ÎNCRÉDERE s. f. Acțiunea de a (se) încrede și rezultatul ei; sentiment de siguranță față de cinstea, buna-credință sau sinceritate a cuiva; credință...
Am mai scris despre asta. În zilele din urmă. Azi, această luptă se duce cu ținte precise. Se insistă asupra celor care încă mai constituie pentru portocalezi o speranță. USL este ajutat și de dorința, disperată, a unora dintre portocalii de a ieși în evidență. Mai apare câte un Lăzăroiu care scrie la ziar, la Evenimentul Zilei, mai apar disperați alți foști demnitari PDL cu acuze strâmbe la o guvernare care abia a început, Monica Macovei sau Cristian Preda fiind, de departe, cei mai vocali. TRU - Traian Radu Ungureanu face ce știe, mănâncă ... Videanu și Berceanu au început să iasă la atac. Videanu cu aere de mare strateg economic iar Berceanu cu glumițe. Rar, Boc de la Cluj, declamă lozinci. Nimeni nu îi spune că epoca Ceaușescu a trecut demult, tare demult. La B1 Tv sub conducerea lui Turcescu sa zbat băsiștii să apere onoarea pierdută a mafiotului național Traian Băsescu. La Turcescu PDL este făcut varză, albie de porci, liderii lor sunt pe făraș. Se trage în disperare o ipotetică spuză „pe turta” lui MRU - Mihai Răzvan Ungureanu securistul-premier fără șansă, demis, prin abuz spun ei, de USL cu ajutorul trădătorilor, a fripturiștilor din PDL și a trădării minorităților. La Turcescu apare ca invitat permanent Mihai Neamțu, fondatorul Noii Republici, o mișcare care vrea să recupereze așa-zisul electorat de dreapta pentru a se constitui ca forță politică de sine-stătătoare. Adversarele politice ale lui Mihai Neamțu sunt PNL și PDL. Culmea. Băsescu fiind tipul de lider care a dat modelul de conducere modernă la nivelul Președintelui României. Din rândurile PDL sunt acceptate doar acele personalități care au girul lui Monica Macovei pentru care indivizii au un adevărat cult și aliații ei.
În timp ce USL și-a stabilit țintele, PDL se luptă și cu proprii lideri pentru recăpătarea încrederii populației. Vasile Blaga vrea să transmită încredere. Metodic, formal și informal, Vasile Blaga transmite sentimentul că PDL este un partid care știe ce face, că are de recuperat în modul de comportare pe scena politică însă este puternic ca organizație politică, mai ales în teritoriu. Nu poate face mai mult pentru că organizarea teritorială este singurul lui punct de sprijin în lupta politică. Toți liderii PDL sunt compromiși. Inclusiv el însă trebuie să își ducă povara. Cu disperare, atât el cât și colegii din tripleta BVB luptă pentru onoarea pierdută a paranoicului de la Cotroceni. Ei știu că pierd lupta, știu că nu au cum să producă victime în rândurile USL, știu că poziția lor pierde zilnic membri și simpatizanți dar mai știu și faptul că trebuie să păstreze nucleul dur al PDL, nucleu habotnic, nucleul care are nevoie cu disperare de dovada că PDL nu dispare. Iar nucleul dur trăiește cu habotnicia rolului de Mesia al lui Traian Băsescu. Ei știu că la un moment dat Traian Băsescu se va sui sau va fi suit pe cruce pentru păcatele lor. Doar că Traian Băsescu nu este încă pregătit pentru un astfel de deznodământ. Disperat, Traian Băsescu își atacă, mereu și mereu, proprii susținători. Cei mai fideli sunt habotnicii care formează nucleul dur al PDL, așa-zișii intelectuali cultivați de Mihai Neamțu și presa pro-băsistă îl susțin pentru că nu au încă un nou lider. Temporar, aceștia se leagă de un ipotetic Mihai Răzvan Ungureanu, un tip neclar, un evaziv, un individ fără coloană vertebrală, un tip fără ideologie, un tip fără morală. Ungureanu este în postura iepurelui. I se cere să alerge pentru PDL în speranța că din lupta politică de acum se va iți, cumva, un nou lider, autentic, un lider care să ocupe locul ocupat până în prezent de Traian Băsescu. În curtea PDL sau printre cei care au beneficiat de guvernarea PDL nu sunt prea multe variante credibile. Iar de sunt persoane cu notorietate nu sunt dispuse să intre în malaxorul luptei politice. Nu au capacitatea de a lupta, de a rezista conflictelor politice reale, nu au orizont politic definit. Din sinecuriștii politici nu poți face lideri politici. Sinecuriștii nu au conștiința sacrificiului pentru binele comun. Nu se sacrifică ei nici pentru binele propriu.
