Ipocriții

Dacă tot este să știm cu ce se ocupă parlamentarii partidelor, hai să vedem și ce fac parlamentarii USR. Nu de alta, dar având grijă să facă circ și să „critice” parlamentarii PNL (de alții nu se leagă, iar acum vedem de ce!) nu au timp să își facă autocritica. Bine, mai apre cțte o scrisoare a 100 de lideri ai USR care reclamă faptul că

Andi Manciu 

(https://www.facebook.com/andi.manciu/posts/1597644967047511)


• CUM votează USR #pensii_speciale!
Azi, în plenul Camerei Deputaților, a fost la votul final OUG 39/2017, care a suferit completări prin amendamente promovate de PSD. Unul dintre aceste amendamente este redat mai jos și prevede asimilarea membrilor plenului Consiliului Concurenței și a funcționarilor la regimul de pensii speciale de la Curtea de Conturi, care e asimilat la cel al magistraților.

La votul final, în mod suprinzător, deputații USR și PMP au votat #pentru acest proiect al Guvernului, completat cu pensii speciale de PSD. Asta contrar declarațiilor publice referitoare la pensiile speciale.

Deputații PNL au votat #împotrivă! (aici votul electronic: http://www.cdep.ro/pls/steno/evot2015.nominal… )

Iată amendamentul: 

Art.73.
• Membrilor Plenului Consiliului Concurenței care au îndeplinit un mandat întreg li se aplică în mod corespunzător prevederile art.49 alin.(4) din Legea nr.94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
• Înalților funcționari publici, inspectorilor de concurență, persoanelor cu funcții de conducere care îndeplinesc atribuțiile specifice Consiliului Concurenței li se aplică în mod corespunzător prevederile art.51 alin.(2)-(17) din Legea nr.94/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare

[*Art 49, alin (4): Persoanele care au îndeplinit funcția de consilier de conturi pe durata unui mandat complet beneficiază, la data pensionarii, de pensie de serviciu, în cuantumul prevăzut de lege pentru magistrați: http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/2364]

***

Ipocriții! S-au opus stabilirii unor pensii pentru primari, ceva absolut necesar pentru că sunt primari cu zeci de ani de activitate și nu există un sistem de pensii pentru aceștia, s-au lăudat că au un mare merit pentru că au blocat „pensiile speciale pentru primari”, au acuzat PNL că au votat „pentru pensiile speciale” iar acum vedem că adevărații susținători ai pensiilor speciale în administrația publică sunt tocmai parlamentarii USR. Circ, articole în presă, scandal în Parlament, pe holurile Parlamentului dar, în realitate, ei acționează exact împotriva principiilor care a dus la formarea USR! De fapt, dacă este să fim corecți, tot membrii lor au semnalat faptul că actuala conducere a USR se cam șterge la fund cu principiile clamate atât de vehement în spațiul public.

În situația primarilor am încercat să le înțeleg logica. Eu nu au primari! Îi doare în fund de primari și de viața lor, de motivația primarilor pentru a se ocupa doar de treburile urbei având garanția că atunci când vârsta nu le va mai permite să fie activi să aibă o resursă din care să trăiască decent, să nu ajungă în șanțuri sau în azilele oamenilor străzii. Fiind ei mai tineri, useriști, mi-am dat seama că nu îi duce mintea mai mult decât momentul spectacolului și al succesului de imagine dorit, că nu au treabă ei cu viitorul (de fapt principala obligație a parlamentarului!), dar aici, la Consiliul Concurenței, ce treabă au de au votat cu elan userist pentru pensiile speciale? Or fi dintre ei unii care sunt pe acolo? Or fi dintre ei unii care se gândesc că ajungând la putere, vor putea băga niște drept credincioși useriști la Consiliul Concurenței? Așa o fi! Pentru că PSD cam așa urmărește! Pentru că apar tot mai frecvente cazurile în care USR votează alături de PSD proiecte „mărețe”, chiar mă bate gândul că undeva, sub o masă de negocieri, niște useriști și niște pesediști trag sforile pentru un viitor dorit. Nu se prea atacă ei! USR are grijă să declare că scopul lor este să învingă în viitoarele alegeri PNL așa că schema se desenează singură. Devenind mai puternici decât PNL, PSD ar avea pe cei din USR ca parteneri politici (acum au ALDE, dar nu este o problemă să îi înlocuiască!).

Cei de la USR îmi forțează mintea. Oare ce naiba le mai trece prin cap? Au reușit în 2016 să aducă PSD la putere în București, în special, le-au conservat puterea în Moldova ... oare ce mai urmează?

Preşedintele Iohannis a contestat la CCR legea care permite miniştrilor, parlamentarilor, primarilor şi prefecţilor să fie comercianţi

Președintele României, domnul Klaus Iohannis, a trimis Curții Constituționale, joi, 18 ianuarie a.c., o sesizare de neconstituționalitate asupra Legii pentru modificarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.

București, 18 ianuarie 2018 

Domnului VALER DORNEANU

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE 

În temeiul dispozițiilor art. 146 lit. a) din Constituție și ale art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, formulez următoarea

SESIZARE  DE  NECONSTITUŢIONALITATE

asupra

Legii pentru modificarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției


La data de 30 decembrie 2017, Parlamentul României a transmis Președintelui României, în vederea promulgării, Legea pentru modificarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.

Legea dedusă controlului Curții Constituționale are ca obiect de reglementare modificarea Legii nr. 161/2003 în sensul eliminării incompatibilității funcțiilor de deputat, senator, membru al Guvernului, prefect, subprefect, primar, viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean, cu calitatea de comerciant persoană fizică.

Prin modul în care a fost adoptată, dar și prin conținutul normativ Legea pentru modificarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției este neconstituțională întrucât încalcă prevederile art. 1 alin. (3), ale art. 11 alin. (1), ale art. 65 alin. (2) lit. j),  ale art. 75 alin. (1) și alin. (5) raportat la art. 105 alin. (2) și ale art. 148 alin. (4) din Constituție pentru motivele arătate mai jos.

I. Motive de neconstituționalitate extrinsecă

 1. Prin art. unic pct. 1 din legea dedusă controlului de constituționalitate se abrogă dispozițiile art. 82 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 161/2003, ce instituie incompatibilitatea între calitatea de deputat și senator și calitatea de comerciant persoană fizică.

În ceea ce privește respectarea dispozițiilor privind adoptarea legii, având în vedere că se reglementează într-o materie ce ține de statutul deputaților și al senatorilor, art. unic pct. 1 din Legea pentru modificarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției ar fi trebuit adoptat, în conformitate cu  dispozițiile art. 65 alin. (2) lit. j) din Constituție, în ședință comună a celor două Camere ale Parlamentului.

Or, legea dedusă controlului de constituționalitate a fost respinsă în integralitatea ei de Senat în ședința din data de 27.11.2017 și adoptată de Camera Deputaților în ședința din data de 20.12.2017, ceea ce încalcă atât prevederile art. 65 alin. (2) lit. j), cât și pe cele ale art. 75 din Constituție.

2. Prin art. unic pct. 2 din legea dedusă controlului de constituționalitate se abrogă dispozițiile art. 84 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, ce instituie incompatibilitatea dintre funcția de membru al Guvernului și calitatea de comerciant persoană fizică.

În ceea ce privește funcția de membru al Guvernului, art. 105 din Constituție reglementează incompatibilitățile, prevăzând la alin. (2) că alte incompatibilități se stabilesc prin lege organică. De aceea, pentru art. unic pct. 2 din Legea pentru modificarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, potrivit art. 75 alin. (1) din Legea fundamentală Senatul ar fi trebuit să fie Cameră decizională.

Or, legea dedusă controlului de constituționalitate a fost dezbătută de Senat în calitate de primă Cameră sesizată - fiind respinsă - și adoptată de către Camera Deputaților în calitate de Cameră decizională. În conformitate cu prevederile art. 75 alin. (5) din Constituție, pentru prevederile art. unic pct. 2 din legea supusă controlului constituțional Camera Deputaților ar fi trebuit să retrimită legea  Senatului, care ar fi urmat să decidă definitiv.

II. Motive de neconstituționalitate intrinsecă

În ceea ce privește incompatibilitatea dintre calitatea de comerciant persoană fizică  și funcția de deputat, senator, membru al Guvernului, prefect, subprefect, primar, viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean, prin legea dedusă controlului se abrogă dispozițiile art. 82 alin. (1) lit. e), art. 84 alin. (1) lit. g), art. 85 alin. (1) lit. i) și art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003.

           1. Prin eliminarea incompatibilității unor funcții sau demnități publice cu calitatea de comerciant persoană fizică, legea dedusă controlului de constituționalitate – diminuează standardele de integritate, aducând atingere statului de drept consacrat de art. 1 alin. (3) din Constituție

În ceea ce privește incompatibilitățile stabilite prin Legea nr. 161/2003, Curtea Constituțională a statuat că acestea au rolul de a asigura îndeplinirea cu neutralitate a mandatului de către persoane care exercită o funcție publică de autoritate, în deplină concordanță cu principiile imparțialității, integrității și transparenței. Incompatibilitățile nu constituie o restrângere a exercițiului unor drepturi și libertăți, ci o garanție de natură să confere o autoritate morală de necontestat persoanelor care exercită anumite mandate (Decizia nr. 304/2013).

În privința incompatibilității dintre deputați/senatori și calitatea de comerciant persoană fizică, Curtea Constituțională a reținut că art. 82 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 161/2003 și art. 16 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 96/2006 sunt norme clare, previzibile, stabilind precis conduita senatorilor/deputaților, astfel încât starea de incompatibilitate să poată fi evitată, iar scopul legii de asigurare a imparțialității în exercitarea funcțiilor și demnităților publice și de protejare a interesului social să fie atins și că încadrarea unei persoane fizice ce desfășoară o activitate economică autorizată ca fiind „comerciant” constituie un aspect referitor la interpretarea și aplicarea legii de către autoritățile publice cu atribuții în acest domeniu, respectiv Agenția Națională de Integritate (A.N.I.) și instanța judecătorească învestită cu soluționarea contestației împotriva raportului de evaluare întocmit de A.N.I. (Decizia nr. 869/2015).

În ceea ce privește aleșii locali, regimul incompatibilităților a fost supus în mai multe rânduri controlului de constituționalitate. Astfel, Curtea Constituțională a statuat, cu valoare de principiu, că „reglementarea reprezintă o măsură necesară pentru asigurarea transparenței în exercitarea funcțiilor publice și în mediul de afaceri, precum și pentru prevenirea și combaterea corupției, măsură ce are ca scop garantarea exercitării cu imparțialitate a funcțiilor publice. Curtea a constatat că instituirea unei astfel de reglementări este impusă de necesitatea asigurării îndeplinirii cu obiectivitate de către persoanele care exercită o demnitate publică sau o funcție publică de autoritate a atribuțiilor ce le revin potrivit Constituției, în deplină concordanță cu principiile imparțialității, integrității, transparenței deciziei și supremației interesului public” (Decizia nr. 225/2011, Decizia nr. 1.484/2011, Decizia nr. 396/2013). Totodată, instanța constituțională a reținut că „nu se poate îndeplini o funcție publică ce obligă la transparența modului de utilizare și administrare a fondurilor publice, dacă, în același timp, o persoană este angrenată și în mediul de afaceri, întrucât cumularea celor două funcții ar putea duce la afectarea intereselor generale ale comunității și a principiilor care stau la baza statului de drept”; iar prin această incompatibilitate „se instituie o garanție a exercitării funcției publice în condiții de imparțialitate și transparență decizională, obiectiv ce urmărește protejarea interesului public constând în apărarea drepturilor și libertăților cetățenilor” (Decizia nr. 739/2014 și Decizia nr. 683/2015).  De asemenea, Curtea a mai subliniat că o cumulare a funcțiilor publice cu cele private „ar putea duce la atingerea interesului public și a încrederii cetățenilor în autoritățile administrației publice” (Decizia nr. 93/2015).

