Distrugerea naște distrugere. Un atac nuclear primește un răspuns nuclear. Simplu.

Rusia forțează nota. Atenționarea ambasadorului Rusiei în Danemarca a primit o replică, diplomatică, din partea statului Danemarca, a SUA și a altor state, inclusiv România. S-a mers prea departe.

Nonșalanți, diferiți scriitori la ziare și analiști de doi bani bucata s-au apucat să facă aprecieri. Penibile pentru mine, înspăimântătoare pentru unii dintre cei care au citit tembelismele (în presa românească !). Sunt sigur că și în presa străină s-au repezit unii să mănânce rahat.

Ambasadorul rus în Danemarca a comis un act incalificabil. A amenințat statul în care reprezintă pe Președintele Putin. Indiferent în ce mediu a pronunțat amenințarea, chiar și o declarație într-un interviu, obligă Danemarca să ceară clarificări de la Moscova. Reprezintă poziția oficială a Rusiei sau ambasadorul a luat-o razna ? Oricum, Rusia va trebui să își retragă ambasadorul dacă nu vrea să îi fie expulzat (așa ar fi o reacție normală a Danemarcei).

Pentru că afirmația ambasadorului din Danemarca a acoperit un spațiu mai larg - toate statele care participă la sistemul de apărare anti-rachetă al NATO -, România va trebui (așa este normal), să ceară explicații de la ambasadorul Rusiei în România plus explicații de la Moscova. În cazul în care Moscova confirmă, toate țările care au devenit ținte ale posibilelor lovituri nucleare rusești sunt în drept să își ia măsuri urgente de apărare. Și de răspuns. Din punct de vedere militar nu se poate judeca cu jumătate de măsură.

Până în prezent, Rusia s-a menținut în limitele unor „agresiuni” politico-diplomatice consecință a nemulțumirii ei de a vedea că statele europene își iau măsuri pentru a limita capacitatea Rusiei de a le lovi armat. Sistemul de apărare anti-rachetă asta face. Reduce riscurile pentru cei aflați în apărare de a fi loviți de arme cu diferite încărcături purtate de rachete. Cu rază scurtă, medie și lungă. Se elimină astfel sau se diminuează o componentă militară pe care Rusia și-a dezvoltat-o și pe care ar fi putut să o folosească. Fie pe scară largă - în special împotriva statelor cu care are frontiere comune (sub diferite pretexte) -, fie punctual, asupra unui obiectiv ales strategic (așa cum a procedat și Israelul când a distrus ținte din Siria sau Iran). Aceste tipuri de lovituri nu duc la un război, chiar dacă încordează sensibil relațiile internaționale. Sistemul anti-rachetă instalat în România și Polonia nu mai permite astfel de acțiuni. Mai departe de Europa centrală și de est, Rusia nu și-a propus să meargă. În Europa de vest sunt state cu propriul arsenal nuclear care au adoptat conceptul distrugerii reciproce - Franța și Marea Britanie -, fie state cu vechime în NATO. Instalarea sistemului anti-rachetă NATO elimină Rusiei posibilitatea de a lovi armat fără a se ajunge la război.

Cei care nu au renunțat să se informeze au aflat deja reacțiile celor mai bine informați cu privire la ce se poate și ce nu. Exagerat sau nu, ambasadorul Rusiei a continuat politica Moscovei de a pune presiune pe țările europene care participă la instalarea și operaționalizarea sistemului anti-rachetă NATO.

O Europă capabilă să se apere iese din sfera de influență a Moscovei. Amenințarea nucleară pronunțată de ambasadorul rus va avea un rezultat. Poziționarea statelor europene în fața amenințărilor nucleare rusești.

Să fie clar, pentru toți cei care comentează dar nu înțeleg mare lucru, un atac nuclear nu afectează doar zona atacată ci și vecinii. Mai ales dacă aceștia sunt în „aceeași barcă” cu țara atacată. Un atac nuclear la Deveselul, în funcție de puterea armei folosite, va avea efecte și asupra Bulgariei. În funcție de curenții atmosferici din zonă, efectele se vor întinde și peste munți, în Serbia și Ungaria.

Un atac nuclear asupra forțelor armate ale SUA implică SUA. SUA va fi obligată la un răspuns de aceeași manieră. Contribuabilul american va cere socoteală conducerii țării pentru cheltuielile făcute și pentru pierderile de vieți omenești din rândul cetățenilor americani. SUA se va implica. Logica aceasta este valabilă pentru oricare punct din Europa ce poate fi atins de arme nucleare rusești.

Neimplicarea nucleară a Franței și Marii Britanii este aproape exclusă. Orice atac rus asupra unei țări membre UE/NATO obligă cele două țări la reacții adecvate. În caz contrar, UE se rupe iar statul care se retrage pentru că nu vrea „război” cu rușii devine, aproape automat, aliatul rușilor ! Consecințele vor fi absolut teribile. Istoria îi va reține ca fiind complicii unui nou război mondial.

Nu cred că Rusia își propune să declanșeze un nou război mondial. Nu are capacitatea să îl ducă. Toate manevrele rușilor din aceste zile urmăresc să arate că sunt puternici din punct de vedere militar. Ei vor să își lămurească propriul popor că au redevenit o mare putere militară.

Rusia își duce acum luptele pe teritoriul altor state. Georgia, Ucraina, Moldova. Ce va fi când localitățile rusești vor fi afectate de război ? Ce vor spune moscoviții atât de încântați acum când rachetele statelor membre NATO vor exploda la Moscova ? Ce vor spune cei din Kaliningrad când vor fi ocupați ? Ce vor spune cei din Sankt Petersburg când vor deveni ținte militare ? Ce vor spune cei din Murmansk când vor fi mereu și mereu sub bombardamente pentru distrugerea bazelor militare ? Are Putin suficiente cuvinte pentru a le spune rușilor că a început războiul pentru că cei din Europa sunt răi ? Ce vor spune rușii când propriile rachete nucleare vor exploda pe amplasamentele lor sau vor fi distruse în timpul deplasării. Nu este exclus ca unele să explodeze și să radă de pe fața pământului comunități rusești întregi.

Să nu gândim doar la ce pot face rău rușii. Să gândim ca subiecți de drept internațional. Și noi suntem capabili să le punem rușilor sabia la gât.