În general, candidații principali la demnitatea de Președinte al României sunt cunoscuți: Klaus Iohannis din partea ACL (Alianța Creștin-Liberală) sau „Marele” PNL iar de cealaltă parte Victor Viorel Ponta din partea PSD, UNPR, PC și, prin extensie, PLR, UDMR, PPDD etc. Restul doritorilor de candidatură anunțați în media vor să capete doar mai multă notorietate pentru jocul politic de mai târziu. Fie în scop pur personal, fie în scopul popularizării formațiunilor politice „de autor” pe care le-au aruncat pe piață.
Nu neglijez faptul că așa-zisele candidaturi „independente” pot avea și scopul de a împiedica ascensiunea PNL - după uniunea dintre PNL și PDL. Aici intră fără nici un fel de eroare anunțatele candidaturi ale lui CAP Tăriceanu, Monica Macovei, Ioan Ghișe, posibil Elena Udrea și posibil altele care încă nu sunt cunoscute.
Pe partea stângă, a PSD, nici o problemă. Tot poporul pesedisto-voiculescian merge pe mâna candidatului Victor Viorel Ponta. Candidatul unic al partidului unic, așa cum vrea PSD să devină în amintirea „glorioasei epoci” a comunismului înfloritor la orașe și sate. Sociologii afiliați PSD au avut grijă să întrebe oamenii dacă era mai bine pe timpul comunismului sau nu. Răspunsurile au fost uluitoare. Da, era mai bine. Problema este că repondenții entuziaști nu prea aveau vârsta care să justifice o astfel de opțiune. Au trecut totuși 25 de ani de la anul 1989 când ne-am despărțit de comunism ! Cum au trăit repondenții de 40-50 de ani în comunism (unii chiar mai tineri) de pot spune acum că era mai bine ?! Ceva nu se leagă aici. Ascendenții lor au amintiri duioase despre acea perioadă sau suntem în fața unui teribilism prostesc ?!
Victor Viorel Ponta a ales calea „spectacolului mediatic”, deocamdată. Se plimbă prin țară împreună cu soția și consilierii. A ales calea „ortodoxismului”, așa că „bate” mănăstirile și bisericile întâmpinat și firitisit de soboarele de preoți care așteaptă „pomenile guvernamentale”, pomeni care nu întârzie să apară. Administrațiile publice au blocate posturile de funcționari publici dar și pe cele de personal de întreținere, unele dintre ele fiind în mare suferință cauzând disconfort populației ce se presupune că ar trebui servită însă Biserica are prioritate, așa că Victor Viorel Ponta a dispus iar Guvernul s-a executat să fie puși în plata consiliilor locale 18.000 posturi de cântăreți în biserică ! Vom mai avea „surprize” de acest fel, discursul „ortodox” al lui Ponta căpătând accente din ce în ce mai „talibane”. Este evident că o parte a luptei politice se va duce prin exploatarea „la sânge” a ortodoxismului, Victor Viorel Ponta încercând să devină un campion al ortodoxismului, un „binefăcător” al Bisericii strămoșești, un „campion” ortodox tradițional care luptă împotriva „curentelor și credințelor eretice”. Între timp, măsurile politice luate de guvernele Ponta își arată „roadele”. În special în economie. O economie care nu avea prea mult aer, acum însă nu mai are de loc. După două trimestre de scădere economică se spune că am intrat în recesiune. Noroc cu rugile firbinți ale preoților astfel că în acest an „vom fi salvați” de agricultură. A dat cu ploaie, a dat cu soare, unele recolte sunt excepționale, altele mai așa și așa însă pe total va fi bine și la toamnă va fi vot.
Klaus Iohannis a ales tipul de campanie care i se potrivește. Mai cătinel, mai așezat, mai ordonat, mai aplicat, mai „nesărat” după gusturile celor din media care se văd în fața oportunității de a deveni lideri de piață, de a prinde mai multe contracte de publicitate, de a-și forma un public fidel. Media nu îl are printre preferați, așa că media nu prezintă publicului nici măcar comunicatele de presă ale PNL, nici declarațiile lui Iohannis cu privire la evenimentele cu adevărat importante care au loc în țară sau în jurul ei. Presa este buluc grămadă la porțile mănăstirilor și ușile bisericilor de unde se așteaptă ieșirea lui Ponta înconjurat de nimbul luminos al „luptătorului” pentru credința strămoșească.
