Nu am respect pentru Băsescu și ai lui.

Sâmbătă am fost spre Câmpina. La un botez. Pe drum, am văzut panourile mari cu imaginea de mai sus. Din fuga mașinii rămâneam doar cu amenințarea „De ce le e frică, nu scapă”. Despre cine vorbești mă individule ? Afișajul de acum se insinuează în sufletul omului simplu, necunoscător al Constituției și al legilor încălcate de tine dar nu îl mai duce către parlamentari ci se oprește la el. La el, cel care te-a ales să ai parte de un nou mandat de Președinte. La el, cel care te-a auzit cum te-ai exprimat arogant și disprețuitor față de condiția lui umană și ai hotărât să îi tai salariul, pensia, ajutorul la care Parlamentul țării a considerat că are dreptul în perioada acestor ani de greutăți generate de alinierea la alte standarde economico-sociale. El nu știe că se poate apăra împotriva intențiilor tale agresive și a aliaților tăi prin participarea la protestele publice, prin acțiuni la instațele de contencios administrativ după ce legile tale tâmpite vor intra în vigoare, la CEDO dacă Justiția din România bate palma cu tine și acceptă încălcarea principiilor de drept pe care au fost clădite toate societățile moderne: ne-retroactivitatea legii civile, principiul dreptului câștigat, egalitatea de tratament în fața legii și a instanțelor judecătorești, independența Justiției etc.

Am avut și o discuție cu unul din participanți. De profesie medic, era convins că Băsescu va reuși să facă tot ce a comunicat. I-am arătat că este imposibil, din punct de vedere legal însă ... Și nu doar distinsul conviv era convins. Ci și alte persoane. M-am înspăimântat. La propriu. Societatea civilă a fost adusă în transă. Nu vorbesc despre cei care mai au „sânge în instalație” și ies în stradă datorită apartenenței la un sindicat sau partid politic, vorbesc despre cei mulți și neștiuți, oameni care își câștigă onest existența din propria muncă însă, care, ca un blestem al societății noastre, nu conștientizează faptul că de fapt ei, ei sunt adevărații stăpâni ai țării iar politicienii din Parlament și guvernanții, Președintele țării și toți cei care se învârt în jurul acestora profitând de un venit de la bugetul de stat sunt în slujba lor, a cetățenilor.

Mi-am dat seama că mesajele opoziției sunt false. Sunt populiste și dăunătoare. La fel cum sunt și o mare parte din mesajele sindicale. Nu se merge către îndrumarea, consilierea cetățeanului care va fi afectat de abuzul administrativ ci se încearcă „cumpărarea” acestuia pentru un eventual vot politic. I se plânge de milă în loc să i se arate cum să acționeze, la nivel individual și colectiv. I se condiționează ajutorul de votul ce îl va da, eventual, la alegerile ce vor urma, anticipate sau nu. Mai pe șleau, i se recomandă să rămână „într-o turmă” sau să o schimbe pe cea în care „a evoluat”. Nemernică atitudine.

Eu am spus celor cu care am discutat că acțiunile lor individuale împotriva abuzurilor Guvernului nu îi costă bani. Le-am explicat și de ce. Pentru că o mare problemă o reprezenta pentru ei costurile unui proces și, foarte important, timpul în care instanța sesizată va soluționa cauza. Acest timp este descurajator. Bănuiesc că nemernicii portocalii care au lucrat la strategia pe care o vor urma au luat în calcul acest element de risc când s-au hotărât să facă pasul cel mare de jefuire a buzunarului cetățeanului și de încălcare a drepturilor și libertăților lui civile. Lentoarea finalizării unui proces în contencios și refuzul Guvernului Boc-Udrea de a pune în aplicare hotărârile judecătorești definitive și irevocabile nefavorabile băsescienilor au „meritul” de a descuraja inițiativa cetățenească.

Acesta este motivul pentru care consider că cei care știm să acționăm trebuie să ne pregătim să o facem. Acțiunea noastră va fi și în beneficiul celorlalți, cei care nu știu cum să acționeze sau nu au curajul de a o face. Pe lângă asta, mai avem obligația să le spunem, de câte ori avem ocazia, că dreptatea este de partea lor și să îi încurajăm prin propria noastră acțiune.

Nu am respect pentru Băsescu și șleahta care îl înconjoară.