Se'ncurcă ițele. Sunt și soluții.

Jurnaliștii, doritori de senzații tari, au vrut să afle dacă Dragnea îl schimbă pe Ponta. Vulpoiul bătrân s-a eschivat și a pasat „problema” la Cotroceni, lui Iohannis. Dacă Președintele va dori schimbarea lui Ponta, el, Liviu Dragnea este dispus să discute pentru rezolvarea problemei. Cu condiția să existe o cerere din partea lui Iohannis. Nu știu dacă va exista. Înclin să cred că nu. Problema nu este la Cotroceni, este la PSD.

Să mă explic.

Alegerea lui Dragnea în fruntea PSD,  președinte plin acum, cu drepturi depline, scoate din sfera deciziei politice a PSD pe Victor Viorel Ponta. Ca prim-ministru, acesta aplică programul de guvernare al PSD și deciziile politice ale PSD. De acum înainte, Ponta va fi obligat să execute dispozițiile lui Dragnea, că îi place sau nu. În caz contrar, i se retrage sprijinul politic. Chiar și lui, nu mai spun de miniștrii PSD care i se vor opune dacă vrea să ia decizii contrare celor dispuse de Dragnea. Oamenii își vor apăra viitorul. Care este lângă Dragnea și nu lângă Ponta.

În relația instituțională cu Guvernul, Președintele României pleacă de la premisa că primul-ministru este principalul decident în Guvern. Această premisă este însă invalidată cu ocazia acestor alegeri. Va alege Președintele Iohannis să „joace” după cum sunt apele în PSD sau va cere clarificarea situației ?!

Jocul „pe valurile” PSD este idiot. Ar însemna ca Președintele României să convoace pe Dragnea la Cortoceni, să convină cu acesta asupra unor decizii importante ca mai apoi, Dragnea să convoace pe Ponta la partid să îi transmită voința partidului. Ar fi o variantă. A doua ar fi cea potrivit căreia Iohannis discută cu Ponta problemele iar Ponta și le notează urmând a le transmite lui Dragnea care va hotărâ, Ponta urmând a merge iar la Cotroceni să comunice Președintelui Iohannis decizia partidului - de fapt a lui Dragnea devenit „partid”. Pot fi și alte mișcări între cele două variante de acțiune.

Unele probleme cer celeritate. Nu are timp Președintele să se joace de-a puterea în PSD. Cheamă pe primul-ministru și îi transmite partea de responsabilitate în soluționarea unei probleme deosebite. Cu Ponta premier, există riscul unui blocaj instituțional. De fapt, un blocaj instituțional există în oricare variantă în care premier nu este Dragnea, de acum încolo. Pentru că oricare premier ar fi desemnat nu va avea puterea de a decide în afara cadrului politic controlat de Dragnea.

Am ajuns la un talmeș-balmeș. Puterea numită Guvern este altceva decât se declară. Are atributele necesare pentru a funcționa însă nu mai are puterea. I-a fost luată de noul președinte al PSD. Liviu Dragnea a și amintit că Guvernul trebuie să facă ce dictează partidul, adică ce dispune el de acum încolo.

Președintele Iohannis nu are pârghii constituționale pentru a lucra cu partidul lui Dragnea în deciziile politice importante pentru țară. Mai mult, PSD condus de Dragnea poate obstrucționa acțiunile Președintelui prin intermediul Parlamentului, acolo unde are toată puterea. Poate dicta Președintelui prin decizii ale Parlamentului. De fapt, răspunsul dat jurnaliștilor de către Liviu Dragnea este o invitație adresată lui Iohannis la „dialog”. Dragnea îi spune Președintelui Iohannis că puterea a trecut la el și că este dispus, pentru imaginea României, să „negocieze” cu Președintele țării în vederea guvernării. Vom vedea dacă și Gabriel Oprea se va alătura lui Dragnea. Tăriceanu sigur va fi alături.

