Îmi este dor de o suspendare

În Cațavencii citesc articolul lui Cristian Teodorescu: „Îl suspendă, nu-l suspendă ? Îl suspendă, nu-l suspendă ... ?”. Chiar așa. Îl suspendă ?

Dan Voiculescu, mogulul de la Grivco, vituperează pe unde poate în favoarea suspendării. Dă și termene. Clare, precise, motivate. Are omul fixul lui. Este dreptul lui iar eu îi respect dorința, mai ales că și eu o am. Autorul vorbește, cu temei, și despre Crin Antonescu. Și el își dorește suspendarea urgentă a lui Traian Băsescu. Numai că Antonescu nu se manifestă atât de virulent în public. Probabil că în cercul restrâns al conducerii PNL sau/și USL se discută cu mai multă sau mai mică intensitate despre subiect. Indirect, Ion Iliescu tratează subiectul, favorabil fiind șandramaua comunistă unei coabitări a lui Ponta cu Băsescu. În interesul PSD. Un fel de recomandare către Ponta să lase o ușă deschisă celor din PDL care încă mai au mantia roșie socialistă ascunsă sub mantia portocalie (care nu are în țesătură nici un pic de ideologie politică). Adică simulanților politici, oportuniștilor și afaceriștilor veroși care pot fi folosiți, ei și banii lor, ei și servii lor în viitoarea bătălie contra PNL. Ba Iliescu vine și cu recomandarea pentru Daniel Constantin de la PC să se distanțeze de Dan Voiculescu. Bine, lumea se uită la legătura financiară între Daniel Constantin și Dan Voiculescu, descrisă cu multe amănunte de presa noastră cea tenace, însă nu trebuie omise celelalte legături. Practic, Iliescu nu are ce se băga în borșul celor de la PC însă de o face, nu are dreptul, sub nici o formă, de a interveni în viața internă a altei formațiuni politice însă intervenția lui are un scop. PC să nu dea curs demersurilor lui Voiculescu în deciziile politice ce pot afecta interesele PSD. Șandramaua comunistă îl vrea pe Traian Băsescu aliat contra PNL și îi transmite periodic semnale. Îi spune pe șleau că el, Ion Iliescu, îi va fi alături în situația în care USL va face pasul către suspendarea lui dacă el, Traian Băsescu, va accepta să susțină PSD în contra PNL. Culmea este că Iliescu are dreptate, din punctul de vedere al jocului politic. Întârziind ascensiunea PNL este favorizată ascensiunea PSD. Bănui eu așa, ca omul, că în visele lui frumoase Iliescu se vede nășind refacerea FSN sub sigla PSD, prin absorbția PDL (minus aiuriții ăia care au pretenții de liberali sau creștin-democrați). Semnele spun că Iliescu judecă bine. Cei mai mulți pedeliști „trădători” au trecut la PSD. Deh, sângele apă nu se face. Este și normal. Ponta însă nu dă semne că ar marșa pe ideile lui Iliescu. Îi mulțumește pentru vorbele frumoase, îl apreciază în public pentru contribuția adusă la nașterea, construcția și creșterea PSD însă are gândurile lui, gânduri care îl duc nu doar în viitorul apropiat, cel în care PSD nu poate guverna singur, cel puțin un deceniu și are nevoie de un partener în care să aibă încredere. Iar partenerul la care s-a oprit și care nu l-a înșelat este PNL și Crin Antonescu.

Cristian Teodorescu pune degetul pe rană:


„Seriozitatea premierului s-ar putea să-i fi dat niscai fiori preşedintelui, căci relaţiile constituţionale nu exclud suspendarea care îl obsedează pe Băsescu. Iar asta nu e treaba prim-ministrului, ci a Parlamentului.


 Aşa că dacă noua majoritate va schimba legea demiterii preşedintelui prin referendum, impusă printr-o ordonanţă de urgenţă de guvernul Boc, ăsta ar fi primul semn că USL nu se mulţumeşte să-l ameninţe pe Băsescu, ci vrea să-l ajute să-şi înfiinţeze mai repede şcoala de politică, pe care spunea el că vrea s-o întemeieze după ce pleacă de la Cotroceni...”

Corect. Modificarea legii impuse cu brutalitate în Parlament pentru protecția lui Băsescu, precum și a legii care conferă CCR dreptul de a nega și anula voința Parlamentului, sunt semnalele clare că răsturnarea de acum a puterii nu este doar o luptă pentru ciolan. Fără demiterea lui Băsescu nu am făcut nimic. Rămânem la aceeași Mărie cu o altă pălărie.