 În ceea ce privește, incompatibilitatea funcției de primar, viceprimar, primar general, viceprimar al municipiului București, președinte sau vicepreședinte al consiliului județean cu anumite funcții private, în jurisprudența constituțională s-a stabilit că aceasta nu este o condiție de eligibilitate, iar înlăturarea ei depinde de voința celui ales, care poate opta pentru una dintre cele două calități incompatibile. Astfel, nu se poate îndeplini o funcție publică care obligă la transparența modului de utilizare și administrare a fondurilor publice, dacă în același timp o persoană este angrenată și în mediul de afaceri, întrucât cumularea celor două funcții ar putea duce la afectarea intereselor generale ale comunității și a principiilor care stau la baza statului de drept (Decizia nr. 739/2014 și Decizia nr. 640/2016).

Așadar, scopul Legii nr. 161/2003, ce instituie anumite incompatibilități pentru funcții și demnități publice, este acela de a asigura imparțialitatea, protejarea interesului social și evitarea conflictului de interese în exercitarea acestora. Iar pentru atingerea acestui deziderat, a fost instituită și sancțiunea pentru persoana aflată în stare de incompatibilitate, respectiv cea a decăderii din dreptul de a mai ocupa orice altă funcție eligibilă pentru o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului - art. 1 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea si completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative (Decizia nr. 418/2014).

Or, prin abrogarea de către legea dedusă controlului de constituționalitate a unora dintre cazurile de incompatibilitate este, practic, eliminată o garanție de exercitare a funcției publice cu imparțialitate și ferită de orice interese care ar putea să împiedice exercitarea sa în interes public.

Față de toate aceste argumente, considerăm că prin diminuarea standardelor de integritate și ignorarea jurisprudenței Curții Constituționale în materie, Legea pentru modificarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției contravine art. 1 alin. (3) din Constituție.

Dintr-o altă perspectivă, considerăm că pretinsa neclaritate a noțiunii de „comerciant” – ca rațiune a intervenției legislative – nu poate fi primită și vine în contradicție chiar cu cele statuate  de Curtea Constituțională. Astfel, Curtea a reținut că pretinsa neconstituționalitate a art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 este susținută prin aceea că noțiunea de „comerciant persoană fizică” nu este definită de un text de lege clar și că dispozițiile de lege criticate fac trimitere la o serie de alte norme legale determinând, în acest fel, o lipsă de claritate și previzibilitate, contrar prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5). Din acest punct de vedere, Curtea observă că aspectele invocate de autorul excepției vizează, în realitate, interpretarea și aplicarea legii, operațiuni care constituie atributul instanței judecătorești învestite cu soluționarea cauzei.  În acest sens, prin Decizia nr. 869/2015, Curtea a reținut că definirea unei persoane fizice ce desfășoară o activitate economică autorizată ca fiind „comerciant” presupune o analiză de la caz la caz, în funcție de particularitățile fiecărei spețe, de către instituțiile/autoritățile publice competente, în raport cu coordonatele cuprinse în legislația în materie, spre exemplu, art. 6 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului și cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale.

 Prin urmare, a determina în concret dacă o persoană fizică desfășurând o anumită activitate cu caracter lucrativ se încadrează sau nu în categoria „comercianților”, în vederea stabilirii existenței stării de incompatibilitate dintre această calitate și funcția de viceprimar, constituie aspecte referitoare la interpretarea și aplicarea legii de către autoritățile publice cu atribuții în acest domeniu, respectiv Agenția Națională de Integritate și instanța judecătorească învestită cu soluționarea contestației împotriva raportului de evaluare întocmit de Agenție (Decizia nr. 173/2017).

           2. Prin eliminarea incompatibilității unor funcții sau demnități publice cu calitatea de comerciant persoană fizică, legea dedusă controlului de constituționalitate aduce atingere angajamentelor internaționale în materie de integritate asumate de România, încălcându-se astfel dispozițiile art. 11 alin. (1) și ale art. 148 alin. (4) din Constituție

Astfel, conform art. 148 alin. (4) din Constituție, Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării la Uniunea Europeană și din celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu. Prin Decizia 2006/928/CE a Comisiei Europene din 13 decembrie 2006, de stabilire a unui mecanism de cooperare și verificare a progresului realizat de România în vederea atingerii anumitor obiective de referință specifice în domeniul reformei sistemului judiciar și al luptei împotriva corupției, România „are obligația de a aplica acest mecanism și a da curs recomandărilor stabilite în acest cadru, în conformitate cu dispozițiile art. 148 alin. (4) din Constituție” (Decizia Curții Constituționale nr. 2/2012).

Dintre cele patru obiective stabilite, cel de-al doilea obiectiv vizează instituirea unei agenții de integritate cu competențe de verificare a averii, a incompatibilităților și a potențialelor conflicte de interese, care să emită hotărâri cu caracter obligatoriu pe baza cărora să se poată aplica sancțiuni disuasive. Restrângerea sferei de aplicare a incompatibilităților dintre demnitățile și funcțiile publice de deputat, senator, membru al Guvernului, perfect, subprefect, primar, viceprimar, primar general, viceprimar al Municipiului București, președinte sau vicepreședinte al consiliului județean și calitatea de comerciant persoană fizică este de natură să afecteze activitatea de verificare a incompatibilităților de către A.N.I., precum și să relativizeze cadrul legislativ de integritate, respectiv să vină în contradicție cu standardele Curții Constituționale în materie de integritate.

Printre recomandările făcute de Comisia Europeană în cadrul rapoartelor de verificare a progresului realizat de România în cadrul Mecanismului de Cooperare și Verificare, au fost amintite următoarele: „ (...) să se asigure că nu există excepții de la aplicabilitatea actelor legislative privind incompatibilitatea, conflictele de interese și averile nejustificate” (Raportul din luna ianuarie 2014), „ (...) să exploreze modalități de îmbunătățire a acceptării publice și a punerii eficace în aplicare a normelor în materie de incompatibilitate și a măsurilor de prevenire a situațiilor de incompatibilitate” (Raportul din luna ianuarie 2015), „ (...) integritatea ar trebui să fie principiul călăuzitor în viața publică, iar cadrul juridic și instituțiile din domeniul integrității să fie concepute pentru a promova acest obiectiv. Este important să se îmbunătățească acceptarea publică și punerea în aplicare eficace a normelor în materie de incompatibilitate și să se pună accentul pe prevenirea în amonte a incompatibilității și a conflictului de interese.” (Raportul din luna ianuarie 2016), sau faptul că „ (...) Parlamentul ar trebui să dea dovadă de transparență în procesul său decizional cu privire la acțiunile întreprinse în urma hotărârilor definitive și irevocabile având ca obiect incompatibilități, conflicte de interese și averi ilicite pronunțate împotriva membrilor săi” (Raportul din luna ianuarie 2017).

Or, eliminând incompatibilitatea dintre o serie de demnități și funcții publice şi calitatea de comerciant persoană fizică, legea criticată contravine tuturor acestor recomandări, întrucât permite persoanelor aflate în funcții de autoritate să desfășoare activități comerciale aducătoare de profit care pun sub semnul întrebării principiul neutralității, al imparțialității și al protejării interesului public în exercitarea demnității sau funcției publice.

Mai mult, în vederea combaterii fenomenului corupției, România a ratificat, prin Legea nr. 365/2004 Convenția Națiunilor Unite împotriva corupției, adoptată la New York la 31 octombrie 2003, care prevede că fiecare stat parte elaborează și aplică sau are în vedere, conform principiilor fundamentale ale sistemului său juridic, politici de prevenire a corupției eficiente și coordonate care favorizează participarea societății și care reflectă principiile de stat de drept, buna gestiune a problemelor politice și bunurile publice, de integritate, transparență și responsabilitate (art. 5 paragraful 1). Astfel, „fiecare stat parte trebuie să încurajeze în mod special integritatea, cinstea și răspunderea agenților publici, conform principiilor fundamentale ale sistemului său juridic, sens în care va aplica, în cadrul propriilor sisteme instituționale și juridice, coduri sau norme de conduită pentru exercitarea corectă, onorabilă și corespunzătoare a funcțiilor publice” (art. 8 paragrafele 1 și 2). Dând eficiență dispozițiilor Convenției, în jurisprudența Curții Constituționale s-a reținut că exceptarea anumitor categorii de persoane care dețin o funcție publică de la anumite standarde de integritate poate reprezenta o încălcare a unor obligații asumate prin tratate internaționale care constituie garanții pentru protecția drepturilor și libertăților cetățenilor, ca element al statului de drept (Decizia nr. 536/2016).

În consecință, față de cele arătate, legea dedusă controlului aduce atingere obligațiilor ce revin statului român potrivit art. 11 alin. (1) din Constituție, precum și celor ce îi revin în calitate de membru al Uniunii Europene, ceea ce contravine și dispozițiilor  art. 148 alin. (4) din Constituție.

În considerarea argumentelor expuse, vă solicit să admiteți sesizarea de neconstituționalitate și să constatați că Legea pentru modificarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției este neconstituțională întrucât încalcă prevederile art. 1 alin. (3), art. 11 alin. (1), art. 65 alin. (2) lit. j), art. 75 alin. (1) și alin. (5) raportat la art. 105 alin. (2), art. 147 alin. (4) și art. 148   alin. (4) din Constituție.

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS - WERNER IOHANNIS

Nu e treaba mea, nu mă bag. Când va ajunge la tine, nu va mai fi nimeni să te apere!

PNL vrea să depună o moțiune de cenzură împotriva Guvernului PSD-ALDE. A fost anunțată de președintele Ludovic Orban, PNL. Ca să aibă rezultatul scontat, Ludovic Orban cere sprijinul tuturor parlamentarilor, indiferent de partidul din care fac parte, să susțină moțiunea de cenzură. Parlamentarii altor formațiuni politice pot fi ajutați să se poziționeze împotriva aberațiilor fiscale ale grupului Liviu Dragnea-Darius Vâlcov-Ionuț Mișa-Mihai Tudose la cererea propriilor alegători. Nu pot crede că alegătorii PSD sau ALDE sunt de acord cu aceste măsuri. Nu pot crede că sunt de acord cu subordonarea politică a justiției. Nu pot crede că se bucură de pierderile uriașe de locuri de muncă, de reducerea investițiilor, de blocarea primăriilor, de pierderile salariale - nu pot crede că nu înțeleg faptul că devalorizarea leului, creșterea inflației, creșterea dobânzii la credite duc la pierderea puterii lor de cumpărare! Nu pot nici pace! Ar însemna că acești alegători sunt paraleli cu viața de zi cu zi.

