Alo ! PSD-ule ! Mai ușor cu pianul pe scări !

PSD se laudă peste tot cu buna lor guvernare. Se laudă cu creșterea economică. Se laudă fără a spune care este, totuși, realitatea. Care realitate are alte coordonate.

Bine, înțeleg că la Congresul lor unde s-a făcut, de fapt, schimbarea la putere între grupurile de interese, grupul condus de Liviu Dragnea preluând conducerea iar grupul lui Ponta a pierdut tot ce a avut și, probabil, ceva pe lângă (din averea personală, de această dată), s-au adus laude „stilului” de guvernare PSD. Ponta spune că este stilul lui, Dragnea spune că este al PSD - declarația lui Dragnea că Ponta este la dispoziția partidului are însemnătatea ei -, că PSD a reușit o politică de creștere economică ... bla, bla, bla.

Am citit două materiale. Primul (aici) ne spune că am avut o creștere economică „0” pe ultimii 6 ani, folosindu-se de datele INS și ale BNR. Instituții care nu au de ce să mintă. Cumva, nu au cum. Deși au fost unele încercări de transmitere a unor informații incomplete care au dat o imagine ușor deformată în favoarea Guvernului. A trecut. Nu a durut prea tare.

Observăm că anul 2009, an al guvernării PDL-PSD - până în preziua alegerilor prezidențiale -, scăderea economică a României a fost de - 7,1%. Anul următor, când a rămas doar PDL la guvernare, scăderea a fost de - 0,8% ca din 2011 să se treacă la creștere economică de 1,1%.

Să ne amintim de anul 2009 ca an în care PSD a tras tare să iasă în evidență cu măsuri de corecție drastică a situației economiei țării în urma prăduirii comise de Tăriceanu, mai ales în 2008 când a lăsat pușculița guvernului goală-goluță încercând prin pomeni electorale să obțină capital electoral pentru a câștiga alegerile. Acum recunosc că a fost așa, pe atunci nu știam prea multe. În fine.

Creșterea economică este pe undeva falsă. Pentru că în chimia ei, există o stare care are efecte grave pe termen lung, efecte pe care le vom resimți emoțional. Concluzia autorului care îmi dă frisoane este dură:

„De la 49% din media UE28 la indicatorul sintetic de referință PIB/locuitor, România a urcat la 55%, ceea ce înseamnă că am avansat în medie cu un procent pe an.

Explicațiile acestei situații sunt două :

aprecierea leului în termeni reali și, atenție, scăderea destul de semnificativă a populației la care se raportează rezultatul economic”.

Mai pe șleau spus, am produs cam la fel însă din cauza scăderii populației am împărțit la mai puțini și astfel am „crescut”. Este o creștere ... catastrofală.

Laudele celor din PSD sunt ca mărgelele pentru primitivă. Le atârnă de gât dar sunt tot în curul gol.

Alt material care confirmă analiza de mai sus este de la Coface (aici). România are niște avantaje, are potențial însă are deficiențe structurale grave care anulează, deocamdată, ce avem la dispoziție. Mai grav, reducerea populației native este nu tristă, este foarte gravă, urmările vor fi în multe alte domenii unde numărul populației este vital. Despre ele nu vorbesc acum. Sunt domeniile apărării și securității naționale, afectate grav de economia în stagnare, de lipsa finanțării care blochează, pur și simplu, domeniul cercetării științifice care constituie pentru aceste domenii dar și pentru economie (în ansamblul ei) resursa care asigură dezvoltarea.

Ce spune Coface:

„Analiza Coface reliefează și punctele forte ale României, menționând piața internă extinsă, potențialul agricol mare, producția proprie de petrol și gaze, producția diversificată, stabilitatea monedei naționale în raport cu euro. La toate acestea se adaugă faptul că România este membru al Uniunii Europene și NATO.

În ceea ce privește punctele slabe ale economiei, România se confruntă cu o populație în scădere, cu deficiențe în administrație și justiție, cu o economie gri la scară mare, o infrastructură de transport slabă și cu probleme cu integrarea minorităților rome și ungare”.

Toate punctele forte sunt de potențial. Este trist dar acesta este adevărul. Punctele slabe ale economiei țării sunt identificate în realitatea cotidiană. Nu trebuie să ne mai ascundem după degete. Guvernarea PSD nu a reușit, din 2012 când PSD a dat primul-ministru și a acaparat toată puterea administrativă, să îndrepte punctele slabe ale economiei.

Populația scade, în continuare. Faptul că cei rămași au mai primit câte ceva mărunțiș nu este o realizare. Este o redistribuire. Nu mai sunt cei plecați sau cei morți, se distribuie la cei rămași în țară sau în viață. Cât privește deficiențele în administrație și justiție, aici putem vorbi mult. Din nefericire tare mult. Noroc cu DNA și mai de curând cu DIICOT că vedem adevărul ascuns atât timp de ochii noștri. Corupția administratorilor numiți politic are un desfășurător la DNA. Zilnic au loc descinderi ale DNA care confirmă deficiențele în administrație. Cât privește deficiențele în Justiție, aici putem pune pe primul loc atât corupția care a cuprins procurorii cât și judecătorii. Rămâne în grija ICCJ și Ministerului Public să facă curățenie la ei însă sunt și ele victime ale politicului care se opune, cum știe el sub conducerea lui Tăriceanu și a lui Zgonea ca statul să recupereze în integralitate pagubele generate de politicienii ajunși în funcții de demnitate publică sau în funcțiile publice de decizie.

Infrastructura de transport slabă ! Nu este o noutate. Guvernările PSD, de la Văcăroiu la Năstase și apoi la Ponta sunt deja celebre pentru tunurile trase în domeniul transporturilor, în special a infrastructurii de transport. Unde au lucrat alții (politicieni), se vede. ceva există și funcționează. Unde au lucrat pesediștii, praf și pulbere. Acum pică și autostrăzile. CNADR-ul condus exclusiv de PSD și-a dat măsura incompetenței și a corupției ce îi circulă prin vene.

PSD ar trebui să tacă. Mult. Dacă tot vrea să facă schimbare, Dragnea ar trebui să impună niște ani de tăcere și să îi mai pună odată pe pesediști să se scoale de pe scaune și să ceară cetățenilor țării iertare pentru „crimele” comise împotriva României ca urmare a ticăloșiilor din guvernările girate de ei. Din 1990 încoace, inclusiv de pe timpul guvernării liberale sub Tăriceanu, când PSD a avut anumite beneficii și i s-au acoperit anume ticăloșii pentru susținerea politică din parlament a guvernului liberal. Inclusiv de pe timpul guvernării cu PDL, în cumplitul an 2009. Adevărul iese la iveală, abia în această perioadă însă nu este prea târziu. Și Tăriceanu va trebui să răspundă în fața justiției pentru complicitățile lipsite de onoare la care s-a pretat în timp.

Festivismul din aceste zile în tabăra PSD se poate transforma în priveghi. Ar fi o cale normală pentru acest partid care este urmașul cel mai îndreptățit al comuniștilor, al acelor politicieni care au distrus o țară în interesul exclusiv personal al vârfurilor politice. Al comuniștilor care ajunseseră să impună o dinastie conducătoare. Dacă nu ar fi existat anul 1989, azi eram la nivelul Coreii de Nord.