Justiția are probleme. Unii/ele se vor stat în stat.

Imagine de la Cotidianul

Justiția a fost, este și sper să nu mai fie angajată politic. Pe timpul lui Iliescu a fost evidentă aplecarea către servilism politic a procurorilor și judecătorilor. Excepțiile au fost puține și nu au ajuns în spațiul public. Băsescu a fost mai direct. A impus procurorii - de la șefimea unităților de parchet până la procurorii șefi de secții, bașca procurorii de toată mâna care luați de te miri unde au ajuns să reprezinte interesele generale ale societății -, a impus judecătorii - manevrele INM și ale CSM sunt de notorietate, la Băsescu au ajuns ca propuneri de intrare în magistratură a celor care au făcut dovada culorii portocalii cu trandafir a sângelui purtător de oxigen băsescian. Am ajuns în situația stupidă ca procurorii să acuze în numele PDL, partidul luând locul societății, judecătorii nu mai apără drepturile subiective ale justițiarilor ci „drepturile” guvernelor portocalii și mofturile lui Traian Băsescu, în dispozitivul hotărârilor pronunțate în cauzele penale sau administrative având un spațiu din ce în ce mai generos motivările judecătorești copy-paste din expunerile de motive sau notele de fundamentare ale actelor normative de pe timpul sinistrelor guvernări Boc și Ungureanu, plus aiuritoarele explicații ale diferitelor comisii prezidențiale băsesciene ce încearcă să inducă ideea renunțării la statul social și ducerea țării către epoca bunului plac guvernamental. O spun pentru că sunt pățit cu „onorabilul” Tribunal București. Am rămas șocat când am găsit în dispozitivul unei hotărâri motivările din expunerea de motive a unei ordonanțe a Guvernului Boc. Am renunțat la recurs, ar fi fost o acțiune inutilă din moment ce am constatat că judecătorii Tribunalului au renunțat să mai judece și au trecut la copy-paste. Când vezi așa ceva știi, sau ar trebui să știi, că nu mai ai parte de justiție ci de pumnul în gură cu care guvernările băsesciene ne-au gratulat până acum. Ce mă întristează, dacă pot spune așa, este faptul că la actualii guvernanți nu văd îngrijorare față de actele justiției, față de nedreptățile flagrante comise de instanțele de judecată împotriva cetățenilor, față de abuzurile comise pe față de judecători și procurori. Nu sunt suficiente explicațiile sofisticate și pretins intelectuale de la posturile Tv sau din paginile jurnalelor, este nevoie de acțiune politică exprimată în legislaltiv de către Guvern și nu de către parlamentari. În fine. Să mergem la CSM care dă semne că ar vrea să fie stat în stat.

Potrivit Constituției, art. 134 alin. (1) și (2) CSM are două atribuții principale. Constituționale. Propune Președintelui numirea în funcție a judecătorilor și procurorilor, cu excepția celor stagiari (precizare foarte importantă, fiind vorba despre prima numire în funcție a acestora) și a doua se referă la rolul CSM de instanță de judecată (un fel de instanță de fond) în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor și procurorilor. Atât. Acestea sunt atribuțiile constituționale. Are și alte atribuții legale, pentru a îndeplini funcția de garant al independenței justiției, însă primele atribuții sunt cele constituționale ceea ce duce la concluzia că independența justiției se realizează cu prioritate printr-o politică severă de resurse umane. Un control serios la intrarea în magistratură și acțiuni de sancționare severă a magistraților care calcă în străchini.

CSM are, în ultimii ani, inițiative politice. Nu mă refer doar la ieșirile și discursul evident politic al unor membri ai CSM în media, mă refer și la acte ale CSM care îi depășesc, evident competențele. Acum vrea, nici mai mult și nici mai puțin, să devină „superiorul” Ministerului Justiției, al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al instanțelor judecătorești. În scrisoarea adresată ministrului justiției, dna Mona Pivniceru, CSM vrea și dispune, recomandă și impune, acuză și vrea sancțiuni. Extrase din scrisoare sunt la Agerpres.

Ori cucoanele care asigură conducerea CSM au luat-o razna ori suntem de fapt în fața unei acțiuni de comando a susținătorilor lui Băsescu din Justiție pentru a limita noului ministru al justiției câmpul de acțiune. Înclin să cred că este așa. Înclin deoarece în textul scrisorii se face referire la acțiunile petrecute în România după 6 iulie 2012, deoarece se cere, imperativ, adoptarea unor acte normative prin care să fie stabilite sancțiuni penale sau administrative politicienilor din parlament și guvern care critică judecătorii și procurorii etc. Nu doar că cererile lor sunt anti-constituționale, dar nici nu fac parte din competențele lor. Mai mult, prin cererile formulate CSM se vrea minister. Total aiurea. Și instanță de judecată în domeniul disciplinar pentru judecători și procurori (instanță specială pe care constituția noastră o impune) și organ administrativ judiciar. Este cam aiurea. Total aiurea. Pentru administrativ am Ministerul Justiției.

Culmea, scrisoarea are o particularitate. Apare după ce revenirea lui Băsescu la Cotroceni a devenit o certitudine. Adică marți. Ca să vezi poznă.