„Cu siguranţă vom apela la susţinerea fiecărui partid politic şi a fiecărui parlamentar în parte. Situaţia în care pune actualul Guvern România impune ca o necesitate depunerea acestei moţiuni de cenzură, care este instrumentul prin care putem scăpa România de această năpastă numită Guvernul Dragnea - Tudose. (...) Vom apela la susţinere către toate forţele politice şi către toţi parlamentarii, inclusiv la neafiliaţi. În momentul în care am spus că vom apela la toţi parlamentari care, indiferent de partidul politic, mai au un dram de conştiinţă şi un dram de respect faţă de cetăţeanul roman, vom apela la toţi. Vom discuta cu orice parlamentar. S-ar putea să-i convingem, s-ar putea să nu-i convingem. Dacă n-o să voteze, ce o să facem, să-i împuşcăm? Nu avem dreptul

Suntem de asemenea dispuşi să generăm o campanie pentru că aceşti parlamentari care reprezintă partidele din arcul de guvernare au fost aleşi de nişte cetăţeni. Vom face campanie astfel încât să-i convingem pe toţi cetăţenii să le transmită mesaje că nu susţin aceste măsuri fiscale. Eu nu cred că ei riscă să-şi piardă mandatul numai ca să susţină nişte măsuri fiscale care fac rău României şi care riscă să distrugă economia românească. (...) Vom pune în mişcare întreaga capacitate de lobby pe care o avem, care nu este doar capacitatea de lobby ca parlamentar, ci şi campaniile pe care le vom derula în societate, astfel încât să mobilizăm societatea românească la o poziţionare clară împotriva acestor acţiuni. De asemenea, considerăm că orice formă de protest legală este binevenită pentru a opri din drum această calamitate care riscă să lovească România

În ultima vreme, UDMR, cel puţin în privinţa contului special pentru plata TVA, n-a mai susţinut majoritatea guvernamentală. Şi considerăm că e obligaţia lor faţă de cei care i-au trimis în Parlament să împiedice adoptarea acestui pachet fiscal

Administraţiile locale sunt jefuite, aşa cum au fost jefuite companiile de stat profitabile de peste 2 miliarde de euro în exerciţiul bugetar 2018. Sunt jefuite în special acele localităţi care au avut primari şi consilii locale care au dezvoltat comunitatea locală, care au atras investiţii, care au generat locuri de muncă şi care drept urmare au ca principală sursă de venit cota din impozitul pe venit. Aceste administraţii sunt practic împinse spre faliment. (...) Veţi vedea poziţiile primarilor liberali în zilele care vor urma. Niciun primar liberal nu acceptă aceste măsuri, este împotrivă şi va participa la toate acţiunile PNL şi la acţiunile societăţii împotriva adoptării acestor aberaţii fiscale

Guvernul s-a aranjat, a băgat taxa pe fondul de salarii care se aplică nu la partea netă care rămâne din salariu după plata contribuţiilor, cum se aplică impozitul pe venit. Nu, taxa de 2,25% se aplică pe întreg fondul de salarii. (...) Deci, ei îşi asigură veniturile necesare şi pun întreaga povară a reducerii impozitului în spinarea autorităţilor locale, de fapt a cetăţenilor care locuiesc în acest localităţi”

Să participăm. Devine o obligație față de noi înșine, cei afectați direct dar și față de urmașii noștri, prea mici sau prea necopți pentru a înțelege catastrofa pregătită de guvernarea PSD-ALDE pentru viitorul lor.

Un succes al unei moțiuni de cenzură acum, pentru aceste aberații fiscale, va obliga puterea PSD-ALDE să numească un alt guvern și să revină la o fiscalitate adecvată astfel încât cetățenii să nu mai plătească daunele provocate de angajamentele electorale ale PSD-ALDE. Dacă nu o vor face, va urma, normal, o altă moțiune de cenzură iar o altă guvernare, sub conducerea PNL, va abroga toate tâmpeniile fiscale impuse astăzi de guvernarea PSD-ALDE.

Fiscalitatea nu se impune. Fiscalitatea într-un stat se convine de toate forțele politice. PSD și ALDE au uitat această regulă elementară. Este și cazul legilor justiției. Legile măcelărite de PSD și ALDE astăzi vor fi sever corectate de o viitoare guvernare care nu va mai cuprinde aceste partide politice. Se va reveni asupra acestor reglementări. Din nefericire după ce acestea vor avea efecte nefaste.

Bilanțul DNA pentru luna iunie 2017. Pentru unii, „durerea” este mare

Agerpres și DNA. Sinteză condamnări iunie (în dosarele instrumentate de DNA).

SINTEZĂ CONDAMNĂRI IUNIE

În cursul lunii iunie 2017, în dosare de corupție instrumentate de D.N.A., au rămas definitive 37 hotărâri judecătorești prin care au fost condamnați 85 inculpați între care:

Un deputat, un secretar de stat în Ministerul Justiţiei, un preşedinte de consiliu judeţean, 3 judecători, un grefier,2 avocaţi, un preşedinte ANAF, 2 manageri de spital, un director instituţie media, un director APIA, un inspector şef jandarmi la nivel judeţean, un director ADS judeţ, o instituţie media şi 2 oameni de afaceri.

Pedepsele dispuse de judecători faţă de cei 85 inculpaţi variază între 7 ani şi 8 luni închisoare şi 1 an si 8 luni cu amânare. 

Detalii se regăsesc pe pagina de Internet, la adresa www.pna.ro, secțiunea „Comunicate – hotărâri definitive de condamnare”.  

Având în vedere că, în multe cazuri, între pronunțarea deciziilor, motivarea acestora și transmiterea acestor decizii de către instanțele de judecată, în format electronic, se înregistrează o anumită diferență de timp, D.N.A. a decis publicarea unor informări cu privire la soluțiile de condamnare definitive, la momentul pronunțării acestora, sub formă de comunicate de presă.
În acest fel, D.N.A. răspunde cerinței de informare a opiniei publice asupra întregului proces penal în cazuri de mare corupție, inclusiv asupra finalității dosarelor trimise spre judecare.

Nu strică să le facem publicitate. Au început deja unii să pună la îndoială faptul că Justița mai funcționează în materie penală. După mintea lor, dacă nu se dă la televizor sau nu scrie în nu știu care fițuică cu pretenție de ziar, faptele nu există. Ele există iar unii comit acte disperate pentru a scăpa de Justiție.

Parlamentarii sunt campionii luptei anti-justiție, în special cei ai PSD și ALDE, cu ajutorul neprecupețit al celor din PMP-ul lui Traian Băsescu și UDMR-ul lui Kelemen Hunor.

Deciziile CCR privind Codul penal vor avea niște consecințe majore

Avem două decizii care nasc suspiciuni. CCR a început să fie acuzat că „apără” pe infractorul Liviu Dragnea de consecințele faptelor lui cu caracter penal.

La două infracțiuni, abuzul în serviciu și neglijența în serviciu, CCR a statutat că sintagma „îndeplinirea defectuoasă” a atribuțiunilor de serviciu este constituțională în măsura în care prin ea se înțelege „îndeplinirea cu încălcarea legii”. Astfel, funcționarul public precum și persoanele asimilate funcționarului public nu mai sunt sub autoritatea sancțiunii legii dacă încalcă o normă a unei hotărâri de guvern dată pentru „organizarea executării legii” ((art. 108 alin (2) din Constituție). În percepția actuală.

În motivarea deciziei, CCR a punctat: „sintagma "îndeplinirea ei defectuoasă", din cuprinsul acestora, nu întrunește condițiile calitative impuse atât de Constituție, cât și de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, nefiind enunțată cu suficientă precizie pentru a se înțelege la ce dispoziții legale se raportează încălcarea îndatoririlor de serviciu. Astfel, Curtea a reținut că defectuozitatea îndeplinirii unui act trebuie stabilită numai prin raportare la legea în domeniu.”

Trebuie acceptată decizia CCR pentru că este logică. Modificările trebuiesc aduse la legile care stabilesc atribuțiile funcționarilor publici (asimilați acestora), prin clarificarea răspunderii funcționarilor publici în funcție de fiecare atribuție dată prin lege lor. Nu la grămadă ci aproape post cu post. Ministru, secretar de stat, director, șef de serviciu, șef de birou, funcționar public care lucrează direct cu publicul etc. la nivelul ministerelor și instituțiilor centrale dar și la nivelul structurilor administrației publice locale.

Mi-am amintit că am fost foarte surprins când am studiat legislația Austriei și Germaniei legată de frontiere și alte domenii de interes pentru mine la acel moment. Chiar i-am întrebat pe partenerii germani și austrieci de ce au o legislație atât de stufoasă. De ce nu duc o parte dintre prevederi în legislația secundară ? Mi-au spus că la ei nu pot aplica sancțiuni penale dacă fapta nu este explicit prevăzută în lege. Nu la modul general ci în particular pentru că fiecare funcționar public are atribuții proprii pentru aplicarea legii, în funcție de organizarea instituției publice. Astfel, când exista o reclamație sau o plângere, verificarea se ducea exact la structura responsabilă de aplicare a respectivelor norme de lege. Mai mult, se ducea exact la persoana care ocupa funcția publică ce era competentă să soluționeze cauza.

Eu am senzația că nu doar la Codul penal trebuie umblat. Va trebui umblat la legile de organizare și funcționare a instituțiilor publice, la legile care stabilesc organizarea unor activități lucrative, la alte legi care au capitol privind sancțiunile penale. Vor trebuie studiate atât legile cât și HG-urile care le organizează executarea și nu este exclus ca unele norme din HG-uri să fie trecute în legile respective pentru ca unele acțiuni sau inacțiuni existente acum în HG-uri dar care afectează aplicarea legii să poată fi sancționate potrivit legii penale.

HG-urile vor sancționa doar administrativ. Și ele vor trebui completate, în amănunt, cu partea privind execuția și răspunderea iar acolo unde se impune cu sancțiunea administrativă necesară fără a înlocui răspunderea administrativă prevăzută de lege (acolo unde este cazul).

Dacă acesta este scopul CCR, atunci nu poate fi decât bine. Este în favoarea instituțiilor dar și a funcționarilor publici (asimilaților). Sunt eliminate interpretările abuzive. Este și în favoarea procurorilor și a judecătorilor, fiind mult mai ușor pentru ei să încadreze o cauză penală dacă există sau să înceteze o urmărire penală atunci când constată că fapta nu există.

Totuși, cumva trebuie ca unei instituții care are atributul de control asupra inițiativelor legislative să i se confere o mai mare autoritate pentru acceptarea sau respingerea acestora. Or fi ei parlamentarii buricul pământului dar, să recunoaștem fără reținere, tot ei sunt și la rădăcina răului în materie de legislație !

Zici Tăriceanu, zici ALDE și tragi apa. Simplu.

Este plină lumea de personaje ciudate. Avem și noi, avem din plin, nu suntem rupți de lume.

Printre impostorii care vorbesc despre democrație îl avem pe acest Călin Anton Popescu Tăriceanu. Cel mai bine i se potrivește calificativul „om prost”. Nu se poate altfel. Ce face el, ce vorbește el, ce susține el nu poate fi decât prostie.

