Instrumentul politic numit PNL la ora „reviziei”.

S-au terminat alegerile locale. Situația PNL nu este rea. Este mai bună decât cea provocată de celebra ordonanță a traseiștilor concepută de Dragnea, care a modificat neconstituțional regulile stabilite anterior privind statutul aleșilor locali. Alegerile au resetat sistemul. Plecăm la un nou drum de 4 ani cu guvernările pe care comunitățile locale le-au ales. Fie mergând la vot, fie stând acasă, fie mergând la distracție - la mare, la munte, la spectacole etc.

Diferitele „hărți” cu rezultatele alegerilor circulă în presă, concepute de jurnaliști, pentru a da o imagine după cum sună interesul celui care comandă „lucrarea”. Toate au „hibe”. Nu trebuie aruncate la coșul de gunoi pentru că fiecare în parte poate fi folosită pentru un anume tip de analiză, pentru a obține o anumită informație. Ar fi o greșeală imensă să acuzi în stânga și în dreapta pe baza lor. Ar fi dar ... uite că tocmai acesta este scopul pentru care au fost create !

Crin Antonescu spunea, cu ceva timp în urmă, că partidul politic este un instrument cu ajutorul căruia un grup de oameni, asociați ca urmare a unor interese comune, a unor principii asupra cărora au căzut de acord în prealabil ajung la putere. Partidul „instrument” trebuie să aibă o anumită calitate pentru a da rezultatele scontate. Cei care îl mânuiesc trebuie să știe să îl folosească. Nu este exclus ca un instrument de bună calitate să dea rezultate slabe din cauza greșitei folosiri. Peste aceste considerente, trebuie să cunoști „instrumentul” adversarului politic și modul în care adversarul îl folosește. Atunci când subestimezi un adversar, subestimezi instrumentul folosit de acesta, subestimezi modul în care îl folosește, poți avea surprize neplăcute.

PNL a obținut rezultate remarcabile în unele comunități locale unde se consideră că „tradițional” este fieful adversarului politic PSD. În unele comunități locale, PNL a confirmat faptul că este preferat de către populație. În alte comunități locale, PNL a scăzut. Iar în altele, ca să fiu elegant, nu și-a revenit. Toate aceste stări trebuiesc judecate temeinic, fără grabă, absolut fără grabă, fără emoții, fără ingerința „străinătății”, eliminând pe acei „lideri providențiali” - cum se reclamă astăzi Theodor Paleologu sau Cristian Bodea. Într-un partid politic, „tabloul” se pune pe perete. Nu i se dă funcție de conducere. Într-un partid politic nu există „prietenii”, există interese. Într-un partid politic nu există „lideri mesianici”. Există lideri care performează. Liderii sunt aleși pentru angajamentele pe care și le-au luat și programele pe care le-au prezentat, nu pentru linia politică a familiei. Este perfect adevărat că poți onora unul dintre membrii familiei care a performat în folosul PNL dar este la fel de adevărat că nu toți membrii unei familii merită a fi onorați. Mai ales cei care s-au plimbat ca „ceva” într-o căldare din punct de vedere politic.

În fine, hai să vedem ce se întâmplă cu „instrumentul” politic numit Partidul Național Liberal. Să îl asemui cu un cuțit. Nu devin „geometrist”, dar este un bun exemplu. PNL este un cuțit cu vechime. A fost el mai subțirel, a fost mai gros, a fost mai bont, a fost mai ascuțit, a avut mânuitori mai buni, a avut și mânuitori mai slabi. De niște ani de zile, „cuțitul” PNL s-a păstrat la o grosime medie potrivită, mult crescută față de perioada de revenire de la 1990. Mai mult, ultima fuziune liberală (eu așa o consider), a adus în PNL un plus de calitate. A adus mai mulți luptători și a pierdut mai mulți gânditori și suporteri care vedeau în PNL doar un motiv de noblețe socială. Instrumentul PNL s-a lungit fără însă a avea aceeași calitate pe toată lungimea lui. Nici nu se poate. Ar fi ceva perfect, este practic imposibil.

Mă gândesc la un proverb chinez vechi. Curtea cu ziduri puternice are poarta slabă, curtea cu poarta puternică, are zidurile slabe. La aceste alegeri, eu constat că PNL și-a întărit zidurile și a slăbit la poartă. Poarta fiind Bucureștiul. Arată Bucureștiul a poartă mare însă a decăzut din statutul de „poartă ornamentală”. Ar fi o crimă să se renunțe la „zidurile” ridicate în țară pentru a întări poarta numită București. De aceea, aici la București trebuie adoptate unele măsuri care să îl apropie de restul țării, în limita posibilului. În București nu poți lua decizii ferme, nu poți lua angajamente mari. Mai important este să avem în restul țării forța partidului, pentru că în restul țării se obțin parlamentarii, membrii viitorului Guvern al PNL. În restul țării se obține recunoașterea populației, nu în București. Bucureștiul are o particularitate (comună marilor comunități, mai în toată lumea). Este labil social. Este o comunitate tulbure. Este o comunitate emotivă, ușor de tulburat de mici grupuri de anarhiști politici sau de aventurieri politici.

Ieri a avut loc lunga ședință a BPN al PNL. S-au spus vorbe, s-au dat verdicte, s-au făcut declarații. Foarte multe dintre vorbele aruncate de media în piață nu au acoperire. La fel cum nu au acoperire nici afirmațiile unor liberali. Afirmații pe care le consider excentrice. Se știu ei, nu îi mai pomenesc.

S-a acreditat ideea revenirii lui Crin Antonescu la conducerea PNL. Pe lângă multe afirmații făcute de Crin, una ar fi bine să fie reținută. Crin a refuzat. Nu dorește să revină pentru a fi „câinele polițist”. Excelentă observație ! Restul declarațiilor făcute de Crin Antonescu, prin telefon, la Realitatea Tv au o mai mică importanță. Crin și-a dat seama că cei care îi doresc întoarcerea sunt niște egoiști care, neputând performa, îl cer pe el să le rezolve problemele. Dacă l-ar fi însoțit cinstit la alegerile euro-parlamentare din 2014, dacă nu ar fi fost trădat la acele alegeri, Crin ar fi rămas pe poziție și poate că proiectul lui ar fi fost dus la un bun sfârșit. Poate că nu ar fi existat problemele actuale în interiorul partidului. Poate, spun așa ca să nu dau cu parul.

Ieri, la ședința lungă a BPN al PNL, s-au calmat emoțiile unora de prin București sau cu anumite interese în București. Au fost și replici răutăcioase (comportament specific liberal !). Până la urmă, s-a dat „Cezarului ce este al Cezarului”. S-a ajuns la mintea cea de pe urmă fără a mai încerca tot felul de „ghidușii” politicianiste. Urmează alte și alte ședințe pentru că trebuie să se facă aprecieri corecte de persoane care au capacitatea de a le face.

„Cuțitul” a intrat pe mâna „tocilarilor” din PNL care au obligația de a vedea de ce s-a ciobit în „gură” la București, la Hunedoara sau în alte părți. Pentru că în alte părți avem unele situații „ciudate”. Situații care au o cauză. Fie proasta gospodărire a respectivelor comunități de către conducerile liberale anterioare, ceea ce presupune o mai atentă alegere a candidaților, fie transformarea comunităților respective în sensul scăderii numărului persoanelor capabile să își asigure existența. Fie prin mutarea în comunitățile mai mari capabile să le ofere locuri de muncă și o viață mai ușoară, fie prin migrație în țări străine unde speranța unei vieți mai bune este mai tentantă. Dacă se găsește o astfel de explicație, atunci va trebui ca „tocilarii” PNL să găsească și metoda de revigorare a respectivelor comunități dacă zona are capacitatea de a deveni independentă economic, dacă există posibilitatea dezvoltării unor activități lucrative la specificul zonei.

