joi, 16 aprilie 2015

Pensiile parlamentarilor. Pot fi calificate ca pensii de serviciu ? Pot fi pensii speciale ?

Este mare vânzoleală pe tema, devenită acută, a unor pensii „speciale” pentru parlamentari. Nu intru în datele tehnice. Mă voi referi doar la niște principii. La cele legate de drepturi de pensie (nu la toate).

Văd că unii se apleacă asupra denumirii „pensie de serviciu”. Nu sunt de acord. Pensia de serviciu, în înțelesul ei din legile care au fost abrogate de guvernarea Boc, cu largul concurs a PSD, UNPR, UDMR și chiar PNL, se referea la un anumit tip de pensie pentru ocupanții acelor funcții publice care, în schimbul unor limitări severe a unor drepturi și libertăți civile dar și a unui timp și tip de lucru mai larg, fără o încadrare riguroasă la cele 8 ore prevăzute de lege, urmau să beneficieze de o recompensă după pensionare printr-un alt tip de calcul al acesteia. Sunt acele pensii numite „nesimțite” de Traian Băsescu, Emil Boc și restul pedeleilor care ieșeau „pe sticlă”. Și nu doar ei. Nu erau nesimțite. Oamenii care primeau astfel de pensii nu au avut, în general, o viață personală în adevăratul sens al cuvântului. Au fost „în serviciu comandat”. În plus, interdicțiile și incompatibilitățile funcției publice ocupate erau atât de numeroase încât toată viața lor erau ținuți să se mulțumească doar cu slariul/solda primită de la stat. Bașca faptul că le era interzisă orice formă de protest legat de condițiile de muncă, salariu, loc de muncă, specializare etc. Este mai greu de explicat pentru cei care nu vor să accepte aceste explicații.

Parlamentarii nu pot primi o pensie de serviciu, pentru că ei nu au un serviciu. Pur și simplu. Parlamentarii sunt niște reprezentanți ai unor alegători, sunt niște mandatari. Au un mandat pentru care primesc o sumă de bani pe timpul exercitării mandatului. Nu îndeplinesc un serviciu. Să fie clar.

În plus, tipul de mandat al parlamentarilor este foarte ciudat. Au dreptul, pentru că așa vor ei, să părăsească pe mandanții care i-au votat și să susțină voința altora, al adversarilor politici ai mandanților care i-au trimis în Parlament. Pentru asta să aibă dreptul la pensie de serviciu ? Sună ca naiba.

Este evident că pensia de serviciu nu este valabilă. Nici susținerea, teoretică, că parlamentarii sunt „în slujba poporului” nu ține. Pe de o parte, ei reprezintă doar un număr infim de cetățeni, față de întreaga populație a țării, pe de altă parte ei pot părăsi pe cei care îi trimit în Parlament, apoi ei își promovează în Parlament propriile proiecții privind societatea și nevoile ei (proiecții contrare voinței „poporului”). Cei care înainte primeau o pensie de serviciu erau, literalmente, în slujba poporului: militarii, polițiștii, magistrații (procurori și judecători). Parlamentarii nu sunt. Chiar dacă, tot teoretic, legea votată de ei ar reprezenta voința poporului reprezentat majoritar în Parlament, ei nu reprezintă voința poporului pentru că legea respectivă poate fi răsturnată imediat ce puterea politică este luată de cealaltă parte a poporului care va câștiga alegerile. Să lăsăm ideea cu „pensie de serviciu” că nu merge.

Ar merge instituția „pensiei speciale”. Presupunând că parlamentarul „X” are mai multe mandate, să spunem peste 3 mandate, adică 12 ani de parlamentarism, pot accepta ideea că la pensie, calculată după legea comună, acesta să primească un spor de „Y”% ca un fel de recompensă, o recunoaștere a activității în Parlament. Ar fi un spor special, numai pentru acei parlamentari (cu 12 ani sau mai mult de parlamentarism), cum ar fi sporul pentru condiții excepționale de muncă, calculat doar pentru perioada de activitate în Parlament. Nu pentru întreaga activitate lucrativă. Da, cu un astfel de spor special sunt de acord.

