Sondajul IMAS din 9-13 iunie 2018 privind un referendum pentru independența justiției

Preiau informația de la EuropaFM. Cu tot cu poze!

Pragul de 30% va fi depășit după toate probabilitățile. Referendumul are toate șansele să fie validat de CCR

Mergând pe extreme, ceea ce nu cred că se va întâmpla dar este nevoie să pui răul înainte, participarea la vot va fi peste cele 30% din numărul cetățenilor cu drept de vot necesare pentru validarea referendumului. Posibilitatea ca numărul să crească este destul de mare, mai ales dacă o campanie bună reușește să determine cetățenii care sunt încă nehotărâți să meargă la vot! Este nevoie de acest număr mai mare, este aproape vital ca cetățenii să meargă la vot și să se exprime.

Numărul celor care „sigur nu ar participa” nu pot fi considerați care „adversari” sau „prieteni” ai justiției. Ei trebuie considerați ca persoane „anti-sistem”. Sunt împotriva sistemului democratic care are ca principală valoare socială participarea cetățenilor la treburile țării. Participarea atât prin implicarea directă, în calitate de candidați la funcții și demnități publice din care să slujească națiunea cât și prin votul de susținere a unor candidați sau a altora.

Pentru că sunt pe blogul meu, să comit și o mică răutate. Procentul de 30% prezență la vot, obținut de PSD și alte partide la un moment dat nu este în favoarea actualei puteri PSD-ALDE-UDMR. Acum le-ar conveni un procent de validare peste 50%. Iar timpul necesar pentru împiedicarea referendumului pe care președintele Iohannis l-ar putea declanșa pentru consultarea poporului cu privire la independența justiției prin lege nu mai există.

Cine numește procurorii șefi? Zbaterea puterii PSD-ALDE-UDMR de subordonare a procurorilor, membri au „Autorității judecătorești”, potrivit Cap. VI din Constituție, are o imagine proastă. Adună aproape 23% din susținerea populară în timp ce susținerea pentru Președinte și CSM adună 57,2%. Evident, ideea este de scoatere a ministrului justiției și a guvernului din procedura numirii procurorilor.

Puțin istoric constituțional. În Parlamentul României care a modificat actuala Constituție, singurul parlamentar al comisiei speciale care a susținut scoaterea ministrului justiției din compunerea CSM, pentru a separa corect puterile în stat, a fost deputatul Emil Boc. Propunerile lui nu au fost acceptate de majoritatea (și atunci) a PSD. Adrian Năstase, primul ministru de atunci, care „își pregătea” domnia ca Președinte al României pentru următorii 10 ani și nu 8 ani (!), știa că va avea sub control PSD și că prin ministrul justiției va putea să aibă și controlul asupra justiției, cel puțin prin controlul asupra procurorilor. De aceea a rămas și apendicul din art. 132 alin. (1) din Constituție potrivit căruia procurorii activează sub „autoritatea ministrului justiției”. Ca să știm de unde vin ideile nocive atât de mult promovate și susținute de actuala putere dar și de către unii dintre judecătorii CCR. Dorneanu era membru al echipei PSD de modificare și completare a Constituției, a fost una dintre „viorile” principale care au gândit și interpretat dorința „marelui conducător” al PSD, Adrian Năstase!

Ideea ca CSM să propună numirile în funcții la nivelul conducerii Ministerului Public, asemănătoare propunerilor în funcție la nivelul ICCJ, are suport. Scoaterea executivului din această procedură este logică, din moment ce puterile statului sunt „separate și în echilibru”. Astăzi, CCR a emis o decizie care încalcă grav acest echilibru și separație. Propunerea secției de procurori a CSM de a se aduce modificări la legea privind organizarea și funcționarea magistraturii astfel ca propunerile pentru conducerile instituțiilor Ministerului Public să fie făcute de CSM au primit un răspuns arogant de la ministrul Tudorel Toader: legea a fost deja aprobată. Evident, comanda politică pe care Tudorel Toader o execută, nu îi permite să accepte și să acționeze - CSM nu are drept de inițiativă legislativă - potrivit acestei propuneri. Justiția, în România, este în lanțuri. Este blocată de politic. Nu are nici un cuvânt de spus asupra propriei dezvoltări, asupra legilor cu influență majoră în activitatea ei. De aceea suntem într-o profundă criză a justiției. Dreptatea și aplicarea legii sunt condiționate de bunul plac al celor din Parlament și din executiv.