Ce facem la București ? Aceasta este întrebarea ! Cum să lucrăm la București cu cei care merg la vot ? IRES a dat niște date. Procentele sunt mari însă numărul de alegători care au mers la vot este mic. Degeaba laudă presa USB că a luat 30% din care 60% sunt dintre cei cu studii. Cei care le au cu aritmetica pot constata că cei 30% sunt din cei 40% care au fost la vot, adică mai puțin de jumătate din numărul bucureștenilor, că cei cu studii superioare care au mers la vot și sunt până în 40 de ani nu ocupă un cvartal cu blocuri comune de 8 etaje. Despre ce vorbim atunci ?

La noi este și mai rău. Un anume procent îmi stă pe creier. Membrii PNL au votat cu USB în proporție de 15% ?! Alți 10% dintre membrii PNL au votat cu alte formațiuni politice ! Cum naiba ? Eu chiar îmi pun întrebarea dacă membrii PNL au fost la vot ! Nici nu mai îndrăznesc să mă gândesc la câți dintre susținătorii tradiționali ai PNL au fost la vot sau cum au votat aceia. Spun un simplu „naiba știe” și merg mai departe. Nu mai avem timp de finețuri. La București s-a făcut o campanie care nu a dat rezultate. Nu cred că s-a făcut distincție între electoratul bucureștean și electoratul comunităților locale mai mici. Nu ar strica să vedem de ce a câștigat Boc la Cluj, de ce a câștigat Robu la Timișoara, de ce a câștigat Bolojan la Oradea, de ce a câștigat Falcă la Arad, de ce a câștigat Flutur la Suceava și așa mai departe. Bănuiesc, nu acuz, că la București s-a adoptat o politică greșită. S-au căutat lideri și nu proiecte. Proiectele au rămas la libera alegere a candidaților, fiecare având propriile opțiuni. A ieșit un talmeș-balmeș. Nu a fost un proiect al PNL, mare, tare, clar, puternic, proiectiv, palpabil. Ce să înțeleagă lumea din fiecare proiect prezentat: al lui Cristi Bușoi (proiect foarte bun), apoi al lui Ludovic Orban (la fel foarte bun), al lui Marian Munteanu care urma să fie „adaptat”, apoi la limită proiectul final al lui Cătălin Predoiu (foarte bun) ?! Au apărut confuziile și de aici a apărut și „siktirul”.

La București apare întrebarea: unde ne sunt membrii, unde ne sunt alegătorii ?

Au apărut voci care reclamă resetarea PNL. Hai să spun că este o exagerare ca să nu spun altceva. Prin resetare revin la început. Renunț la tot ce am făcut până în prezent. Pun întrebarea, simplă: care se consideră a fi „începutul” la care să ajungem prin resetare ? Ideile crețe privind eliminarea unor mari grupuri de membri pentru că au aparținut cu niște ani în urmă altor formațiuni politice sunt de neacceptat. Partidul nu este proprietatea cuiva, este o comunitate, este o parte a societății. Cererile de excludere formulate de unii au un pronunțat caracter discriminatoriu, sunt absolut nedemocratice. Nu este cazul particular al lui Paleologu sau Bodea sau chiar al altora care au acționat și acționează vizibil împotriva celorlalți membri ai partidului. Cei care reclamă excluderea din PNL a foștilor membri ai PDL (care a fost radiat !), a foștilor membri ai altor formațiuni politice comit acte de agresiune socială și nu mai pot fi considerați liberali - este de esența liberalismul acceptarea faptului că altă persoană poate avea o altă opinie chiar dacă nu o acceptă și nu o urmează.

Sunt curios cum se va merge mai departe. Filiala noastră va avea un nou președinte. Se vor produce schimbări iar eu mă gândesc serios la viitoarea mea activitate. Ce voi face, cât voi face, cu cine voi face ...