Tăriceniștii devin penibili. Au adus motivări lipsite de logică politică.

Va trebui să scriu despre ei, din când în când, pentru că eu văd altfel decât cei de la Antena 3 și RTV constituirea și evoluția acestui grup. Pentru început, accept ideea că Tăriceanu și cei care i s-au asociat vorbesc ca niște liberali, când se referă la unele probleme economice și mai ales la interesele lor. Mai departe de economie și cumva finanțe, Tăriceanu și ai lui nu mai au nimic comun cu liberalismul. Nu pot merge mai departe spre liberalism pentru că ei nu înțeleg liberalismul ca model de viață socială. Nici unul dintre ei nu știe ce este liberalismul, nu au ajuns vreodată la baza lui socială: bunăstarea fiecărui individ în parte. Nici unul dintre ei nu înțelege că bunăstarea unei întregi națiuni poate începe doar de la bunăstarea persoanelor care formează națiunea. Deja, atât la Tăriceanu cât și la ceilalți observ că se „judecă” cu mulțimi, cu concepte formalizate în scheme economico-financiare, la fel ca socialiștii sau alte formațiuni politice care lucrează cu masele și nu cu persoanele.

Mi-am amintit chiar acum o discuție cu Daniel Barbu, la o lansare de carte a lui Liviu Brătescu, la Bookfest. Daniel Barbu acuza de populism inițiativa liberalilor ca statul să refacă, din surse proprii și prin atragerea fondurilor europene, situația topo-geodezică a terenurilor în România astfel încât să avem un cadastru real și nu corupt de măsurători false. Nu am fost de acord cu el. Știu cum s-a furat cu ajutorul topografilor din terenul oamenilor, știu cum s-a ajuns ca proprietarii reali de terenuri să nu mai ajungă la proprietățile lor, ca atare, consider că este vina statului pentru situația cadastrală dezastruoasă de azi. Nu am fost de acord cu el pentru că eu consider că acolo unde statul se face vinovat de o stare sau o situație conflictuală este obligat să refacă starea sau să stingă conflictul cu respectarea adevărului. Am susținut acest punct de vedere și cu alte ocazii, una dintre ele privea răspunderea statului contractant într-o relație internațională. Guvernarea social-democrată a lui Adrian Năstase nu a vrut să accepte conceptul (au fost unele consecințe pentru mine) însă după niște ani, după ce am fost pensionat, am primit un telefon de felicitare. Conceptul a fost acceptat de statul român. Lipsa de profesionalism, nepriceperea, indolența, reaua-credință a oficialilor unui stat în soluționarea unei probleme care a dus la producerea de pagube în dauna unei persoane private sau chiar a statului nu acoperă reponsabilitatea statului în acea situație. Pentru că prin lege, statul a preluat obligația de soluționare a problemelor la nivelul său, persoanele afectate fiind obligate să aștepte rezolvarea problemelor de către oficialii statului. În fine, acum îmi dau seama că Daniel Barbu știe să vorbească despre liberalism însă nu are legătură intimă cu liberalismul. Este doar ca o reclamă electorală.

După participarea la emisiunea lui Rareș Bogdan de la Sibiu, Klaus Iohannis a fost atacat printr-un comunicat al „Grupului de Inițiativă pentru Păstrarea Identității Liberale” (aici). Nu știu cine a construit „atacul” însă nu pot trece cu vederea faptul că are cumplit de multe asemănări cu tembelismele promovate de Antena 3 și RTV.

Unificarea dreptei, dintre PNL și PDL, și trecerea PNL la popularii europeni (PPE) se face sub controlul și la voința lui Traian Băsescu ! Aceasta este ideea de bază a întregului atac. Consecința acțiunilor ar fi dispariția PNL. 

Sunt penibili. Păcat de nivelul lor academic, al celor care au acest nivel și se pretează la o astfel de manipulare. Ceilalți ... ei bine, sunt și ei niște oameni pe acolo.

Să mergem la „consecință”. PNL și PDL, potrivit titulaturilor și doctrinelor lor sunt două partide liberale, pe fond. Partidul Național Liberal și Partidul Democrat Liberal. Între cele două partide nu există mari diferențe, chiar dacă evoluția lor a fost diferită, chiar dacă au luptat între ele cu încrâncenare pentru cucerirea puterii, chiar dacă există între ele o stare reală de tensiune, uneori chiar ură personală. Unificarea lor înseamnă formarea unui singur mare partid liberal. Este evident că unificarea va urmări să exploateze valorile pe care cele două partide le aduc la fuziune. PNL vine cu o mare masă de liberali fideli conceptelor liberale, cu o istorie glorioasă, cu o cultură și o tradiție liberală autentică, cu o experiență de guvernare liberală reală. Vine cu sigla. PDL vine cu o masă serioasă de aderenți orientați către liberalism, cu o organizare teritorială mai bună decât a PNL, cu o experiență de guvernare completă (de la dezastru la succes), cu oameni la fel de competenți și hotărâți să acționeze politic. Renunțând la părțile lor negative, cele două partide pot avea un succes real în lupta împotriva hidrei roșii reprezentată de PSD și aliații săi. Fuziunea dintre PNL și PDL va duce la formarea unui PNL mai mare și mai puternic. Tot la consecință, nu pot să nu observ că Traian Băsescu și-a luat „băsescienii” în partidulețul la care a pus-o șefă pe Elena Udrea. PDL este „mai curat” decât în urmă cu câteva luni. Tăriceanu face ce a făcut Băsescu. Își face un partid (declarație fără echivoc în comunicat) care va prelua pe falșii liberali, socialiști de fapt sau oportuniști fără milă. PNL se curăță de frustrați. Viitorul previzibil (cel puțin pentru mine) arată că PMP și partidulețul pe care îl face Tăriceanu acum vor fuziona cu PNL format în urma fuziunii cu PDL. După starea emotivă a începutului va urma starea de reflecție. Se vor întreba cine sunt, pe cine reprezintă, cine îi însoțește, cum pot ajunge la putere, cum pot beneficia de binefacerile puterii, dacă se pot asocia și cu cine etc. Nu exclud varianta să aleagă PSD. Nici la PMP și nici la tăriceniști. Cred însă că vor alege, peste ceva timp, poate chiar un an sau doi, PNL. Numai că PNL le va spune că nu face alianțe, dacă vor să fină să fuzioneze. Prin absorbție.

