a venit mai târziu, când a constatat că Președintele României și primul-ministru au accentuat ideea relațiilor de parteneriat și nu agrează relațiile asimetrice ! Obiectivele lui președintelui Macron au fost directiva cu detașarea lucrătorilor - parțial îndeplinit, o spune și presa străină (cea serioasă) -, și acceptarea României în „clubul” statelor membre care vor să participe la apărarea comună în Uniunea Europeană. Al doilea obiectiv a fost, probabil, neplanificat însă a devenit urgent după ce România a acceptat ofertele americanilor privind achiziționarea elicopterelor de luptă, a rachetelor anti-aeriene „Patriot” și a sistemului de apărare antiaeriană pentru distanțe medii. Franța s-a mișcat foarte repede !

Se mișcă repede și Germania. Tot în urma mișcărilor americane. Transportoarele terestre propuse de Germania a fi construite în România nu erau foarte-foarte. Când au văzut ce au propus americanii și că este o diferență de calitate, germanii și-au revizuit atitudinea și ... vom vedea cu ce ofertă vin.

Să fie clar. Președintele Klaus Iohannis are succes în modul în care conduce politica externă și de apărare a României. Devenim o țară importantă. Suntem o țară sigură, constantă în comportamentul internațional, exportăm stabilitate și securitate iar investițiile în economie au nevoie ca de aer de aceste elemente ale apărării, securității și stabilității pentru a produce eficient.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Vor fi șterse comentariile care depășesc limitele dialogului civilizat sau care pot fi catalogate ca spam.