Cioloș a punctat foarte bine asupra situației administrației publice locale. Prăpăd este cuvântul corect.

Agerpres (aici).

Adunarea Generală a Asociației Comunelor din România la a XIX - a ediție. Cioloș a arătat ce a constatat. Și a constatat lucruri care ridică mari semne de întrebare cu privire la modul în care partidele care au fost la guvernare până acum au făcut politică. El nu o spune, o spun eu, dezastru ! Bani aruncați în vânt ! Disoluție administrativă ! Acesta este adevărul.

Încerc să punctez din discurs ce consider a fi relevant pentru crudul adevăr al disoluției:

1. „Problema resurselor financiare pe care le are la dispoziție administrația publică locală: venituri proprii reduse. 

Multe autorități publice locale se bazează aproape exclusiv pe diferite tipuri de transferuri de la bugetul de stat. 

Aceste transferuri sunt alocate de multe ori netransparent, după preferințe politice sau alte criterii. (...) 

Există riscul foarte serios ca multe dintre obiectivele realizate cu bani europeni să se degradeze și să nu producă serviciile pentru care au fost realizate din lipsa resurselor pentru cheltuielile de operare sau întreținere”.

Pentru că sunt mai multe idei punctate, am despărțit textul pentru o mai ușoară înțelegere.

Primele două propoziții sunt de coșmar. Administrații locale care pur și simplu trăiesc din munca altora ! Comunități întregi care nu produc nimic ! Adevărate „găuri negre” din toate punctele de vedere. Este normal să apară întrebarea: de ce mai există ? De ce mai sunt susținute financiar ? Doar pentru voturile pe care un partid sau altul le obține la alegeri ?

Se mai poate pune întrebarea: banii aruncați în vânt pe aceste administrații locale ar fi fost mai bine folosiți în altă parte ? În mod evident, da. Situația prezentată confirmă modelul socialist al „împărțirii sărăciei”. De ce să nu fie cei care produc la fel de săraci ca cei care nu fac nimic ?! Cât mai acceptăm o astfel de situație ? Susținând financiar pe cei care nu produc, nu îi obligăm să caute să producă. Îi încurajăm să stea mereu și mereu apatici, convinși fiind că vor primi din ce produc alții, că vor să dea sau nu. De aceea avem stat, să ia de la alții și să dea la cei care nu vor să producă.

2. „Avem multe unități administrativ-teritoriale sărace, cu populație foarte redusă, cu cheltuieli de funcționare mari, fără resurse și care nu pot oferi populației decât servicii publice de o calitate scăzută și cu costuri foarte mari”.

Chiar dacă unii se supără, este o mare problemă. În afara faptului că aceste unități administrativ-teritoriale nu au nici o activitate economică, nu au resurse proprii nici de frică, pe lângă banii de la bugetul statului luați pentru salariile funcționarilor primăriei mai iau bani și pentru furnituri, pentru plata „ajutoarelor sociale” populației care stă și așteaptă venirea zilei de plată, ba, după cum s-a dovedit, au „câștigat” și programe pentru accesarea fondurilor naționale și europene destinate „recreerii” !

3. „Consiliile județene își urmăresc în general strict funcțiile și interesele teritoriale, sunt unități administrativ-teritoriale prea mici pentru a impulsiona decisiv dezvoltarea economică într-o anumită zonă. 

Consiliile de dezvoltare regională, la rândul lor, nu reușesc să își îndeplinească menirea pentru care au fost create, în aceste condiții de abordare teritorială fragmentară. 

În al doilea rând, avem probleme serioase de coordonare și integrare a diverselor programe de dezvoltare finanțate din fonduri naționale sau fonduri europene, la toate nivelurile: local, județean, regional sau național”.

Prăpădul este total. Până acum s-a muncit fără logică, dacă ce s-a făcut până acum poate primi aprecierea „muncă” și nu „furt” grosolan din munca altora.

4. „„Prim-ministrul a adăugat că eforturile și resursele se împart "pe o mulțime de proiecte izolate, necorelate", al căror efect asupra dezvoltării economice și edilitare este limitat, din cauza calității scăzute sau a lipsei consumatorilor sau utilizatorilor în multe zone.

"Acest lucru se întâmplă în cazul drumurilor sau al sistemelor de apă, de canalizare sau chiar din punct de vedere al unor școli. Această problemă este legată atât de modul în care au fost elaborate programele de investiții din fonduri naționale sau europene, cât și de coordonarea deficitară la nivel regional sau local, determinând în special fragmentare și lipsa obișnuinței și reflexului de a lucra împreună", a explicat Cioloș””.

Trebuie să punctez „proiecte izolate, necorelate”, deoarece aici găsim și tembelismul alocării fondurilor de la guvernările precedente. Cioloș pune degetul pe rană: proiectele finanțate până acum au o calitate scăzută, nu au consumatori sau utilizatori. Cum este terenul de fotbal în pantă al Elenei Udrea sau cum sunt „bazinele olimpice” din comunele care nu au canalizare și accesul la alte utilități sau parcurile pentru copii în localități în care aceștia nu mai există. Și sunt mii de astfel de cazuri care pot fi interpretate ca jaf din banii publici. Nu doar că nu au utilizatori, dar chiar și drumurile încep de nici-unde și se termină nici-unde. Nu există o corelare a proiectelor la nivel mai mare, județean de exemplu, pentru a asigura conectarea între comunități. Pentru a da valoare economică acestora. Pentru a permite stimularea inițiativei private. Pentru ca acele comunități care trăiesc exclusiv din munca altora să înceapă să își creeze propriile oportunități de afaceri pentru a-și asigura propria existență.

Guvernările de până acum au o amprentă negativă. Au comis, au încurajat jaful la bugetul de stat. Au împiedicat dezvoltarea societății românești pentru a avea voturile unor oameni obișnuiți să trăiască din expediente. Au încurajat, astfel, promovarea și dezvoltarea corupției. Au ucis libera inițiativă.

5. „Trebuie să ne gândim și la perspectiva de după 2020, când filosofia programelor europene va pune un accent major pe dezvoltarea de proiecte competitive, trebuie să fim pregătiți pentru această provocare, să avem o administrație locală și regională cu o capacitate administrativă și financiară adecvată”.

Să ne gândim, de ce nu, dar nu facem mare lucru dacă se continuă cu acest mod de administrare. Trebuie tăiat în carne vie, cum se spune, trebuie obligați cei care au trăit până acum din munca altora să înceapă să muncească și pe „ogorul” lor. Toate comunitățile au terenuri neexploatate, au posibilități de a dezvolta agricultura iar mai târziu industria alimentară. Numai să vrea. Cei care nu pot, trebuie desființați ca entități administrative iar comunitățile trebuiesc arondate vecinilor care sunt capabili să dezvolte.