Că tot am pomenit de Oprea, să revedem declarația lui anterioară că UNPR este alături de Guvernul condus de Ponta. Până acum, în urma discuțiilor cu Dragnea, Oprea a mișcat sensibil către încălcarea propriei declarații. Nu știu dacă o are și scrisă în contractul politic cu PSD. Am senzația că este mai înclinat să reevalueze propria declarație și să se alăture lui Dragnea. În interes național, normal. Urmează alegerile locale și mai ales cele parlamentare iar semnele din piață nu arată că a depășit marja de eroare în evaluare care să îi garanteze locuri în parlament sau în administrațiile locale. Așa că se va lipi iar de PSD pentru a exista. Este o variantă, cea mai apropiată de realitate. Poate exista și varianta părăsirii guvernării pe motiv de Ponta. Poate exista, dar nu este prea sigură. Cu Ponta președinte al PSD și prim-ministru, Oprea și UNPR au avut numai de câștigat. Cu Dragnea președinte PSD și prim-ministru „mascat”, Oprea nu mai are garanția angajamentelor luate de Ponta. Poziția UNPR a devenit nesigură. Zilele acestea vom vedea cum Oprea pupă condurii noului sultan comunist de la PSD pentru a nu fi mazilit. Împreună cu tot partidul. În cealaltă parte, la PNL, Oprea nu are deschise variantele pe care i le oferă PSD. Pentru că nu văd în Gabriel Oprea un sinucigaș înclin să cred că urmează o nouă negociere cu PSD cu rezultate mai slabe ca în negocierea sau negocierile anterioare. Dragnea vrea totul și Oprea știe asta. Nu este exclus ca Dragnea să lucreze, la nevoie, pentru preluarea parlamentarilor UNPR. Nu este exclus, situație în care Oprea este în pericol să dispară nu doar de la Guvern ci și de pe scena politică.

Președintele Iohannis are și varianta de a se ține ferm pe atributele constituționale. Să nu se grăbească. Să lucreze fără a ține cont de schimbarea majoră din conducerea PSD. Să se folosească de atributele funcționale fără a ține cont de ce dorește partidul Dragnea. În această situație, presiunea cade pe Dragnea și PSD. Ghinion !

Iar se cuvine a explica.

Ședințele CSAT. Le poate convoca, cu anunțarea prealabilă a ordinii de zi fără însă a comunica și ce are de gând să hotărască. Să nu uităm de prevederea legală potrivit căreia hotărârile CSAT sunt obligatorii pentru ministere sau instituțiile nominalizate a le duce la îndeplinire, hotărârile având rolul de a realiza coordonarea instituțiilor ce urmează a fi implicate pentru realizarea unui obiectiv de interes național. Potrivit Strategiei naționale de securitate. Deciziile fiind obligatorii, partidele cu miniștri în guvern iau doar la cunoștință și sprijină activitatea miniștrilor proprii. Nu mai sunt decizii ale partidelor care să poată fi luate în considerare, așa cum se întâmplă în cazul funcționării normale a Guvernului (aplicarea legii pentru funcționarea instituțiilor statului). Ministerele sau alte instituții nominalizate în ducerea la îndeplinire a deciziilor CSAT răspund, potrivit legii, pentru îndeplinirea lor. Răspunderea este administrativă, civilă sau chiar penală !

Conducerea ședințelor de Guvern atunci când se discută probleme ce țin de aplicarea deciziilor luate de CSAT, probleme importante. Există o hotărâre a CSAT, va urma sau vor urma mai multe ședințe de Guvern pentru a coordona acțiunile guvernamentale pentru îndeplinirea acesteia. Președintele Iohannis poate participa la aceste ședințe și le conduce. Miniștrii și primul ministru vor trebui să aibă mapele pregătite pentru ședință, deciziile din acea ședință pot fi materializate în acte normative, în ordine de miniștri etc. Sunt probleme care vor apare pe timpul ședinței și decizii care se iau fără participarea liderilor politici ai partidelor, cu excepția lui Oprea care este și vice-prim-ministru, ba chiar unul dintre miniștrii cu mari atribuții în materia competențelor CSAT.

Mesajul către Parlament. Un alt instrument politic la îndemâna Președintelui. Harababura în activitatea Guvernului poate fi prezentată Parlamentului reunit cu cerința Președintelui ca parlamentarii, prin activitatea lor, să sprijine Guvernul să revină pe calea dreaptă. Atuul Președintelui în cadrul triunghiului format cu Guvernul și Parlamentul este că el poate spune Parlamentului că este treaba acestuia ca Guvernul să funcționeze bine. Nu este treaba Președintelui. Discursul în Parlament devine public, lumea află ce nu este bine, lumea știe apoi că sunt persoane care nu vor ca țara să fie bine ... unii politicieni care vor să dicteze în țară vor simți cum „sabia lui Damocles” este cam nesigură deasupra capului lor.

Cred că ultima variantă de acțiune a Președintelui ar fi cea mai bună. Nu se angajează în harababura pregătiră de Dragnea, pune presiune pe Dragnea să rezolve situația lui Ponta și a guvernului.

