Tema lui Vosganian.

Și-a luat obiceiul de a propune o temă pe zi. Azi a venit cu o temă care îmi permite să dezvolt pe baza unui document numit „Strategia Națională de Securitate a României”, din 2006. Dacă vă mai amintiți, pe atunci se făcea mare caz de „buna guvernare”. Tăriceanu nu mai vroia să vorbească cu Băsescu, pedeleprele din echipa de guvernare se cramponau de idioata aia de Monica Macovei, Guvernul Tăriceanu avea opoziție în Guvern nu mai spun de mânăriile din Paralement ale pupin-băsiștilor.


Tema zilei - 24 iunie 2010: “…si nu ne duce pre noi in ispita, si ne izbaveste de presedintele nostru…”

„In mod normal, presedintele si primul-ministru ar trebui sa fie garantii sigurantei nationale. Prin toate masurile luate in ultima vreme, Traian Basescu si Emil Boc s-au transformat, de fapt, intr-o amenintare la adresa sigurantei nationale, desi o invoca intruna, ca pe un alibi. Romania risca sa intre intr-o zodie psihopata. In loc ca Strategia de Securitate Nationala sa-si propuna sa apere poporul de orice agresiune, ea este menita, mai degraba, sa apere pe presedinte de propriul popor”.

Asta este tema. Iar acum să purcedem la Strategia de Securitate Națională pomenită mai sus.

„ ...

Un rol important în procesul de consolidare a stabilităţii şi securităţii noilor democraţii din Europa centrală, de est şi de sud-est revine capacităţii statelor şi a societăţilor de a promova o gestiune eficientă a intereselor publice, de a garanta exercitarea responsabilă şi eficientă a puterii, în deplin acord cu principiile democraţiei şi cerinţele respectării drepturilor omului. Expresia publică a acestor exigenţe este buna guvernare, domeniu în care în România – ca şi în majoritatea statelor din această regiune – s-au înregistrat, în anii care au trecut de la prăbuşirea regimurilor comuniste, progrese însemnate.


Noile democraţii din această regiune continuă, însă, să se confrunte cu diferite fenomene negative care afectează calitatea actului de guvernare. În acest context, guvernarea ineficientă – efect al deficitului democratic şi al corupţiei endemice instituţionale, ce se reflectă în manifestări de clientelism politic, ineficienţă a administraţiei publice, tendinţe autoritariste şi lipsă de transparenţă şi responsabilitate publică – subminează încrederea cetăţenilor în instituţiile publice şi poate constitui o ameninţare majoră la adresa securităţii statelor. În aria de interes strategic a României, guvernarea ineficientă a pus adesea în pericol exerciţiul normal al drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului şi a afectat îndeplinirea unor obligaţii internaţionale, generând riscul producerii unor crize umanitare cu impact transfrontalier.

...

VIII. REPERELE BUNEI GUVERNĂRI:

ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ PROFESIONISTĂ ŞI EFICIENTĂ;

JUSTIŢIE DEMOCRATICĂ; COMBATEREA CORUPŢIEI

Buna guvernare constituie o condiţie esenţială a securităţii şi prosperităţii, instrumentul prin care democraţia trece din planul conceptelor şi al teoriilor, în planul vieţii reale. Ea este unitatea de măsură cumulativă prin care viaţa socială validează rezultatul alegerilor democratice, probează realismul programelor şi capacitatea forţelor politice de a-şi îndeplini promisiunile, cu stricta respectare a standardelor democratice. Buna guvernare evaluează succesul măsurilor de combatere a insecurităţii, inechităţii şi sărăciei şi stabileşte corecţiile necesare.


Principalii factori implicaţi în acest proces sunt statul şi societatea civilă, statul de drept reprezentând o caracteristică esenţială a bunei guvernări. Organismele statului care participă la realizarea bunei guvernări democratice sunt: puterea legislativă, puterea executivă, puterea judecătorească, autorităţile publice locale. Actorii nestatali principali sunt: partidele politice; sindicatele, patronatele şi alte organizaţii profesionale; organizaţiile non-guvernamentale şi alte forme de participare ale societăţii civile; organismele de conducere a companiilor de interes public; mass-media.


Experienţa trecutului arată că buna guvernare s-a aflat uneori în pericol, ca urmare a activităţii unor grupuri de interese nelegitime sau forţe nedemocratice care – folosind vulnerabilităţile sistemului – au încercat să influenţeze exercitarea puterii în folos propriu, ori să schimbe puterea democratică prin acţiuni violente sau anarhice”.

Ei bine, din 2006 până acum aceste „valori” s-au perimat ? Sau am eu halucinații ? Citind aceste concepte și exemplificări am ajuns să lipesc riscurile la care documentul face referire la PD-L care a devenit „forță nedemocratică”, constat că presa a devenit din „actor nestatal” al bunei guvernări un risc pentru securitatea statului, constat că administrația PD-L+UDMR+UNPR+unii independenți se caracterizează prin manifestări de clientelism politic, ineficienţă a administraţiei publice, tendinţe autoritariste şi lipsă de transparenţă şi responsabilitate publică. Adică manifestări concrete ale guvernării ineficiente așa cum este definită în această strategie.

Traian Băsescu nu mai luptă cu guvernarea ineficientă. Nu are cum. Ar însemna să lupte cu sine însuși.

Tema lui Vosganian mi-a plăcut. Dezvoltată duce la concluzii deosebite.