Trebuie, totuși, să îi recunosc un merit. A luat din PNL pe cei aidoma lui dar, și pe cei care s-au dovedit mai apoi că sunt niște ticăloși cu patalama. Clienți ai Justiției, în marea lor majoritate.

Ultima ieșire a lui Tăriceanu este absolut halucinantă. Se adresează parlamentarilor în calitate de președinte al Senatului, al doilea om în stat, pentru a controla Justiția ! Mesajul lui este pe site-ul Senatului la activitatea președintelui Senatului. Nu este un mesaj personal, al politicianului Tăriceanu, este un mesaj oficial, are caracterul formal al unui document oficial !

APEL CĂTRE PARLAMENTARI - 16 octombrie 2016

Este binecunoscută poziția mea potrivit căreia DNA nu mai slujește de mult Justiția, ci, în spatele paravanului luptei necesare și legitime cu corupția, a devenit prea adesea un instrument folosit pentru anihilarea adversarilor politici ai celor care dirijează pe căi oculte activitatea acestei instituții.Scenariul din campania electorală pentru alegerile locale, când DNA a scos în public cu surle și trâmbițe mediatice tot felul de dosare inconsistente, motiv pentru care au fost respinse de instanțe sau despre care nu s-a mai auzit nimic, dar care și-au atins atunci scopul eliminării din cursă a unor candidați nedoriți și incomozi, se repetă acum  înaintea campaniei pentru alegerile parlamentare. Întâmplări vechi, petrecute cu 5, 6, 7 sau 8 ani în urmă, revin tocmai acum în atenția procurorilor de la DNA, coincidență, cu doar 2 luni înainte de alegeri. Așa cum n-am crezut vreodată în arestările făcute vineri, tot astfel nu am încredere în acest mod de operare al DNA.Cu această motivare, fac un apel către parlamentarii din ambele Camere să refuze a se mai pronunța în vreun fel până la finalul legislaturii asupra cererilor venite de la DNA. Dacă dosarele respective au așteptat atâția ani, înseamnă că nu este nicio urgență și ele pot să mai aștepte ca viitorul Parlament să se pronunțe.Doresc să se înțeleagă foarte clar că acest apel nu are niciun fel de legătură cu aparteneța politică a politicienilor vizați de DNA sau cu relațiile interumane la un moment dat. Eu apăr de mai multă vreme niște principii, cum ar fi principiul separației puterilor în stat, indiferent de numele celui în cauză: Elena Udrea, Victor Ponta sau alții.Nu putem să mai acceptăm judecăți cu măsură dublă. Când DNA trimte la repezeală un dosar la Parlament, parlamentarii trebuie să se conformeze,pentru că altfel sunt certați de Președintele Iohannis și de alți membrii ai corului prezidențial. Simultan, cei suspectați de DNA sunt supuși unor presiuni de a demisiona. Dubla măsură s-a văzut limpede când procurorul-șef al DNA a fost acuzat de plagiat, dar corifeii cinstei și codurilor de integritate s-au uitat în altă parte, și au uitat principiile valabile doar pentru ceilalți.Călin Popescu-Tăriceanu,Președintele Senatului României

 Mesajul lui Tăriceanu este, de fapt, unul personal. El este unul dintre clienții Justiției ! Se folosește de poziția pe care o ocupă în ierarhia statului român pentru a-și „rezolva” problemele personale. Nu îl interesează soarta altora. Soarta lui este la mijloc. În plus, mai are alături alți clienți ai Justiției care au venit în ALDE tocmai pentru că Tăriceanu face ce poate și ce știe pentru a împiedica Justiția să ajungă la ei. Mesajul lui Tăriceanu este mesajul unui viitor infractor care se împotrivește Justiției cu încălcarea evidentă a Constituției și a legilor în vigoare.

Cu un asemenea conducător ce poate fi partidul pe care îl conduce ? Pe cine reprezintă ei, așa cum spune art. 8 alin (2) din Constituției ? Constituția spune că partidele politice „contribuie la definirea și la exprimarea voinței politice a cetățenilor” ! Normal că mesajele liderilor partidelor politice sunt interpretate ca mesaje ale cetățenilor care le compun sau susțin. Iar din mesajul lui Tăriceanu înțeleg că membrii și simpatizanții ALDE sunt împotriva DNA, sunt împotriva acțiunilor DNA îndreptate către descoperirea și ducerea în fața instanțelor de judecată a corupților ! Din moment ce acești membri și simpatizanți îi acordă lui Tăriceanu și celorlalți lideri ai ALDE toată susținerea lor, înseamnă că aceștia sunt la fel ca acest Tăriceanu ! Nu au treabă ei cu „apărarea ordinii de drept” pentru că prin ce spune Tăriceanu tocmai ordinea de drept este aruncată la gunoi.

Să vedem la aceste alegeri câți vor o țară în care ordinea de drept este negată. ALDE are alegătorii lui, va avea, poate, parlamentarii lui. Orice apropiere de ALDE, de membrii și simpatizanții săi este ca și cum te-ai asocia cu infracționalitatea. Nu, nu ofer membrilor și susținătorilor ALDE nici o scuză. Sunt un pericol pentru democrație. Mai bine tragem apa și mergem mai departe. Acești oameni pot fi uitați. Prin uitare ne curățăm memoria și facem loc pentru oamenii de valoare care, până acum, nu au fost în atenția noastră. Iar oamenii de valoare sunt mulți. Foarte mulți. Să avem doar ochii larg deschiși pentru a-i vedea.

Când te mâncă'n ... , te mâncă !

Agerpres. CCR a declarat neconstituțională legea construită cu grijă de „șparlamentari” pentru a-i scoate de sub „blestemul” conflictului de interese.

"S-a admis obiecția de neconstituționalitate privind Legea de modificare a statutului deputaților și senatorilor, cu majoritate de voturi, legea a fost declarată neconstituțională în integralitatea ei", a declarat marți judecătorul CCR Daniel Morar.

No, acu să vezi la „draga” de ANI ce treabă va face. No, acu să vezi curățenie în partide. Ba, chiar încep să cred că vor apare și sentințe complementare care au cam lipsit, în unele cazuri, cum ar fi interdicția de a mai ocupa o funcție sau demnitate publică un număr de ani.

Va deschide PSD și ALDE un nou front al denigrării pentru CCR ? Aceasta este întrebarea !

Integritatea, „element fundamental al mandatului electiv”, spune CCR

Ieri, CCR a dat o soluție la sesizarea Președintelui României privind neconstituționalitatea modificărilor la legea privind statutul aleșilor locali. Comunicatul de presă al CCR este foarte important. Eu îl numesc un comunicat cu privire la integritate. Pentru că integritatea alesului este, așa cum spune CCR, „element fundamental al mandatului electiv”.

Într-un articol de ieri am spus că această decizie a CCR are o mai mare importanță decât lasă să se creadă. Valorile pe care CCR le expune și le explică în Decizie sunt aceleași pentru toți aleșii, indiferent că sunt locali sau parlamentari. Iar aici mă bazez pe alte interpretări ale CCR.

„Principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit (s.n.), nu sunt diferite. De aceea el nu exclude ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite. În consecință, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional (s.n.), în respectul principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice.”

Aplicând principiul egalității la legile privind alegerile locale și alegerile generale, observăm că situațiile nu sunt diferite. Nivelul de competență al celor aleși este diferit însă, pe fond, vorbim despre persoane care sunt alese pentru a îndeplini un mandat electiv. În toate cazurile. Ca atare, ce a statuat CCR cu privire la integritatea aleșilor locali este valabil și pentru integritatea parlamentarilor. Fără nici un dubiu. Mai pun o interpretare a CCR:

„Curtea Constituțională a statuat în mod constant în jurisprudența sa ca situațiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esență pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar aceasta deosebire trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv și rezonabil (s.n.) (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 423/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 22 iunie 2007).”

În esență, mandatul electiv al aleșilor locali și al parlamentarilor nu diferă. Ca atare, tratamentul juridic trebuie să fie asemănător.

Am căutat să văd dacă există reglementări care să aplice interpretările CCR din decizia de ieri, privind statutul aleșilor locali. Ei bine, nu am găsit. Ceea ce înseamnă că la Legea privind Statutul deputaților și senatorilor va trebui să fie aduse completări, astfel încât deputatul sau senatorul care a primit o condamnare, chiar cu suspendarea executării pedepsei în penitenciar, să își piardă mandatul pentru că pierde, prin condamnarea penală, oricare condamnare, integritatea !

Revin cu acele concluzii ale CCR privind motivele pentru care un mandat electiv trebuie să înceteze:

• prin instituţia încetării de drept a mandatului ..., valoarea socială protejată este integritatea persoanei care deţine mandatul şi exercită demnitatea publică pentru care a fost aleasă
• Constatarea ilicitului penal printr-o hotărâre judecătorească definitivă înlătură prezumţia de nevinovăţie a persoanei acuzate şi plasează prin ea însăşi alesul local în afara cadrului legal de exercitare a funcţiei
• condamnarea în sine este cea care determină pierderea integrităţii, element fundamental al mandatului electiv fără de care persoana care ocupă respectiva demnitate publică nu mai are legitimitatea de a-şi continua activitatea
• Modalitatea de executare a pedepsei aplicate de către instanţa judecătorească nu este decât un mijloc de individualizare a executării pedepsei
• Excluderea de sub incidenţa legii, deci de la sancţiunea încetării de drept a mandatului a persoanelor pentru care executarea pedepsei penale a fost suspendată, echivalează cu un privilegiu creat acestora, împrejurare care este de natură să nesocotească prevederile art.16 alin.(1), (2) şi (3) din Constituţie

Practic, după această Decizie a CCR, PNL are obligația să inițieze acțiuni prin care toți parlamentarii care au suferit condamnări penale să își piardă mandatele. Este normal că „puterea” PSD+ALDE de la Senat și Camera Deputaților se va opune. Tot la fel de adevărat este că PNL trebuie să facă pasul următor și să ducă acțiunea la instanță iar motivarea „puterii parlamentare” care se sprijină pe articole de lege să fie un motiv pentru sesizarea de neconstituționalitate iar această Decizie a CCR să fie folosită ca suport constituțional. Iar asta trebuie făcut repede. Nu contează că parlamentarii au plecat în vacanță. Este o situație de excepție. Este o stare de pericol pentru țară existența în Parlamentul României, organul reprezentativ al poporului român (după cum spune Constituția), a persoanelor care nu mai sunt integre. DEX-ul ne spune despre ce este vorba, pentru cei care nu au mai citit:

INTÉGRU, -Ă, integri, -e, adj. Cinstit, onest, corect; incoruptibil.

Între parlamentari se formează în timp legături de prietenie, de apreciere, colegiale, familiale etc. Atât în interiorul partidelor politice cât și între membrii unor partide politice. Este absolut normal, oamenii pot avea opțiuni politice diferite dar în rest sunt oameni. Aici însă, în situația constatării lipsei integrității unui parlamentar, aceste legături pot deveni periculoase pentru restul populației țării în situația în care parlamentarii încep să se apere între ei și să facă în așa fel încât legea să nu fie respectată.