Ca să nu se spună că mă contrazic cu ideea de mai sus a „mandatarului”, vin cu precizarea că o activitate așa de îndelungată în parlament poate fi asimilată unei activități lucrative. Mai ales pentru cei care petrec o întreagă viață în Parlament (15-25 de ani de parlamentarism). Aici însă trebuie să vin și să arăt că se cuvin a se face unele amendamente la lege. Din moment ce vorbim despre o pensie, se cuvine a spune și care este limita de vârstă pentru cei care vor să candideze pentru una din Camerele Parlamentului. Pentru că, să îmi fie cu iertare, în viața de zi cu zi sunt obligați să iasă la pensie cei care împlinesc o vârstă. Cei care sunt acum parlamentari sau vor fi mai târziu, au vârste diferite. Câștigarea alegerilor are caracter politic, parlamentarii nu au o calificare anume așa cum se cere celor care practică o profesie etc. Dacă ajunge parlamentar un pensionar sau unul care împlinește anii de pensie pe băncile Parlamentului, veniturile parlamentare îi pot îmbunătăți, nesemnificativ, cuantumul pensiei reale. Înțeleg că unii se zbat aprig pentru a obține o lege care să le dea o pensie mai de doamne ajută, pe motiv de ales legitim al „poporului”. Nu se poate. Eu nu sunt de acord. Mai ales că știu câte ceva din activitatea parlamentarilor.

Mă bucur că PNL nu este de acord cu o astfel de lege.

Mă gândesc la faptul că unii parlamentari, atât de vocali astăzi, au tăcut ca mortu'n păpușoi până acum cu privire la salariul minim pe economie. Cel care sugrumă viitorul viitorilor pensionari. Ba, unii dintre ei chiar se opun măririi acestuia la cererea „patronatelor” și chiar a „sindicatelor”. Nu se uită acești vocali parlamentari la taxele și impozitele care sugrumă munca. Se laudă ca tembelii cu forța de muncă calificată ieftină care aduce investitori. Iar investitorii care vin profită. Cei care lucrează la „investitori” ajung să ia „praful de pe tobă” când ajung la pensie. Nu se uită la imensa forță de muncă plecată din țară care contribuie cu procente serioase la bunăstarea altor state. State în care asistența socială „dolofană” pentru nativii acelor țări este asigurată din munca migranților economici.

Domnilor parlamentari, ca să aveți pensii mai bune, ca viitorii parlamentari să aibă pensii mai bune pune-ți mâna și lucrați pentru creșterea veniturilor populației. Sistemul de pensii este un sistem. Nu sunteți cu nimic superiori celorlalți cetățeni aveți însă puterea de a schimba legea proastă și a obliga guvernările să lucreze în folosul cetățenilor. Cu venituri mai bune, vor fi și pensii mai bune.

luni, 6 aprilie 2015

Provocare contra calomnie tip PSD.

Atitudine care îmi place.

PSD a lansat calomnii la adresa lui Cătălin Predoiu privind finanțarea unei campanii electorale din 2008. Că ar fi fost beneficiar al unei finanțări frauduloase. Predoiu a negat vreo implicare. Pentru că PSD insistă în calomnii și cereri aiurea - Predoiu să renunțe la toate funcțiile politice din PNL -, acesta a trecut la contraatac. Îl provoacă pe Ponta.

Am trimis declaraţia mea lui Ponta, la sediul PSD, cu confirmare de primire. Îi adresez din nou provocarea: dacă eu sunt suspect în vreun dosar, ies din politică, dacă nu, să iasa el. Şi încă ceva: indiferent câte campanii calomnioase vor iniţia PSD-Ponta, nu vor opri Programul de Guvernare al PNL. Acesta va ieşi din dezbateri publice mult consolidat şi îmbunătăţit cu sugestiile mediului de afaceri, sindicatelor, societăţii civile. Un program construit cu românii, care se va perfecţiona permanent prin sugestiile lor. Programul de Guvernare al PNL va fi începutul sfârşitului lui Ponta”.