Nu vreau să comentez starea de ranchiună ce răzbate din fiecare cuvânt al comunicatului. Nu mă interesează.

Delictul de opinie. Hm. În PNL delictul de opinie nu este sancționat. Din ce știu eu. Este sancționat doar cel care încalcă deciziile PNL luate în forurile statutare. Dovadă a faptului că opinia diferită față de o decizie luată nu este sancționabilă este prezenta în PNL a unor personalități care au fost mereu și mereu contra curentului. Au vorbit contra însă au acționat potrivit deciziilor luate de partid. Iar Ludovic Orban este un exemplu mai mult decât concludent. Chiar și Ioan Ghișe se poate încadra aici. Până la proba care să confirme că Daniel Chițoiu și Gerea au făcut presiuni asupra unor lideri locali să nu facă campanie la europarlamentare pentru PNL pentru a scăpa de Crin Antonescu, indivizii sunt încă membri ai PNL. Până la Congres, unde se va lua o decizie fermă, parlamentarii PNL și alți liberali care au aderat la platforma lui Tăriceanu ce își propune explicit să formeze un alt partid sunt încă membri ai PNL. Faptul că vor fi excluși din PNL devine o obligație pentru conducerea superioară a partidului dacă excluderea lor se poate face doar printr-o decizie a unui organ de conducere superior. Este normal așa. Una este să vorbești, să îți motivezi opțiunea și alta este să acționezi explicit împotriva deciziilor luate de conducerea partidului. Cei care îl însoțesc pe Tăriceanu și își propun înființarea altui partid au acționat. Prin vorbă și faptă. Nu mai au ce căuta în PNL. Excluderea lor este obligatorie.

Tăriceniștii sunt penibili. PNL a rămas PNL și când au plecat Stolojan și Stoica cu un sfert din partid. PNL va rămâne PNL și după plecarea tăriceniștilor. Îmi vine să râd. Este o vorbă veche: tot răul este înspre bine. Stolojan și Stoica au contribuit la transformarea PD din partid social-democrat în partid liberal. Tăriceanu va contribui la plecarea socialiștilor din PNL. Prin unificarea PNL cu PDL va rezulta un PNL mai mare, prin venirea foștilor social-democrați din PD. Mare parte dintre foștii social-democrați au rămas în PDL, nu l-au însoțit pe Traian Băsescu. PMP-ul lui Băsescu este format în majoritatea lor din oportuniști fideli unui lider și nu unei viziuni. Mai bine lipsă. Hopa ! Nu este exclus ca Traian Băsescu și cadă la o înțelegere cu Călin Popescu Tăriceanu ! Uite că la asta nu m-am gândit până acum. Într-un viitor oarecare, văzând ei că nu pot ajunge pe cai mari în PNL, Băsescu și Tăriceanu pot fuziona pentru a fi o alternativă la PNL. Canibali amândoi, Băsescu va încerca să continue a rupe dintre foștii PDL-iști iar Tăriceanu dintre liberalii actuali. Ar fi o variantă de lucru. De ce nu ?!

Deocamdată, interesul național-privat al lui Tăriceanu și a însoțitorilor lui este să ajungă la niște resturi din cașcavalul puterii la care PSD poate renunța. Înființarea unui partid, poate avea consecința „invitării la guvernare”. Tăriceanu speră să rămână președintele Senatului, parlamentarii care îl însoțesc speră la ceva mai consistent pentru ei sau pentru apropiații lor (în special), alții de prin teritoriu visează la funcții locale. Ofuscarea lor pe afirmația că „grupul este hrănit de PSD” va fi contrazisă sau validată de ce se va întâmpla în viitor. Este evident că PSD le va da ceva pentru a beneficia de cele câteva voturi în Parlament pe care le aduce Tăriceanu. PSD știe că de nu le va da ceva, aceștia se vor întoarce la PNL. Spășiți și răzbunători.

Penibili și caraghioși. Toate motivațiile lor sunt cusute cu ață albă. Banul și accesul la sinecuri este adevăratul motiv al acțiunii lor.