O situație conformă cu alte sondaje de opinie. Președintele Iohannis adună aproape 43% de persoane mulțumite de activitatea sa. Un procent de 24,9% este între mulțumiți și nemulțumiți! Foarte important! Nemulțumiții și foarte-nemulțumiții adună un procent de 29%! Este bine să judecăm mai larg. Acest procent este sub procentele de susținere a PSD - cum spune Pieleanu, PSD nu poate scade sub 30-35%. Dacă adunăm procentele de susținere a PSD, ca medie, între 30 și 35% cu cele ale ALDE (alt dușman înverșunat al președintelui Iohannis!), de 10-14% (cum dau sondajele „puterii”), putem trage lejer concluzia că o parte dintre PSD-iști și ALDE-iști apreciază activitatea președintelui Iohannis. Sau nu sunt indiferenți la această activitate.

Procentul celor care nu au nici o părere, destul de mare, poate adăuga la susținerea președintelui sau poate adăuga la ne-susținerea președintelui. Depinde, până la urmă, cum este prezentată activitatea președintelui în fața cetățenilor. Iar aici am niște cuvinte tare dulci la îndemână dar nu le folosesc. Mă mulțumesc să particip la prezentarea corectă a activității președintelui pentru a acoperi campania anti-Iohannis dusă cu disperare de dragniști, tăriceniști, băsiști, useriști și, mai nou, cioloșiști. Asta este. Eu am tras concluzia că cei care au apărut ca susținători ai USR și RO+ dar sunt aproape „dușmani” ai președintelui Iohannis sunt „plimbăreții” politici. O analiză bună i-ar găsi în anii anteriori în tabăra lui Ponta sau a lui Băsescu. Nu mai au motivație, sau dus în tabăra USR și a RO+. Prefer să consider că asta este situația reală. Pentru că atacurile la președintele Iohannis din partea susținătorilor declarați ai USR și RO+ nu are logică altfel.

Această situație distruge toată propaganda PSD-ALDE. Pur și simplu o aruncă la gunoi (de fapt, cei care o fabrică sunt din categoria „gunoaie politice).

Kovesi are o susținere absolută de aproape 22% iar un procent de 24,8% de persoane mulțumite. Ajunge astfel la o susținere directă de 46,7%. Plus 17% persoane care nu au o părere definitivă. Procentul celor nemulțumiți și foarte nemulțumiți reprezintă abia 30,5%. Sub procentajele de susținere adunate ale PSD și ALDE! Susținerea pentru Kovesi devansează ostilitatea față de ea cu 16%. Imens!

Problema aici este însă aceea că această susținere este bună acum, în „războiul” declanșat de infractorul Liviu Dragnea și mincinosul Tăriceanu împotriva justiției unde ținta cea mai la îndemână este Laura Codruța Kovesi pentru că în DNA sunt lucrate dosarele care îi privesc.

Și pentru a pune capac la toate, această imagine clarifică voința populară: modul în care a acționat Kovesi pentru combaterea corupției a devenit un standard național. Până și procentajul celor care o vor în politică, nu degeaba (!), este mare. Pentru o persoană dedicată strict profesiei este imens. Faptul că aproape 60% dintre cetățeni o vor în continuare implicată în activitatea justiției nu mai lasă loc de îndoială. Cetățenii au încredere în Kovesi și au convingerea că prezența ei în sistemul justiției va avea o influență pozitivă. Este, de fapt, dorința lor ca justiția să fie independentă! Această susținere a lui Kovesi aici trebuie să ne ducă. Cetățenii sunt convinși că independența justiției și combaterea corupției în România au nevoie de Laura Codruța Kovesi. Așa  să fie!