Declarațiile calomnioase însoțite de cereri scandaloase au formulat din partea PSD mai mulți lideri. Gabriela Vrânceanu Firea-Pandele, Rovana Plumb, Liviu Pop și alții. Se pune întrebarea. Ca îi determină să aleagă pe Cătălin Predoiu ca țintă ?

Răspunsul poate fi și simplu, dacă acceptăm să nu ne pierdem în vorbe, dar poate fi și complicat.

Simplu. PNL are un program de guvernare anunțat în liniile sale generale, pus în discuție publică, rafinat în urma dialogului cu alte partide politice (mare atenție !), cu politicieni, cu patronate și sindicate, cu investitori străini și români, cu societatea civilă. Programul PNL urmărește aplicarea în viața publică și în actul de guvernare a principiilor programului cu care Klaus Iohannis a câștigat alegerile. Mai mult, procedurile sunt alese în așa fel încât să respecte o anumită ordine a atingerii obiectivelor: pas cu pas.

În esență, programul PNL este cel care oferă o alternativă la guvernarea PSD tuturor celor cu care PNL a intrat în dialog. Acceptarea propunerilor lor le conferă calitatea de participanți la construirea programului de guvernare al PNL și la susținerea PNL pentru a prelua puterea și a-l pune în aplicare. PSD știe că o finalizare a programului de guvernare al PNL cu participarea societății civile înseamnă o susținere majoră a PNL la alegerile parlamentare și locale de anul viitor. Participanții la finalizarea programului de guvernare liberal se responsabilizează pentru susținerea lui. Simplu.

PSD știe că legătura dintre PNL și Președintele Klaus Iohannis conferă acestui program de guvernare o garanție a realizării. Președintele Iohannis își câștigă, relativ repede, reputația omului care se ține de cuvânt, fără nici o abatere. Din moment ce Președintele Iohannis pomenește mai mereu că vrea un guvern al lui, că actualul guvern nu este capabil să asigure promisiunile lui din campania electorală, șansa PSD de a mai câștiga alegerile viitoare, de orice natură ar fi ele, scad îngrijorător.  De aceea a trecut PSD la măsuri severe.

Posturile de televiziune/propagandă politică ale PSD au trecut la denigrarea lui Klaus Iohannis și a liderilor PNL. PSD, prin interpuși, a capturat postul B1Tv care a început să renunțe la jurnaliștii care nu fac politica editorială a PSD. Culmea, fără a renunța la Traian Băsescu care va avea o viață lungă la acest post pentru faptul că Traian Băsescu a devenit un acerb critic la adresa lui Klaus Iohannis și a PNL !

Mai mult, sondajele de opinie realizate de sondori neafiliați PSD prezintă o situație neplăcută pentru Victor Ponta și PSD. Bine, PSD a contaatacat cu sondorii săi, cu sondaje în care încrederea populației în Klaus Iohannis scade rapid iar PNL se prăbușește. Nici nu se știe dacă va mai exista până la anul !

Acesta este ultimul sondaj. A mai fost unul, mai rău chiar pentru PSD care a răspuns cu un sodaj care îl arată în creștere „galopantă”.

Problema PSD nu este doar a lui. Este și a aliaților lui. Acum sunt „mari și tari” pentru că au parlamentari traseiști. Mâine însă, după cum arată mai toate sondajele, aliații PSD dispar dacă nu sunt luați de PSD la remorcă.

Singurii care ar rămâne pe scena politică în afara PSD și a PNL sunt cei din UDMR.

