miercuri, 10 februarie 2016

Legea „defăimării” promovată de Dragnea este un atentat la identitatea poporului român, la cultura română.

Am luat proiectul legii (aici) al cărui inițiator este Liviu Dragnea și l-am studiat cu o anumită atenție. Concluzia mea este că proiectul este un atentat la libertatea persoanei, o agresiune de o gravitate deosebită la limba română, desființează „demnitatea” introducând struțo-cămila „demnitate umană”, schimbâ conținutul unor cuvinte din Dicționarul Limbii Române, cuvinte care au rezistat secole. Adaugă, impardonabil, noi termeni cu un conținut total aiurea. Acest proiect de lege este o declarație de război contra culturii, contra identității unei națiuni. Națiunea română. Acceptarea acestei legi de către noi - nu de către parlamentarii noștri sau specialiștii din diferitele agenții cu care am fost procopsiți -, ar fi o recunoaștere a incapacității noastre de a evolua. Mai pe românește spus, am face dovada prostiei.

Legea lui Dragnea începe cu o definire a termenilor folosiți pentru ca astfel să poată fi aplicate sancțiunile. Termeni atât de prost construiți încât modifică, cu intenție, termenii din dicționarul limbii române.

Definiția „Demnitatea umană” are următorul conținut la Dragnea și pot spune și la parlamentarii care i-au dat votul de admitere: valoarea intrinsecă a oricărei ființe umane ce decurge din integritatea sa fizică și psihică și din capacitatea sa de a judeca și de a acționa în cadrul societății, după propriile alegeri, indiferent de diferențele individuale sau de apartenența la un grup social ((art. 1 lit a)).

Definiția este, pentru mine, halucinantă. Să mergem la DEX, acolo unde sunt depozitate cuvintele limbii române și să vedem diferențele, să vedem asocierile pe care Dragnea și indivizii care l-au acompaniat ne obligă să le însușim în vocabular, în gândire, în comportament.

DEMN, -Ă, demni, -e, adj. 1. Vrednic (de...). ♦ Capabil, destoinic. 2. Care impune respect; respectabil; rezervat, sobru. – Din lat. dignus (după lemn < lignum, semn < signum etc.).

DEMNITÁTE, (2) demnități, s. f. 1. Calitatea de a fi demn, atitudine demnă (2); autoritate morală, prestigiu. ♦ Gravitate, măreție. 2. Funcție sau însărcinare înaltă în stat; rang. – Din lat. dignitas, -atis (după demn).

UMÁN, -Ă, umani, -e, adj. 1. Care ține de om sau de omenire, privitor la om sau la omenire, caracteristic omului sau omenirii; omenesc (1). ◊ Geografie umană (sau antropologică) = antropogeografie. 2. (Adesea adverbial) Care are dragoste față de oameni; omenos, blând, bun. – Din lat. humanus.

Ce are sula cu prefectura ? Nu prea are însă aici, în construcția voit inteligentă a inițiatorului și a indivizilor care îl acompaniază, inclusiv parlamentarii care îi votează aberația, are.

Demnitatea este o calitate. A omului ! Nu poți folosi cuvântul „demnitate” la animale, la obiecte. În contra unor speculații cu privire la animale, unde se atribuie acestora unele calități în comparație cu omul, definiția demnității te trimite la definiția cuvântului „demn” care are un conținut cu referire exclusivă la om, la particularitățile comportamentale ale acestuia: vrednic, capabil, destoinic, rezervat, sobru. Am numit și numesc, în continuare, sintagma „demnitate umană” ca fiind o „struțo-cămilă”, mai mult, din conținutul definiției lui Dragnea reiese faptul că individul nu nici nu a citit noțiunile din DEX înainte de a face trista formulare. Definiția lui Dragnea nu are nici o legătură cu particularitățile comportamentale ale omului, nici cu definiția calității de om.

Ce naiba caută „integritatea fizică și psihică”, „capacitatea de a judeca și de a acționa în cadrul societății” în conținutul termenului „demnitate” ? Este foarte adevărat că ele țin de om, de modul lui de manifestare, de drepturi ale omului când ne referim la integritate - însușire de a fi și a rămâne întreg, intact -, inclusiv la capacitatea omului de a fi activ în cadrul societății dar nu are nimic a face cu demnitatea decât în măsura în care toate aceste capacități și calități ale omului se încadrează în conținutul termenului „demn”.

