Scrisoarea adresată de PNL Avocatului Poporului pentru sesizarea OUG 92/2018 la Curtea Constituțională

Către Avocatul Poporului

Domnului Victor CIORBEA,

Avocat al Poporului

Subscrisul Partidul Naţional Liberal, cu sediul în Bucureşti, Aleea Modrogan, nr. 1, Sector 1, Bucureşti, formulează prezenta cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu Excepţia de neconstituționalitate a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 92/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul Justiţiei, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr .874 din 16 octombrie 2018.

Stimate domnule Avocat al Poporului,

În ședința de Guvern, din 15 octombrie a.c., a fost adoptată Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 92/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul Justiţiei.

I.  Prin această ordonanță de urgență au fost modificate și completate următoarele acte normative din justiției: Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; Legea 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 207/2018; Legea 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii; Legea 242/2018 pentru 242/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 15 octombrie 2018

I. Acest demers legislativ al Guvernului României este neconstituțional din următoarele motive:

1. Conform Art. 115, alin. (4) din Constituție: „Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora."

În opinia noastră, executivul și-a îndeplinit această obligație constituțională doar în ceea ce privește Art. I punctele (5), (6), Art. III punctele (4), (5), (6), (7) și (8), Art. IV, Art. V și Art. VI.

Din lectura atentă a preambulului acestei ordonanțe de urgență, rezultă că puterea executivă nu a motivat existența urgenței adoptării unor măsuri legislative în ceea ce privește Art. I punctele (1), (2), (3), (4), Art. II punctele (1), (2), (3), (4), Art. III, punctele (1), (2), (3) și Art. VII.

Subliniem faptul că emitentul ordonanței de urgență nici măcar nu se referă, nu pomenește despre textele normative modificate prin prevederile mai sus arătate ale acestei ordonanțe de urgență. Așadar nici măcar nu încearcă să motiveze existența urgenței. Procedând astfel, guvernul încalcă norma constituțională prevăzută la art. 115 alin.(4) teza finală, încălcând totodată și prevederea de la art. 1 alin.(5) . De asemenea, nerespectând normele constituționale care prevăd delegarea legislativă, puterea executivă încalcă atribuția esențială a puterii legislative, încălcând principiul separației și echilibrului puterilor în cadrul democrației constituționale, ordonanța de urgență fiind adoptată cu încălcare art. 1 alin. (4) din Constituție.

2.) Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 92/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul Justiţiei încalcă dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituția României referitoare la obligativitatea erga omnes  a deciziilor Curții constituționale. Prin Decizia 45 din 30 ianuarie 2018 privind admiterea obiecției de neconstituționalitate  a dispoziţiilor art. I pct. 2 [cu referire la art. 2 alin. (3) teza a treia]; pct. 7 [cu referire la art. 5 alin. (1) tezele penultimă şi ultimă şi alin. (2) teza a doua]; pct. 9 [cu referire la art. 7 alin. (5) şi (7)]; pct. 12 [cu referire la art. 9 alin. (3)]; pct. 44; pct. 53 [cu referire la art. 39 alin. (3) şi (5)]; pct. 54 [cu referire la art. 40 alin. (4)]; pct. 69 [cu referire la art. 49 alin. (1)]; pct. 77 [cu referire la art. 52 alin. (3)]; pct. 87 [cu referire la art. 53 alin. (1), (2), (7), (8), (9) teza întâi şi (10)]; pct. 88 [cu referire la art. 54 alin. (3)]; pct. 97 [cu referire la art. 58 alin. (1) sintagmele "ori la alte autorităţi publice, în orice funcţii, inclusiv cele de demnitate publică numite" şi "precum şi la instituţii ale Uniunii Europene sau organizaţii internaţionale, la solicitarea Ministerului Justiţiei"]; pct. 108 [cu referire la art. 62 alin. (1^2) şi (1^3)]; pct. 109 [cu referire la art. 62 alin. (3) sintagma "nu îi sunt aplicabile dispoziţiile referitoare la interdicţiile şi incompatibilităţile prevăzute la art. 5 şi art. 8" prin raportare la art. 62 alin. (1^3)]; pct. 112 [cu referire la art. 62^2, 62^3 şi 62^4]; pct. 134 [cu referire la art. 73 alin. (2)]; pct. 143 [cu referire la art. 82 alin. (2) sintagma „funcţia de ministru al justiţiei“]; pct. 144 [cu referire la art. 82 alin. (2^1) şi (2^2)]; pct. 146 [cu referire la art. 82 alin. (5^1) şi (5^2)]; pct. 153 [cu referire la art. 85^1 sintagma "funcţia de ministru al justiţiei"]; pct. 156 [cu referire la art. 96]; pct. 157 [cu referire la art. 99 lit. r)]; pct. 160 [cu referire la art. 100 alin. (1) lit. d^1)]; pct. 161 [cu referire la art. 100 alin. (2)] şi pct. 163 [cu referire la art. 109 alin. (1) teza întâi şi art. 114] din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, precum şi legea în ansamblul său, prin paragraful 170, Curtea Constituțională a dispus următoarele:„ legiuitorul nu poate reglementa nicio excepţie de la textele constituţionale ale art. 125 alin. (3) şi art. 132 alin. (2). A evita incompatibilitatea constituţională, printr-un mecanism formal de suspendare din funcţie a judecătorului/procurorului, de care Consiliul Superior al Magistraturii ia act, echivalează tot cu o încălcare a Constituţiei. În condiţiile în care Constituţia fixează, în termeni imperativi, incompatibilităţile acestor funcţii, legiuitorul nu poate să înlăture dispoziţia constituţională. Atât timp cât persoana deţine calitatea de judecător sau procuror nu poate exercita decât activităţile specifice acestor funcţii. Numirea sau detaşarea acestora în funcţii de demnitate publică, indiferent de denumirea pe care acestea o poartă, nu poate fi acceptată prin prisma exigenţelor Constituţiei, întrucât se produce, în mod inevitabil, o modificare a felului muncii pe care aceştia o prestează, care, în realitate, justifică drepturile şi obligaţiile aferente statutului lor. Mai mult, întregul statut al judecătorului/procurorului, în mod axiomatic, se axează pe rolul lor constituţional, astfel cum este definit la art. 124 şi 125, respectiv art. 131 şi 132 din Constituţie. Or, asumându-şi, prin diverse mecanisme [numire/detaşare], un rol diferit celui de înfăptuire a justiţiei şi/sau de apărare a intereselor generale ale societăţii, a ordinii de drept, precum şi a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, se încalcă în mod direct, pe de o parte, principiul independenţei judecătorului, principiul separaţiei puterilor în stat şi dispoziţiile referitoare la rolul şi incompatibilităţile judecătorului [art. 1 alin. (4), art. 124 şi art. 125 alin. (3) din Constituţie], iar, pe de altă parte, dispoziţiile constituţionale referitoare la rolul şi incompatibilităţile care însoţesc statutul procurorului [art. 131 şi 132 din Constituţie].”