Vom asista, în curând, la un nou „război al sondajelor”, PSD fiind „câștigătorul detașat” al războiului de anul trecut chiar dacă a pierdut alegerile prezidențiale. Sondajele falsificate ale PSD și implicarea agresivă pentru promovarea lor a Antenei 3, România Tv, B1Tv a crescut „cota de piață” a lui Ponta și era cât pe ce să îl avem președinte.

Simplu, avem răspunsul la agresiunea PSD. Cătălin Predoiu este premierul desemnat al PNL, are un program de guvernare care urmărește punerea în aplicare a principiilor enunțate de Klaus Iohannis, convenit cu societatea civilă, este contracandidatul lui Victor Ponta iar imaginea lui publică este în creștere. PNL stă mai bine în sondaje ca PSD iar această poziție tinde să se permanentizeze. În viitor, se întrevede un PNL câștigător la alegerile locale dar și la parlamentare, PSD urmând să piardă toți aliații actuali dacă nu îi absoarbe sau nu îi ia la remorcă.

Este simplu. PSD simte că pierde teren și a trecut la atac. Dacă PNL știe cum să acționeze, PSD poate pierde mai mult decât a pierdut până acum. Are o scădere de aproape 10% în timpul dintre octombrie 2014 și martie 2015 (6 luni !). După cum acționează, are toate șansele să mai piardă 10% până la alegerile locale.

joi, 2 aprilie 2015

Fiscul este ca un pendul. Fiscul face campanie politică pentru PSD.

Gelu Ștefan Diaconu, șeful ANAF s-a simțit „atacat” de Președintele Iohannis la conferința de presă ținută cu ocazia împlinirii a 100 de zile ca Președinte al României.

Mediafax (aici).

România este o ţară în plină reformare, tot timpul facem o reformă, ba în învăţământ, ba în sănătate, pe urmă la Fisc, pe urmă la ANAF, pe urmă la Codul Fiscal şi, din păcate, trebuie să constat că există tendinţa de a lucra ca pendulul, dintr-o extremă în cealaltă. Ba avem situaţii în care Fiscul nu se ocupă de aceste chestiuni, ba avem situaţii în care Fiscul se ocupă câteodată de detalii care chiar nu cred că merită foarte multă atenţie”.

La modul concret, cred că este foarte bine să întrebaţi chiar la ANAF cum văd ei chestiunea şi dacă dumnealor cred că o ţară fără firme poate să funcţioneze”.

Vorbele Președintelui Iohannis trebuie înțelese în contextul altora, în special al acelora care atrăgeau atenția că un abuz nu poate fi îndreptat cu un abuz mai mare. Aici trebuie să fac o diferențiere. Abuzul care se cuvine a fi îndreptat este generat de o legislație cu deficiențe și un comportament al actorilor economici, să mă refer doar la cei legați de activitatea ANAF, abuziv în sensul speculării deficiențelor legii dar și a comportamentului celor chemați să aplice legea. Guvernul prin ANAF este în suferință și ca să dea impresia că muncește abuzează de poziția dominantă și comite excese. În ultimul timp, excesele se tot adună, un semnal clar de slăbiciune din partea Guvernului.

După declarațiile lui Iohannis la întrebările jurnaliștilor au apărut reacțiile. Nu contrele sunt aici importante, chiar dacă ele fac deliciul unei anume părți a presei (cea cu retard sever), ci reacțiile politice și administrative. Ponta și ai lui au anunțat măsuri pentru a atenua sancțiunile ANAF firmelor controlate.

Măsura nu este rea. Este absolut insuficientă. Ea nu răspunde unei necesități obiective. Cum țin în viață cât mai multe firme ? Cum stimulez oamenii să înceapă afaceri ? Cum creez mai multe locuri de muncă ? Cum deosebesc afacerile cu potențial de „bombele” speculatorilor ?

Măsura nu este rea însă denaturează rolul principal al instituției publice. Acela de control, prevenție și corectare. Sancțiunea nu trebuie să fie scopul final al ANAF. Rolul sancționator al unei instituții publice ca scop final îl are doar instanța de judecată. Singura îndreptățită prin lege să soluționeze, inclusiv printr-o formă de sancțiune un litigiu. ANAF ar trebui să fie un instrument la îndemâna guvernului pentru a avea o economie sănătoasă. ANAF ar trebui să aibă ca principal rol îndrumarea agenților economici către viața economică corectă. Având la îndemână controlul asupra taxelor și impozitelor plătite de contribuabili, având competența de a controla activitatea financiar-contabilă a agenților economici, ANAF poate afla cu ușurință unde se greșește și unde se fură. Sancționezi pe cel care fură dar nu omori pe cel care a greșit (cum face acum).

Pentru a se justifica, pentru a se apăra, șeful ANAF a dat un interviu la HotNews (aici). Îl cred. Zău că îl cred. Numai că îmi pun întrebarea: tu, care ești atât de imperfect ca instituție, tu care ai atâtea probleme să funcționezi, generate de legi și proceduri defecte, cum îți poți permite să emiți judecăți față de alții ? Interviul este foarte stimulativ, pentru cei care sunt dispuși să vadă imaginea completă.

ANAF nu poate lupta, practic, cu evaziunea. Hotărârile judecătorești impun confiscări de bunuri care fie nu mai există, fie sunt depreciate, fie au fost înstrăinate etc. Jale. Cazurile emblematice sunt Gigi Becali (se pare că este doar proprietarul hainelor de pe el, dacă nu cumva și alea or fi de împrumut !), verii lui Gigi, toți ceilalți mafioți arestați între timp. Toți ajung în fața instanței pentru acte de dispoziție asupra unor valori materiale sau imateriale care nu le aparțin. Asta este culmea „dreptului de proprietate” - dreptul de dispoziție și dreptul de folosință. Ceva nu este în regulă cu legea iar Guvernul juristului doctor în drept Viorel Ponta nu vede fondul problemei.

Există mica corupție și mica evaziune fiscală însă omul nostru de la ANAF iar judecă cu curul. În criminologie vorbim despre cauza care determină o acțiune și condițiile care o favorizează. Îmi pun întrebarea: de ce există mica corupție și mica evaziune fiscală ? Nu cumva trebuie căutată cauza la funcționarii guvernamentali ? Pentru că, să îmi fie cu iertare, dar cele două acte ilegale nu pot avea loc fără contribuția majoră a funcționarilor guvernamentali de la ANAF sau de aiurea. Ambele infracțiuni au la bază exercitarea cu deficiențe a atribuțiilor funcționale de către salariații ANAF. Este simplu. Și așa ajung la pendulul despre care a vorbit Iohannis. Activitatea ANAF nu este curentă. Taie frunză la câini în majoritatea timpului iar când partidul PSD o cere, intră în viteză și taie capete. Nu ale lor, ale celor pe care de-a lungul timpului ar fi trebuit să îi îndrume să respecte legea în actul de comerț.

Judecând starea de ansamblu, nu pot decât să constat că ce face acum ANAF este doar un fel de agitare a apelor. Mare lucru dacă nu cumva în spatele acestei agitații nu se ascunde o protecție pentru anumite firme aflate sub înaltul „patronaj” al PSD și al aliaților lui. Tam-tam-ul acesta poate ascunde o mișcare de protecție care folosește amenzile mari (reducerea posibilităților de finanțare), închiderea temporară a firmelor (scoaterea lor de pe piață, eliminarea concurenței), sancțiunea politică (nu m-am uitat pentru că nu am avut unde, dar nu este exclus ca unii să fie sancționați pentru că sunt informații că nu ar fi de partea partidelor aflate la putere !) etc.

Pute, domnule Diaconu. Pute rău de tot. Dacă ANAF ar fi avut o activitate coerentă, constantă, nu aveam astfel de „evenimente”. Trag concluzia că ești în campanie ... politică. Cât privește vorbele mari spuse la HotNews este o expresie românească: „mă lași !”.