Justiția strâmbă se face cu oameni strâmbi. Justiția Băsesciană.

Danileț Vasilică Cristian, judecător la bază și membru al CSM ales de judecătorii de la judecătorii (parcă). Fost consilier al sinistrei Monica Macovei în perioada de tristă amintire din guvernarea Tăriceanu când Justiția a fost încălecată politic, legile justiției au fost refăcute pentru a da în mâna lui Băsescu pârghiile necesare pentru a controla Justiția.

Danileț Vasilică Cristian, judecător și membru al CSM aflu, ieri, a fost obligat de instanță să își îndeplinească un atribut de fiu, o obligație civilă față de părinții aflați în sărăcie cumplită, să le dea din prea plinul financiar de judecător și de demnitar al statului (ca membru CSM) o cotă de 1/6 fiecărui părinte ca pensie de întreținere. 748 lei pentru fiecare părinte. O fi fost ideea lui sau o fi fost ideea altora care văzând nesimțirea lui și nedreptatea cu care el își tratează părinții i-au sfătuit pe aceștia cum să facă. Și are vechime în nesimțire de a stat ca animalul ani și ani văzând cum părinții care i-au dat viață se chinuie să trăiască cu cei aproape 400 lei ai mamei și cu ce mai pot culege din curtea casei.

Danileț Vasilică Cristian este un oportunist sinecurist. Colegii magistrați au mărturisit, în zilele din urmă, că individul a fost și este foarte activ în a-și crea oportunități aducătoare de favoruri și beneficii, intrând în încurcături politice după care hop la CSM pentru a-i fi reparată „onoarea” de magistrat. Cum naiba are omul ăsta „onoare” de două feluri ? Există onoarea de a fi om și onoarea de a fi magistrat ? O fi onoarea de a fi magistrat superioară onoarei de a fi om ? Ciudat mod de a gândi.

Ieri, la Cotroceni, am discutat cu un om care a făcut 10 ani de pușcărie pentru o crimă pe care nu a comis-o. Era eliberat de două luni. CEDO a constatat că omului nu i-au fost respectate drepturile fundamentale de către judecătorii și procurorii din România și că pedeapsa dată este un abuz judiciar. Am discutat destul de amănunțit pe Constituție, pe care o consideră nedreaptă, înclin să cred că privită după anii de temniță nedrepți are dreptate. Permite magistraților și puterilor statului să se lăfăie în abuzuri și nedreptăți contra cetățenilor țării. Culmea, unul dintre cei care s-au chinuit să avem această Constituție este condamnat cu motivarea instanței „pentru a arăta Comisiei Europene că la noi pot fi condamnați înalții demnitari” fără a arăta motivele concrete ce i se pot imputa. Două exemple de condamnări care confirmă că avem o Constituție permisivă abuzului reprezentanților statului. Pentru că eram la Cotroceni pentru a protesta astfel împotriva întoarcerii lui Băsescu am sesizat că de fapt noi, protestatarii, eram într-o situație asemănătoare cu cei condamnați pe nedrept. Curtea Constituțională a abuzat, pe baza Constituției, de dreptul nostru suveran și a negat un vot popular. Majoritar. A fost într-un fel o condamnare a poporului că a votat pentru demiterea celui care a reușit să subordoneze Justiția, Curtea Constituțională, Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Public, DNA etc. fără a avea un drept constituțional sau legal care să îi permită acest lucru. Iar Curtea Constituțională i-a dat dreptate. Iar asta nu mai este dreptate, este un abuz cumplit asupra drepturilor și libertăților fundamentale ale unui întreg popor.

Nefericirea face că noi, ca popor, nu avem o cale de urmat facilă pentru a avea acces la dreptate. Suntem obligați, mare parte dintre noi, de conveniențe sociale și declarații politice că respectăm cu strictețe niște reguli ale democrației. Situația nu este de natură să încurajeze o acțiune violentă împotriva puterii care nu mai este la Parlament și la Guvern ci la Cotroceni și la slugile din Justiție ale lui Traian Băsescu iar calea „civilizată” ne spune că la alegerile din toamnă, la parlamentare, este ocazia de a scoate de pe scena politică partidele care îl susțin. Dacă cei 7,4 mil. de votanți la referendum se vor prezenta la vot, plus milionul care a votat împotriva demiterii lui Băsescu și care este posibil să nu fie pedelist sau udemerist, șansele PDL de a intra în Parlament devin foarte mici astfel că viitorul Parlament va putea avea inițiativa de modificare a Constituției astfel încât toate abuzurile ce s-au comis „în numele ei” să fie desființate și să avem o lege fundamentală care să apere cetățenii și nu instituțiile de stat. Instituții care excelează în abuzuri. Pentru că instituțiile sunt formate din oameni și conduse de oameni, pentru oamenii din instituții nu au cultul drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, pentru că oamenii din instituții sunt ca acel Danileț de mai sus care pentru binele propriu sunt capabili și se vede că fac acest lucru să încalce aceste drepturi și libertăți, să judece strâmb și să se folosească de forța coercitivă a statului pentru binele unei minorități dar în defavoarea majorității.

Avem un stat strâmb, avem un stat nedrept, avem un stat prost construit și abuziv condus, avem un stat în care puterea politică se complace la jocuri de culise cu dictatorul Traian Băsescu pentru ipotetice favoruri, avem un stat în care guvernarea se face după cum dictează niște străini interesați să domine politic și economic în defavoarea interesului național, avem un stat care acceptă suzeranitatea fie a altor state fie a unor organisme suprastatale, avem un stat fără coloană vertebrală. Și este păcat.

După ziua de ieri, cu mai mai multă convingere, cred că noi nu mai avem Justiție. Cred că oamenii strâmbi din magistratură au deformat nu doar instituția Justiției ci și ideea de justiție. Iar o Justiție strâmbă, la noi, ar trebui numită Justiția Băsesciană. La alții ar trebui numită după dictatorii locali. Fie ei persoane, fie ei organizații politice dominante.