Să spunem că a început era „Marelui” PNL.

Ieri s-a oficializat unificarea dreptei. A dreptei care a dorit să fie fără Traian Băsescu și Elena Udrea. Fac această precizare pentru că are însemnătatea ei. Are însemnătate pentru că unificarea aceasta duce mai departe numele PNL, tradiția liberală de 139 de ani, preia istoria PDL și, foarte important, adaugă la „constituția liberală” elemente preluate de la PDL care, la rândul lui, le-a preluat de la popularii europeni. Este foarte important acest lucru deoarece pune alături valori ale liberalismului cu valori contrare acestuia, preluate de la conservatori și de la creștin-democrați. Cum spunea Klaus Iohannis la Congresul PNL, noul statut vrea să aducă alături și liberalii radicali și social-liberalii, conservatorii și creștin-democrații. La o primă vedere, dreapta asta nu este ca o cafea de un anume fel, ci un fel de combinație care seamănă mai mult a nechezol.

Pentru că sunt un optimist, incurabil, cred că după un timp „Marele PNL” se va clarifica și din punctul de vedere al ideilor doctrinare. Mai cred că înșiruirea lui Iohannis are un scop politic. Este o invitație către cei din PMP (fără Băsescu, Udrea și alții de pe acolo), PNȚCD (fără Pavelescu), PC (fără Voiculescu și alții) și PRL-ul lui Tăriceanu (fără Tăriceanu și alții) de a veni alături de PNL. Poate părea ciudată afirmația mea însă eu cred că această invitație se adresează în special electoratului acestor partide dacă membrii lor nu vor face pasul către PNL. Important este electoratul și nu parlamentarul. Faptul că PNL s-a mărit în mod considerabil, că astfel a devenit mai puternic, îl va face atractiv.

Jurnaliștii au luat interviuri de la membrii PDL aflați la Convenția lor. Nu am observat o reținere față de fuziunea cu PNL. Normal, era exprimat regretul că PDL, ca partid de sine stătător, dispare. Puterea atrage iar oamenii au manifestat interesul, de fapt, pentru puterea pe care o pot avea în în noua formulă.

Nu mi-au plăcut afirmațiile, în special ale unor lideri ai PDL, că această unire se face acum pentru a cuceri Președinția României. Este un obiectiv important, din punct de vedere politic, dar este mărunt față de importanța formării unui mare partid de dreapta care să fie capabil să lupte, de la egal la egal, cu stânga socialistă. Afirmația aceasta îmi spune că fie indivizii, în frunte cu Blaga, nu au o gândire strategică, fie sunt nesinceri, pe fond. Desemnarea unui candidat comun și alegerile prezidențiale pot fi condiții care să urgenteze unificarea însă nu pot fi cauza unificării. În caz contrar, unirea abia aprobată dar încă neînregistrată la tribunal se poate destrăma. Și atuncea, ce-am făcut ?

Reacțiile negative nu au întârziat să apară. PSD prin vocea lui Victor Ponta îi face pe liberali și democrat-liberali trădători, nebuni și mișei, pe postarea lui pe facebook:

„Eu cred că cei rămaşi la poziţia din 2012 ne facem doar datoria faţă de 7,4 milioane de români care au avut încredere în noi - trădătorii câştigă întotdeauna doar pe termen foarte scurt, dar ruşinea lor e compensată de o funcţie în 'Partidul cu 100 de conducători' ( sau o reunire a 'nebunilor şi mişeilor' sub acelaşi acoperiş)”.

Victor Ponta uită că el, da el, el și partidul lui au forțat această uniune a dreptei. Dacă în perioada USL, PSD și Victor Ponta ar fi respectat protocolul USL, astăzi USL ar fi existat în continuare. PNL ar fi atras electoratul de dreapta și ar fi ajuns cel mai mare partid politic de dreapta fără aceste fuziuni succesive. Victor Ponta și PSD ar fi trebuit să accepte schimbările din Guvern așa cum au fost ele cerute de PNL. Crin Antonescu ar fi fost candidatul comun la Președinția României, Klaus Iohannis ar fi fost vice-primministru și ministru de interne etc.

Alături de Ponta o pun pe Elena Udrea. Și individa asta s-a exprimat în sensul că „Vasile Blaga este groparul PDL” și ziua de ieri, a unificării formale a dreptei este „cel mai negru moment politic din istoria post-decembristă”. La fel ca Victor Ponta, Elena Udrea uită faptul că ea și Traian Băsescu sunt cei care au forțat PDL să facă acest pas. De fapt, Traian Băsescu și Elena Udrea sunt groparii PDL. Ruperea PDL și înființarea PMP nu este opera lui Vasile Blaga. Este „opera” lui Traian Băsescu. Înființarea Fundației Mișcarea Populară nu este opera lui Blaga ci a lui Băsescu. Atragerea primarilor, consilierilor și a parlamentarilor PDL în Mișcarea Populară este opera lui Băsescu și a lui Udrea. Vasile Blaga, văzând cum îi este „canibalizat” partidul, partid în care a muncit de la înființarea acestuia, având aceleași drepturi cu oricare alt membru al partidului, nu putea sta să admire cum PDL este absorbit în PMP. Faptul că organele statutare ale PDL au fost de acord cu ideea unificării dreptei sub sigla PNL face ca pasul să fie însușit de aproape toți membrii PDL.

Azi, suntem la nivelul vorbelor, al promisiunilor, al angajamentelor. Nu am încredere în nici un lider. Nu câștigarea alegerilor prezidențiale mă va determina să am încredere în ei ci formarea și evoluția acestui PNL în viitor. Pentru că în prezentarea noului statut sunt niște angajamente care vor da valoare PNL în diferite situații. Dacă vor fi respectate, atunci PNL va valora politic. Dacă nu, are toate șansele să lase locul formațiunii lui Băsescu. Nu vorbesc despre Tăriceanu și formațiunea lui ca fiind de dreapta. Tăriceanu construiește o formațiune de centru-stânga, el fiind mai degrabă un social-liberal, iar cu cei cu care s-a înconjurat nu poate face politici liberale ci, cel mult, social-liberale. Cine știe, poate în timp se va uni cu PC-ul lui Voiculescu, pentru că amândoi se scaldă în același lighean politic.

Îmi propun să stau mai pe alături. Nu îmi sună mie bine asocierea între liberalism și creștinism. Înțeleg libertatea conștiinței, o practic de zeci de ani, nu înțeleg incriminarea conștiinței. În PNL întărit, mărit, amplificat găsesc atitudini de incriminare a conștiinței. Poate că ar trebui să renunțe la denumire și liberalism.