Eu voi susține ducerea acestei acțiuni de valorificare a Deciziei CCR de ieri. Vorba aia, legea trebuie să fie egală pentru toți ! Art. 16 alin (1), (2) și (3) din Constituție trebuie respectat nu doar când este vorba despre aleșii locali, ci și când este vorba despre aleșii parlamentari.

Decizia CCR are o mai mare importanță decât pare la prima vedere !

S-a reușit blocarea infractorilor să ocupe funcții de demnitate publică prin decizia Curții Constituționale de azi.

În comunicatul de presă al CCR sunt date explicațiile necesare. Observ și preiau un paragraf care mă îndeamnă la mai multă judecată:

„Curtea a reţinut că, prin instituţia încetării de drept a mandatului aleşilor locali în cazul unei condamnări penale la o pedeapsă privativă de libertate, valoarea socială protejată este integritatea persoanei care deţine mandatul şi exercită demnitatea publică pentru care a fost aleasă. Constatarea ilicitului penal printr-o hotărâre judecătorească definitivă înlătură prezumţia de nevinovăţie a persoanei acuzate şi plasează prin ea însăşi alesul local în afara cadrului legal de exercitare a funcţiei. De aceea, condamnarea în sine este cea care determină pierderea integrităţii, element fundamental al mandatului electiv fără de care persoana care ocupă respectiva demnitate publică nu mai are legitimitatea de a-şi continua activitatea. Modalitatea de executare a pedepsei aplicate de către instanţa judecătorească nu este decât un mijloc de individualizare a executării pedepsei, care, deşi are un impact direct, negativ asupra activităţii alesului local dacă pedeapsa trebuie executată în regim de detenţie, întrucât este doar o consecinţă a condamnării, ea vizează indirect valoarea protejată, respectiv integritatea alesului local. Excluderea de sub incidenţa legii, deci de la sancţiunea încetării de drept a mandatului a persoanelor pentru care executarea pedepsei penale a fost suspendată, echivalează cu un privilegiu creat acestora, împrejurare care este de natură să nesocotească prevederile art.16 alin.(1), (2) şi (3) din Constituţie.”

Nu am decât să extrag din paragraful de mai sus formulări cu valoare de adevăr cu care vreau să lucrez.

• prin instituţia încetării de drept a mandatului ..., valoarea socială protejată este integritatea persoanei care deţine mandatul şi exercită demnitatea publică pentru care a fost aleasă
• Constatarea ilicitului penal printr-o hotărâre judecătorească definitivă înlătură prezumţia de nevinovăţie a persoanei acuzate şi plasează prin ea însăşi alesul local în afara cadrului legal de exercitare a funcţiei
• condamnarea în sine este cea care determină pierderea integrităţii, element fundamental al mandatului electiv fără de care persoana care ocupă respectiva demnitate publică nu mai are legitimitatea de a-şi continua activitatea
• Modalitatea de executare a pedepsei aplicate de către instanţa judecătorească nu este decât un mijloc de individualizare a executării pedepsei
• Excluderea de sub incidenţa legii, deci de la sancţiunea încetării de drept a mandatului a persoanelor pentru care executarea pedepsei penale a fost suspendată, echivalează cu un privilegiu creat acestora, împrejurare care este de natură să nesocotească prevederile art.16 alin.(1), (2) şi (3) din Constituţie

Să ducem aceste judecăți la nivelul tuturor funcțiilor de demnitate publică, alese sau numite. La parlamentari, la miniștri, la șefi ai unor instituții publice, la funcționari publici la orice se dorește. Judecățile au aceeași valoare !

Pun această problemă în dezbatere pentru că PSD are de gând să ne procopsească cu un prim-ministru infractor, în timpul executării unei pedepse ! Bine, asta în situația în care PSD și ALDE plus alții ar obține majoritatea absolută în viitorul Parlament (foarte, foarte puțin probabil însă o variantă de lucru !).

Judecățile de mai sus impun și partidelor politice o radicală atitudine față de membrii lor, față de alegerile pe care le fac cu privire la candidații la funcții și demnități publice.

Nu sunt necesare cunoștințe juridice pentru ca valorile de mai sus să fie înțelese.

Și încă un mic paragraf lămuritor din comunicatul CCR:

„Curtea a constatat că legea modificatoare deturnează în mod nepermis scopul legii modificate, acela de a garanta integritatea, cinstea şi răspunderea aleşilor locali, conform principiilor fundamentale ale statului de drept, prin intervenţia sa, legiuitorul lipsind de efecte juridice unul dintre instrumentele principale prin care se asigură îndeplinirea acestui scop - hotărârea judecătorească de condamnare a persoanei care a săvârşit o faptă incriminată de legea penală şi care o face incompatibilă cu continuarea activităţii de reprezentant al comunităţii.”

Avem parlamentari care sunt în Parlament deși au condamnări penale cu executarea pedepsei în altă formă decât în penitenciar. Dragnea este unul dintre ei. Mai sunt și alții. Li se aplică, după părerea mea, toate valorile apărate de Constituție, arătate în acest paragraf al comunicatului CCR.

Integritatea persoanei care exercită un mandat este înlăturată prin hotărârea de condamnare, astfel că persoana care rămâne într-o funcție de demnitate publică după condamnare este un impostor. Nu mai are ce căuta acolo.

Așa cum s-a procedat în cazul primarilor și al președinților de consilii județene, trebuie procedat și în cazul parlamentarilor care au condamnări penale. Este inadmisibil ca în Parlamentul României infractorii să decidă legile unei țări ! 

Dezinformarea jurnalistică de proporții apocaliptice. Dezincriminarea conflictului de interese ! Vai !

Era să o iau razna la aflarea știrii „comerciale”. Ea este o știre, însă nu dezincriminează ci clarifică ceva ce știința dreptului tot spune de mii de ani: legea dispune doar pentru viitor. Legea nu este retroactivă decât în cazul legii penale mai favorabile. Art. 15 alin. (2) din Constituție.

Pentru că suntem aici, Constituția dispune la art. 16 alin. (2), „Egalitatea în drepturi”, că „nimeni nu este mai presus de lege” ! Poate își amintesc și cei foarte încrâncenați astăzi de acest principiu. Mai ales cei care au promovat o tâmpenie mai mare ca ei.

La art. 23 alin. (12), „Libertatea individuală”, se dispune că „nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii” ! Iar aici am o mică problemă cu cei de la ANI care, în plin avânt al promovării „integrității”, au sărit calul și au început să combine merele cu perele pentru a arăta poporului că lucrează. În temeiul unei legi noi, cu caracter imperativ au început să producă acuzații pentru fapte vechi. Bine, nu au ajuns la perioada domniei lui Ștefan ce Mare sau Vasile Lupu, dar nici nu mai aveau mult.

Să vedem despre ce este vorba.

Niște parlamentari au avut o inițiativă legislativă prin care au adus o interpretare a prevederilor art. 38 din Legea privind Statutul deputaților și senatorilor. La alin. (6) din Lege, se prevedea la anul 2006 că : „(6) Angajarea personalului birourilor parlamentare ale deputatilor si senatorilor se face prin incheierea unui contract de munca pe durata determinata sau a unui contract civil. In cazul angajarii pe baza unui contract de munca pe durata determinata, incadrarea salariatilor se face prin ordin al secretarului general al Camerei Deputatilor sau al Senatului, dupa caz, la propunerea deputatilor sau a senatorilor in cauza, iar in cazul contractului civil, acesta se incheie intre deputatii sau senatorii in cauza si persoana fizica.”

După câte se observă, nu există nici o interdicție privind angajarea membrilor de familie. Dar absolut nici una.

În anul 2013, Legea privind Statutul deputaților și senatorilor suferă modificări substanțiale, astfel că după alin. (6) au fost introduse alte trei alineate care distinge cine pot fi angajații cabinetelor parlamentare:

„(6/1) La angajarea personalului birourilor parlamentare se va respecta nomenclatorul funcţiilor prevăzut în hotărârea pentru aprobarea normelor privind modul de utilizare şi justificare a sumei forfetare aferente cheltuielilor efectuate de deputaţi şi senatori pentru birourile parlamentare.

(6/2) Membrii familiei deputatului sau senatorului ori rudele/afinii acestuia până la gradul al III-lea nu pot fi angajaţi la respectivul birou parlamentar.

(6/3) Angajaţii cu contract de muncă sau convenţie civilă ai unui birou parlamentar pot fi reangajaţi în biroul parlamentar al aceluiaşi deputat sau senator şi în noul mandat, în cazul realegerii acestuia.”

ANI a sărit de fund în sus. În motivarea inițiativei legislative, parlamentarii au dat exemplele necesare din care a reieșit că cei de la ANI au întocmit dosar de incompatibilitate acelor deputați și senatori care au avut membri ai familiei angajați ca cabinetul parlamentar înainte de data de 21 august 2013, dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 219/2013 care modifică și completează Legea 96/2006. Ceea ce este inadmisibil ! Nu ar strica ca cei interesați, cei care au devenit parte ai acestui conflict creat pe baza unui abuz, să ceară unui procuror competent să se uite ca abuzul comis și să îi dea de capăt cu respectarea strică a legii.

Cum a motivat ANI opoziția la această inițiativă legislativă ? Prostește !

Ei contraatacă cu Legea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei , art. 70 și 71 care prevăd:

„CAP. 2
Conflictul de interese

SECTIUNEA 1
Definitie si principii

ART. 70
Prin conflict de interese se intelege situatia in care persoana ce exercita o demnitate publica sau o functie publica are un interes personal de natura patrimoniala, care ar putea influenta indeplinirea cu obiectivitate a atributiilor care ii revin potrivit Constitutiei si altor acte normative.

ART. 71
Principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese in exercitarea demnitatilor publice si functiilor publice sunt: impartialitatea, integritatea, transparenta deciziei si suprematia interesului public.”

Lipsa de claritate a susținerii ANI este evidentă. De aceea s-a trecut la modificarea și completarea Statutului deputaților și senatorilor în 2013. Sintagma din definiția conflictului de interese „care ar putea influența” este destul de ciudată, introduce o prezumție de vinovăție care, este neacceptată de către Constituția României. Ca să vezi problemă !

Mai este o problemă. Mare. Nu toți cei care ajung parlamentari au cunoștințe de drept ! Înființarea birourilor de parlamentari în teritoriu și angajarea personalului se face, cumva, sub supravegherea secretarului general al Camerei din care face parte parlamentarul. Contractele de muncă se încheie de Secretariatul Camerei parlamentare, doar contractul civil se încheie de parlamentar. Având în vedere faptul că la  Secretariatul Camerei există, probabil, juriști care s-au documentat cu legislația aplicabilă în materie, inclusiv cu prevederi din legile care privesc și alte domenii de activitate, Secretariatul avea obligația de serviciu (cred, nu dau cu parul !) să îi atragă atenția parlamentarului asupra prevederilor legale incidente.

Sintagma „care ar putea influența” nu este suficient de puternică pentru a introduce o interdicție cu privire la o persoană apropiată parlamentarului. Nu este exclus ca persoana angajată la cabinetul parlamentarului în cauză să fie o persoană cu integritate, imparțială, dedicată interesului public, transparentă în acțiunea publică. În condițiile legii transparenței și a conflictului de interese din 2003 și a Statutului parlamentarilor din 2006, eu unul nu văd conflictul de interese clar delimitat. Condiția „care ar putea influența” cere o acțiune care poate fi identificată ulterior ca fiind lipsită de obiectivitate față de atribuțiile parlamentarului. Ca atare, suntem obligați să constatăm post factum o acțiune care poate fi interpretată ca un conflict de interese după ce efectele ei dovedesc că există un interes personal în afara celui public pentru care ființează cabinetul parlamentarului.

