Prostitutio in integrum, programul politic al PSD.

Văzând și citind declarațiile și comentariile liderilor noii puteri de la București am ajuns la concluzia că aceștia vor să aprofundeze dublul limbaj și înșelătoria politică până acolo încât să bată recordurile anterioare ale lui Traian Băsescu și PDL-ul lui. Să ducă dezonorarea - compromitere, batjocorire, necinstire, profanare, spurcare etc. - politicului până la rădăcinile termenilor arătați mai înainte.

Ion Iliescu a fost, în felul lui, un om cât de cât cinstit. Îmi amintesc că prima acuză adusă de Ion Iliescu lui Ceaușescu a fost că acesta „a încălcat nobilele idealuri ale comunismului” devenind un dictator, un asupritor al poporului etc. Pentru vina de a fi ajuns un asupritor al poporului Ceaușescu a fost condamnat și executat împreună cu soția. Tipic sistemului bolșevic stalinist de reglare a conturilor între competitorii pentru putere. După capturarea FSN de către PD-ul lui Petre Roman, Ion Iliescu a inițiat formarea altui partid socialist care să continue pe drumul arătat de el, al socialismului „reformator” care să dea omului sentimentul că socialismul este sistemul politic care îi este mai aproape de suflet. Așa a apărut sinistrul PDSR, ajuns azi la o nouă denumire, PSD.

Petre Roman și cei care l-au însoțit, printre care Băsescu și „greii” PDL și PMP de azi, nu au diferit cu mult de socialismul lui Iliescu însă au adăugat conceptul de proprietate și de libera întreprindere în societate. Pe atunci, Iliescu vitupera împotriva partidelor istorice, PNL și PNȚ, care promovau la întoarcerea valorilor democratice antebelice dar și a social-democrației PD declarând că „proprietatea este un moft”. Petre Roman susținea modernizarea economiei propunând și realizând cumva distrugerea întreprinderilor românești cu tehnologie veche, lipsită de competitivitate față de întreprinderile concurente din vest. Fierul vechi rezultat a alimentat și încă alimentează combinatele siderurgice de prin Turcia. În această idee, Traian Băsescu a visat și realizat vânzarea flotei române la fie vechi sau diferiților armatori levantini în ideea ca mai târziu flota să fie refăcută cu nave noi. Mai târziu, Băsescu a constatat că fabricarea unor nave noi este peste puterile statului însă distrugerea provocată de el nu mai putea fi oprită.

Coșmarul României a fost existența a două partide socialiste aflate în competiție care, ajunse cu rândul la putere, au căutat să distrugă ce a realizat celălalt. De aceea suntem de peste 20 de ani mereu la început. Aducem un partid socialist la putere iar acesta reîncepe distrugerea a ce s-a realizat de puterea anterioară pentru „a reface” țara după propria imagine. În 2012, PNL a încercat să oprească acest ciclu nefast, alianța cu PSD urmărind să nu mai distrugă ci să facă ceva în plus față de ce s-a făcut înainte. Un timp a mers. Greu, cu multe confruntări în interiorul USL, însă drumul era către viitor. De la finele anului trecut însă, PSD nu a mai dorit continuarea alianței USL. Combinația politică cu liberalii a împiedicat accesul PSD la puterea deplină și la resursele naționale. Anul acesta, USL s-a rupt iar PSD a profitat de existența în Parlament a unei majorități nefaste, însă la dispoziție: UNPR și PC aduse în Parlament prin intermediul USL, UDMR și minoritățile naționale ( tot un fel de socialiști).

Ruperea USL a fost absolut necesară atât pentru PSD cât și pentru PDL și PMP (două partide surori, tot socialiste, continuatoare ale PD-ului înființat de Petre Roman). Conceptele liberale sunt periculoase pentru conceptele socialiste. Normarea, la nivelul Constituției, a unei societăți liberale, ar împiedica punerea în aplicare, legislativ și administrativ, a conceptelor socialiste privind controlul centralizat al statului asupra vieții cetățenilor, controlul proprietății, controlul inițiativei private, dirijismul economic și social etc. Înclin să cred că de aceea Băsescu și Ponta au căzut la pace în privința unui program al guvernului Ponta care să scoată din programul USL - care este promovat de ponta doar în ideea ruperii PNL (!) - ideile liberale. Înțelegerea dintre cei doi „șefi ai socialismului românesc” a ajuns la un compromis, unul care să permită lui Ponta și PSD să prostească populația că va respecta angajamentele asumate în 2012 însă, în același timp, să împiedice materializarea lor. Ideile liberale rămân însă li se adaugă o codiță: dacă sunt condiții, dacă bugetul o permite. Normal că nu vor fi condiții pentru aplicarea măsurilor liberale în finanțe și economie, normal că la construcția bugetului anual vor fi alte priorități care să nu permită aplicarea reducerii taxelor existente, eliminarea unor taxe total aiurea sau creșterea taxelor. Scoaterea liberalilor de la guvernare dă frâu liber și revenirii la obiceiul socialist al controlului guvernului asupra Parlamentului, astfel că ordonanțele și ordonanțele de urgență vor avea o nouă perioadă de glorie. De la Năstase încoace aplicăm un nou principiu: Guvernul legiferează iar Parlamentul este de acord. Tăriceanu s-a folosit de sistem, întâi împreună cu comuniștii lui Băsescu apoi cu comuniștii lui Iliescu care nu au vrut să vină la guvernare, Tăriceanu promovând acele acte normative care erau de maxim interes pentru PSD-ul aflat în opoziție pentru a rămâne la guvernare. A fost un compromis care, azi, ne arată că a compromis. Quintus spunea că, compromisul politic nu trebuie să te compromită. Azi vedem că Tăriceanu este un om politic compromis.

În 2005, Băsescu a reușit, prin intermediul cozilor de topor din PNL, Valeriu Stoica și Teodor Stolojan, să rupă o bună parte din PNL. Cu ajutorul PSD aflat în umbră și „dușman” al PD, Tăriceanu a rezistat pe baricade și la guvernare. Având alături UDMR și doar 20% din parlamentari, Tăriceanu a primit, condiționat, restul de peste 30% din voturi de la PSD și minorități (o alianță cu tradiție). Acum, în 2014, a venit rândul lui Tăriceanu să fie coada de topor din PNL care să ducă la PSD niște parlamentari. Și duce. Fără a forma întâi un nou partid. Nu are suficienți susținători. Îi va duce imaginea care i se crează de „al doilea om în stat”, prin funcția de demnitate publică în care PSD îl va pune pentru a arăta liberalilor nehotărâți dar și unora din PDL sau PMP că Tăriceanu este un membru al puterii reale. Nominalizarea lui Tăriceanu ca președinte al Senatului este un joc murdar, politic, din toate punctele de vedere. Tăriceanu nu va avea, în mod real, nici o putere. Cocoțat în funcția de demnitate publică prin voința PSD va rămâne acolo atâta timp cât face jocurile și execută, conștiincios, voința conducătorilor PSD.

Numirea lui Tăriceanu în fruntea Senatului contrazice toate valorile luptei politice. Puterea are culoare roșie iar fruntea senatului are o culoare la care nu mai are dreptul. Este o acțiune de mare înșelătorie politică, este o insultă adusă publicului alegător.

Jocurile lui Băsescu la putere au fost murdare. Este evident că Victor Ponta și PSD nu au stat degeaba în opoziție. Au învățat, sârguincioși, despre „murdăria politică” și modul ei de aplicare venind cu perfecționări surprinzătoare. Chiar Băsescu se vede obligat să bată în retragere. În stilul bolșevic caracteristic, Băsescu și Tăriceanu vor fi debarcați și aruncați la groapa de gunoi a istoriei împreună, după ce au reușit în anii lungi care au trecut să mimeze liberalismul și politicile de dreapta. Merită.

Am ajuns la concluzia că PSD-ul de azi nu mai este PSD-ul de pe timpul lui Năstase. PSD-ul de azi este altceva decât a vrut Năstase să realizeze. Este ceva nociv, mai apropiat de culturile politice totalitare decât de social-democrație. Mai apropiat de socialism sud-american decât de socialismul european. Un socialism al mafioților politici, al puternicilor drogurilor decât un socialism al comunităților.