Avem cifre din doi ani. Numerele mici spun „o poveste”. După părerea mea.

Avem un ferm 17% NU în 2017. În 2018 avem un ferm „este la fel” de 9,3%. Aproape 8% dintre cetățeni nu mai sunt atât de categorici. S-au dus la „este influențată mai puțin”, unde procentajul de 12,3% al celor care acceptă o influență mai redusă ne arată că încrederea în propaganda PSD-ALDE că ei nu intervin asupra justiției nu există. Dacă adunăm 71,1% al celor care sunt convinși că justiția este influențată de factorul politic cu acel 12,3% al celor care acceptă că factorul politic are influență mai puțină, depășim procentajul celor care susțineau în 2017 influența politicului în justiție! Ajungem la un 83,4%! Iar asta ne spune că politicienii PSD-ALDE au reușit să creeze o stare de nemulțumire în rândul cetățenilor cu privire la acțiunile lor față de justiție. Cetățenii României nu au încredere în starea actuală a justiției. Convingerea că justiția răspunde comenzilor politice este imensă. Iar aici avem mai multe elemente care susțin această lipsă de încredere.

În primul rând sunt atacurile la adresa justiției comise de Parlament, Guvern și partidele politice care dețin puterea: PSD-ALDE-UDMR. Se adaugă PMP, cu Traian Băsescu și ai lui aliați care caută răzbunare pentru condamnările primite de apropiații lui pe când conducea PDL.

În al doilea rând, sunt sentințele instanțelor de judecată la unele procese în care persoane cu notorietate au primit achitări. Aici este evident o problemă la procurorii care au deschis respectivele dosare penale și la modul în care le-au instrumentat. Nu este doar vorba despre procurori, este vorba și despre unii judecători care au dat cinstea pe rușine și au dat sentințe favorabile în urma unor aranjamente cu infractorii. Faptul că sunt judecători care au fost condamnați la ani grei de închisoare iar alții sunt în proceduri penale nu salvează situația. Cetățenii nu urmăresc procesele penale, ei află de la TV despre sentințe. Impresia este influențată de sentința respectivă și de modul în care jurnaliștii posturilor Tv prezintă situația.

În al treilea rând sunt deciziile CCR. Un termen rezonabil este „dubioase”. CCR s-a transformat în „instanță de judecată” în probleme de contencios administrativ, jucând de partea puterii PSD-ALDE. Mai grav, interpretările CCR privind rolul și locul Președintelui României în statul român merg către reducerea competențelor acestuia în favoarea puterii liderilor Parlamentului. O mizerie.

Ultima imagine a sondajului pusă aici este cea care ne arată lumii cu o mare problemă. România nu este încă un stat de drept. În România nu funcționează separația și echilibrul puterilor statului, chiar dacă acestea sunt stipulate în Constituție. Grav este faptul că până și Curtea Constituțională participă la acest proces de degradare a democrației în România.

Consider acest sondaj bun. Oamenii au muncit, au pus întrebări pertinente, repondenții au fost relativ sinceri. Cu plus și minus, avem o imagine a stării de astăzi a democrației în România. Vrem să fim un stat de drept, fără nici un echivoc, cartolinele ne spun acest lucru, dar nu avem și forțele politice care să accepte că statul de drept impune independența justiției.

Totuși, o mare speranță este dată de dorința cetățenilor de a participa la acest referendum care să sprijine independența justiției. Îmbucurător este faptul că membri și susținători ai partidelor care compun puterea nocivă PSD-ALDE-UDMR nu sunt de acord cu ideile promovate de aceste formațiuni politice. Iar asta este foarte bine. Iar mâine va putea fi și mai bine. Ultima imagine ar cam trebui dă aibă la culoarea roșie un procent al celor care cred că politicul nu intervine în justiție. Dar până atunci mai avem mult de lucru, dar mai ales, avem nevoie de participare la procesele elctorale. Fără această participare și sancționare a partidelor anti-democratice, cum sunt PSD-ALDE-UDMR și PMP, nu vom ajunge departe.