Voința infractorului Dragnea și a inculpatului Tăriceanu sunt contrare spiritului Constituției

Cei doi lideri de partide iubitoare a totalitarismului și-au propus să „schimbe sistemul”. Avem în desfășurare inițiativele lor. Parlamentul și Guvernul au comis, rând pe rând, tot felul de acțiuni care mai de care mai curioase. Parlamentul se remarcă prin „abuzul parlamentar” iar Guvernul prin proasta guvernare.

Sistemul atât de criticat de ei este cel prevăzut în Constituție. Iar Constituția îl descrie începând de la art. 1. La alin. 4 și 5, Constituția vorbește despre cele trei puteri ale statului, separate și în echilibru: legislativă, executivă și judecătorească. Ce fac indivizii aceștia, ce urmăresc să legifereze, are ca finalitate stricarea echilibrului prevăzut de Constituție. Există o lipsă cumplită de încredere în judecătorii Curții Constituționale a României, au mai comis niște „minuni” în sprijinul celor doi politicieni, astfel că prezumția unei acțiuni împotriva spiritului Constituției dar în folosul politic al actualei puteri este prezentă.

Funcțiile de conducere la nivelul instituțiilor care formează Justiția trebuie să fie echivalente funcțiilor de conducere ale celorlalte puteri ale statului. Cu excepția Parlamentului unde funcțiile de conducere sunt alese prin votul parlamentarilor și câștigate ca urmare a unei majorități (fără a fi o obligație de a îndeplini criterii de calitate sau competență, nici măcar criteriul constituțional al integrității !), la nivelul Guvernului se cere, constituțional și legal, competență, calitate, integritate. La fel la Autoritatea Judecătorească. Nivelul de siguranță pentru îndeplinirea acestor criterii este mai înalt la Autoritatea Judecătorească, factorul politic fiind mai puțin prezent - deși încep să cred că la CSM există deja o oarecare influență politică, membrii CSM fiind aleși iar unele organizații profesionale au o evidentă orientare politică deși reclamă „pe toate gardurile” că sunt independente politic. Guvernul a fost deja „stricat”, după frumosul model francez (și franțujii consideră că Parlamentul și Guvernul au o stare de devălmășie, contrară spiritului Constituției franceze !), de partidele politice dominante în Parlament. Ne rămâne ca putere „nealterată” Justiția. Acum, infractorul Liviu Dragnea și inculpatul Tăriceanu vor să strice, ireversibil, și această Putere. Să aibă doar o aparență de putere dar să fie subordonată Parlamentului și Guvernului și voinței formațiunii politice conducătoare. O primă măsură, este să coboare nivelul de importanță al Autorității Judecătorești, să o subordoneze și să îi arate că nu are aceeași „greutate” ca Guvernul și nu mai vorbim de Parlament. Suntem în fața unei adevărate restaurații !

Preiau un punct de vedere cu care sunt de acord. De pe site-ul „juridice.ro”: Rolul șefului statului în numirea șefilor din MPR

„La o analiză mai atentă a normelor constituționale privind atribuțiile șefului statului, se poate observa că din interpretarea corelată, sistematică și logică a art. 80 alin. (2), art. 94 cu art. 107 alin. (3) și 4, cu art. 125 alin. (1), art. 132 alin. (1) și art. 133 alin. (6), acestea având corolar prevederile art. 1 alin. (4) și (5) și art. 2 toate din Constituția României în vigoare, se poate așadar concluziona că numirea în cele mai înalte funcții din Autoritatea Judecătorească trebuie să fie făcută finalmente de Șeful Statului, dată fiind importanța esențială în funcționarea democrației constituționale în România.

Dacă prin Constituție se acordă Șefului Statului prerogativa de a emite decretul de numire a unui nou ministru în locul celui demis sau demisionar (ministrul justiției în ipoteza care privește CSM și statutul procurorilor), atunci este logic să existe o simetrie pentru a asigura nivelul și importanța în stat a acelor funcții de înalt management din MPR – procurorul general al PÎCCJ și toți adjuncții săi deci inclusiv șefii DNA și DIICOT. Cu alte cuvinte, în simetrie cu numirile pe funcțiile similare din ÎCCJ.

Cred că această soluție normativă prevalează în fața celei care ar lăsa la nivelul ministrului justiției numirea. Așadar nu este în spiritul Constituției actuale eliminarea funcției de Președinte al României din procedura de numire a procurorului general al României și adjuncților acestuia.

Evident că CSM pe secții trebuie să aibă un rol semnificativ în selecționarea celor mai bune candidaturi pentru aceste importante și foarte înalte demnități judiciare.

Conf. univ. dr. Silviu-Gabriel Barbu”

Este evident că infractorul Dragnea și inculpatul Tăriceanu se folosesc de o sintagmă total aiurea inventată de o anume „societate civilă” pentru a distruge ceea ce este constituțional: sistemul statului de drept din România. Este mai mult decât evident faptul că experiența personală a unor oameni politici dar și a unor sponsori ai acestora în relația cu Justiția este cauza determinării lor de a distruge sistemul statului de drept din România așa cum este prevăzut în Constituție. Din nefericire, când constituția nu prevede iar legile sunt slabe, în Parlament, acolo unde se fac legile, ajung tot felul de indivizi certați cu legea, indivizi condamnați și care își execută pedeapsa penală în fotoliul de parlamentar - acum, pe bune, ce rost mai are respectiva condamnare cu suspendarea executării pedepsei în penitenciar ? Iar un Parlament dominat de persoane cu grave probleme penale se va ocupa, cu predilecție, de problemele penale ale membrilor Parlamentului, de salvarea lor, de scoaterea lor de sub controlul Justiției.

Din nefericire, aceeași „societate civilă” a promovat, agresiv, „libertatea de a nu merge la vot”. Rezultatul acestei libertăți fără responsabilitate îl simțim. Penalii conduc România ! Mulțumim „societate civilă” !