Nici referirea la prevederile art. 301 din Codul penal, privind abuzul în serviciu, nu este lămuritoare pentru ce vrea ANI.

„(1) Fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a îndeplinit un act ori a participat la luarea unei decizii prin care s-a obținut, direct sau indirect, un folos patrimonial, pentru sine, pentru soțul său, pentru o rudă ori pentru un afin până la gradul II inclusiv sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de foloase de orice natură, se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică”.

A se observa că aici vorbim despre o acțiune făcută cu încălcarea altei legi în vigoare. Codul penal sancționează încălcarea altor legi pe lângă sancționarea directă a unor fapte considerate ca având un pericol social (omorul, furtul etc.). În articolul de mai sus, Codul penal trimite direct la atribuțiile de serviciu ale „funcționarului public”, nu la altceva. Dacă în acele atribuții nu există o anume interdicție, acea lipsă nu poate fi imputată funcționarului. Ar însemna că magistrații, procurori și judecători, ar adăuga la lege ceea ce le este absolut interzis.

Cu aceste două motivări, ANI s-a făcut de tot rahatul. Mai mult, dacă ne uităm la succesiunea în timp a legilor aduse în discuție, vedem că legea la care se referă ANI cu atâta ardoare este din 2003. Legea care privește biroul parlamentarului și personalul care îl deservește, este din 2006. Logica juridică ne spune că legiuitorul, adică Parlamentul României, a considerat că prevederile art. 38 alin (6) din Statutul deputaților și senatorilor, în forma în care l-au construit, nu încalcă prevederile legii anterioare privind incompatibilitatea și conflictul de interese. Până în 2013, când acest articol a fost modificat și au fost introduse interdicțiile, parlamentarii care și-au angajat membrii de familie au respectat, pur și simplu legea.

Mie mi se pare ciudat să emit o lege prin care să explic cum se aplică dreptul ! Pe de altă parte, trebuie să constat că în instituțiile statului sunt multe persoane cu putere de decizie care nu au ce căuta acolo. Cei de la ANI care au întocmit astfel de dosare, cu motivări care au adăugat la lege, cu motivări care au interpretat retroactiv legile, cu motivări care pur și simplu au încălcat legea ar trebui trimiși la plimbare. Pot face gogomănii în privat. Câte doresc. La stat însă nu. O reformă asupra instituțiilor publice se cere cu insistență. Nu mai putem să plătim tot felul de habarniști.

Macroprudențialitatea în etapa „hai să hai”. Președintele cere reexaminarea.

Proiectul legii privind înființarea Comitetului Național pentru Supravegherea Macroprudențială a fost analizat la Administrația Prezidențială și a fost retrimis Parlamentului pentru o rediscutare a acestuia având în vedere observațiile Președintelui României (aici).

Ministerul Finanțelor Publice face o prezentare a proiectului de lege pe pagina proprie (aici).

Senatul a respins proiectul de lege iar Camera Deputaților, camera decizională, i-a dat o formă finală, a adoptat legea și a trimis-o la promulgare Președintelui României (aici).

Este interesant de citit, pentru cei care vor să citească, punctul de vedere al Consiliului Legislativ (aici).

Toată lumea vorbește serios. Elegant. Numai că eu, cetățeanul, am o problemă. Citind cererea de reexaminare adresată de Președintele Klaus Iohannis constat că onorabilii parlamentari nu au corectat eventualele „abuzuri” în norma acestei legi, nu au judecat cu atenție prevederile acestei legi, au lucrat practic de mântuială.

Preiau unele observații:

- „Precizăm că atât în sistemul normativ român, cât și în cel european, recomandarea este un act care nu generează obligativitatea conformării față de aceasta. În acest sens, subliniem faptul că recomandările Uniunii Europene sunt acte fără caracter obligatoriu și, prin urmare, acestea nu urmează regimul juridic prevăzut de art. 148 alin. (2) din Constituție; pe cale de consecință, implementarea acestora în dreptul intern trebuie să țină seama de reglementările interne, fără a li se acorda prioritate față de dreptul național”;

Notă: Au fost discuții foarte aprinse pe această temă. Politicieni, presă, analiști etc. Nu este cazul să le preiau aici. Constat doar că parlamentarii care au avut posibilitatea să corecteze formularea din art. 4 alin (1) nu au făcut-o. Au păstrat norma potrivit căreia „recomandarea” acestui Consiliu este obligatorie pentru Guvern care va face corecturi legislative sau va propune o nouă lege, este obligatorie pentru BNR care va emite noi reglementări etc. Practic își pierde calitatea de recomandare și devine „dispoziție”, punând acest Consiliu peste Guvern, peste BNR, peste ASF ! Inadmisibil !

- Introducerea sintagmei „trebuie […], inclusiv emiterea de reglementări” în conținutul normativ al art. 4 alin. (2) - care induce ideea obligativității promovării de către Guvern a unor acte normative - poate duce și la concluzia că aceste dispoziții aduc atingere atribuției de exercitare liberă a inițiativei legislative de către Guvern, astfel cum este aceasta consacrată de art. 74 și 108 din Constituție;

- Referitor la recomandările și avertizările Comitetului, considerăm că se impune o reanalizare a acestora și sub aspectul publicității lor. Astfel, art. 10 alin. (2) din legea transmisă la promulgare prevede că recomandările și avertizările emise nu se publică în cazul în care publicarea acestora poate avea repercusiuni la adresa stabilității financiare;

Notă: secretomania și neclaritatea își dau mâna. Președintele atrage atenția, mai departe, asupra lipsei unei definiții a „stabilității financiare”. Ea este cea pusă în „pericol” și ca atare este protejată prin lipsa de transparență a unei recomandări. Ce naiba vor scrie la motivarea unui act normativ și în actul normativ respectiv (care este până la urmă public !) dacă există un secret ce trebuie apărat prin nepublicare ? Este posibil să se accepte măsuri normative ascunse ? Halal parlamentari !

Tot în stilul parlamentarilor români apare în lege o altă gogoriță. Exonerarea de răspundere civilă și penală a membrilor acestui Comitet pentru o recomandare dată. Asta este chiar culmea !

- Art. 11 alin. (2) din legea transmisă la promulgare exonerează de răspundere civilă și penală persoanele care au deținut sau dețin calitatea de membru al Consiliului general, al unei comisii tehnice sau care lucrează sau au lucrat în cadrul secretariatului Comitetului pentru îndeplinirea sau omisiunea îndeplinirii oricărui act sau fapt în legătură cu exercitarea, în condițiile legii, a atribuțiilor legate de activitatea Comitetului, dacă aceștia au acționat cu bună credință;

Nu trebuie să părăsim „scena” acestei reglementări fără a o dezbate puțin.

Membrii acestui Comitet de supraveghere macroprudențială emit o recomandare prin care Guvernul, BNR sau ASF sunt obligați să emită reglementări care sunt opozabile erga omnes, produc efecte juridice în relația cetățenilor (persoane juridice) și statul. În cazul unui litigiu în care cetățeanul câștigă procesul, vina aparține demnitarului sau funcționarului public care au aplicat legea/HG-ul/ordinul de ministru nu membrului Comitetului care a impus emiterea legii ! Ca la nebuni !

A, să nu uit, pentru astfel de legi cer parlamentarii venituri mai mari, pensii speciale, alte drepturi față de omul de rând cu care nu vor să se compare.

Legea trimisă la promulgare are toate șansele să fie trimisă și în fața CCR dacă parlamentarii se încăpățânează să o promulge în actuala formă cu forța.

Legea „defăimării” promovată de Dragnea este un atentat la identitatea poporului român, la cultura română.

Am luat proiectul legii (aici) al cărui inițiator este Liviu Dragnea și l-am studiat cu o anumită atenție. Concluzia mea este că proiectul este un atentat la libertatea persoanei, o agresiune de o gravitate deosebită la limba română, desființează „demnitatea” introducând struțo-cămila „demnitate umană”, schimbâ conținutul unor cuvinte din Dicționarul Limbii Române, cuvinte care au rezistat secole. Adaugă, impardonabil, noi termeni cu un conținut total aiurea. Acest proiect de lege este o declarație de război contra culturii, contra identității unei națiuni. Națiunea română. Acceptarea acestei legi de către noi - nu de către parlamentarii noștri sau specialiștii din diferitele agenții cu care am fost procopsiți -, ar fi o recunoaștere a incapacității noastre de a evolua. Mai pe românește spus, am face dovada prostiei.

Legea lui Dragnea începe cu o definire a termenilor folosiți pentru ca astfel să poată fi aplicate sancțiunile. Termeni atât de prost construiți încât modifică, cu intenție, termenii din dicționarul limbii române.

Definiția „Demnitatea umană” are următorul conținut la Dragnea și pot spune și la parlamentarii care i-au dat votul de admitere: valoarea intrinsecă a oricărei ființe umane ce decurge din integritatea sa fizică și psihică și din capacitatea sa de a judeca și de a acționa în cadrul societății, după propriile alegeri, indiferent de diferențele individuale sau de apartenența la un grup social ((art. 1 lit a)).

Definiția este, pentru mine, halucinantă. Să mergem la DEX, acolo unde sunt depozitate cuvintele limbii române și să vedem diferențele, să vedem asocierile pe care Dragnea și indivizii care l-au acompaniat ne obligă să le însușim în vocabular, în gândire, în comportament.

DEMN, -Ă, demni, -e, adj. 1. Vrednic (de...). ♦ Capabil, destoinic. 2. Care impune respect; respectabil; rezervat, sobru. – Din lat. dignus (după lemn < lignum, semn < signum etc.).

DEMNITÁTE, (2) demnități, s. f. 1. Calitatea de a fi demn, atitudine demnă (2); autoritate morală, prestigiu. ♦ Gravitate, măreție. 2. Funcție sau însărcinare înaltă în stat; rang. – Din lat. dignitas, -atis (după demn).

UMÁN, -Ă, umani, -e, adj. 1. Care ține de om sau de omenire, privitor la om sau la omenire, caracteristic omului sau omenirii; omenesc (1). ◊ Geografie umană (sau antropologică) = antropogeografie. 2. (Adesea adverbial) Care are dragoste față de oameni; omenos, blând, bun. – Din lat. humanus.

Ce are sula cu prefectura ? Nu prea are însă aici, în construcția voit inteligentă a inițiatorului și a indivizilor care îl acompaniază, inclusiv parlamentarii care îi votează aberația, are.

Demnitatea este o calitate. A omului ! Nu poți folosi cuvântul „demnitate” la animale, la obiecte. În contra unor speculații cu privire la animale, unde se atribuie acestora unele calități în comparație cu omul, definiția demnității te trimite la definiția cuvântului „demn” care are un conținut cu referire exclusivă la om, la particularitățile comportamentale ale acestuia: vrednic, capabil, destoinic, rezervat, sobru. Am numit și numesc, în continuare, sintagma „demnitate umană” ca fiind o „struțo-cămilă”, mai mult, din conținutul definiției lui Dragnea reiese faptul că individul nu nici nu a citit noțiunile din DEX înainte de a face trista formulare. Definiția lui Dragnea nu are nici o legătură cu particularitățile comportamentale ale omului, nici cu definiția calității de om.

Ce naiba caută „integritatea fizică și psihică”, „capacitatea de a judeca și de a acționa în cadrul societății” în conținutul termenului „demnitate” ? Este foarte adevărat că ele țin de om, de modul lui de manifestare, de drepturi ale omului când ne referim la integritate - însușire de a fi și a rămâne întreg, intact -, inclusiv la capacitatea omului de a fi activ în cadrul societății dar nu are nimic a face cu demnitatea decât în măsura în care toate aceste capacități și calități ale omului se încadrează în conținutul termenului „demn”.

În concluzie, este destul de dură, Dragnea impune, prin acest proiect de lege, negarea limbii române și acceptarea de către noi, ceilalți, ca fiind pozitive oricare dintre acțiunile oamenilor pe motivul că au „dreptul la toleranță”. Bine-bine, ce ne facem cu alte cuvinte din limba română care califică oamenii și din alt punct de vedere, ca urmare a acțiunilor lor și a consecințelor acestora ? De exemplu cuvântul „nedemn” : NEDÉMN, -Ă, nedemni, -e, adj. Care nu este demn, nu este la înălțimea așteptată; nevrednic. – Pref. ne- + demn (după fr. indigne) ! După legea lui Dragnea, folosirea cuvântului sau a elementelor care caracterizează acțiunile oamenilor sau ale grupurilor din care fac parte constituie contravenție. Nu mai poți spune despre Liviu Dragnea că este nedemn, că este o persoană care nu se ridică la înălțimea așteptărilor pe care le ai față de un șef de partid sau un parlamentar, ministru etc. Nu poți spune că este nevrednic. Toate aceste afirmații încalcă definiția toleranței din proiectul de lege al lui Dragnea, ca atare cel care le pronunță sau scrie este pasibil de pedeapsă.

Nu trec la „toleranță” până nu trec puțin și pe la sintagma folosită ca reper de Liviu Dragnea în definirea struțo-cămilei „demnitate umană”. „Valoarea intrinsecă” raportată la integritatea fizică și psihică, la capacitate etc. De noaptea minții !

Preiau termenii din DEX, selectiv, pentru a nu încărca articolul.

VALOÁRE, valori, s. f. I. 1. Proprietate a ceea ce este bun, dezirabil și important; p. restr. lucrul bun, dezirabil, important ca atare (adevărul, binele, frumosul); importanță, însemnătate, preț, merit ... b) (despre oameni) important, merituos; cu autoritate; valoros. ◊ Expr. A scoate (sau a pune) în valoare = a arăta, a demonstra importanța, calitățile esențiale ale unei ființe, ale unui lucru, ale unui fenomen etc.; a scoate în relief, a sublinia.  ♦ (Concr.) Ceea ce este important, valoros, vrednic de apreciere, de stimă (din punct de vedere material, social, moral etc.). ♦ (Concr.) Persoană vrednică de stimă, cu însușiri deosebite.

INTRINSÉC, -Ă, intrinseci, -ce, adj. Care constituie partea lăuntrică, proprie și esențială a unui lucru; care există prin sine însuși (independent de relațiile sale cu alt lucru). – Din fr. intrinsèque, lat. intrinsecus.

Să ... ce să mai spun ! Formularea lui Dragnea este de tot râsul: „valoarea intrinsecă a oricărei ființe umane” ... Băi, omule ! Când ai citit ultima oară din DEX ? Din moment ce legi noțiunile „valoare” cu „intrinsec” nu mai vorbești despre ființa umană, nici cum de grup social ! Vorbești despre lucruri ! Cărora tu le atribui „integritate fizică” (mai merge) și „integritate psihică” care nu merge nici dacă ești scriitor ! Auzi la Dragnea: omul are „intrinsec” !

O altă definiție a la Dragnea este din categoria „coșmar intelectual”. Dragnea dă o nouă definiție noțiunii „toleranță”.

Spune Dragnea: „Toleranță - manifestarea unui tratament egal față de orice persoană, indiferent de grupul social din care face parte, precum și respectarea oricărei forme de exprimare a identității de grup, în condițiile în care nu afectează siguranța națională, ordinea publică și bunele moravuri sau alte grupuri sociale”.

Da, sunt de acord, ne transformăm, cu astfel de legi, într-o societate aculturală. Stau și mă întreb cum de au participat oamenii ăștia care fac legile la sărbătoarea limbii române, la sărbătoarea comemorării lui Mihail Eminescu, la sărbătorile care promovează limba noastră cea străbună ?!

DEX este de altă părere, bine, o părere mai veche (în DEX-ul publicat în 1975 pe care îl am eu are aceeași definiție ca DEX-ul din 2009 și în alte dicționare), posibil ca prin legea lui Dragnea să asistăm la „corectarea” DEX-ului ca nefiind actual, fiind depășit, fiind inadecvat societății românești în viziunea „legiuitorului Dragnea”.

TOLERÁNȚĂ, toleranțe, s. f. 1. Faptul de a tolera; îngăduință, indulgență. ♦ Casă de toleranță = stabiliment în care se practică prostituția; bordel.

ÎNGĂDUÍNȚĂ s. f. 1. Încuviințare, permisiune, voie; indulgență, toleranță, îngăduială, îngăduire. ♦ Înțelegere, bunăvoință reciprocă. 2. (Fam., rar) Păsuire, răgaz. – Îngădui + suf. -ință.

Dragnea iar face o „limbă română” din „așchii” de cuvinte. Adaugă, politicianist, sintagma „tratament egal”. Ca să fiu sincer, „traducerea” lui Dragnea este ciudată. O îngăduință, o indulgență „egală” față de orice persoană sau grup social. Să iau doar această ipoteză la analizat. Practic, nu mai am voie să fac o diferență între colegii mei din PNL și membrii PSD. După Dragnea, sunt obligat să le acord tuturor „tratament egal”. Nu mai am voie să fac o diferență între confesiuni. Nu mai am voie să fac diferențe între grupuri sociale. Să îmi fie cu pardon, vorba aia, dar grup social este și grupul infracțional, grup social sunt pușcăriașii, grup social sunt și anarhiștii ... după Dragnea eu, cetățeanul „X”, nu mai am voie să am o atitudine critică față de nimeni. Trebuie să accept totul pentru că altfel sunt pasibil de sancțiune pecuniară severă (mult mai mare decât veniturile lunare ale majorității covârșitoare a populației, undeva în jur de 98% !).

Introducerea formulării „sau alte grupuri sociale” la finalul definiției, în continuarea „siguranței naționale, ordinii publice sau bunelor moravuri” este o noutate constituțională. Grupul social devine „valoare națională” la fel de siguranța națională, la fel ca ordinea publică, la fel ca „bunele moravuri” ! Ei bine, parlamentarii noștri ce au făcut ? Au dormit sau sunt din același „grup social” cu Dragnea, grup pe care îl pot denumi ca fiind acultural ?

Am senzația că asistăm de fapt la o glumă de proastă factură.

Spune Dragnea: - d) Defaimare sociala - fapta sau afirmatia prin care o persoana este pusa in situatie de inferioritate pe temeiul apartenentei sale la un anumit grup social.

Spune DEX:

DEFĂIMÁ, defăimez, vb. I. Tranz. 1. A vorbi de rău pe cineva sau a vorbi rău despre ceva; a ponegri, a calomnia. ♦ Refl. (Rar) A se face de râs, a se compromite. 2. (Înv.) A disprețui, a subaprecia; a umili, a înjosi. – Din lat. *diffamiare.

DEFĂIMÁRE, defăimări, s. f. Acțiunea de a defăima și rezultatul ei; bârfire, ponegrire, calomniere. ♦ (Înv.) Dispreț, desconsiderare; umilire, batjocură. – V. defăima.

O observație, suplimentară, se cuvine a face. Dragnea introduce ipoteza juridică a „situației de inferioritate”.

INFERIORITÁTE, inferiorități, s. f. Faptul de a fi inferior; stare a ceea ce este inferior; slăbiciune, scădere, dezavantaj (în comparație cu altceva). [Pr.: -ri-o-] – Din fr. infériorité.

Este obligatoriu să ne raportăm la celelalte definiții ale lui Dragnea. La „toleranță”, la „grup social”, la „valorile intrinseci ale omului” etc. Practic, orice afirmație despre slăbiciunea unui partid sau despre slăbiciunile unui om, orice afirmație care neagă unui grup social anumite valori pe care acel grup le reclamă este considerată, prin lege, ilegală !

În art. 8 alin. (4) referitor la „Forma de redactare a actelor normative”, din Legea nr. 24/2000 republicată privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative spune așa:

„(4) Textul legislativ trebuie să fie formulat clar, fluent şi inteligibil, fără dificultăţi sintactice şi pasaje obscure sau echivoce. Nu se folosesc termeni cu încărcătură afectivă. Forma şi estetica exprimării nu trebuie să prejudicieze stilul juridic, precizia şi claritatea dispoziţiilor”.

Acest proiect de lege suferă cumplit la capitolul inteligibil, la obscuritate, la echivoc, la termeni cu încărcătură afectivă - practic, este o lege afectivă !

AFECTÍV, -Ă, afectivi, -e, adj. Care aparține afectivității, privitor la sentimente; emotiv. ♦ Care denotă afecțiune; sentimental, sensibil. – Din fr. affectif, lat. affectivus.

Am bolduit, mai sus, „casă de toleranță”. Un sens al cuvântului „toleranță” legat de cuvântul „casă”. Ei bine, Senatul României a aprobat acest proiect de lege. Nu știu ce este la Camera deputaților, acum când scriu. Cel puțin Senatul face dovada că este „o casă de toleranță”, un loc în care se face prostituție, unde limba română este violată în grup, unde legile fundamentale sunt luate peste picior.

Nu mă voi supune acestei legi dacă va fi votată. În mod sigur. Nu pot !

Prin acest articol, prin folosirea cuvintelor din DEX, prin ce am spus dau dovadă de lipsă de toleranță față de autorul legii, față de parlamentarii care au aprobat-o. Sunt pasibil de pedeapsă și după legile actuale, dacă există vinovăție din partea mea ! Avem legi în vigoare despre care, probabil, Liviu Dragnea și susținătorii lui nu au aflat.

Un avocat după chipul și asemănarea clientului !

Agerpres (aici).

Avocatul lui Gabriel Oprea cere senatorilor juriști restituirea dosarului la DNA.

Scrisoarea avocatului, realizată ca o „întâmpinare”, are multe, tare multe păcate. Concluzia generală la care am ajuns este că omul se bagă acolo unde nu îl duce mintea sau, hai, accept, Oprea dictează ce și cum - se pare că are acest obicei -, iar avocatul îi face pe plac contra cost. Una din două deși, ca să fiu iarăși drept, pot exista nuanțe la care nu m-am gândit. Dar astea nu pot fi acceptate ca scuze pentru „prostie”. Dacă este încă „un tertip avocățesc”, atunci nu mă împiedică nimic să consider că avocatul respectiv este la fel de ticălos ca Gabriel Oprea.

Sesizarea Senatului cu privire la o cercetare penală în care este implicat un senator are drept scop îndeplinirea unui act procedural stabilit imperativ de lege. Act procedural obligatoriu. Începerea urmăririi penale asupra unui senator pentru fapte săvârșite în calitate de ministru este condiționată de cererea Senatului adresată Parchetului General. Dacă Senatul nu dă această cerere, procurorii nu pot începe urmărirea penală in personam. Experiențe cu Senatul avem. Dar și cu Camera Deputaților. Șova, Ponta, Vosganian, alți parlamentari de pe la UDMR etc.

Senatorii iau la cunoștință despre faptele pentru care colegul lor este în atenția procurorilor și urmează a fi parte într-un dosar penal. Senatorii, indiferent de comisia din care fac parte, se pronunță doar asupra actului pe care urmează să îl facă ca urmare a unui vot: sunt sau nu sunt de acord cu începerea urmăririi penale. Nu au absolut nici o competență cu privire la aplicarea legii procedural penale. Votul lor poate fi interpretat după cum vrea fiecare, dintre cei care iau la cunoștință. Nu există o limită. Votul lor poate fi o respingere absolută a sesizării procurorilor (ceea ce înseamnă că senatorii sunt de aceeași teapă cu învinuitul, niște infractori pur și simplu, cel mai adesea), poate fi o amânare a acțiunii procurorilor pentru anumite considerente politice (ceea ce înseamnă că nu doresc să piardă niște voturi, de exemplu, sau nu au finalizat o altă acțiune politică în curs de desfășurare - tot o ticăloșie, motivată însă politic) fie să ceară procurorilor începerea urmăririi penale (urmărire penală care are, la rându-i, mai multe posibile urmări, în funcție de raportul de cauzalitate dintre fapta învinuitului și actele infracționale constatate și probate. Urmărirea penală in personam nu poate începe dacă nu există făptuitor, identificat sau prezumat).

Ei bine, aici avem o cerere ciudată: avocatul lui Oprea arată că „procurorii care au instrumentat dosarul nu aveau competența să facă cercetări în cauză” astfel că cercetarea în acest caz este lovită de nulitate. Interesant ! O astfel de cerere se poate depune doar în fața judecătorului, acesta fiind singurul îndrituit de lege să judece o nulitate, o competență, o probă.

Știrea nu detaliază motivul sau motivele pentru care niște procurori „nu au competența” să cerceteze o cauză. Bănuiesc „jocul”, dar mai știu că procurorul își verifică competența și dacă va constata, pe timpul urmăririi penale in rem, că faptele cercetate sunt de competența procurorilor de la altă instituție a Ministerului Public sau sunt de competența procurorilor de la o unitate de parchet de pe lângă o instanță superioară, își vor declina competența, motivat, și vor înainta dosarul la unitatea de parchet competentă. Chiar dacă orgoliul unui procuror ar obstrucționa această procedură, instanța de judecată va judeca excepția ridicată de apărător și va dispune trimiterea dosarului la instanța competentă care va dispune revederea dosarului și a probelor de către procurorii competenți de pe lângă acea instanță. Înțeleg de aici că Oprea vrea să oprească, prin mijloace ticăloase, începerea urmăririi penale în ce îl privește.

A doua cerere, total aiurea, la fel ca prima, se referă la restituirea dosarului către procurori. Băi, nene ! Ce faci tu aici ?

Dacă stau să mă gândesc puțin, numai puțin, cât un vârf de ac, Gabriel Oprea, prin avocat, cere colegilor senatori să se substituie organelor abilitate de lege și să judece în locul lor. Oprea cere Senatului să se constituie în instanță de judecată ! Nici mai mult, nici mai puțin.

Acum, după ce ne-a venit raportul pe Justiție al CE (MCV-ul), putem trece la următoarele acte parlamentare de obstrucționare a Justiției fără grijă. Cu Oprea ar fi prima obstrucționare a Justiției pe anul 2016. Ce naiba !

Per total, Oprea are un avocat după chipul și asemănarea sa. Un ticălos.

Un buget care mulțumește pe ici, pe colo, prin părțile esențiale.

Bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale de stat au fost votate.

Fiecare partid și-a expus punctele de vedere. Unii pro, cu unele rețineri, unii contra. Rațiunile ? Puțin cam absente. Bine, în afara celor politicianiste.

Dacian Cioloș a punctat poziția Guvernului și a reamintit cum a fost construit actualul buget. Iau de la Mediafax (aici), la Agerpres (aici) sunt promovate ideile lui Tăriceanu, în special (?!).

Guvernul a comunicat filosofia, pe scurt, a construcției bugetului de stat (aici). Nu avea cum să împace toate „viziunile” politice.

Așa a ajuns „înțeleptul” Tăriceanu să considere că acest buget este anapoda, este prost, este „varză cu carne”. Mă deranjează afirmația lui. Este un mare dobitoc. Varza cu carne este chiar foarte bună, este hrănitoare, este îndestulătoare. Dacă un buget ar fi construit având la bază principiile după care ne hrănim, principiile după care „construim” o mâncare - gătim mâncarea -, principii în general sănătoase, principii evoluate în timp, principii care asigură nu doar supraviețuirea ci și sănătatea organismului, evoluția pozitivă a organismului, atunci ar fi foarte bine. Prostul până nu'i fudul, parcă nu e prost destul !

În fine, trebuie să avem în vedere faptul că un Guvern poate lucra doar pe ce construiește el, având la îndemână toate datele. Intervențiile parlamentarilor pe o lege a bugetului deformează nu doar proiecția Guvernului, a celor responsabili de executarea unei politici aprobată anterior în Parlament, modifică astfel și programul cu care Guvernul a fost investit. De aici iese, cum este și normal, un fel de talmeș-balmeș cu Parlamentul în postura de „harabamburist șef”.

Dacian Cioloș a arătat, anterior, că au identificat o „stare a națiunii” și că și-au făcut programul de guvernare și mai apoi bugetul pe care se va sprijini având în vedere starea în care națiunea se află. De aceea fondurile alocate diferitelor domenii de activitate și ministerelor responsabile au ținut cont de capacitatea acestora de absorbție, de proiectele aflate în derulare, în special de proiectele care au potențial de dezvoltare a respectivelor domenii. Este evident că Cioloș și ai lui au găsit și proiecte gândite aiurea (bănuiesc că au fost inițiative politicianiste pornite de la parlamentari !) care nu  au mai fost introduse la finanțare pentru că nu aveau o finalitate care să sprijine dezvoltarea ci erau un fel de „aruncat banii pe apa sâmbetei pentru plăcerea de a cheltui”. În plus, Cioloș și ai lui au identificat o direcție politică pentru fiecare domeniu de activitate și de aceea au prevăzut cheltuieli care să sprijine îndrumarea respectivelor domenii către acea direcție.

Peste toate, Cioloș și ai lui au accentuat faptul că au asumat, conștient, legile emise de Parlament privind banii publici (Mediafax):

„Acest guvern a decis să respecte cadrul legal adoptat de Parlament în anul 2015 şi a inclus prevederi importante de relaxarea fiscală şi creşterea salarială a personalului bugetar. Acestea au fost luate ca atare din perspectiva impactului asupra construcţiei bugetare pentru anul 2016 şi, aşa cum am spus, Guvernul le-a asumat în cunoştinţă de cauză. Prevederile menţionate mai sus nu sunt decloc de neglijat şi asta e important să subliniem, acestea totalizând un impact bugetar de circa 20 de miliarde de lei, ţinând cont de faptul că veniturile scad cu ceva mai bine de 10 miliarde de lei, în timp ce cheltuielile cresc cu mai mult de 9 miliarde de lei”, a declarat premierul Dacian Cioloş, adăugând că acestea „nu se pot compensa” cu creşterea economică, care este esitimată la 4% din PIB pentru 2016 şi care acoperă circa 9 miliarde lei.

Potrivit prim-ministrului, soluţia a fost „dificil de agreat într-un interval extrem de scurt”, dar a fost posibilă prin mărirea deficitului bugetar la 2,95% ca derogare temporară de la obiectivul asumat şi prin relocarea unor sume de la ordonatorii de credite.

Premierul a mai spus că educaţia, sănătatea, transporturile şi investiţiile reprezintă priorităţi de care a ţinut cont la elaborarea proiectului.

Pe scurt, mai sus sunt motivații suficiente pentru a înțelege despre ce este vorba. Pe lângă un deficit „la limita dezastrului” generat de „elanul parlamentarilor” de a ieși în evidență la poporul care îi va vota, în Parlament, pe timpul dezbaterii bugetului, mulți parlamentari au dorit, cu disperare, să mai „bage” niște cuie, să mai strâmbe ceva. Au și ieșit, unii dintre ei, cu declarații „pretențioase”, cu vorbe „dulci” pentru diferiții consumatori de informații, călare pe cai albi, apărători ai neamului și ai legii, tocmai ei, cei care au dus de râpă tot ce s-a putut în această țară. Mai mult, tot în aceste zile și-au votat și „legea pensiilor speciale pentru parlamentari”, un fel de făcătură oribilă, practic un fel de jaf la drumul mare. În loc să își impoziteze veniturile parlamentare pentru a fi luate în calcul la punctul de pensie în viitor și-au adăugat o sumă netă, substanțială (cât o pensie sau peste o pensie a unei persoane cu școală multă și vechime completă), la viitoarea pensie, chiar dacă are doar un mandat de parlamentar și chiar dacă are doar un an întreg în această calitate ! Este jaf curat, este o lege de o nesimțire crasă. Acum zbiară că Cioloș nu a prevăzut în buget și aceste cheltuieli ! Nu este tupeu, tupeul este mai degrabă un fel de curaj în urma unei încrederi deosebite în propriile forțe, este obrăznicie, aroganță, comportament deviat.

Guvernul Cioloș este abia acum în fața probei „eficienței” pe care o clamează. Are buget, are program și din ce apare în media, se pregătește să aibă și organizarea necesară derulării programului având la bază bugetul. În toate ministerele au loc „mișcări”. Plăcute pentru unii, neplăcute pentru alții. Pentru ca miniștrii și secretarii de stat să nu adoarmă în fotolii, aburiți de cântecul de sirenă a unora sau altora, Cioloș a dat mai multă putere Secretariatului General al Guvernului. Acesta a devenit un fel de „polițist”, care urmărește punct cu punct tabloul de bord adoptat pentru fiecare acțiune în parte. Cu competența de a a atrage atenția ministerului sau agenției că nu se încadrează în timp sau că lucrarea este bună de folosit ca hârtie igienică. Nu este rău. Chiar de loc.

Următorul subiect de maxim interes va fi reforma administrației publice și legea unitară a salarizării în administrația publică. Este evident că vor fi mișcări de respingere. Nu doar depolitizarea va fi mărul discordiei ci și reorganizarea funcțiilor publice, reorganizarea instituțiilor, scăderea numărului persoanelor din ministere sau agenții determinată de reevaluarea atribuțiilor structurilor din cadrul acestora (unele vor dispare) și a activităților aprobate pe un exercițiu bugetar stabil.

Să vedem cum va fi. Cu speranță. Așa cum am speranța ca o parte dintre parlamentarii de azi să nu mai apară în listele partidelor la următoarele alegeri.