Pe cale de consecință, legiuitorul primar sau delegat, în lumina jurisprudenței constituționale, era obligat să elimine orice normă care intră sub incidența Deciziei nr. 45/2018.

Cu rea-credință, guvernul României a încălcat decizia antecitată și a procedat, prin dispozițiile art. IV din OUG 92/2018, la menținerea temporară, până la data de 30 iunie 2019, a dispozițiilor art. 58 alin. (11) și alin. (12) din Legea 303/2004, declarate neconstituționale.

Conform principiul neretroactivitatii legii așa cum este statuat în art. 15 alin. (2) din Constituția României, „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.”

Față de acestea subliniem faptul că art. VII din OUG 92/2018 încalcă, în opinia noastră, prevederile constituționale de la art. 15 alin. (2).

Așa cum preciza Curtea Constituțională, în Decizia nr. 61/2007 privitoare la neretroactivitatea legii în ceea ce privește condițiile funcției, precum și în Decizia 263/2017, „legea nouă este aplicabilă de îndată tuturor situațiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum şi tuturor efectelor produse de situațiile juridice formate după abrogarea legii vechi. ”.

***

Așadar, în opinia noastră, art. VII din OUG 92/2018 încalcă prevederile principiului neretroactivității, prevăzut de către art. 15 alin. (2) din Constituția României. În ceea ce privește procurorii care ocupă o funcție fiind numiți la o dată anterioară datei intrării în vigoare a OUG 92/2018, procurori care îndeplineau toate condițiile prevăzute de legea în vigoare la data numirii în funcție, aceștia nu pot fi supuși condițiilor prevăzute de noul act normativ fără a fi încălcat principiul neretroactivității, prevăzut de către art. 15 alin. (2) din Constituția României.

În concluzie: Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 92/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul Justiției este neconstituțională pentru că este emisă cu încălcarea art. 1 alin.(5) și art. 1 alin. (4), art. 15 alin. (2), art. 115 alin. (4), precum art. 147 alin. (4) din Constituția României.

Pentru aceste motive, vă adresăm rugămintea ca, în conformitate cu prevederile articolului 13, lit. f) din Legea nr. 35 din 13 martie 1997 privind organizarea și funcționarea instituției Avocatul Poporului, republicată, să sesizați Curtea Constituțională pentru a se constata neconstituționalitatea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 92/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul Justiţiei, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr.874 din 16 octombrie 2018.

          În drept, ne motivăm excepţia pe dispoziţiile art. Art.11, alin.(1) din Legea 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.

Partidul Naţional Liberal,
prin Ludovic ORBAN, preşedinte