Este cea mai bună pentru că suntem în fața unei situații absolut ciudate. Victor Viorel Ponta, primul-ministru în funcție nu mai este președinte al PSD - principalul partid de guvernământ -, nu mai are decizia politică urmând a executa, a duce la îndeplinire deciziile altora, a acelora care conduc partidul acum, nu mai are autoritate în guvern nici în fața propriilor miniștri, indiferent că sunt ei din PSD sau din alte partide. Pe lângă aceste mari „inconveniente”, este inculpat într-un dosar penal cu mari șanse să devină condamnat. Printre infracțiunile de care este acuzat sunt și cele de evaziune fiscală și spălare de bani, situație care îl face incompatibil (moral, nu altfel) cu calitatea de demnitar al țării. În plus, mai are și alte belele pe cap care ar cam trebui să îl determine să își dea demisia. Nu se mai pune la el dilema alegerii între câștig și pierdere. La el totul este pe pierdere. Absolut totul. Nu mai are ce câștiga. de nicăieri. Probabilitatea ca instanța de judecată să îl declare nevinovat sau să îi atribuie o vinovăție „limitată” este îndepărtată. Mult prea îndepărtată, în special pentru familia lui. Cu cât rămâne mai mult expus în lumina reflectoarelor cu atât va afecta mai mult imaginea publică a copiilor lui. Lumea nu iartă. Iar Ponta ar trebui să știe asta. Dacă s-ar gândi la copiii lui, și-ar da imediat demisia. Pe lângă faptul că vor fi văzuți ca fiind copiii unui „infractor”, vor fi catalogați ca fiind copiii unui „nimeni” politic, ai unei marionete, ai unei persoane fără coloană vertebrală. Indiferent ce a făcut și ce va face Ponta, copiii lui nu merită așa ceva. Nu poți pune interesele unui partid înaintea intereselor familiei, mai ales înaintea viitorului copiilor.

Nu știu dacă Ponta va demisiona în aceste zile. Este treaba lui, după cum are el de gând să își respecte familia. Să o apere de actele lui, de fapt.

Liviu Dragnea ajuns mare președinte al PSD, omul cu puterea, putere prezumată în PSD, în Guvernul Ponta, în Parlamentul României are o codiță. O condamnare în primă instanță la un an de zile de închisoare cu suspendarea executării pedepsei. Urmează ca instanța de apel să ia o hotărâre definitivă. În acea situație, cu o condamnare penală definitivă, Dragnea nu mai poate fi demnitar. Prim-ministru, de exemplu. Sunt convins că nici Președintele Iohannis nu va fi de acord cu desemnarea lui Dragnea pentru formarea unui nou cabinet tocmai pentru acest motiv. Ca atare, Dragnea nu are ce negocia cu Klaus Iohannis. Va fi refuzat de Președinte dacă vine cu gargara cu pioneze. Ajuns președinte al PSD, Dragnea are o problemă. Este la ușa puterii administrative însă nu poate intra pe ea. Nu i se dă voie. Klaus Iohannis îl va da afară. Iar Liviu Dragnea nu are ce face decât să încerce să se răzbune. Prin nerespectarea de către o parte a membrilor Guvernului a deciziilor luate în CSAT, prin hotărâri ale Parlamentului care să îl oblige pe Președinte la anumite atitudini în relațiile cu alte state, prin adoptarea unor acte normative care să fie altfel decât deciziile convenite între Președinte și partidele politice anterior. Problema este că poate însă apare și problema rămânerii în picioare a alianței la guvernare. Își permite UNPR trecerea la o poziție de adversitate față de Președintele României pentru a da satisfacție persoanei fizice Liviu Dragnea ? Îl va urma pe Dragnea aliatul Călin Popescu Tăriceanu cu ALDE ? Parlamentarii minorităților naționale vor mai vota alături de PSD în astfel de condiții ?

Este ciudat să ai o parte a puterii și să nu o poți folosi. Este frustrant să fii ales președinte al PSD de către peste 400.000 de oameni și să constați că „oastea” asta nu mai are cum să te ajute.

Trag concluzia că poziția de președinte al PSD cucerită de Liviu Dragnea poate ajunge, la un moment dat, o frecție la un picior de lemn.

Nu pot trece peste „nebunia” vizibilității unor politicieni evidențiată cu mult sârg de jurnaliști. Liviu Dragnea și Traian Băsescu. Au ceva în comun. Cei doi vor dar nu pot. Dacă la Dragnea există o prezumție că ar putea fi băgat în seamă, pe motiv de Parlament și Guvern, Traian Băsescu nu are nicio șansă. Este nul. Este gol. Este nu doar trecut, este și depășit.

Dragnea va fi invitat la Cotroceni la consultarea Președintelui cu partidele politice. Dragnea are șansa de a participa la luarea deciziilor politice importante pentru țară. Băsescu nu are această șansă. Chiar dacă devine șef al PMP sau MP, cum naiba se va numi „epigonul” PDL, nu va ajunge la consultări. Nu există ca partid parlamentar, nu a participat la alegerile din 2012 și sunt puține șanse să ajungă partid parlamentar în 2016. Băsescu va vorbi de unul singur, ca proasta'n târg.