Procent din PIB sau procent din buget ? Cum este normal ?

Război. Cum să împărțim banii ? „Noi” vrem din PIB, așa s-a prevăzut în legi, așa s-a convenit politic etc.

Ca întotdeauna în prim plan sunt cei din învățământ. Vor 6% din PIB. Nu din Buget. Nu sunt specialist însă mi-am pus întrebarea: care este diferența. Imensă, constat eu, făcând niște calcule simple.

PIB-ul estimat al României este de 658,6 miliarde lei. 6% din PIB pentru învățământ ar fi pe undeva pe la 39 miliarde lei (fac calcule estimative). Bugetul este estimat la 32,9 % din PIB. Adică 216,8 miliarde lei. Dacă aplic 6% din PIB la buget, ajung la 18% pentru învățământ !

Guvernul are posibilitatea să cheltuiască doar ce adună la buget. Își face calcule estimative, astfel că execuția bugetară poate fi realizată sau nu, poate fi depășită sau nu. Speranța este către depășire astfel încât bugetul să asigure mai mult pentru dezvoltare.

Făcând calcule „din PIB” și aplicând la bugetul ce urmează a fi realizat, ne furăm singuri căciula. Calculând în procente din PIB la toate trebuințele înseamnă să ne planificăm să trăim din împrumuturi care nu vor fi vreodată returnate. Ar fi cea mai proastă alegere.

Consider că normal este să ne îndreptăm către buget. Să cheltuim din cât adunăm și nu din cât visăm.

Se cer bani, intensiv, pentru învățământ și sănătate. Ca să dau niște exemple, mai sensibile, emoționale. Eficiența acestor sisteme este sub genunchiul broaștei. Subvenționăm direct (inclusiv prin burse) tineri care nu au nici un chef să rămână în țară. Pentru cei direct interesați este „eficient”. Copilul „se realizează”. Pentru mine, un contribuabil oarecare, este o pierdere planificată. Copilul „lui” nu mai contribuie la susținerea mea ca pensionar prin nevalorificarea studiilor parcurse. Mulți fac facultăți care nu au nici o legătură cu economia. Alții pleacă din țară acolo unde au posibilitatea unui câștig onorabil. În ambele cazuri ajung la concluzia că „investiția obligatorie” la buget se duce pe apa sâmbetei.

În plus, am ajuns să „investim”, prin obligații bugetare, domenii care, cumva, s-au privatizat. Și cadrele didactice și medicii plus asistenții lor, și-au privatizat acțiunea profesională. Ce iau de la stat este o parte din ce câștigă. Pentru unii dintre ei este partea „pentru țigări, o bere sau un obiect de îmbrăcăminte”. În plus, folosesc infrastructura de stat pentru „afacerea proprie”.

Ceva este putred.