Ședința solemnă aniversară - discursul senatorului Iulia Scântei

Senatorul PNL Iulia Scântei în portul popular moldovenesc

Discursul senatorului Iulia Scântei - Ședința solemnă aniversară a Camerei Deputaților și a Senatului - 27 martie 2018 , București

Parlamentul României

100 de ani de la Unirea Basarabiei cu Țara Mamă, România

Ședința solemnă aniversară a Camerei Deputaților și a Senatului - 27 martie 2018 , București

Discurs al Senatorului Iulia Scântei


Domnule Președinte al Senatului României,

Domnule Președinte al Camerei Deputaților,

Majestatea Voastră, Margareta, Custodele Coroanei Române,

Altețele Voastre Regale,

Prefericirea Voastră, Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române,

Înalt prea Sfinția Voastră Robu, Arhiepiscop si Mitropolit Arhidiecezei de Bucureşti

Doamnă Prim Ministru,

Excelențele Voastre doamnelor și domnilor miniștri,

Domnule Președinte al Parlamentului Republicii Moldova, Andrian Candu,

Domnule Vice Prim ministru al Republicii Moldova, Iurie Leancă,

Stimați reprezentanți ai corpului diplomatic,

Dragi colegi, senatori și deputați,

Distinsi invitați din România de dincoace și de dincolo de Prut,

Mi-a fost teama ca astăzi, noi cei aleși de românii din dreapta si din stânga Prutului, de românii din diaspora, să îi reprezentăm cu cinste si cu credință în adunările parlamentare, vom pleca de la aceasta sesiune solemna a Parlamentului României doar cu amintirea unor lectii de istorie sau a unor discursuri politice spuse cu patimă ori cu încruntare ori cu temeri nejustificate. Mi-a fost teamă că vom pleca de aici, spre casele românilor care ne-au ales, fără emotia, fără bucuria, fără încrederea și fără speranța românilor moldoveni și munteni, dar si a celor bucovineni, ardeleni si dobrogeni, care acum 100 de ani, într-o zi astrala de 27 martie 1918, au decis că drumul nostru istoric, al românilor din dreapta și din stânga Prutului, nu poate fi decât unul comun, precum ne-a fost și ne este destinul si că singura bogație pe care ne-o pot lasa nouă, generatiilor ce le am urmat, este o țară numită România.

Și cum o imagine face cât o mie de cuvinte, m-am prezentat azi în fața dumneavoastră, a distinsei audiente, în acest costum popular autentic moldovenesc ca să simți mai bine însemnatatea vorbelor mele:

• Portul acesta popular ne a insotit mereu, ori la necaz ori la bucurie; bunica mea maternă, Anica Ungureanu, a purtat acest costum popular românesc, în toamna lui 1944, atunci cand trupele rușești bolșevice, retrăgându-se de pe front, au prăduit vieți și gospodării românești cu sălbăticie: bunica a murit înjunghiată de o baioneta rusească, în ochii mamei mele, de doar 10 ani, mezina familiei fiind ascunsă de bunica în cuptorul de pâine pentru a o salva. Precum bunica Anica, au murit mii de alți bunei și străbunei de ai- noștri, din stângă ori din dreapta Prutului, în Marele Război, dar mai cu seamă, după război și în anii grei ce au urmat Pactului Ribbentrop – Molotov.

• Am regasit acest port popular, sâmbătă trecută, în 24 martie, în Comuna Cubolta, Raionul Sîngerei din Basarabia, locul de nastere al lui Pan Halipa, Pantelimon Halipa cum il stim, care a fost vicepresedintele Sfatului Țării la data proclamării Actului Unirii din 27 martie 1918. După o 100 de ani, am văzut purtând costume populare moldovenești, copiii de la grădinița Romanița din Cubolta, de la cel mai mic de 3 ani, până la elevii de liceu de 17 -18 ani, care ne-au primit cu bucurie și cu speranță potrivit tradiției românești, cu pâine și sare.

Distinsă audiență,

Românii din județele Moldovei din dreapta Prutului, din Iași, Suceava, Botoșani, Neamț, Vaslui, Bacău, Vrancea ori Galați, sunt tot atât de buni moldoveni precum moldovenii de la Chișinău ori de la Bălți ori din Soroca sunt tot atât de buni români ca noi.

Vorbim aceeași limbă și recunoastem împreună “că-i o comoară în adâncuri afundată, un șirag de piatră rară, pe moșie revărsată”, ne învățăm la fel copiii și nepoții rugăciunea Tatăl Nostru, rugându-l pe Bunul Dumnezeu “să ne ierte greșalele noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri; ne ascultăm străbunicii ori bunicii, cei care îi mai avem în viată, povestind adevarata și comuna noastră istorie, nu cea din cărți scrisă de alții prin cancelarii străine, citim și unii și alții cu la fel de mare bucurie, poeziile lui Mihai Eminescu și ale lui Vasile Alecsandri, ca și pe cele ale lui Grigore Vieru sau ale lui Alexei Mateevici, iubim si plângem la fel, ne botezăm, ne cununăm ori cu tristețe ne conducem pe ultimul drum la fel, adică românește.

Am realizat că azi, în plenul solemn al Parlamentului României, nu trebuie să susțin un discurs politic, ci trebuie să vă aduc și să vă exprim o trăire autentic românească așa cum e ea în stânga și în dreapta Prutului, să vă arăt prin acest costum popular o oglindă a ceea ce suntem cu toții: cei de aici de la București, cei de peste Prut, cei din celelalte provincii istorice românești, și cei din diaspora: suntem toți români.

Iar într-o zi aniversară ca cea de azi, 27 martie, noi, cei vremelnic aleși să ne reprezentăm comunitățile, avem o singură datorie : să mulțumim și să arătăm respectul cuvenit Făuritorilor Unirii, care ne-au dăruit o țară cu prețul vietii lor, să ne exprimăm unionismul inimilor și să transmitem generațiilor tinere de azi și celor ce vor urma, încrederea și speranța că vor realiza mai multe decât am reușit noi până azi.

Majestatea Sa, Regele Mihai I, ne identifica pe noi, românii, astfel : “Basarabia, Moldova, Muntenia, Transilvania, Oltenia, Banatul, Dobrogea sunt doar locuri de naștere ale omului. De îndată ce el începe să vorbească românește, el este român și aparține unei țări unice și indivizibile – România." 

La 27 martie 1918, românii, dar mai ales clasa politică a vremii, atât de la Iași, cât și de la Chișinău, vizionară și inspirata de fermitatea Regelui Ferdinand I Întregitorul si de iubirea unei Regine Maria, ocrotitoare a sufletului românesc în vremuri grele de război, amândoi iubitori de țară și de neam, s-au gândit la noi, generațiile care le-am urmat, și nu la ei, s-au gandit la țară și nu la partidele politice din care făceau parte ori la funcțiile politice pe care le-ar fi pierdut ori câștigat după unire.

Domnule Presedinte Andrian Candu și distinși invitati din Basarabia, 

Vă multumim ca ati ales sa fiti cu noi in aceasta zi de sarbatoare zilei de nastere a doi frati gemeni separati de decizii politice nedrepte si nedorite. Bucuria noastră și a moldovenilor de peste Prut ar fi fost și mai mare dacă azi, ați fi co-prezidat această ședință solemnă, alături de conducerea Parlamentului de la București. Ați fi dat cuvenitul respect fraților români de peste Prut care v-au ales, iar ei meritau acest lucru. Românii de peste Prut nu pot invitați la ei acasă. Pentru aceasta, pentru acest simbol, după 100 de ani, era nevoie doar de demnitatea și de curajul unui Ion Inculeț sau al unui Pantelimon Halipa. 

Ați ascultat, domnule președinte Candu, conținutul declarației solemne pe care deputații și senatorii Parlamentului de la București o vor vota la sfârșitul acestei sesiuni solemne. Vă invit, pe dumneavoastră și membrii delegației care vă însoțește, să o semnați alături de noi, ca un gest simbolic care va confirma tuturor românilor ceea ce ați exprimat la această tribună și că toți suntem, cum spunea Alexandru Marghiloman, după votul acordat de Sfatul Țării în favoarea Unirii, că “nu avem preocupãri egoiste și că deși am putea să rămânem doar conducãtorii unui Stat, vrem mai bine sã fim servitorii unei națiuni“.

Așa să ne ajute Dumnezeu. La mulți ani, tuturor fraților români.