USL face bine ce face. Atacul lui Victor Ponta la adresa competențelor Președintelui României în diferite domenii de activitate statală a lovit în punctul sensibil al acestuia. Băsescu va trage ponoasele prezidențialismului într-o republică constituțional parlamentară. Cine se uită cu atenție la ce anume apără portocalezii cu înverșunare vor constata că prezidențialismul este elementul central. Cei mai vocali apărători ai prezidențialismului sunt și cei mai cunoscuți lăudători ai proiectului de lege de modificare a Constituției propus de la Cotroceni și asumat de PDL. Practic, odată cu lupta pentru cucerirea încrederii populației se duce o luptă dură între parlamentarism, promovat de partidele componente ale USL și prezidențialism, promovat de Traian Băsescu și așa-zișii intelectuali băsiști.
În timp ce încrederea în Traian Băsescu, atâta câtă mai este azi, se pierde, discuțiile publice cu privire la rolul și locul diferiților actori politici în funcții de demnitate publică vin și sprijină formarea conștiinței publice la cetățenii ținuți, până acum, în cumplită ignoranță. Oamenii văd că se poate discuta despre lucruri care erau, cumva, confiscate de Traian Băsescu și susținătorii lui. Oamenii văd că pot avea acces la informații care până acum erau ținute la „secret”. Oamenii primesc în urma dezbaterilor informații complete cu privire la rolul și locul Președintelui României în cadrul republicii parlamentare cu un Președinte care îndeplinește, obligatoriu, doar funcțiuni formale fără a avea drept de decizie administrativă. Iar aici rolul acestuia în politica externă, considerată pe nedrept ca aparținând bunului plac a acestuia începe să capete contur. Cu Victor Ponta premier și Andrei Marga ministru de externe se deschide cartea externelor, pagină cu pagină și se observă, fără prea mare dificultate, că Traian Băsescu a confiscat Parlamentului rolul de decizie în politica externă a țării. Guvernul propune prin programul de guvernare orientările țării în politica externă și gradul de satisfacere a obligațiilor ce revin României din tratatele internaționale (funcție de capacitatea financiară și funcțională a instituțiilor ce urmează a fi implicate - Armata, Politiția, Poliția de Frontieră, SIE, consulatele etc.) iar Parlamentul aprobă sau modifică înainte de aprobare, orientările politicii externe și acțiunile. Președintele României este astfel ținut de voința Parlamentului în acțiunile lui de reprezentare a statului pe plan extern. El nu poate angaja România în nici o acțiune externă dacă aceasta nu a fost aprobată de Parlament ca organ reprezentativ suprem al poporului român ((art. 61 alin. (1)). Oamenii încep să înțeleagă că rolul Președintelui de reprezentant al statului român nu înseamnă că el este și reprezentantul poporului, el este doar reprezentantul administrației de stat, fapt ce îl pune în inferioritate funcțională față de Parlament. Reprezentarea externă a Președintelui nu cuprinde și decizia în politica externă. Reprezentarea lui este formală, ca majoritatea actelor cu care Președintele este investit de Constituție. El semnează tratatele sau inițiază dialogul cu omologii din alte state pe teme de politică externă cerute de Guvern sau dispuse de Parlament. Ca urmare a acestor dezbateri se va ajunge la o mai clară poziționare a României față de unele aspecte ale politicii externe de până acum. Participarea României cu forțe armate și polițienești în acțiuni comune cu ONU și NATO vor fi revizuite. România va trebui să vadă dacă se mai poate împrumuta la nesfârșit din băncile străine pentru a susține aceste acțiuni externe în dauna propriei populații. Mârșave au fost declarațiile lui Traian Băsescu că România se împrumută pentru a plăti salariile și pensiile, mârșave au fost declarațiile lui pentru așa-zisa reformă a statului, mârșave au fost acțiunile lui și ale clicii de la guvernare pedelisto-udemeriste de închidere a spitalelor, a școlilor, desființării structurilor de poliție din comune pe motiv că România nu mai are bani să le susțină. Pentru că banii se duc aiurea pe participarea în acțiunile militare și polițienești externe, se duc pe susținerea unor instituții publice interne cu rol extern care susțin sinecurismul fără însă a aduce țării un folos palpabil. Mai mult, dăm bani să ne facem de râs.