În concluzie, este destul de dură, Dragnea impune, prin acest proiect de lege, negarea limbii române și acceptarea de către noi, ceilalți, ca fiind pozitive oricare dintre acțiunile oamenilor pe motivul că au „dreptul la toleranță”. Bine-bine, ce ne facem cu alte cuvinte din limba română care califică oamenii și din alt punct de vedere, ca urmare a acțiunilor lor și a consecințelor acestora ? De exemplu cuvântul „nedemn” : NEDÉMN, -Ă, nedemni, -e, adj. Care nu este demn, nu este la înălțimea așteptată; nevrednic. – Pref. ne- + demn (după fr. indigne) ! După legea lui Dragnea, folosirea cuvântului sau a elementelor care caracterizează acțiunile oamenilor sau ale grupurilor din care fac parte constituie contravenție. Nu mai poți spune despre Liviu Dragnea că este nedemn, că este o persoană care nu se ridică la înălțimea așteptărilor pe care le ai față de un șef de partid sau un parlamentar, ministru etc. Nu poți spune că este nevrednic. Toate aceste afirmații încalcă definiția toleranței din proiectul de lege al lui Dragnea, ca atare cel care le pronunță sau scrie este pasibil de pedeapsă.

Nu trec la „toleranță” până nu trec puțin și pe la sintagma folosită ca reper de Liviu Dragnea în definirea struțo-cămilei „demnitate umană”. „Valoarea intrinsecă” raportată la integritatea fizică și psihică, la capacitate etc. De noaptea minții !

Preiau termenii din DEX, selectiv, pentru a nu încărca articolul.

VALOÁRE, valori, s. f. I. 1. Proprietate a ceea ce este bun, dezirabil și important; p. restr. lucrul bun, dezirabil, important ca atare (adevărul, binele, frumosul); importanță, însemnătate, preț, merit ... b) (despre oameni) important, merituos; cu autoritate; valoros. ◊ Expr. A scoate (sau a pune) în valoare = a arăta, a demonstra importanța, calitățile esențiale ale unei ființe, ale unui lucru, ale unui fenomen etc.; a scoate în relief, a sublinia.  ♦ (Concr.) Ceea ce este important, valoros, vrednic de apreciere, de stimă (din punct de vedere material, social, moral etc.). ♦ (Concr.) Persoană vrednică de stimă, cu însușiri deosebite.

INTRINSÉC, -Ă, intrinseci, -ce, adj. Care constituie partea lăuntrică, proprie și esențială a unui lucru; care există prin sine însuși (independent de relațiile sale cu alt lucru). – Din fr. intrinsèque, lat. intrinsecus.

Să ... ce să mai spun ! Formularea lui Dragnea este de tot râsul: „valoarea intrinsecă a oricărei ființe umane ... Băi, omule ! Când ai citit ultima oară din DEX ? Din moment ce legi noțiunile „valoare” cu „intrinsec” nu mai vorbești despre ființa umană, nici cum de grup social ! Vorbești despre lucruri ! Cărora tu le atribui „integritate fizică” (mai merge) și „integritate psihică” care nu merge nici dacă ești scriitor ! Auzi la Dragnea: omul are „intrinsec” !

O altă definiție a la Dragnea este din categoria „coșmar intelectual”. Dragnea dă o nouă definiție noțiunii „toleranță”.

Spune Dragnea: „Toleranță - manifestarea unui tratament egal față de orice persoană, indiferent de grupul social din care face parte, precum și respectarea oricărei forme de exprimare a identității de grup, în condițiile în care nu afectează siguranța națională, ordinea publică și bunele moravuri sau alte grupuri sociale”.

Da, sunt de acord, ne transformăm, cu astfel de legi, într-o societate aculturală. Stau și mă întreb cum de au participat oamenii ăștia care fac legile la sărbătoarea limbii române, la sărbătoarea comemorării lui Mihail Eminescu, la sărbătorile care promovează limba noastră cea străbună ?!

DEX este de altă părere, bine, o părere mai veche (în DEX-ul publicat în 1975 pe care îl am eu are aceeași definiție ca DEX-ul din 2009 și în alte dicționare), posibil ca prin legea lui Dragnea să asistăm la „corectarea” DEX-ului ca nefiind actual, fiind depășit, fiind inadecvat societății românești în viziunea „legiuitorului Dragnea”.

TOLERÁNȚĂ, toleranțe, s. f. 1. Faptul de a tolera; îngăduință, indulgență. ♦ Casă de toleranță = stabiliment în care se practică prostituția; bordel.

ÎNGĂDUÍNȚĂ s. f. 1. Încuviințare, permisiune, voie; indulgență, toleranță, îngăduială, îngăduire. ♦ Înțelegere, bunăvoință reciprocă. 2. (Fam., rar) Păsuire, răgaz. – Îngădui + suf. -ință.