Ceilalți candidați la candidatură (trebuie până la urmă să adune, totuși, un număr de susținători pentru a putea depune candidatura oficială) sunt de toate felurile. Unii mai cu har la vorbă, alții mai „șmecherași”, alții mai „nesărați” fiecare cum se simte în stare să comunice. Fac rating la diferite televiziuni însă îl fac pentru Victor Viorel Ponta. Toți. Dar absolut toți. Pentru că toți vor voturi din partea electoratului căruia se adresează ACL (PNL). Nici unul nu vrea și știe că nu poate lua voturi din partea bisericoasă și nu numai a lui Victor Viorel Ponta. Nici unul nu are capacitatea de a oferi sprijin în turul II unuia dintre candidații care trec pragul. Chiar dacă toți vor încerca să își negocieze cu ACL (PNL) o poziție politică viitoare mai avantajoasă. Eu sper să li se dea cu flit. Dar nu decid eu.
Ieri, Agerpres a prezentat un comunicat al PLR și CAP Tăriceanu în care se răspundea, cumva, unui discurs al lui Vasile Blaga. Până aici, nimic anormal. Un paragraf al comunicatului m-a pus „pe felie”. CAP Tăriceanu devine furios atunci când pomenește despre dorința exprimată de K. Iohannis ca în eventualitatea câștigării alegerilor să aibă o altă majoritate parlamentară și un alt guvern. Restul comunicatului este insipid, uneori chiar stupid. CAP Tăriceanu, devenit o „trompetă” media a lui Victor Viorel Ponta, a scos în evidență una din marile griji ale PSD, dar și a lui. Schimbarea majorității parlamentare ca urmare a traseismului politic „tradițional”. Traseismul politic este cauzat de poziționarea puterii. Dacă va câștiga Klaus Iohannis, oportuniștii politici vor migra către PNL, pentru că de la nivelul PNL (întregit) se vor face nominalizările către acele funcții și demnități publice controlate de Președintele României. Direct sau indirect. Traseismul este un fenomen natural. Un ambasador român spunea, cu referire la populația unei țări și fenomenul migrației economice, că „lumea știe unde se face friptura”. Traian Băsescu este pe cale să stingă, dacă nu cumva chiar a stins „grătarele”, nu mai este atractiv, toți cei care l-au însoțit îl părăsesc, pe rând. Mai rămân habotnicii și disperații care nu au lăsat loc de „bună ziua” pe unde au trecut. Este evident că alegerea noului Președinte al României va arăta unde se face „friptura”. Și ce friptură ! Așa că, CAP Tăriceanu este disperat. PLR-ul lui va dispare. Fie va fi absorbit de PSD fie va fi absorbit de PNL. El, CAP Tăriceanu va fi doar o oaie rătăcită prin politică. Are coșmaruri. Alegerea lui Iohannis ca Președinte al României poate avea influență severă în redefinirea majorității parlamentare. De aici plecând, se poate ajunge la schimbarea lui din demnitatea de președinte al Senatului, trimiterea în opoziție dar și respingerea lui de către actualii aliați. Pe cerul „colaboraționiștilor” cu „puterea roșie” a PSD se adună norii negri. PC-ul lui Voiculescu a început să balanseze, UNPR-ul lui Oprea a reînceput să caute „interesul național”, UDMR-ul stă pe ace, simte că poate fi exclus de la putere, indiferent câtă susținere acordă ei PSD.
Voi susține campania pe proiecte. Să fie clar, doar proiectele prezentate de ACL / Klaus Iohannis nu proiectele prezentate de aventurierii politici. Sunt adeptul ascultării și poziției altei părți însă nu sunt adeptul acceptării acelor poziții în situația în care acea poziție îmi este opozabilă. Sunt adeptul respectului pentru minoritate însă nu sunt de acord să îi dau puterea. Nu pot ține cont de părerea opusă pentru că va trebui să îmi modific conceptele proprii, va trebui să îmi modific comportamentul ca m-a dus la o anume poziție. Voi fi foarte explicit în comentariile pe care le voi face.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu