Înainte să votez, aleg.

Am ascultat și văzut, am citit, am aflat de la unii și alții că nu mai au încredere în cei care le cer votul. Că toți sunt la fel. M-a pus pe gânduri așa că am gândit. Eu ce fac ? Ce aleg ? De ce aleg ?

La o primă vedere eu aleg pe „X”. Îl aleg pentru că are vervă, este cunoscut, vorbește bine, este instruit, este popular, este pe podiumul popularității ... bălării. Am ajuns la concluzia că pentru mine oricare dintre cei care urmează să primească votul meu nu reprezintă, ca persoane, modele sau personalități deosebite. De nu vor mai fi mâine candidați, nici o problemă. Vor apare alții cărora, probabil, le voi da votul. Însă oricare dintre ei vor fi, trebuie să îndeplinească o condiție de bază. Să reprezinte comunitatea de care aparțin. Să prezinte și să aplice, în numele comunității mele, acele valori ale comunității care îi dau caracterul specific. În cazul meu, valorile politice liberale. Trebuie să am sentimentul că pot avea încredere în ei.

Candidații politici au în spate comunități pe care le reprezintă, în organele de conducere ale partidului, iar în instituțiile publice acceptul majorității membrilor partidului exprimat prin acordul/acceptul celorlalți membri ai organelor de conducere care au competența de a desemna candidații PNL. Este evident că în mod asemănător se întâmplă lucrurile și în alte formațiuni politice.

Așa gândesc eu. Cei care se simt dezamăgiți de o personalitate sau alta dintr-o formațiune politică nu au ales, mai înainte, valorile formațiunii politice respective. Ei au ales omul. Văd multe astfel de exprimări ale opțiunii. Este cel mai bun, este cel mai deștept, este cel mai combativ ... așa că îi dau votul. O greșeală, după părerea mea. Aceste persoane sunt și vor rămâne dependente de existența politică a respectivului om. Dacă acesta va pierde, vor căuta alt lider care să le satisfacă dorințele. Iar acela poate fi un demagog. Iar o astfel de alegere denotă superficialitatea. De câte ori este ales un om, în fond un necunoscut pentru cel care îi poate da un vot, se întâmplă să apară deziluzia. Tu îi dai încrederea ta și aștepți să primești ceva, de cele mai multe ori ceva neclar, ceva care nu are formă, ceva care nu poate fi descris. Astfel de alegeri îndepărtează oamenii de vița socială și politică. Îi face ca, după unul sau mai multe eșecuri, să refuze a mai alege în propriul interes. Ei formează în timp „mulțimea mută”. Ei se adună la numărul celor absenți la vot.

O altă problemă mult mediatizată și care generează alegerile superficiale este aceea a cerinței ca cei care candidează să se înfrunte cu adversarii politici în programe. O mare și periculoasă eroare. Pentru că prezentarea unui program impune mult mai mult decât un angajament. Un program impune un manager, iar candidatul poate că nu este capabil de a manageria ceva, impune o echipă complexă care să participe la implementarea programului, echipă ce nu poate fi identificată pe timpul campaniei electorale, impune surse de finanțare și un tablou de bord care să arate în cum se va desfășura programul, în timp și cu obiective realizate. Iar acestea nu se pot prezenta. Un program trebuie să arate cu foarte mare precizie unde va schimba o stare de lucruri, care va fi câștigul pentru cei care sunt chemați să voteze. Nu știu cine a inventat această tâmpenie, însă a făcut un mare rău dezbaterii publice. Singurul program care trebuie prezentat în campaniile politice este cel al partidului care cere majoritatea în alegeri. Doar acest program se poate garanta, doar acest program are capacitatea de a acoperi majoritatea necesităților populației. Programul final va fi cel de guvernare, singurul care poate fi controlat, prin intermediul Parlamentului și apreciat de populație cu ocazia alegerilor viitoare.

Eu cred că politicienii (luați ca indivizi) trebuie să prezinte principiile formațiunii din care fac parte și să exemplifice modul în care aceste principii vor fi aplicate în activitatea lui viitoare. Doar așa vor putea fi și ei evaluați. Minciuna politică exprimată prin angajamente de program ne duce la autodistrugere. Îi alegem pe cei care mint mai frumos și pățim ce am pățit în guvernările PDL. Să încercăm să ne amintim de promisiunile din campaniile PDL din 2008 și rezultatele PDL din 2012. Au fost votați pentru că au promis „marea cu sarea”, sunt alungați azi pentru hoție, abuz, proastă guvernare, distrugere a societății ...

Nu recomand alegerea unei persoane pentru imaginea ei publică. Recomand alegerea persoanei care reprezintă o ideologie politică, o persoană care are deja, în spate, ca susținere, miile de membri ai unei formațiuni politice. Alese, doar acele persoane vor avea capacitatea de a face ceva. Dacă va face rău, așa cum au făcut băsescienii, vor fi alungați de la putere. Dacă vor face bine, vor putea fi realeși. Și, încă ceva. Nu recomand realegerea celor care au fost demiși de la putere. Istoria ne arată cu mii de exemple că perdanții au dus întotdeauna la pierdere. Iar PDL este un partid de perdanți. PDL este un fals partid, mai degrabă este un grup infracțional organizat.