Acuzele aduse lui Varujan Vosgania sunt parte a unei prostii incomensurabile

Tema zilei sunt acuzele aduse lui Varujan Vosganian de către procurorii statului polițienesc România secolului XXI, anul de grație 2013. Am văzut expozeul lui Varujan din Senat. Corect. Am citit intervenția lui Tăriceanu. Corect. De la această intervenție toată truda lui Băsescu și a procurorilor care au întocmit dosarul penal cade în ridicol. Fiind o politică de stat, desfășurându-se cu acordul întregului Guvern și aprobată prin legile date în Parlament, sprijinirea agriculturii prin sprijinul de stat dat unei entități comerciale distincte - cu precizarea că în schema de ajutor ar fi putut intra și alți dacă acei alții ar fi avut ca obiect de activitate producerea îngrășămintelor agricole -, nu poate constitui obiect al unei infracțiuni. Mai mult, statul ajută dând de la el pentru un interes major al statului, pentru o nevoie de interes național. Aici nu au ce căuta procurorii. Nu au ce căuta pentru că prin voința Parlamentului exprimată în legile care au normat acest ajutor este reflectată voința majorității națiunii române care a ales acei parlamentari. Practic, prin acțiunea îndreptată împotriva lui Varujan Vosganian procurorii se opun națiunii. Procurorii își încalcă atribuțiile funcționale. Ei fiind în slujba societății, potrivit legii, acțiunea lor este îndreptată împotriva societății însăși.

Alegerea lui Vosganian ca „țap ispășitor” este un abuz. Chiar dacă soluția a fost a lui Vosganian, la cererea celorlalți colegi de cabinet, acțiunea este până la un punct a întregului cabinet Tăriceanu. Procurorii sunt proști. Fiindcă aici funcționează principiul solidarității guvernamentale. Astfel că a acuza un membru al cabinetului Tăriceanu pentru o politică economică agreată la nivelul întregului cabinet este de o prostie incomensurabilă.

Și așa se vede că dosarul penal instrumentat lui Vosganian este unul comandat politic. Cine este la originea plângerii penale ?