În timp ce Victor Ponta și guvernul lucrează la partea funcțională a statului și clarificarea poziției instituțiilor de stat în actul de guvernare, inclusiv reprezentarea externă, Crin Antonescu lucrează la clarificările politice în teritoriu. Participă la lansarea candidaților USL la alegerile locale și ține cuvântări maselor de alegători și curioși despre abuzurile guvernărilor băsesciene, arată cu degetul și dă exemple ale acestor abuzuri, arată cum va funcționa USL și dă speranța că USL va guverna suficient de mult pentru a repune România pe făgașul normal. Crin Antonescu dă speranța că va fi mai bine, că se va face dreptate, că încrederea în ziua de mâine va reveni în fiecare casă de român. Efortul este imens. Guvernul îi pune la dispoziție lui Crin Antonescu datele necesare pentru a arăta populației chemate la vot cât de nocivă a fost guvernarea băsesciană iar USL dă guvernului sprijinul necesar pentru ca măsurile ce se impun acum să fie bine percepute de populație. Este o luptă cruntă. Sunt oameni care au convingeri ferme că Traian Băsescu și ai lui au „lucrat pentru țară”, chiar dacă măsurile „au fost dureroase”. Acțiunile conjugate ale lui Victor Ponta și Crin Antonescu au rolul de a combate aceste convingeri. Se putea și altfel, unele măsuri băsesciene fiind de fapt abuzuri impardonabile.
Lupta pentru câștigarea încrederii cetățenilor este pe drumul bun. Însă ea trebuie dusă la aceeași intensitate permanent. Chiar și după câștigarea alegerilor parlamentare. Iar eu trebuie să apreciez ideea cu acest VUM pur și dur care duce în curtea fiecărui cetățean decizia reprezentării în Parlament. Indiferent ce „mestecă” tot felul de teoreticieni și analiști adversari ai sistemului ce urmează a fi aprobat în Parlament, VUM va face curățenie, cumva, în clasa politică. Va elimina, probabil, toți habarniștii, toate lichelele portocalii. De aceea se gândește Elena Udrea să se apuce să facă un copil. Știe că VUM o exclude de la viața politică activă în Parlament. De aceea sunt atât de disperați unii de la PDL. Știu că VUM îi va duce în fața unor alegători care azi află porcăriile pe care le-au făcut în guvernarea băsesciană. Nu vor mai putea să le ceară votul, vor primi ouă stricate în cap. Le este teamă celor din PDL. Liderii lor cu notorietate sunt plini de rahat. Iar alții nu mai au de unde scoate. Iar manevra cu „Noua Republică” a lui Mihai Neamțu este în întârziere. MRU nu știe să danseze, el știe să spună lozinci. VUM exclude procentele de popularitate ale unui partid. 2% de ici, 5% de colo, 10 la sută de dincolo, per total 30%. Ia uite câți români ne apreciază. VUM exclude aceste ciubucuri. Pentru fiecare lider local candidat vor trebui să aibă minim 15-20% încredere pentru a spera la un loc în Parlament. Nu doar ei, și cei ai USL. Numai că ei, cei din PDL, au în spate rezultatele dezastruoase ale guvernărilor băsesciene pentru care nu pot da explicații credibile mai ales acum când auditurile din ministere arată nivelul jafului din banul public practicat.
VUM poate sancționa și USL. Dacă cei ce vor fi aleși de USL să candideze în colegii nu au sprijinul cetățenilor, dacă sunt oameni cu pete, USL va pierde respectivele colegii. Selecția în cadrul fiecărui partid membru al USL va trebui să fie dură, foarte dură. Vor dispare din prim-plan persoane care au fost la limita bunului simț în toți acești ani. Selecția candidaților USL va fi adevărata reformă politică în cadrul fiecărui partid. O reformă va fi și la PDL care, dacă are cu cine înlocui hahalerele băsesciene are șansa să trimită în Parlament un număr mai mare de parlamentari decât se prefigurează acum.
Eu consider că se merge pe un drum bun. Susțin acest VUM. Este dur și este evident că obligă la responsabilitate. Prin votul proporțional erau trimise în Parlament tot felul de panarame, care mai de care mai pilos sau mai bun cotizant. Acum, candidații trebuie să meargă în colegiile lor să îi lămurească pe oameni că sunt buni, că sunt cinstiți, că sunt onești, că sunt cumpătați, că sunt inteligenți, că sunt credincioși, că le vor apăra interesele. Greu. În toate sistemele de vot, fără excepție, se pierde votul celor mai puțini. Cu pragul electoral nu era doar o pierdere, era un abuz cumplit împotriva orientării simpatiei populației către un candidat sau altul. VUM este mai bun. Este mai rău pentru partide, le sancționează pentru alegerile făcute însă face dreptate cetățenilor cu drept de vot din fiecare colegiu electoral. Sistemul de vot proporțional era un fals. Pe listă alegeai un partid care își băga în față pilele și incompetenții politici care însă aveau donații substanțiale la partid. Acum ... acum este mai puțin probabil să se ajungă la așa ceva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu