Coșmarul Viorica Dăncilă la Bruxelles. Acum vrea să combată Holocaustul și să îmbogățească limba

Viorica Dăncilă la ceremonia dedicată Zilei Internaționale de Comemorare
a Victimelor Holocaustului, Bruxelles

”În luna martie 2019, vom organiza un eveniment care-și propune să contribuie la sprijinirea combaterii negaționalismului și a Holocaustului, prin reuniunea la București a reprezentanților celor mai relevante muzee guvernamentale din Europa și nu numai, în domeniul istoriei Holocaustului.”

Coșmarul continuă. Viorica Dăncilă ... este un coșmar exportat de coaliția PSD-ALDE-UDMR pe marile scene politice ale lumii.

Acum își propune să combată Holocaustul în Europa, prin acțiuni în România! Pentru a fi și mai „teribilă”, a inventat un nou cuvânt pentru limba română: „negaționalismul”!

Bine, putem încerca să o înțelegem. Punerea întrebărilor și căutarea răspunsurilor ajută la menținerea activității creierului. Chiar și atunci când ne aplecăm asupra absurdului lingvistic.

Ce a gândit „madam”?! Vrea să combată „naționalismul”? Vrea să combată „negaționismul”? Cred că s-a gândit la amândouă și le-a combinat. Și a ieșit capodopera. Păi, de ce nu a continuat cu „negaHolocaustul”?! Măcar să facă o treabă de la cap la coadă.

Sper ca membrii Academiei Române să nu o ia în considerare și din cauza unor interese meschine să ne trezim  cu noi cuvinte adăugate dicționarului român ca urmare a „creațiilor” Vioricăi Dăncilă. Atât mai trebuie să ajungem la situația absurdă să adăugăm la marii noștri înaintași, la cei care au construit limba „cea română” pe Viorica Dăncilă”! 😂😂😂

Ziua Limbii Române, o zi a manifestărilor identitare.

Vernisajul expoziției '31 august Ziua Limbii Române', organizată la Biblioteca Academiei Române; 29 august 2014

Astăzi, 31 august,  ca în fiecare an, sărbătorim Ziua Limbii Române. Este o zi stabilită de către Parlamentul României prin Legea nr. 53/2013.

Voi prelua de site-ul „lege5” textul legii și îl voi pune mai jos. Este o lege scurtă, o declarație politică care a primit caracterul formal prin lege.

Istoria adoptării legii este interesantă. După mine, este logică adoptarea unei astfel de legi în țara în care limba română este nativă doar pentru a sprijini acțiunile culturale legate de limba română în teritoriile în care există vorbitori nativi ai limbii române. În R. Moldova, de exemplu, legea prin care s-a instituit sărbătoarea limbii române, „limba noastră”, are o semnificație deosebită pentru că este o declarație identitară. Este o declarație politică a majorității populației din R. Moldova privind identitatea ei în opoziție cu fostul ocupant rus care a denaturat, prin forță, identitatea culturală a populației de pe teritoriul R. Moldova. În țările vecine, organizațiile românești au stabilit ca ziua de 31 august ca Zi a limbii române și au cerut autorităților de la București, din anul 2011, decretarea Zilei limbii române pentru românii de pretutindeni. Așa a apărut legea de mai jos.

Parlamentul României
Legea nr. 53/2013 privind instituirea Zilei Limbii Române
Text publicat în M.Of. al României.
În vigoare de la 22.03.2013
Art. 1.
(1) Se instituie ziua de 31 august ca Ziua Limbii Române.
(2) Ziua Limbii Române poate fi marcată de către autorităţile şi instituţiile publice, inclusiv de reprezentanţele diplomatice şi institutele culturale ale României, precum şi de către alte instituţii româneşti din străinătate, prin organizarea unor programe şi manifestări cultural-educative, cu caracter evocator sau ştiinţific.
Art. 2.
(1) Guvernul şi autorităţile administraţiei publice centrale şi locale vor lua măsurile necesare pentru ca în această zi drapelul României să fie arborat, în conformitate cu prevederile Legii nr. 75/1994 privind arborarea drapelului României, intonarea imnului naţional şi folosirea sigiliilor cu stema României de către autorităţile şi instituţiile publice.
(2) Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale pot sprijini material sau logistic organizarea şi desfăşurarea manifestărilor prevăzute la art. 1 alin. (2).
(3) Societatea Română de Radiodifuziune şi Societatea Română de Televiziune, în calitate de servicii publice, pot include în programele lor emisiuni culturale ori aspecte de la manifestările dedicate acestei sărbători.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR, PREŞEDINTELE SENATULUI
VIOREL HREBENCIUC                                         GEORGE-CRIN LAURENŢIU                                                                                                      ANTONESCU
Bucureşti, 14 martie 2013.
Nr. 53.

La Agerpres este prezentat un scurt istoric al adoptării legii, Este interesant de citit și mai ales de înțeles de ce a fost nevoie de o astfel de lege. Pentru că am ajuns, ca români, să avem o diasporă diversă. Pe de o parte sunt nativii etnici români care trăiesc în țările vecine, unii sub diferite denumiri - vlahi, valahi, moldoveni etc. -, impuse prin legislația statelor respective care nu vor să recunoască apartenența acestor populații la identitatea românească, pe de altă parte sunt românii care au emigrat în alte țări din diferite motive dar care vor să își păstreze identitatea românească în procesul de adaptare și integrare în modul de viață și cultura populațiilor din țările respective.

Limba română este ca un act de identitate pentru vorbitorii nativi și „o diplomă culturală” pentru nativii de altă limbă. Pentru nativii români, limba română este unul dintre elementele fundamentale ale identității ca persoană aparținând etniei române. Pentru nativii de altă etnie care vorbesc limba română, aceasta este un element fundamental pentru cetățenia română, cetățenie căpătată ca urmare a unei identități geografice - s-au născut în România, trăiesc în România, au bunii și străbunii în pământul românesc. Asemănător, până la un anumit punct, este pentru cei care au imigrat în România din alte zone geografice și au decis să își continue viața în România.

Pentru străinii care au decis să studieze limba română, Ziua Limbii Române este un moment în care își pot îmbogăți nivelul de cunoaștere al limbii prin participarea la evenimentele culturale dedicate limbii române care se desfășoară în țările lor.

Ziua Limbii Române este o sărbătoare a identității române.

Legea „defăimării” promovată de Dragnea este un atentat la identitatea poporului român, la cultura română.

Am luat proiectul legii (aici) al cărui inițiator este Liviu Dragnea și l-am studiat cu o anumită atenție. Concluzia mea este că proiectul este un atentat la libertatea persoanei, o agresiune de o gravitate deosebită la limba română, desființează „demnitatea” introducând struțo-cămila „demnitate umană”, schimbâ conținutul unor cuvinte din Dicționarul Limbii Române, cuvinte care au rezistat secole. Adaugă, impardonabil, noi termeni cu un conținut total aiurea. Acest proiect de lege este o declarație de război contra culturii, contra identității unei națiuni. Națiunea română. Acceptarea acestei legi de către noi - nu de către parlamentarii noștri sau specialiștii din diferitele agenții cu care am fost procopsiți -, ar fi o recunoaștere a incapacității noastre de a evolua. Mai pe românește spus, am face dovada prostiei.

Legea lui Dragnea începe cu o definire a termenilor folosiți pentru ca astfel să poată fi aplicate sancțiunile. Termeni atât de prost construiți încât modifică, cu intenție, termenii din dicționarul limbii române.

Definiția „Demnitatea umană” are următorul conținut la Dragnea și pot spune și la parlamentarii care i-au dat votul de admitere: valoarea intrinsecă a oricărei ființe umane ce decurge din integritatea sa fizică și psihică și din capacitatea sa de a judeca și de a acționa în cadrul societății, după propriile alegeri, indiferent de diferențele individuale sau de apartenența la un grup social ((art. 1 lit a)).

Definiția este, pentru mine, halucinantă. Să mergem la DEX, acolo unde sunt depozitate cuvintele limbii române și să vedem diferențele, să vedem asocierile pe care Dragnea și indivizii care l-au acompaniat ne obligă să le însușim în vocabular, în gândire, în comportament.

DEMN, -Ă, demni, -e, adj. 1. Vrednic (de...). ♦ Capabil, destoinic. 2. Care impune respect; respectabil; rezervat, sobru. – Din lat. dignus (după lemn < lignum, semn < signum etc.).

DEMNITÁTE, (2) demnități, s. f. 1. Calitatea de a fi demn, atitudine demnă (2); autoritate morală, prestigiu. ♦ Gravitate, măreție. 2. Funcție sau însărcinare înaltă în stat; rang. – Din lat. dignitas, -atis (după demn).

UMÁN, -Ă, umani, -e, adj. 1. Care ține de om sau de omenire, privitor la om sau la omenire, caracteristic omului sau omenirii; omenesc (1). ◊ Geografie umană (sau antropologică) = antropogeografie. 2. (Adesea adverbial) Care are dragoste față de oameni; omenos, blând, bun. – Din lat. humanus.

Ce are sula cu prefectura ? Nu prea are însă aici, în construcția voit inteligentă a inițiatorului și a indivizilor care îl acompaniază, inclusiv parlamentarii care îi votează aberația, are.

Demnitatea este o calitate. A omului ! Nu poți folosi cuvântul „demnitate” la animale, la obiecte. În contra unor speculații cu privire la animale, unde se atribuie acestora unele calități în comparație cu omul, definiția demnității te trimite la definiția cuvântului „demn” care are un conținut cu referire exclusivă la om, la particularitățile comportamentale ale acestuia: vrednic, capabil, destoinic, rezervat, sobru. Am numit și numesc, în continuare, sintagma „demnitate umană” ca fiind o „struțo-cămilă”, mai mult, din conținutul definiției lui Dragnea reiese faptul că individul nu nici nu a citit noțiunile din DEX înainte de a face trista formulare. Definiția lui Dragnea nu are nici o legătură cu particularitățile comportamentale ale omului, nici cu definiția calității de om.

Ce naiba caută „integritatea fizică și psihică”, „capacitatea de a judeca și de a acționa în cadrul societății” în conținutul termenului „demnitate” ? Este foarte adevărat că ele țin de om, de modul lui de manifestare, de drepturi ale omului când ne referim la integritate - însușire de a fi și a rămâne întreg, intact -, inclusiv la capacitatea omului de a fi activ în cadrul societății dar nu are nimic a face cu demnitatea decât în măsura în care toate aceste capacități și calități ale omului se încadrează în conținutul termenului „demn”.

În concluzie, este destul de dură, Dragnea impune, prin acest proiect de lege, negarea limbii române și acceptarea de către noi, ceilalți, ca fiind pozitive oricare dintre acțiunile oamenilor pe motivul că au „dreptul la toleranță”. Bine-bine, ce ne facem cu alte cuvinte din limba română care califică oamenii și din alt punct de vedere, ca urmare a acțiunilor lor și a consecințelor acestora ? De exemplu cuvântul „nedemn” : NEDÉMN, -Ă, nedemni, -e, adj. Care nu este demn, nu este la înălțimea așteptată; nevrednic. – Pref. ne- + demn (după fr. indigne) ! După legea lui Dragnea, folosirea cuvântului sau a elementelor care caracterizează acțiunile oamenilor sau ale grupurilor din care fac parte constituie contravenție. Nu mai poți spune despre Liviu Dragnea că este nedemn, că este o persoană care nu se ridică la înălțimea așteptărilor pe care le ai față de un șef de partid sau un parlamentar, ministru etc. Nu poți spune că este nevrednic. Toate aceste afirmații încalcă definiția toleranței din proiectul de lege al lui Dragnea, ca atare cel care le pronunță sau scrie este pasibil de pedeapsă.

Nu trec la „toleranță” până nu trec puțin și pe la sintagma folosită ca reper de Liviu Dragnea în definirea struțo-cămilei „demnitate umană”. „Valoarea intrinsecă” raportată la integritatea fizică și psihică, la capacitate etc. De noaptea minții !

Preiau termenii din DEX, selectiv, pentru a nu încărca articolul.

VALOÁRE, valori, s. f. I. 1. Proprietate a ceea ce este bun, dezirabil și important; p. restr. lucrul bun, dezirabil, important ca atare (adevărul, binele, frumosul); importanță, însemnătate, preț, merit ... b) (despre oameni) important, merituos; cu autoritate; valoros. ◊ Expr. A scoate (sau a pune) în valoare = a arăta, a demonstra importanța, calitățile esențiale ale unei ființe, ale unui lucru, ale unui fenomen etc.; a scoate în relief, a sublinia.  ♦ (Concr.) Ceea ce este important, valoros, vrednic de apreciere, de stimă (din punct de vedere material, social, moral etc.). ♦ (Concr.) Persoană vrednică de stimă, cu însușiri deosebite.

INTRINSÉC, -Ă, intrinseci, -ce, adj. Care constituie partea lăuntrică, proprie și esențială a unui lucru; care există prin sine însuși (independent de relațiile sale cu alt lucru). – Din fr. intrinsèque, lat. intrinsecus.

Să ... ce să mai spun ! Formularea lui Dragnea este de tot râsul: „valoarea intrinsecă a oricărei ființe umane” ... Băi, omule ! Când ai citit ultima oară din DEX ? Din moment ce legi noțiunile „valoare” cu „intrinsec” nu mai vorbești despre ființa umană, nici cum de grup social ! Vorbești despre lucruri ! Cărora tu le atribui „integritate fizică” (mai merge) și „integritate psihică” care nu merge nici dacă ești scriitor ! Auzi la Dragnea: omul are „intrinsec” !

O altă definiție a la Dragnea este din categoria „coșmar intelectual”. Dragnea dă o nouă definiție noțiunii „toleranță”.

Spune Dragnea: „Toleranță - manifestarea unui tratament egal față de orice persoană, indiferent de grupul social din care face parte, precum și respectarea oricărei forme de exprimare a identității de grup, în condițiile în care nu afectează siguranța națională, ordinea publică și bunele moravuri sau alte grupuri sociale”.

Da, sunt de acord, ne transformăm, cu astfel de legi, într-o societate aculturală. Stau și mă întreb cum de au participat oamenii ăștia care fac legile la sărbătoarea limbii române, la sărbătoarea comemorării lui Mihail Eminescu, la sărbătorile care promovează limba noastră cea străbună ?!

DEX este de altă părere, bine, o părere mai veche (în DEX-ul publicat în 1975 pe care îl am eu are aceeași definiție ca DEX-ul din 2009 și în alte dicționare), posibil ca prin legea lui Dragnea să asistăm la „corectarea” DEX-ului ca nefiind actual, fiind depășit, fiind inadecvat societății românești în viziunea „legiuitorului Dragnea”.

TOLERÁNȚĂ, toleranțe, s. f. 1. Faptul de a tolera; îngăduință, indulgență. ♦ Casă de toleranță = stabiliment în care se practică prostituția; bordel.

ÎNGĂDUÍNȚĂ s. f. 1. Încuviințare, permisiune, voie; indulgență, toleranță, îngăduială, îngăduire. ♦ Înțelegere, bunăvoință reciprocă. 2. (Fam., rar) Păsuire, răgaz. – Îngădui + suf. -ință.

Dragnea iar face o „limbă română” din „așchii” de cuvinte. Adaugă, politicianist, sintagma „tratament egal”. Ca să fiu sincer, „traducerea” lui Dragnea este ciudată. O îngăduință, o indulgență „egală” față de orice persoană sau grup social. Să iau doar această ipoteză la analizat. Practic, nu mai am voie să fac o diferență între colegii mei din PNL și membrii PSD. După Dragnea, sunt obligat să le acord tuturor „tratament egal”. Nu mai am voie să fac o diferență între confesiuni. Nu mai am voie să fac diferențe între grupuri sociale. Să îmi fie cu pardon, vorba aia, dar grup social este și grupul infracțional, grup social sunt pușcăriașii, grup social sunt și anarhiștii ... după Dragnea eu, cetățeanul „X”, nu mai am voie să am o atitudine critică față de nimeni. Trebuie să accept totul pentru că altfel sunt pasibil de sancțiune pecuniară severă (mult mai mare decât veniturile lunare ale majorității covârșitoare a populației, undeva în jur de 98% !).

Introducerea formulării „sau alte grupuri sociale” la finalul definiției, în continuarea „siguranței naționale, ordinii publice sau bunelor moravuri” este o noutate constituțională. Grupul social devine „valoare națională” la fel de siguranța națională, la fel ca ordinea publică, la fel ca „bunele moravuri” ! Ei bine, parlamentarii noștri ce au făcut ? Au dormit sau sunt din același „grup social” cu Dragnea, grup pe care îl pot denumi ca fiind acultural ?

Am senzația că asistăm de fapt la o glumă de proastă factură.

Spune Dragnea: - d) Defaimare sociala - fapta sau afirmatia prin care o persoana este pusa in situatie de inferioritate pe temeiul apartenentei sale la un anumit grup social.

Spune DEX:

DEFĂIMÁ, defăimez, vb. I. Tranz. 1. A vorbi de rău pe cineva sau a vorbi rău despre ceva; a ponegri, a calomnia. ♦ Refl. (Rar) A se face de râs, a se compromite. 2. (Înv.) A disprețui, a subaprecia; a umili, a înjosi. – Din lat. *diffamiare.

DEFĂIMÁRE, defăimări, s. f. Acțiunea de a defăima și rezultatul ei; bârfire, ponegrire, calomniere. ♦ (Înv.) Dispreț, desconsiderare; umilire, batjocură. – V. defăima.

O observație, suplimentară, se cuvine a face. Dragnea introduce ipoteza juridică a „situației de inferioritate”.

INFERIORITÁTE, inferiorități, s. f. Faptul de a fi inferior; stare a ceea ce este inferior; slăbiciune, scădere, dezavantaj (în comparație cu altceva). [Pr.: -ri-o-] – Din fr. infériorité.

Este obligatoriu să ne raportăm la celelalte definiții ale lui Dragnea. La „toleranță”, la „grup social”, la „valorile intrinseci ale omului” etc. Practic, orice afirmație despre slăbiciunea unui partid sau despre slăbiciunile unui om, orice afirmație care neagă unui grup social anumite valori pe care acel grup le reclamă este considerată, prin lege, ilegală !

În art. 8 alin. (4) referitor la „Forma de redactare a actelor normative”, din Legea nr. 24/2000 republicată privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative spune așa:

„(4) Textul legislativ trebuie să fie formulat clar, fluent şi inteligibil, fără dificultăţi sintactice şi pasaje obscure sau echivoce. Nu se folosesc termeni cu încărcătură afectivă. Forma şi estetica exprimării nu trebuie să prejudicieze stilul juridic, precizia şi claritatea dispoziţiilor”.

Acest proiect de lege suferă cumplit la capitolul inteligibil, la obscuritate, la echivoc, la termeni cu încărcătură afectivă - practic, este o lege afectivă !

AFECTÍV, -Ă, afectivi, -e, adj. Care aparține afectivității, privitor la sentimente; emotiv. ♦ Care denotă afecțiune; sentimental, sensibil. – Din fr. affectif, lat. affectivus.

Am bolduit, mai sus, „casă de toleranță”. Un sens al cuvântului „toleranță” legat de cuvântul „casă”. Ei bine, Senatul României a aprobat acest proiect de lege. Nu știu ce este la Camera deputaților, acum când scriu. Cel puțin Senatul face dovada că este „o casă de toleranță”, un loc în care se face prostituție, unde limba română este violată în grup, unde legile fundamentale sunt luate peste picior.

Nu mă voi supune acestei legi dacă va fi votată. În mod sigur. Nu pot !

Prin acest articol, prin folosirea cuvintelor din DEX, prin ce am spus dau dovadă de lipsă de toleranță față de autorul legii, față de parlamentarii care au aprobat-o. Sunt pasibil de pedeapsă și după legile actuale, dacă există vinovăție din partea mea ! Avem legi în vigoare despre care, probabil, Liviu Dragnea și susținătorii lui nu au aflat.

Oficial. În R. Moldova se vorbește limba română. Unele consecințe.

De ieri, 5 decembrie 2013, R. Moldova a revenit la propria Declarație de Independență din 1991 prin decizia Curții Constituționale.

Preiau de la ziarul „Timpul” textul de mai jos:

„Concluziile Curţii
Audiind argumentele părţilor şi examinând materialele dosarului, Curtea a reţinut că Declaraţia de Independenţă consacră crearea noului stat independent Republica Moldova şi stabileşte temeliile, principiile şi valorile fundamentale ale organizării statale a Republicii Moldova.

Curtea a reţinut că Declaraţia de Independenţă, fiind parte integrantă a Preambulului Constituţiei, are valoare de text constituţional şi face corp comun cu Constituţia, fiind textul constituţional primar şi imuabil al blocului de constituţionalitate.

Curtea a statuat că Declaraţia de Independenţă constituie fundamentul juridic şi politic al Constituţiei, astfel încât nici o prevedere a acesteia din urmă nu poate depăşi cadrul Declaraţiei de Independenţă.

Prin urmare, orice control de constituţionalitate sau interpretare urmează a avea în vedere nu doar textul Constituţiei, ci şi principiile constituţionale enunţate în Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova.

Astfel, Curtea a conchis că, în cazul existenţei unor divergenţe între textul Declaraţiei de Independenţă şi textul Constituţiei, textul constituţional primar al Declaraţiei de Independenţă prevalează.

Hotărârea Curţii.

Pornind de la argumentele invocate mai sus, Curtea Constituţională a hotărât că, în sensul Preambulului Constituţiei, Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova face corp comun cu Constituţia, fiind textul constituţional primar şi imuabil al blocului de constituţionalitate. De asemenea, Curtea a statuat că, în cazul existenţei unor divergenţe între textul Declaraţiei de Independenţă şi textul Constituţiei, textul constituţional primar al Declaraţiei de Independenţă prevalează. Hotărârea este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova”.

Curtea Constituțională din R. Moldova a luat această decizie, care este istorică, ca urmare a investirii ei cu o cerere de a se interpreta prioritatea Declarației din Independență față de Constituția republicii, în special cu privire la limba de stat, de către deputatul liberalilor reformatori din Parlamentul R. Moldova, deputatul Ana Guțu și de către facțiunea PL.

Academia de Științe a R Moldova și Președintele R. Moldova, Nicolae Timofti au avut poziții favorabile soluționării în sensul declarării limbii române ca limbă oficială a R. Moldova.

Decizia Curții Constituționale a R. Moldova are consecințe majore. Pune capăt campaniei furibunde a comuniștilor și rusofonilor de a continua să despartă, artificial, poporul român.

Aflat la sediul Academiei de Științe al R. Moldova, Crin Antonescu a făcut afirmații care au conturat o viziune mult mai largă al actului decizional al Curții Constituționale moldovene. Practic, despre importanța istorică a acestei decizii vom vorbi și în zilele următoare pentru că decizia are valoare de adevăr istoric care răstoarnă deciziile politice de zeci și sute de ani ale „vecinului” de la răsărit.

"E o decizie pe care pot să o numesc istorică, o decizie extraordinar de importantă, pe care Curtea Constituţională a Republicii Moldova a luat-o astăzi şi care nu doar statuează termenul oficial de limbă română pentru ceea ce este – aşa cum noi ştim de atâta vreme – limba pe care o vorbim şi în România şi pe care o vorbesc românii şi în Republica Moldova, dar care întemeiază această decizie pe considerarea declaraţiei de independenţă din 1991, drept document constitutiv şi prioritar al Constituţiei şi corpului de documente constituţionale ale Republicii Moldova"

Antonescu a mai susţinut că semnificaţia deciziei Curţii Constituţionale are "repercusiuni favorabile pentru cauza românilor şi din alte părţi, din Ucraina de exemplu, nu doar din Republica Moldova". (Timpul).

Reacția deputatului comunist din Parlamentul R. Moldova, Mark Tkaciuk este semnificativă. Recunoașterea priorității Declarației de Independență a R. Moldova în raport cu Constituția R. Moldova este considerată de acest comunist ca „un pericol la statalitatea” republicii ba, mai mult, „ ... că decizia CC este o dovadă a faptului că membrii Curții Constutiționale care dețin cetățenie română au dovedit că ”Populația Basarabiei, Bucovinei de Nord și a Ținutului Herța au fost ocupată cu forța în 28 iunie 1940”. (Timpul).

