Se încheie un an. Complicat. Chiar oribil. Pentru noi dar și pentru restul lumii. În special pentru oamenii din Ucraina care au devenit ținta agresiunii rusești. De ce? Ei bine, se pare că ucrainenii au dat semnale din ce în ce mai puternice că vor să devină parte a spațiului Uniunii Europene. Iar asta ar însemna că Ucraina nu ar mai fi în subordinea Rusiei. Propaganda rusă vorbește de garanțiile de securitate, de "pericolul" ca Ucraina sa devină o parte a NATO. Nu au spus nimic de faptul că UE dezvoltă, greu, încet, dar consecvent, o componentă politică de apărare comună. Ei bine, eu gândesc că rușii au avut în vedere tocmai această componentă a apartenenței la UE.
Rusia ne-a dat, cu amândouă mâinile, criza energetică. Uniunea Europeană este victima preferată a Rusiei. Cele mai mari economii din UE erau dependente de resursele ieftine "oferite" de Rusia. Legăturile Rusiei cu unele state importante din UE au devenit din ce în ce mai adânci. Prim-miniștrii europeni, miniștrii, parlamentari europeni cu bazine electorale puternice au devenit, rând pe rând, "slugi" ai marilor companii ruse la încheierea mandatelor lor, după ce au dus politici de subordonare a propriilor industrii monopolurilor energetice rusești. Ruperea monopolurilor rusești a fost grea, dureroasă, a născut adversități interstatale, a radicalizat politicienii din diferitele state și, fără dubiu, a menținut nostalgii.
Un exemplu este comportamentul "nostalgic" al lui Macron, Președintele Franței. Clamând necesitatea de a oferiri Rusiei garanții de securitate (așa cum reclamă pompos Putin!) uită de necesitatea ca Rusia să ofere, la rândul ei, garanții de securitate statelor europene membre UE! Declarațiile politicienilor ruși din acest an au arătat că dorințele de expansiune ale Kremlinului privesc nu doar Ucraina ci și R. Moldova, România, Bulgaria, țările baltice ... Mai grav, declarațiile lui Macron atacă indirect Ucraina și duce în sarcina/vina acestei țări existența acestui război devastator. Și dacă privim cu mai multă atenție, în profunzimea unei astfel de gândiri, statele europene care sunt ferm împotriva comportamentului Rusiei sunt "responsabile", în egală măsură cu Ucraina, pentru comportamentul Rusiei.
De ce are Macron o astfel de poziție? Este, evident, o poziție conflictuală atât fața de Ucraina cât și față de alte state europene care condamnă cu fermitate Rusia și pe Putin! Poate ar trebui să ne uităm la ce a pierdut Franța în Rusia de la începutul războiului. Sancțiunile UE au avut ca efect retragerea de pe piața rusă a multor companii europene dar și din alte state (și ele legate de economia franceză!). Să ne amintim că firmele franceze au fost printre ultimele care au plecat din Rusia și am impresia că unele nu au plecat de tot. Și-au suspendat activitățile, pentru o perioadă nedeterminată, în interesul major al populației din Rusia dar și al investitorilor francezi! Dar, ei bine, acei investitori au tot interesul ca acest conflict să se termine cât mai repede, indiferent cum, pentru a reveni pe pozițiile de dinainte sau chiar pe poziții mai avantajoase.
Pentru noi, apartenența Ucrainei la Uniunea Europeană este o necesitate. Pe de o parte, Ucraina nu va mai adopta față de România o poziție de adversitate, politică și militară, pe de altă parte, Ucraina ca aliat al României, va permite legături mai ușoare între comunitățile române și ucrainene cu țările "de origine". Nu mai spun de legătura cu nordul Europei, cu Polonia, țările baltice, țările scandinave ba chiar și cu Germania. Nu de alta, dar legăturile cu restul Europei prin Ungaria și Serbia lasă mult de dorit.
Of! Sunt multe de "mormăit" dar mă opresc. Sper ca anul viitor să văd o Rusie care se retrage în granițele de dinainte de 2014! Până când Ucraina nu intră în granițele recunoscute internațional, nu va fi pace.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu