Cu jurnalistul Val Vâlcu la taifas

Ne-am tăifăsuit. Pașnic. Pe undeva curioși. Unii asupra altuia. Cine este invitatul ? Ce hram poartă ?

Am discutat învârtindu-ne în jurul „presei”. Cu mici incursiuni asupra unor jurnaliști, cu păreri asupra informațiilor preluate și comunicate, cu privire la calitatea presei, cu privire la viitorul presei, cu privire la presa scrisă și cea on-line ... Am discutat și despre fenomenul „bloggeritului”. Presă, imitație de presă sau jurnale personale puse la dispoziția unor cititori. Nu a fost timp să ajungem la detalii care să ne ducă la unele concluzii, urmează ca săptămâna viitoare să mai avem o întâlnire, de această dată la sediul DCNews, unde vom continua discuțiile.

S-a vorbit despre Republica Moldova și dorința exprimată de o parte și alta a Prutului de unificare a celor două țări române. Nu este posibilă acum. Nu este nici la îndemâna unora sau altora. Eu cred că nici noi și nici moldovenii de peste Prut nu suntem pregătiți pentru o unificare. Este posibil să se realizeze, undeva în anii viitori, când ambele țări românești vor fi capabile să facă unirea. Unificarea Germaniei este un exemplu atrăgător însă și unul descurajator. Germania este unită însă nu este la fel de dezvoltată. Unirea nu a adus și dezvoltarea dorită de cei din est. Și au trecut suficienți ani de la „marea unire”.

S-a vorbit și despre sistemul sanitar. Un sistem care suferă din cauza disfuncțiilor de sistem. Dr. Adrian Neacșu a adus date în plus. Medicii au „privatizat” locul de muncă. Folosesc infrastructura spitalicească pentru beneficiul propriu. Este un talmeș-balmeș care are consecințe sociale grave. Le vedem în presă. Sunt cazurile de „viață și de moarte” care duc percepția față de medici și sistemul medical în jos, către „iad”. Aici se adaugă dominația „seniorilor” asupra tinerilor medici. Legea celui mai mare și mai tare. Medicii cu o anumită anvergură și-au stabilit o zonă de influență, profesională și teritorială, în care medicii tineri sunt tolerați. Vrei să faci medicină, trebuie să fii acceptat de „suzeranul” profesional. Vrei să fii independent profesional, să arăți competență, ți se arată ușa. Lumea este largă. Vestul are nevoie de medici. La toate astea se adaugă marea dilemă. Cât vrea să câștige medicul ? Dr. Adrian Neacșu ne-a spus că din fondurile alocate, peste 70-80 chiar 90% se duc către cheltuielile de personal. Abia restul se duce către instituția numită spital, policlinică, cabinet. Grila de salarizare îi blochează pe medici, suzeranitatea „seniorilor” este ca un jug și așa apare „căpușarea” sistemului medical. Așa ajungem la concluzia că sistemul de sănătate și sănătatea sunt „bunuri” de lux. Pot spune că o schimbare a sistemului, în sensul liberalizării lui, devine un coșmar. Și Val Vâlcu și Adrian Neacșu au susținut că o schimbare a sistemului ar avea consecințe sociale grave, foarte grave, consecințe care s-ar număra în vieți omenești. Din acest motiv s-au tot ferit decidenții politici să ia măsuri „radicale”.

Pe timpul discuțiilor mă ducea gândul la sistemul de învățământ. Care este la fel de „viciat”. Consecințele reformării lui nu ar avea rezultate în vieți omenești ci în creșterea gradului de incultură, slaba educație, lipsa de pregătire a copiilor pentru viață. Dacă ne uităm însă în jur, dacă ne uităm la tinerii și chiar mai maturii zilelor noastre observăm cu ușurință că avem deja aceste consecințe. Părinții vor note bune, societatea vrea specialiștii, tinerii vor bani mulți ... Pentru că banii se pot face relativ ușor, mulți părinți și copiii lor nu mai dau atenție pregătirii pentru viața viitoare, în sensul de cunoaștere pentru exercitarea unei profesii lucrative, ci pregătirii pentru a impresiona pe cei cu bani în speranța că vor face parte din sistemul care produce bani.

Marțea viitoare vom continua discuția. Despre Roșia Montană, gazele de șist, alte subiecte care în mod sigur vor provoca logoree.