Imediat, azi, au apărut reacțiile de la Moscova. Ziarul „Timpul”: „Vicepremierul Federației Ruse, Dmitri Rogozin, vede ca o amenințare pentru integritatea Republicii Moldova "egalarea de către Curtea Constituțională a limbii moldovenești cu cea română".

Printre consecințele cele mai importante ale acestei decizii se vor regăsi lucrările tehnice ale Guvernului și Parlamentului R. Moldova de corectare a întregii legislații - atât acte normative de nivel superior cât și actele normative de nivel inferior sau subsecvente - pentru înlocuirea termenului „moldovenesc” cu termenul „român” atunci când este vorba despre limbă, introducerea oficială a conceptului potrivit căruia cetățeanul R. Moldova este etnic român - cu consecințe directe asupra identității naționale și culturale a rezidenților din alte state care, potrivit politicilor Rusiei și Ucrainei erau calificați din punct de vedere etnic în valahi, moldoveni și români -, documentele oficiale ale R. Moldova ce urmează a se încheia cu alte state și cu UE vor cuprinde sintagma „încheiată în limba română și ...”, astfel că pe plan internațional limba oficială a R. Moldova va fi recunoscută ca fiind limba română. Vor dispare toate manualele „de limbă moldovenească”.

Teama cea mare a comuniștilor din R. Moldova și a susținătorilor lor din Rusia și Ucraina este că istoria are acum o decizie politică puternică pentru a fi corectată. Da, „tovarășilor”, această declarație a Curții Constituționale moldovene afirmă și nu doar confirmă, că Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța au fost ocupate cu forța în 28 iunie 1940. Faptul că R. Moldova nu mai susține propaganda rusească în această materie are consecințe și asupra românilor botezați în fel și chip rezidenți în Ucraina, le arată că sunt sub ocupație străină, că ei sunt români și nu altceva, că au dreptul la identitatea lor reală nu la una inventată de cotropitorul rus alături de cel ucrainean.

Consecințele acestea dar și altele care nu au mai încăput aici se vor exprima în comportamentul politicienilor din Rusia, Ucraina și aliatele lor. Pe de altă parte, statele membre ale Uniunii Europene favorabile minciunilor moscovite vor trebui să facă corecturi în propriile documente, secrete sau nu. R. Moldova este stat românesc, domnilor ! Este un adevăr nu doar istoric, este contemporan, este recunoscut de la Președintele R. Moldova - Nicolae Timofti, ca răspuns la solicitarea Curții Constituționale -, până la membrii Curții Constituționale care au statuat în acest sens. Este un adevăr recunoscut de majoritatea cetățenilor R. Moldova.

Această decizie vine și obligă România să recunoască faptul că aceste consecințe sunt obligatorii pentru politica internă și externă a României. „Frații noștri de peste Prut” nu mai este o exprimare folclorică, este un adevăr istoric. Este un adevăr recunoscut, oficial, de statul moldovean prin reprezentanții săi. România este obligată azi, în interiorul Uniunii Europene, beneficiind de comportamentul UE în situații similare să ceară și să impună ca în relațiile României cu statul român numit R. Moldova să fie instituite reguli privilegiate, fără însă a scuti R. Moldova de obligațiile ce și le asumă pentru parcurgerea pașilor către aderarea deplină la UE. Iar viitorul aderării este azi mai sigur ca oricând. UE va trebui să își reorganizeze planurile și programele privind aderarea R. Moldova având acum o realitate geopolitică și nu o „ficțiune” politică. Recunoașterea de către R. Moldova a adevărului că este „stat român”, o apropie mai mult de UE.

Sunt sigur că Moscova și Kievul nu agrează această situație. R. Moldova le-a scăpat din mână. Trebuie să recunosc faptul că această decizie va da multe bătăi de cap diplomațiilor continentale. Și UE și Rusia cu aliații săi au ajuns, că au dorit sau nu, la un capăt de linie. Sunt curios să văd reacțiile vecinilor noștri. Pentru că vecinii noștri au lucrat, constrânși de „adevărul politic”, cu „moldoveni” aflați sub influență rusă și ucraineană. Acum trebuie să lucreze cu „români”, pentru că limba lor este română.

Sunt foarte multe consecințe care produc schimbări majore. Iar cele istorice vor fi aprig disputate.