Dragnea iar face o „limbă română” din „așchii” de cuvinte. Adaugă, politicianist, sintagma „tratament egal”. Ca să fiu sincer, „traducerea” lui Dragnea este ciudată. O îngăduință, o indulgență „egală” față de orice persoană sau grup social. Să iau doar această ipoteză la analizat. Practic, nu mai am voie să fac o diferență între colegii mei din PNL și membrii PSD. După Dragnea, sunt obligat să le acord tuturor „tratament egal”. Nu mai am voie să fac o diferență între confesiuni. Nu mai am voie să fac diferențe între grupuri sociale. Să îmi fie cu pardon, vorba aia, dar grup social este și grupul infracțional, grup social sunt pușcăriașii, grup social sunt și anarhiștii ... după Dragnea eu, cetățeanul „X”, nu mai am voie să am o atitudine critică față de nimeni. Trebuie să accept totul pentru că altfel sunt pasibil de sancțiune pecuniară severă (mult mai mare decât veniturile lunare ale majorității covârșitoare a populației, undeva în jur de 98% !).

Introducerea formulării „sau alte grupuri sociale” la finalul definiției, în continuarea „siguranței naționale, ordinii publice sau bunelor moravuri” este o noutate constituțională. Grupul social devine „valoare națională” la fel de siguranța națională, la fel ca ordinea publică, la fel ca „bunele moravuri” ! Ei bine, parlamentarii noștri ce au făcut ? Au dormit sau sunt din același „grup social” cu Dragnea, grup pe care îl pot denumi ca fiind acultural ?

Am senzația că asistăm de fapt la o glumă de proastă factură.

Spune Dragnea: - d) Defaimare sociala - fapta sau afirmatia prin care o persoana este pusa in situatie de inferioritate pe temeiul apartenentei sale la un anumit grup social.

Spune DEX:

DEFĂIMÁ, defăimez, vb. I. Tranz. 1. A vorbi de rău pe cineva sau a vorbi rău despre ceva; a ponegri, a calomnia. ♦ Refl. (Rar) A se face de râs, a se compromite. 2. (Înv.) A disprețui, a subaprecia; a umili, a înjosi. – Din lat. *diffamiare.

DEFĂIMÁRE, defăimări, s. f. Acțiunea de a defăima și rezultatul ei; bârfire, ponegrire, calomniere. ♦ (Înv.) Dispreț, desconsiderare; umilire, batjocură. – V. defăima.

O observație, suplimentară, se cuvine a face. Dragnea introduce ipoteza juridică a „situației de inferioritate”.

INFERIORITÁTE, inferiorități, s. f. Faptul de a fi inferior; stare a ceea ce este inferior; slăbiciune, scădere, dezavantaj (în comparație cu altceva). [Pr.: -ri-o-] – Din fr. infériorité.

Este obligatoriu să ne raportăm la celelalte definiții ale lui Dragnea. La „toleranță”, la „grup social”, la „valorile intrinseci ale omului” etc. Practic, orice afirmație despre slăbiciunea unui partid sau despre slăbiciunile unui om, orice afirmație care neagă unui grup social anumite valori pe care acel grup le reclamă este considerată, prin lege, ilegală !

În art. 8 alin. (4) referitor la „Forma de redactare a actelor normative”, din Legea nr. 24/2000 republicată privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative spune așa:

(4) Textul legislativ trebuie să fie formulat clar, fluent şi inteligibil, fără dificultăţi sintactice şi pasaje obscure sau echivoce. Nu se folosesc termeni cu încărcătură afectivă. Forma şi estetica exprimării nu trebuie să prejudicieze stilul juridic, precizia şi claritatea dispoziţiilor”.

Acest proiect de lege suferă cumplit la capitolul inteligibil, la obscuritate, la echivoc, la termeni cu încărcătură afectivă - practic, este o lege afectivă !

AFECTÍV, -Ă, afectivi, -e, adj. Care aparține afectivității, privitor la sentimente; emotiv. ♦ Care denotă afecțiune; sentimental, sensibil. – Din fr. affectif, lat. affectivus.

Am bolduit, mai sus, „casă de toleranță”. Un sens al cuvântului „toleranță” legat de cuvântul „casă”. Ei bine, Senatul României a aprobat acest proiect de lege. Nu știu ce este la Camera deputaților, acum când scriu. Cel puțin Senatul face dovada că este „o casă de toleranță”, un loc în care se face prostituție, unde limba română este violată în grup, unde legile fundamentale sunt luate peste picior.

Nu mă voi supune acestei legi dacă va fi votată. În mod sigur. Nu pot !

Prin acest articol, prin folosirea cuvintelor din DEX, prin ce am spus dau dovadă de lipsă de toleranță față de autorul legii, față de parlamentarii care au aprobat-o. Sunt pasibil de pedeapsă și după legile actuale, dacă există vinovăție din partea mea ! Avem legi în vigoare despre care, probabil, Liviu Dragnea și susținătorii lui nu au aflat.

Niciun comentariu: