marți, 30 septembrie 2014

Din discursul lui Iohannis la lansarea proiectului de țară.

Discursul îmi place (aici).

Îmi place că începe ferm, în sensul renunțării la obiceiurile proaste. Avem astfel de obiceiuri, de care va trebui să ne lipsim dacă vrem să facem ceva.

Mi-aș dori ca în această campanie să începem să dărâmăm mituri, să deconstruim prejudecăți care ne-au ținut pe loc și să vedem dincolo de ele.

Nu noi ca persoane, ci noi, românii, ca popor, ca societate, ca națiune de cetățeni.

Nu întâmplător mi-am intitulat viziunea și proiectul prezidențial România lucrului bine făcut.

România lucrului bine făcut începe exact cu abandonarea a două asemenea mituri, a două idei păguboase și deloc adevărate:

aceea că în „România nu se poate, că la noi e altfel.

și aceea că „merge și așa”, „ne-om descurca noi cumva.” 

Din păcate, pe ultima dintre ele am auzit-o chiar de la cel care conduce Guvernul României.

Eu cred că ceea ce ni se potrivește este tocmai filosofia lucrului bine făcut. Vine din trecutul nostru, din ceea ce am construit ca națiune de-a lungul timpului.

Există părți din moștenirea noastră istorică și culturală care sunt expresia „lucrului bine făcut” și cu care ne mândrim. Le știți, pe unele dintre ele le-ați putut vedea și aici”.

Acesta este începutul.

Am și acum amintiri idioate ale mitului că în „România nu se poate, că la noi este altfel”. Când doream, alături de colegii cu care lucram, să facem un salt către viitor, aveam mereu și mereu parte de acest mit. Nu se poate, la noi este altfel. La noi oamenii sunt needucați. La noi nu sunt resurse. La noi nu este obiceiul. La noi nu avem tradiție. Degeaba veneam cu exemple, degeaba căutam, împreună cu colegii, să arătăm că s-au obținut rezultate, în alte domenii în care alții au avut curajul să facă ceva deosebit, degeaba. Cei din jurul nostru, unii dintre decidenți, se împotriveau. Când ajungeam mai sus (minister) găseam alți opozanți. Dacă treceam de minister, dădeam peste cei de la finanțe care aveau „măsura” lor. Argumentul forte folosit de ei era „lipsa banilor”. O lipsă care era contrazisă de alocările ulterioare a banilor către tot felul de aiureli. Nimic pentru funcționarea sistemului. În fine, când reușeam, cum-necum, să trecem și de cei cu banii, aveam alte coșmaruri. Planificarea anuală a resurselor ocolea, de la cei care s-au opus, problematica nouă. Degeaba o băgam noi în planurile anuale. La finanțare ajungea la urmă. Dacă mai rămâne ceva, dacă vor fi aduși la buget mai mulți bani, dacă va fi de actualitate etc.

Cu act normativ în mână nu puteam face nimic.

În România se poate !

Mitul că nu se poate ne-a nenorocit, ne-a ținut în loc. Din cauza acestuia avem un învățământ viciat. Din cauza acestui mit avem funcționari publici comozi, aroganți, superficiali, lipsiți de pregătire, fricoși. Din cauza acestui mit avem PSD-ul actual. Din cauza acestui mit avem sărăcie și subdezvoltare. Din cauza acestui mit avem multă, foarte multă lipsă de performanță.

Temele din discursul lui Iohannis sunt condiționate de renunțarea la aceste mituri blestemate. Învățământul, sănătatea, sistemul de pensii, economia, agricultura, ordinea publică, Justiția, apărarea, administrația publică ... toate pot deveni performante dacă avem curajul să renunțăm la miturile idioate promovate, nici nu se putea altfel, de Ponta și PSD. Lor le convin aceste mituri. Le permite să trateze cu maximă superficialitate totul. Construcția legislației, actul de guvernare, relațiile cu alte state și angajamentele internaționale în sistemele din care România face parte.

Tot discursul este bun, eu însă am accentuat ce am considerat că este începutul. Eliminând miturile, eliminăm din gândire obstacolul. Bariera psihologică a neputinței trebuie eliminată.

luni, 29 septembrie 2014

Declarația lui Iohannis la Adevărul care a inflamat pe unii. Degeaba. Puțină judecată nu strică.

Voi fi de partea lui Iohannis. Anunț de la început.

Klaus Iohannis a dat un interviu la Adevărul (aici). Totul este bine până la minutul 19.00, unde la întrebarea moderatorului cu privire la poziția lui asupra existenței ofițerilor acoperiți ai serviciilor în presă și politică, Iohannis a răspuns așa:

Da, eu cred că face parte din activitatea serviciilor și nu cred că este vreo problemă!

Eu, personal, cred că în servicii avem profesionişti foarte buni, dar nu trebuie să le spunem noi cum să-şi facă treaba”.

Întâi, pe facebook, nemulțumiții, au arătat că sunt oripilați ! Apoi, am ajuns la GSP unde am văzut cât de oripilat este Tolontan. Cum o laudă el pe Elena Udrea că este pe o poziție „nuanțată” față de Iohannis. Se pot purta discuți și sigur se vor purta.

La întrebarea moderatorului, care a vrut să vadă dacă Iohannis consideră că este normal ca serviciile de informații să introducă ofițeri acoperiți în presă și în mediul politic (nu poate fi altfel), răspunsul a fost în limitele legii. Să ne înțelegem bine. În limitele legii.

Tolontan a tratat noțiunea de presă sub aspectul editorial. Eu pot veni, în sprijinul lui Klaus Iohannis, să o tratez sub aspectul organizațional. Este vorba despre trusturile media, despre redacțiile unor ziare, despre posturi Tv, despre publicații electronice etc. În fond este vorba despre organizațiile care crează și oferă servicii de presă.

Dacă ne referim la organizațiile care oferă servicii de presă, atunci răspunsul este foarte corect. Sunt medii care prezintă interes atât pentru Serviciul Român de Informații cât și pentru serviciul de informații al MAI. Ba chiar și pentru Serviciul de Informații Externe, la o adică.

De curând, de când cu agresiunea europeană a Rusiei, unii jurnaliști români au publicat articole prin care au promovat interesele expansive ale Moscovei ! Indivizii erau în slujba unui serviciu de informații străin ? Da, sau ba ?! Ce trebuia să facă SRI ? Să doarmă în bocanci ? Cum îi putea cunoaște și cum le putea supraveghea activitatea fără a le pune „codițe” ?

Să fie clar. Serviciile de informații au obligația, așa le cerem noi (nu Tolontane ?! - aici), să prevină și să intervină înainte de producerea riscurilor pentru siguranța națională. Dacă SRI sau serviciile de informații pentru combaterea infracțiunilor economice și sociale ale MAI nu „au voie”, că așa spun jurnaliștii, să ajungă la presă sau la politicieni, atunci o zonă de mare risc va rămâne nesupravegheată informativ astfel că jurnaliștii și politicienii „protejați” au posibilitatea să comită toate actele de trădare de țară sau de terorism pe care legea le sancționează.

Sunt de acord că un serviciu de informații nu trebuie, nu are voie să intervină în politica editorială, nu are voie să cenzureze publicațiile sau produsele media, nu au voie să introducă ofițeri acoperiți pentru astfel de operațiuni. Ar fi poliție politică. Dar a exclude media și politicul din zona de interes și acțiune a serviciilor de informații este o mare tâmpenie.

Recomand celor cu prea multă adrenalină cauzată de ranchiună să se calmeze. Iohannis are perfectă dreptate.

O declarație perversă. La prima vedere, ar fi în regulă. De fapt, nu este.

Iau declarația lui Asztalos Csaba de la Agerpres (aici).

La prima vedere, este o declarație care dorește să promoveze binele. Dacă stai și meditezi asupra ei, declarația nu mai este în regulă.

Ce face președintele CNCD ? Induce ideea că România are o problemă de fond pe linia respectării drepturilor omului și a discriminării !

Vine și cu exemple. Discursul de ură promovat în media, discursul de ură practicat de unii politicieni, inclusiv de candidați la președinție, utilizarea (în sens peiorativ) a unor probleme de religie și de etnie, modul cum tratează media (în special televiziunile) proiectul de lege privind autonomia ținutului secuiesc, modul cum reacționează media și cum se reacționează în media asupra unor situații și stări care privesc minoritatea rromă.

Asztalos Csaba critică faptul că în discursul candidaților la președinție, că în campania acestora, nu sunt teme care privesc respectarea drepturilor omului și combaterea discriminării.

Ei bine, mie mi se pare că omul este pervers. Nu cred că este o persoană de bună credință.

Tot ce a pomenit el ca exemple sunt ca urmare a comportamentului indivizilor și nu ca urmare a unei politici la nivel național. Organismul pe care îl conduce are tocmai acest rol. Să distingă din comportamentul cotidian al tuturor cetățenilor acele acte și fapte prin care se ajunge la discriminare. Nu pomenirea actelor de discriminare și luarea unor poziții față de ele sunt criticabile, sunt criticabile actele de discriminare în esența lor ca încălcări de la lege. Pentru că avem o Constituție și avem legi care sancționează discriminarea de orice fel. Mai mult, ca organism specializat, CNCD emite decizii cu caracter opozabil erga omnes cu privire la calificarea unui act, individual, ce poate fi calificat ca discriminatoriu sau ca încălcare a unui drept al omului, document ce poate fi folosit în fața unei instanțe de judecată ca mijloc de probă.

Din moment ce din punct de vedere constituțional, din punct de vedere legal, din punct de vedere instituțional (CNCD) România are toate instrumentele pentru a combate încălcarea drepturilor omului și discriminarea, a duce în discursul politic al candidaților la președinția României astfel de teme înseamnă a recunoaște că România are o problemă ! Ceea ce este cu totul și cu totul fals.

La o primă vedere, discursul oficialului CNCD poate fi luat de bun. La o privire la mai atentă, este un discurs de discreditare a României. Un candidat la președinție care are la dispoziție, ca viitor Președinte, toate instrumentele necesare pentru a activa eficient în domeniu, nu poate avea ca temă de campanie încălcarea drepturilor omului și discriminarea concetățenilor săi decât dacă este un populist grețos.

Conaționalul meu, etnic maghiar, Asztalos Csaba, profită de ocazia campaniei prezidențialelor pentru a îmbrăca în vorbe „frumoase” tema falsă a discriminării, pentru a introduce în discursul public al candidaților problema „independenței ținutului secuiesc”. Este incorect pentru un oficial al statului român. Pentru acest discurs ar trebui să își dea demisia. El nu trebuie să se implice în campania electorală ca politician. Trebuie să o observe, trebuie să intervină și să arate unde și cum au fost încălcate legile țării în domeniul de care răspunde.

Nu am văzut la CNCD poziții în care să fie sancționate abuzurile împotriva minoritarilor români ale oficialilor maghiari din comunitățile din Harghita și Covasna. Nu am văzut la CNCD o poziție care să sancționeze izolaționismul promovat de UDMR și alte formațiuni maghiare în relațiile comunităților maghiare cu restul comunităților române, nu am văzut la CNCD o poziție față de pretențiile formațiunilor politice maghiare de a se interzice mișcarea liberă a persoanelor de etnie română în zonele declarate cu emfază „ținut secuiesc”. Nu am văzut o poziție la CNCD de sancționare a cazurilor de împiedicare a românilor de a achiziționa terenuri în așa zisul ținut secuiesc sau desfășura afaceri în zonă. Nu am văzut pentru că politicienii români au „convenit”, pentru ochii lumii, să pună în fruntea acestei instituții un etnic maghiar. Să îi laude „vestul”. De ce nu etnic albanez, grec, slovac, sârb, rus, ucrainean, rrom etc. ?!

Individul ar trebui să își dea demisia. Clar.

duminică, 28 septembrie 2014

La mitingul ACL. Lume lângă lume. O susținere de masă.

Este imaginea luată de o dronă. Au fost trei.

Am fost împreună cu soția. Ne-am postat în spate, undeva înspre dreapta. Nu vedeam scena, vedeam în schimb, destul de bine, ecranele.

M-am salutat cu unele persoane, m-am uitat cu atenție la altele, am cântărit „situația”.

Partidele au fost pe grupări, pe organizații. PNL și PDL au dorit să se evidențieze, să iasă în evidență în mod distinct. Pe lângă materialele de promovare cu ACL au fost aduse și materialele de promovare proprii. Cu PNL și PDL. Nu am considerat că este o problemă din moment ce scopul este comun.

M-am uitat și la oameni, în mod direct. Erau diferențe de stil, evidente. Indiferent de unde veneau ei.

Erau mulți tineri. Am văzut pe facebook că au participat și organizații ale elevilor liberali, cum era un anunț al elevilor din Mehedinți. Am văzut și mulți seniori. Probabil din organizațiile locale ale PNL și PDL (încerc să cred că în toate organizațiile mai mari sunt și organizații ale seniorilor, fie PNL, fie PDL). Fiind cu soția nu mi-am căutat colegii din organizația PNL Sector 3. Bănuiesc că erau undeva mai în față.

Am văzut la Tv, la B1, că încercau să „evidențieze” unele aspecte ale mitingului. Reporterii lor au pus accentul pe „calitatea” alegătorilor ACL. După enunțul moderatoarei că PNL și PDL ar cam avea pretenția că adună oamenii emancipați, imaginile reporterilor B1 erau orientate către niște oameni simpli, unii abia coborâți din autobuze, flămânzi, bucuroși că pot mânca ceva, că pot bea o cafea. Tot lor li s-au adresat întrebările cu privire la Iohannis. Cine este Iohannis ? Ce a făcut el în Sibiu ? Nu au fost mulțumiți cu prezentarea generală, că este primarul orașului, că Sibiul este o localitate de succes. Au cerut oamenilor simpli să le spună ce anume a făcut Iohannis în Sibiu, care i-au fost programele pentru care este atât de lăudat. Normal că oamenii nu aveau de unde să știe ce a făcut Iohannis în Sibiu, probabil că nu știu nici reporterii B1Tv sau cei ai altor posturi cu acoperire națională. Probabil că nu știu nici mulți dintre sibieni. A fost o tentativă evidentă de discreditare a mitingului.

Am văzut apoi la Realitatea Tv cum Gușă a făcut harcea-parcea din discursul lui Iohannis lăudând în schimb discursul lui Băsescu de la Congresul PNȚ-CD și prestația Elenei Udrea.

În piață, oamenii au venit să îl vadă pe candidatul pe care îl vor vota. Chiar dacă au mers cu autocarul ore întregi. Am toată stima pentru ei. Pentru acei oameni simpli am o mare prețuire. Vor vorbi, acasă, cu vocea lor. Vor vorbi preluând discursul care le-a fost mai la îndemână. Pentru că au fost tipuri diferite de discurs. Pentru toate gusturile. Cine a gândit prezentarea discursurilor a fost inteligent. În jurul meu au fost reacții diferite, funcție de cine vorbea pe scenă. Bloggerița de la Iași a avut publicul ei, Orban a avut publicul lui, Petrache pe al lui, Predoiu la fel. Blaga a încins spiritele în rândul pedeliștilor. Oamenii fremătau și aplaudau frenetic.

Cei din jurul meu apreciau diferitele forme ale discursurilor. Unii erau mai tineri (chiar foarte tineri) alții mai în vârstă. Aprecierile comune au fost la îndemnul vorbitorilor la unitate, ordine, seriozitate (mai ales cei în vârstă), fără a neglija criticile aduse lui Ponta și PSD. Poate că am o concluzie greșită însă am impresia că acuzele aduse lui Ponta și PSD au fost doar „condimentele” unei manifestări, oamenii considerând că acestea sunt atât de reale încât nu se merită a fie reținute ca „învățăminte”. După discursul lui Iohannis, expresia folosită a fost aceea că „așa trebuie să facem”. Cumva, discursurile lui Predoiu, Blaga și Iohannis au fost complementare. Mi-au lăsat această impresie și cred că nu sunt singurul. Blaga organizatorul cu obiectivul precis stabilit al câștigării alegerilor, Predoiu guvernantul viitorului, Iohannis strategul, coordonatorul, controlorul. Pentru că în discursul lui Iohannis a fost evidentă intenția de a coordona viitorul către un scop comun. Sloganul de campanie, „România lucrului bine făcut”, va rămâne ca obiectiv strategic al unui mandat de președinte și a unei guvernări PNL (după ce Tribunalul va valida unificarea celor două partide). Oamenii din jurul meu asta au reținut. Părerea mea.

Iohannis a supărat iar. A vorbit iar ca Iohannis. Nu s-a suprapus peste ideile antevorbitorilor. A avut un discurs simplu, pentru toți cei prezenți în piață. Pentru toate categoriile de oameni. Și pentru erudiți și pentru oamenii simpli. Mai ales pentru oamenii simplu. A făcut foarte bine. Erudiții nu știu să vorbească oamenilor simpli. Erudiții au tendința să „pozeze”. Îmbracă mesajul simplu în cuvinte pompoase, prețioase, îl personalizează de parcă el, eruditul, ar fi cel care a inventat roata.

Dacă participanții la miting, în special oamenii mai simpli, au reținut mesajul lui Iohannis, ACL va avea mii de promotori în țară. Aceștia vor vorbi în mediile lor simplu, pe înțeles, ferm convinși că „lucrul bine făcut” este dorit și apreciat de toți cei cărora se adresează. Deocamdată este suficient. Erudiții în schimb, vor trebui să desfacă această linie strategică națională în proiecte și programe specifice fiecărui domeniu de activitate al unei bune guvernări.

Eu sunt mulțumit de miting. Nu a diferit de alte mitinguri. ACL trebuie să cucerească masele largi, cât mai largi, chiar dacă „prețioșii” din partidele componente strâmbă din nas când le miroase a „om simplu”, neelevat. Majoritatea votanților sunt oameni simpli. Ei au nevoie de garanții nu de idei complicate. Acest miting a fost orientat către simplitate, către garanția unui viitor sigur alături de Iohannis și ACL. Este o orientare bună. Sper să se meargă pe ea în toată campania. Există mari șanse ca votanții PSD, cei bazinul electoral al PSD, să schimbe orientarea. ACL are posibilitatea să atragă votanți ai PSD prin simplitate și siguranță. ACL are șansa să câștige alegerile dacă nu se complică inutil, dacă nu pleacă urechea la îndemnurile perverse ale presei care își dorește scandalul politic.

Văzând reacțiile televiziunilor după miting, constat că ACL nu va fi susținut. Singurele televiziuni care au prezentat evenimentul fără „șopârle” au fost TVR și ProTv. În rest, bășcălie.

vineri, 26 septembrie 2014

Să-i moară capra, să moară și el. Asta este esența legii ANI și a tuturor legilor care stabilesc incompatibilitățile și conflictele de interese.

Mi-am exprimat de mai multe ori nemulțumirea față de legea ANI, cea cu incompatibilitățile. Pentru că în aplicarea ei se constată excesul, atât în partea de reglementare cât mai ales în cea de constatare a unor posibile stări de incompatibilitate ori conflict de interese.

O primă constatare, personală, privește excesul de reglementare.

Existența unei incompatibilități duce, automat, la aplicarea unei sancțiuni administrative ce privează subiectul de drepturi constituționale fundamentale. Dreptul de a alege și de a fi ales. Dreptul de a ocupa o funcție publică. Legea nr. 144/2007 și Legea nr. 176/2010 care o completează și o modifică pe prima, nu distinge între actul săvârșit cu intenția de a comite o infracțiune (legată indubitabil de corupție) și o neînțelegere sau aplicare eronată a legii. Ele lucrează cu sancțiuni radicale. Nu există o corecție a stării de incompatibilitate sau a conflictului de interese. Nu există partea normală a măsurii. Ieșirea din incompatibilitate și soluționarea conflictului de interese prin acțiunea proprie a subiectului cercetării ANI ca urmare a constatării acestora. Nu. Se vine, abrupt, cu sancțiunea lipsirii de drepturi. Toată Secțiunea a 3-a a Legii 176/2010 este construită în scopul conflictului între subiectul cercetării și ANI. Conflict care se rezolvă doar pe calea judecătorească, în cazul în care subiectul ferm convins că are dreptate cere anularea raportului ANI la instanța de contencios administrativ.

Recunosc că scriu acest articol de blog stimulat de recursul ANI la hotărârea Curții de Apel Alba care a desființat raportul ANI în cauza privind incompatibilitatea lui Klaus Iohannis. ANI a atacat hotărârea instanței. Avem deja o judecată. Recursul fiind o cale extraordinară de atac, apelul la el trebuie fundamentat pe un motiv excepțional prevăzut de lege. Iar legea, în cauză Noul Cod de procedură civilă, are 8 motive la care se poate apela pentru un recurs.

ART. 488
Motivele de casare
(1) Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate:
1. când instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale;
2. dacă hotărârea a fost pronunţată de alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a
procesului sau de un alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluţionarea cauzei ori a cărui
compunere a fost schimbată, cu încălcarea legii;
3. când hotărârea a fost dată cu încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, invocată în
condiţiile legii;
4. când instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti;
5. când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage
sancţiunea nulităţii;
6. când hotărârea nu cuprinde motivele pe ca
numai motive străine de natura cauzei;
7. când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat;
8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material”.

Am subliniat ultimul motiv de nelegalitate a unei hotărâri judecătorești ce poate fi atacată cu recurs. Am citit și alte „păreri” cu privire la acest recurs al ANI și am înțeles că motivarea ANI stă în ultimul motiv.

ANI reclamă că instanța de la Alba Iulia a încălcat sau a aplicat greșit normele de drept material, adică prevederile legii nr. 161/2003 actualizată privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției și, din ce am reținut eu, cei de la Alba nu au reținut o soluție a Curții de Apel Constanța care a dat dreptate ANI într-un alt proces cu un incompatibil local.

Este un fir subțire al înțelegerii legii. Legea nr. 161/2010 are o prevedere la art. 87 alin. (1) lit f) cu o incompatibilitate pentru primar :

f) funcția de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăților comerciale de interes local sau de reprezentant al statului în adunarea generală a unei societăți comerciale de interes național”;

ANI consideră că instanța de la Alba ar fi trebuit să asimileze calitatea de „interes regional” cu cea de „interes local”. Regia autonomă din Sibiu care are în AG primarii din localitățile pe care le deservește ar trebui, după ANI, să fie calificată ca fiind de interes local pentru fiecare primar care își reprezintă localitatea în AG. ANI a motivat că nu există nici o diferență semnificativă între cele două „interese” și că riscurile pentru care legea a stabilit incompatibilitățile pentru primari sunt posibile și la nivel regional. Practic, ANI îi cere ICCJ să adauge la lege. Asta în condițiile în care sistemul nostru de drept este unul pozitiv, în sensul că legea stabilește faptele și nu interpretarea judecătorului. În altă formulare, dacă legea nu o prevede, o faptă nu există.

Noi avem însă experiența CCR dar și a unor instanțe de judecată care au dat noi interpretări legilor, după cum au fost unele interese politice. Interpretări care au dat noi sensuri unor cuvinte, peste ceea ce dicționarul român a stabilit. De aceea eu am o oarecare reținere cu privire la admiterea sau nu a recursului ANI de către ICCJ.

Sper totuși că ICCJ va face diferența între dorințele ANI și realitatea legii. Interesul local este interes local iar interesul regional este interes regional. Dacă în cazul interesului local se poate considera că un primar sau viceprimar poate impune în AG un interes privat, în cazul intersului regional sunt mult prea mulți subiecți interesați pentru buna funcționare a RA ca să fie permisă favorizarea unor interese locale. Eu sper ca ICCJ să judece corect o situație ca aceasta.

Eu nu sunt de acord cu reglementarea de mai sus. Sunt de acord ca acel primar care a comis abuzuri să fie sancționat însă nu sunt de acord cu starea de incompatibilitate. Astfel de reglementări îmi amintesc de măsuri luate pe timpul comunismului. Chiar o să pomenesc o întâmplare care se poate asemăna cumva cu ce reglementări tâmpite sunt acum.

Un soldat aflat în misiune ca patrulă călare a pierdut un încărcător cu muniție de război pentru că port-încărcătorul s-a rupt (la cusături). Măsura luată de șefime a fost aceea de oprire a misiunilor călare. Nu de cea de reparare a port-încărcătoarelor. Cam așa sunt și multe măsuri prevăzute în actele normative actuale.

joi, 25 septembrie 2014

Rusia, al doilea pericol pentru securitatea mondială

Iau informația de la Agerpres (aici).

Enumerarea lui Obama pune pe primul loc virusul „Ebola” care afectează din ce în ce mai mulți oameni și pune probleme întregii umanități, omenirea fiind incapabilă, azi, să îl oprească prin măsuri administrative și de natură medicală. Omenirea întreagă este în pericol, nu doar statele afectate direct din Africa.

Pe locul II, Obama pune Rusia, datorită comportamentului său agresiv în Europa, comportament de națiune mare care oprimă națiunile mici, care își stabilește, cum vrea ea, limitele teritoriale, astfel că securitatea statelor europene este în mare pericol.

Pe locul III, Obama pune SIL, teroriștii islamici din Siria și Irak.

Lavrov s-a scandalizat.

Ei bine, toate aceste „nominalizări” sunt corecte, până la un punct. Cum-necum, lupta împotriva virusului Ebola adună toate forțele umanității astfel că se vor găsi, până la urmă, soluții pentru stoparea pandemiei. Tot cu eforturi internaționale se vor soluționa o parte din problemele statelor afectate. Se vor trage învățămintele necesare și se vor lua măsuri pentru prevenirea, în viitor, a altor accidente de această natură.

Terorismul islamic este o problemă. Așa numitul Stat Islamic din Siria și Irak a reușit, după comiterea multor crime abominabile să să unească mai multe state de pe glob împotriva lui. Nu doar statele europene, ci și statele arabe s-au alăturat forțelor internaționale hotărâte să distrugă acest focar de infecție socială. Așa-numitul Stat Islamic are însă și „apărători”. Iranul se arată „îngrijorat” de agresiunea internațională asupra SI. Grupările teroriste arabe s-au aliniat SI. Va fi o luptă grea, o luptă cu multe victime, așa cum a fost și până acum. Totuși, sunt speranțe. Siria a aprobat intervențiile militare aeriene pe teritoriul său și cere să se intervină și cu trupe terestre. Irakul, alt stat afectat, și-a revenit, cât de cât, armata s-a restructurat și a început să opună rezistență forțelor teroriste iar kurzii din Irak au reușit să dea lovituri dure teroriștilor. Pentru că este o zonă cu conflicte religioase permanente, pentru că exportul terorismului în afara zonei poate fi controlat, cât de cât, problema va găsi o rezolvare în timp.

Cu Rusia problema nu mai este așa simplă. Rusia a început, cu ani în urmă, să își pregătească terenul pentru o agresiune armată împotriva Europei dacă aceasta nu se lasă cucerită prin mijloace pașnice. Rusia se grăbește. Nu ea, nu poporul rus. Politicienii de la Kremlin se grăbesc. Putin și camarila. Vor ca în timpul vieții lor să obțină pentru Federația Rusă supremația politică și economică asupra Europei. Pe undeva au calculat ei bine. Europa este doar o mare piață comună, nelegată încă, o piață în care concurența între societățile comerciale este puternic afectată de intervenționismul de stat. Statele europene concurează între ele, nu conlucrează. Rusia și-a băgat „coada” în sistemul energetic al statelor europene, în industria grea, în sistemele bancare, în turism etc. Rusia a căutat, cu disperare și în parte a reușit, să facă Europa dependentă de relațiile cu ea. Din acest motiv avem azi grave neconcordanțe în poziționarea față de Rusia. Din acest motiv avem azi poziționări clare în favoarea Rusiei din partea unor state europene, cum ar fi Ungaria.

Dacă pericolul Ebola sau terorismul islamic mai pot fi contracarate, cu pierderi, cu Rusia problema este mult mai gravă. Au apărut amenințări din partea Rusiei cu folosirea arsenalului nuclear, cu îmbogățirea și modernizarea lui. În timp ce noi, în România, încă ne mai ținem de tratatul privind reducerea armatelor și a armamentelor ofensive, Rusia a denunțat respectivul tratat în mod unilateral. Statele europene nu au reacționat. Politicile publice ale statelor europene nu au fost în pas cu politicile Rusiei privind înarmarea. O mare, mare greșeală de politică internă. Suntem firavi în fața unui stat agresor care s-a întărit. O altă mare greșeală în politica europeană a fost aceea că dezvoltarea economică, piața comună nu au fost însoțite, cum ar fi fost normal, de politici de apărare comune și de securitate. Supravegherea frontierelor și securitatea oferită de controlul persoanelor și mărfurilor la frontierele comune nu acoperă toate nevoile de securitate ale statelor europene. Din acest motiv suntem acum ca un șvaițer. Au apărut găurile. Ungaria, Cehia, Serbia, Bulgaria, Slovacia, Italia, Spania etc. Ce încredere poți avea în Ungaria care refuză să aplice sancțiunile împotriva Rusiei stabilite la nivelul UE ? Ce încredere poți avea în celelalte state care fac același lucru ? Ce încredere poți avea în ele chiar dacă sunt membre, ca și noi, ale NATO ?! Nu poți avea încredere. Iar Rusia știe asta. Nu este mare lucru ca în cazul în care Rusia va exporta mai mult război înspre Europa aceste state să treacă de partea Rusiei refuzând să participe la efortul comun, sub umbrela NATO, de apărare (potrivit celebrului art. 5 al tratatului !). Nu este mare lucru. Ba, mai mult, istoria ne spune că unii vecini își mișcau trupele spre frontierele noastre în același timp cu amenințările și trupele Rusiei !

Eu înclin să pun Rusia pe primul loc la pericolele pentru securitatea mondială. Are capacitatea și, se pare, dorința de a provoca un război și a-l duce în Europa. Nu doar în Europa. Are capacitatea de a provoca al III-lea război mondial. Vrea să dicteze statelor vecine cu ea. Vrea să ajungă iar la gurile Dunării și să impună României statutul de teritoriu tampon, teritoriu în care să se ducă luptele între ea, Rusia, și alte state NATO. Normal, România nu ar avea voie să aibă o armată (cel mult una de paradă), nu ar avea voie să se înarmeze, nu ar avea voie să aibă o industrie modernă și performantă pentru a nu avea capacitatea ca la nevoie să își creeze propriul armament modern, capabil să se opună tehnicii de luptă rusești.

miercuri, 24 septembrie 2014

Turcescu „locotenent-colonel sub acoperire” ?! Iar circ de slabă calitate.

A făcut o mărturisire pe blog. Și spovedanie, spune el. A fost pusă o imagine cu livretul militar de ofițer în rezervă. Au fost puse niște bilețele care să confirme că a primit niște bani. A mers la B1 Tv unde a recunoscut, prin spovedanie, cu multă mistică exaltată, că a fost „locotenent-colonel sub acoperire”. Reacțiile sunt de tot râsul. În special a celor i-au fost colegi. Dar și a altora.

Delirium tremens total. Unii, cei de la B1Tv și Evenimentul Zilei vor să îl scoată „erou”, un „erou” modern, un erou al luptei împotriva confiscării presei de către mogulii opoziției din anii guvernărilor Băsescu-Boc. Alții, cum este colegul lui de post Tv Radu Banciu, îl fac de rahat: „Era un om lipsit de caracter din toate punctele de vedere. De ce să ne ascundem? Ar trebui să ne bucurăm. Când un om este prins, el însuși recunoscând? Sigur că o luase un pic razna, părea dus spre o hipnoză aseară (duminică seară - nr.), asta pentru că fusese pur și simplu buimăcit probabil de revelațiile care existau la adresa lui și care l-ar fi condamnat. Eu spun că astăzi, dacă el nu se supunea acestui deal cu care a fost șantajat, astăzi era la pușcărie”. În toată presa există reacții. Cele mai multe sunt de condamnare.

Dacă leg declarația lui Banciu cu cea a lui Ponta iese un „iepuraș” la iveală. A fost prins Turcescu cu ceva meschin, ceva legat de acte de corupție pe timpul cât a fost la conducerea unor posturi radio și Tv ?! Este cineva sau sunt mai multe persoane care au decis să îi fluture pe la nas probele și să îl amenințe cu trimiterea în judecată ? Nu de alta, dar în delirul „spovedaniei” de la B1Tv individul tot îi dădea cu judecata divină și judecata unei instanțe competente (pământene, de data asta) să îl judece. Pentru faptul că a „turnat” diferitelor organe de informații sau la Cotroceni pe colegii din redacțiile prin care a umblat sau că a creat emisiuni radio și Tv după scenarii și cu teme stabilite politic sau în alt mod nu îl judecă nici o instanță. Îl judecă colegii. Frecție la un picior de lemn. Judecata în fața unei instanțe judecătorești se face pentru altceva. Trebuie să fie o cauză penală cu probe indubitabile, recunoscute de el care să îl sperie în halul în care l-a speriat. Și da, există probabil și o condiție care a favorizat spaima lui Turcescu. Cei care l-au „speriat” îi sunt „adversari”. Fie din presă, fie politici. Aici cred că exagerez. De fapt, presa este mai mult politică, el este băsist, este membru sau fost membru al PDL și acum al PMP așa că putem vorbi despre adversari politici. Nu trebuie să uit faptul că de Turcescu se leagă, cum-necum, și o afirmație a lui Băsescu care acuza, cu ceva timp în urmă pe cei din Justiție (în special procurorii) că au luat decizii în dosare sub influența unui cunoscut om de presă. O fi vrut Băsescu să lovească în procurorii care i-au arestat fratele sau care au deschis anumite acțiuni penale fără ca el, Băsescu, să fie de acord însă a dat și în omul care i-a fost credincios și care a deformat realitatea în folosul lui după cum i s-a dictat de la Cotroceni. Cea mai oribilă făcătură de presă este celebra, de acum, campanie împotriva „loviturii de stat” din 2012. Că tot sunt la acest capitol, înclin să cred că în curând vom afla și cine sunt „jurnaliștii” care au instrumentat cazul Turcescu și au obținut probele incriminatoare. Nu exclud varianta unei investigații de presă a unor jurnaliști temeinic ancorați în zona puterii. Cum ar fi cei de la Antena 3, România Tv, Jurnalul Național etc.

Ca fost ofițer activ (acum în retragere) mă irită și mă amuză, deopotrivă, declarația sau spovedania lui Turcescu. A fost „locotenent-colonel sub acoperire”. Individul este idiot. Sadea. Gradele militare sunt grade profesionale. Ele reflectă o anume cunoaștere, experiență, vechime în muncă și permit alegerea unui militar pentru îndeplinirea unei funcții de comandă sau execuție în cadrul sistemului din care face parte. Funcțiile în sistemul militar și în toate sistemele publice sunt condiționate de un nivel, oarecare, al gradului profesional a celui care ocupă funcția sau urmează să o ocupe. Așa cum sunt gradele profesionale în sistemul de învățământ, în sistemul de sănătate, în cercetare științifică, în oricare altă profesie care se respectă, așa sunt și gradele profesionale în armată sau în sistemul funcționarilor publici cu statut special. Gradul profesional este protejat, prin lege, ca un drept de proprietate. Persoana care a obținut un grad profesional are dreptul să îl poarte chiar și după încetarea activității profesionale. Pe timpul activității într-o instituție sau o societate comercială, gradul profesional este însoțit de o anume valoare, materializată în venitul profesionistului precum și în alte avantaje oferite potrivit legii. După cum s-a exprimat idiotul de Turcescu, înseamnă că putem avea sub acoperire tot felul de grade profesionale. De ce nu ?! Cercetător științific gardul I sub acoperire, conferențiar sub acoperire, judecător de CA sub acoperire, procuror DNA sub acoperire, inginer tehnolog sub acoperire, secretar II la Ambasadă sub acoperire etc.

Pe de altă parte, instituția „ofițerului sub acoperire” este altceva decât a arătat sau a lăsat Turcescu să se înțeleagă. Persoana care îndeplinește o astfel de misiune, pentru că este o misiune și nu un grad profesional, este în mod obligatoriu legată de o instituție publică, fie ca angajat fie în calitate de colaborator apropiat, o instituție din sfera puterii publice. O putere cu atribuții speciale de constatare și prevenire a actelor și faptelor cu caracter infracțional care pot afecta securitatea națională și ordinea publică. Sub acoperire mai sunt spionii, însă ei nu lucrează pe teritoriul statului care le-a dat misiunea decât în cazuri cu totul și cu totul excepționale și numai în legătură cu persoane care au altă cetățenie și care desfășoară activități ostile statului român. În fine, având în vedere aceste considerente, Turcescu nu putea fi „ofițer sub acoperire”. Putea fi doar un turnător. Activitatea lui nu s-a desfășurat în mod conspirat. A fost la vedere. A fost în cadrul profesiei sale, s-a referit la colegii săi, la angajații săi, la persoanele cu care, în calitate de jurnalist, a intrat în contact. Problema nu este acum turnătoria, reprobabilă dacă nu a avut rolul de a proteja statul român în sine, ci faptul că a fost un multiplicator de mesaje care nu aveau nici o legătură cu protecția statului. Mesaje care nu au fost rodul unei activități jurnalistice ci propagandă politică ordinară a unei formațiuni politice (care este de interes privat !). Mai mult, prin declarația lui a lăsat să se înțeleagă că acțiunile lui „jurnalistice”, inclusiv campaniile furibunde împotriva opozanților lui Traian Băsescu au fost, de fapt, acțiuni politice ale unui serviciu de informații ! Din acest motiv apar ca ciupercile după ploaie semne mari de întrebare. Cine este autorul campaniei politice „suspendarea lui Traian Băsescu în 2012 a fost o lovitură de stat” ?! A fost găselnița lui Băsescu și a slugilor lui de la Cotroceni, a fost găselnița PDL sau a fost punctajul unui serviciu de informații  din România ?! Dacă a fost punctajul unui serviciu de informații, atunci treaba nu este gravă, treaba este deosebit de gravă. Înseamnă că un serviciu de informații s-a apucat să facă politică, înseamnă că trăim într-un stat polițienesc. Înseamnă că acțiunile noastre politice în baza Constituției și a legilor în vigoare sunt o joacă de copii din moment ce decizia o ia un serviciu de informații.

Înclin să cred, pentru sănătatea democrației în România, că Turcescu a fost un turnător cretin, un multiplicator de mesaje politice cotroceniste și că nu are nici o legătură cu un serviciu de informații român. Nu este exclus ca un individ oarecare dintr-un serviciu de informații să fi lucrat cu Turcescu, prin depășirea atribuțiilor de serviciu, din exces de zel, dar asta nu înseamnă că serviciu de informații este ceea ce lasă Turcescu să se înțeleagă.

Dacă însă Banciu are dreptate, atunci mă aștept să văd o acțiune la o instanță de judecată unde Turcescu este învinuit pentru acele fapte de corupție ce se ițesc de după perdeaua zvonurilor.

14 candidaturi depuse, 3 admise, contestații respinse de CCR și termen pe 25 la ICCJ pentru ANI/Iohannis

Până acum. Ieri, BEC a dat o declarație de presă prin care a anunțat că au fost admise 3 candidaturi. Victor Viorel Ponta, Klaus Iohannis și Monica Macovei. Până la 28 septembrie, vor emite decizii și pentru ceilalți candidați. Până acum și-au depus candidaturile 14. PRM este în frunte. Vadim și Funar candidează având același bazin electoral. Naiba știe cum a adunat fiecare în parte numărul de semnături !

Meleșcanu a adunat semnăturile „conspirat”. Au venit unii „tineri” din „societatea civilă” care i-au cerut să candideze. Dacă sunt tinerii din SCDM conduși de Dogaru, atunci are dreptate. Sunt mai tineri decât el. Nu știu câți au ajuns la 70 de ani. Meleșcanu are 73.

Contestațiile depuse la CCR împotriva candidaturilor lui Ponta și Macovei au fost respinse. Vor mai fi judecate în regim de urgență toate celelalte candidaturi. Data de 28 septembrie obligă toate instituțiile statului la celeritate. Maximă.

ICCJ, la solicitarea ANI a stabilit termen pe 25 septembrie pentru recursul înaintat de ANI împotriva hotărârii pronunțate de Curtea de Apel Alba în favoarea lui Klaus Iohannis. Probabil se va da o soluție definitivă pentru a fi clară candidatura lui Iohannis. În legea ANI nu există sancțiune pentru cel ales în demnitatea de Președinte al României ! ANI se grăbește sau este grăbită. Un succes al ANI ar lăsa cale liberă Elenei Udrea, Monicăi Macovei sau lui Tăriceanu.

Trebuie să am încredere în cauza lui Iohannis. Am încredere că judecătorii CA Alba au decis corect, după lege. Hotărârea CA Alba a stat la baza deciziei ACL de a candida cu Iohannis. A dat „undă verde”.

De ce ai renunțat la candidatură Crin Antonescu ?! Nu te-ai gândit și la noi, cei care ți-am acordat încrederea deplină, cei care am așteptat și ne-am angajat să câștigi alegerile prezidențiale ?! Bag seama că tu, într-un acces de orgoliu în sensul „lasă că vă învăț eu minte, v-o fac eu”, ai comis un gest care ne costă pe noi. Ne-ai obligat să mergem „pe altă mână”. Vom merge. Ponta nu trebuie să ajungă Președinte al României. Nu putem lăsa PSD să ia toată puterea în statul român, nu ne putem întoarce la „epoca Iliescu”, la „epoca socialismului înfloritor la orașe și sate”. Vom sta cu inima „ghemuită”, ascunsă undeva în corp până când vom afla hotărârea ICCJ. Dacă nu renunțai, acum eram cu inimile deschise, fără „spaime”. Chiar și spaima de a vota pe Monica Macovei sau Elena Udrea în cazul în care Iohannis va primi interdicție. Ai greșit grav, Crin Antonescu. Mi-ai înșelat speranțele.

Mai sunt 4 zile de „ceață”. Sper să treacă cu bine.

duminică, 21 septembrie 2014

Zi încărcată. Eveniment ceaușist la lansarea lui Ponta.

Și-a lansat Victor Ponta candidatura cu mare fast. Ei au gândit un stil europeano-american. A ieșit comunist. Elena Udrea a afirmat că este pe stilul lui Ceaușescu. Ponta, înțelept nevoie mare, a răspuns că Ceaușescu le făcea în sala palatului, nu pe stadion. Să mori tu ?! Pentru că răspunsul dat lui Udrea nu neagă „modelul”, fiind doar o diferență de loc ! Numai că Ponta iar minte. O imagine care circulă pe net îl contrazice. Același stadion însă în epoci diferite.


Așa era pe timpul lui Ceaușescu.











Așa a fost la Ponta.

Cu oameni aduși cu autocarele de prin toată țara. Cu interdicții de circulație în București ca pe timpul „împușcatului”. Cu televiziunea națională care a întrerupt filmul pe care îl difuza pentru a da în direct lansarea urmașului lui Nicolae Ceaușescu. Cu televiziuni comerciale devenite agenții de propagandă comunistoidă conectate deplin la eveniment. Cu indivizi, dintre noi, cei de toate zilele, ajunși agenți ai cultului personalității viitorului „conducător iubit”. Indivizi cu diplome universitare, aprigi iubitori de parale. Dispariția fizică a lăudătorilor ceaușiști a lăsat un mare loc gol. S-a umplut repede cu lăudătorii băsiști, cu cei năstăsiști iar acum cu cei pontiști. Un președinte de Consiliu Județean a scris o odă în onoarea „iubitului conducător”. Are omul o speranță, doar este judecat pentru acte de corupție.

Dacă nu ar exista pericolul revenirii la comunism prin alegerea ca Președinte al României a lui Victor Ponta și aducerea PSD la putere în toate structurile statului, puteam spune că așa arată socialismul înaintea morții. Are rolul ei și imaginea mulțimii adulatoare însă sunt și evenimente produse pe timpul marelui eveniment care îl neagă. Bani „negri” dați participanților pentru a scanda, componența „administrativă” a participanților din județe (funcționarii publici obligați să participe pentru a nu-și pierde locurile de muncă, salariații firmelor comunale și orășenești, salariații firmelor patronilor susținători ai PSD), părăsirea de către participanți a stadionului înaintea discursului în notă falsă a viitorului „conducător iubit” etc.

Evenimentul a fost grotesc prin falsitate. Victor Ponta a dorit, alături de ciracii lui, să repete evenimentul USL de acum 2 ani. Atunci, cei care au participat au fost de bună credință. Marea lor majoritate. Acum, participanții au fost plătiți sau șantajați să vină. Este o diferență de substanță, pornind de la calitatea participanților.

Culmea-culmilor ! Din întâmplare, din cauză de zi de sâmbătă, din cauză de calendar politic, din multe alte cauze, tot ieri, ca să vezi, Ponta și-a sărbătorit cei 42 de ani împliniți care îl fac „compatibil” cu demnitatea de Președinte al României ! Doar din pură întâmplare. Așa s-a nimerit. Să aibă omul la aniversare aproape 70 de mii de invitați (marea majoritate contra cost). Nu îi putea primi acasă sau în alte spații așa că partidul s-a scormonit prin buzunare și a închiriat cel mai mare stadion din România. Pentru că a mai găsit niște bănuți de care nu aveau cunoștință, i-au dat oamenilor care au venit la aniversare așa, să fie toată lumea mulțumită. Grețos !

În timp ce Ponta își „lansa” candidatura, Vadim Tudor „cerea” membrilor PRM să îl investească cu calitatea de candidat, în cadrul unui Congres extraordinar. Vadim Tudor se vrea iepurele lui Ponta ?! De fapt, Ponta se apropie din ce în ce mai mult de stilul Vadim Tudor.

sâmbătă, 20 septembrie 2014

Începe „războiul” sondajelor. PSD are cei mai mulți și mai agresivi „sondori”.

Nu pot uita perioada sfârșitului anului 2012, tot anul 2013 și începutul anului 2014, perioadă în care PSD a excelat în publicarea de sondaje care au urmărit scăderea imaginii lui Crin Antonescu și a PNL pentru a întări imaginea PSD și în special a lui Victor Ponta.

PSD a reînceput campania „sondajelor”. Vom avea, se pare, aproape zilnic câte un „sondor” care va publica rezultatele cercetărilor lui asupra voinței populației. Este evident că „sondorii” PSD vor avea o strategie comună. Lumea va trebui să perceapă imaginea unui Victor Ponta care încet, încet urcă în încrederea românilor. Un Victor Ponta care este patriot și ortodox, care nici nu concepe scoaterea religiei din programa școlară, a unui Victor Ponta care ajută cu finanțare de la guvern comunitățile locale aflate în faliment sau în incapacitate de plată, a unui Victor Ponta care dă autobuze școlare pentru elevi, a unui Victor Ponta care „decide” amânarea unor angajamente asumate cu creditorii externi pentru ca poporul român să nu sufere din cauza creșterii unor prețuri, a unui Victor Ponta care încurajează producția internă și suferă alături de producătorii mici și mijlocii etc. Aceasta va fi imaginea urmărită de propaganda prin sondaje a PSD pentru că așa au procedat și în precedenta campanie când au urmărit discreditarea lui Crin Antonescu. Propaganda PSD are șanse de reușită pentru că toate posturile TV și majoritatea presei are un interes să o promoveze.

Imaginea de mai sus este din iulie 2014. Ponta este la 41% iar Iohannis la 28%. În primul tur.  Sondajul a fost popularizat însă era doar unul premergător.

Posturile Tv arondate PSD, cum sunt Antenele lui Voiculescu, în special Antena 3 și România Tv a lui Ghiță au lansat și dezbat cu ardoare ultimul sondaj al CSCI, apărut de curând.

Acum, în septembrie, apare acest sondaj. Tot al CSCI. Tehnica iese în evidență. Ponta crește din iulie până în septembrie cu un procent iar Iohannis scade cu același procent. Restul candidaților, fără candidaturi depuse nu mai au importanță. Nu intră în turul II așa că sunt în grafic doar pentru că trebuie să îi bage pe toți, fără discriminări.

Nu mă voi referi la rezultatele pentru turul II. Pentru că acestea urmează aceeași tactică. Ușoara creștere a lui Victor Ponta și „ușoara” scădere a lui Iohannis.

Numai că există o problemă. Sondajele au o problemă. Părerile și intențiile de vot se lovesc de unele realități cuantificabile.

În luni de zile de campanie pro-Ponta, cu sprijinul aliaților din UNPR și PC, PSD adună pentru candidatul său 2 mil. 500 de semnături. Într-o lună de zile, PNL și PDL au adunat pentru Klaus Iohannis peste 2 mil. de semnături. Într-o lună !

Urmează să vedem dacă și cât vor reuși să adune candidații nesemnificativi. Călin Popescu Tăriceanu, Elena Udrea, Kelemen Hunor, Vadim Tudor, Dan Diaconescu, Ioan Ghișe și care vor mai fi. Este foarte interesant să aflăm dacă există semnături pentru aceștia pentru că putem face, astfel, alte calcule.

De exemplu, semnatarii pentru Tăriceanu - foști PNL-iști sau simpatizanți ai PNL -, vor alege în turul II între Ponta socialistul și Iohannis capitalistul. După discursurile lui Tăriceanu din ultimul timp, am senzația că vor vota cu socialiștii, majoritatea dintre ei. Pentru că Tăriceanu nu are doar interesul să fie „iepurele” lui Ponta, el are interesul să preia PNL-ul, iar pentru a reuși acest lucru trebuie ca PNL să piardă, sever, aceste alegeri. Semnatarii pentru Ioan Ghișe sunt și ei interesanți. Mulți sunt foști liberali, poate și actuali (?!), alții sunt antibăsiști. Cu cine vor vota ei ?! Cu Ponta sau cu Iohannis. Înclin și aici să cred că majoritatea vor vota cu Ponta. La fel semnatarii pentru Elena Udrea. Chiar dacă sunt băsiști și udriști, scopul lor este să împiedice, în orice mod, fuziunea dintre PNL și PDL. Câștigarea alegerilor de către Klaus Iohannis ca urmare a eforturilor PNL și PDL va ușura enorm fuziunea dintre cele două partide. Elena Udrea împreună cu Traian Băsescu au, pe undeva, un scop comun cu Tăriceanu. Prăbușirea alianței ACL pentru a „culege” membrii partidelor care îl formează. Marele PNL realizat va „sufoca” partidul băsescian nu doar la figurat ci și la propriu. Influența unui Președinte al României din partea PNL va arăta unde este puterea politică. Este evident că o astfel de stare va provoca frământări politice în interiorul fiecărui partid. Frământări care vor avea ca principal beneficiar Marele PNL. Victoria PNL în alegerile prezidențiale va duce la dispariția PMP, a PLR dar și a altor formațiuni politice anti-PSD care vor veni la unificarea prin absorbție cu Marele PNL.

Numărul de semnături adunate de candidații fără șanse ne poate oferi o imagine a potențialului PNL+PDL dar și a PSD și aliații. Dacă semnăturile adunate sunt puține, înseamnă că acești candidați de strânsură vor alege de pe acum să se exprime asupra opțiunilor. Tăriceanu, de exemplu, va trebui să spună ce alege. Chiar din primul tur. Alege socialismul sau liberalismul. Ghișe, la fel. De alții nu am chef să vorbesc. Alegătorii lui Vadim vor vota cu PSD, alegătorii lui Dan Diaconescu vor vota PSD, nu este exclus ca alegătorii lui Hunor să voteze cu Iohannis (deși, am unele îndoieli).

Urmează campania anti-Iohannis cu toate mijloacele. Cu sondajele contrafăcute în mod special. Nu mai spun despre acțiunile „colaterale”. ANI este deja la post. Se pregătește să conteste la BEC candidatura lui Klaus Iohannis pe motiv de incompatibilitate. Chiar dacă judecata pe fond i-a dat dreptate lui Iohannis, recursul ANI la ICCJ nu are legătură cu fondul ci cu alte elemente ale judecății pe fond.

Nu știu cum va răspunde la acest tip de campanie PNL și PDL. În afara unor luări de poziție față de campania anterioară, luări de poziție civilizate, denunțarea unor astfel de sondaje, altceva nu s-a făcut. Normal ar trebui să facem o campanie pentru discreditarea acestor „sondori” năimiți de PSD și a posturilor media care le promovează pervers, inclusiv Realitatea Tv și B1Tv. Am văzut că și EvZ, care, chipurile, ar fi anti-PSD și anti-Ponta, folosește cuvinte mari în promovarea ultimului sondaj al CSCI: „Victor Ponta îl zdrobește pe Iohannis în turul II”. Or fi crezând cei de la EvZ că Elena Udrea face mai mulți pureci ? Că este capabilă să fie un candidat ? Chiar dacă a apărut ajutorul ANI cu incompatibilitatea lui Iohannis, Elena Udrea nu poate fi un candidat. De nici un fel.

vineri, 19 septembrie 2014

Referendumul pentru independență al scoțienilor. Sunt unele concluzii.

Aceasta este una dintre imaginile disponibile pe net. Rezultatul referendumului, rezultat final, nu confirmă imaginea. Au votat împotriva independenței și ieșirea din Regatul Unit 55,3 % dintre votanți, în condițiile în care campania dusă de Alex Salmond, liderul partidului secesionist, a durat 2 (doi) ani ! Nu a fost o înfruntare între Scoția și Regatul Unit. A fost o înfruntare între secesioniști și unioniștii din Scoția. Majoritatea materialelor de propagandă au fost manipulări ordinare.

Alte date confirmă faptul că scoțienii care au votat împotrivă sunt cei din mediul rural (peste 61% !), cei născuți în alte zone din Regatul Unit, cei din zonele în care populația în vârstă are o pondere însemnată, cei care au ocupații marginale, cei din clasa de mijloc.

O primă concluzie este aceea că cei care au votat pentru independență sunt, majoritari, locuitorii din mediul urban unde au fost constituite centre de propagandă și unde s-au putut manifesta masele critice pentru independență. De ce să nu o spun fără șleau, în mediul urban a funcționat, perfect, spiritul de turmă. Ceilalți, cei care s-au opus, au avut posibilitatea să aleagă independent soluția. Nu au fost bombardați de propaganda secesionistă, au putut să o refuze, principala lor preocupare (clasa de mijloc, fermierii, cei cu ocupații marginale) fiind aceea de a-și asigura cele necesare traiului.

O altă componentă importantă a opoziției la secesiune are drept punct comun viitorul. Secesioniștii au tratat cu superficialitate viitorul Scoției. Cuvintele înălțătoare nu înlocuiesc mijloacele de trai, nu înlocuiesc libertățile comerciale, nu înlocuiesc securitatea și apărarea națională. Ar fi fost capabilă Scoția independentă să mențină, pentru scoțieni, sistemul de asigurări sociale britanic ? Ca să dau un exemplu. Odată ieșită din UE, Scoția ieșea și din NATO. Scoția ieșea din toate organismele internaționale de cooperare de care beneficia ca membru al Regatului Unit. Ar fi urmat o perioadă lungă, chiar foarte lungă, de relaționare a Scoției cu Marea Britanie, în primul rând, începând cu regimul de frontieră, atât pentru persoane cât și pentru bunuri și valori, apoi cu alte state în special SUA, Canada, Australia, nu mai spun de Uniunea Europeană. Acum Scoția beneficiază de regimul Marii Britanii de membru al UE și NATO. Independența ar fi dus Scoția dincolo de „poarta” celor două comunități cu caracter internațional. Dar și a altora.

Sunt multe probleme care ar fi fost puse în fața noului stat. Este evident că secesioniștii le-au tratat cu atenție însă au sperat să le rămână numele în istorie ca artizani ai independenței Scoției de sub jugul englez.

Înclin să cred că Scoția ar fi fost mult timp dependentă de bunăvoința Regatului Unit.

Rezultatul referendumului este „o palmă” pentru celelalte organizații politice secesioniste din statele europene. Am văzut o listă lungă. Franța, Spania, Regatul Unit, Belgia, Italia, Germania, statele vecine cu Ungaria, Ucraina etc. Mai constat, din alte informații, că majoritatea organizațiilor politice secesioniste au „un ce comun” cu Rusia. Cum este Jobbik din Ungaria.

Secesionismul în Europa are drept scop distrugerea UE, nu doar a statelor naționale, unitare din care fac parte. Alex Salmond a știut asta și a continuat să acționeze. Partenerii secesioniști europeni au fost în Scoția să îl sprijine. Bănuiesc că Moscova abia aștepta un rezultat pozitiv. Ca într-un joc de domino ar fi pornit un tam-tam în Europa pe tema secesiunilor cumplit. La noi, UDMR a scos, „la timp”, proiectul de lege prin care se constituie autonomia secuiască, acolo unde în școli elevii români ar urma să învețe în limba maghiară, acolo unde în administrație și justiție limba română ar fi fost o limbă străină, acolo unde etnicii români ar fi ajuns o populație tolerată, având unele drepturi după modelul ungar (adică nu !).

Rezultatul referendumului în Scoția ajută unitatea statelor europene. Eu îl pun și la înfrângerea secesioniștilor europeni alături de aliatul lor, Federația Rusă.

joi, 18 septembrie 2014

Resentimentul ne ucide viitorul.

În articolul anterior m-am plâns de abundența trecutului din viața noastră. O abundență care a devenit ostilă. O abundență care îmi ucide speranța în viitor. Voi ajunge, nu peste mult timp, să urăsc tot ce aparține de trecut, să am o stare de disconfort total. Asta pentru că oamenii pe care îi cunosc sau am o anume cunoaștere despre ei mă inundă cu resentimentele lor, cu exemplele negative sau pozitive ale trecutului, cu oameni și stări ale trecutului care sunt aduse în viața de azi fără a discerne. Nu ne putem întoarce la epocile trecute, nu le putem prelua modelele pentru că sunt depășite din toate punctele de vedere, nu ne putem construi viața privind doar la trecut. Este bine să îl știm, atât cât putem, cât ne permite existența zilelor de azi însă trebuie să ne limităm doar la atât. Nu putem trăi în trecut.

Din cauza trecutului, din cauza resentimentelor exprimate de unii și alții, uneori pe drept, alteori în mod exagerat, nu mai avem timpul fizic necesar să vedem ziua de azi și nici nu mai putem gândi la viitor. Devenim superficiali nu doar în gândire ci și în comportament. Speculăm momentul în loc să ne pregătim viitorul.

Resentimentele abundente ucid. Ucid viitorul. Din cauza superficialității cu care este tratat prezentul, resentimentarii nu observă că cei împotriva cărora perorează la nesfârșit le sunt contemporani. Nu pot gândi că ei și „dușmanii” lor formează o generație care va muri cu resentimentele lor. Nu pot pricepe că aceste resentimente nu pot fi acceptate de generațiile viitoare, nu pot fi preluate și folosite pentru a ține generațiile viitoare victime ale unor dușmănii ancestrale, distrugătoare pentru orice organizare socială. Societățile resentimentare au pierit în decursul istoriei. Au fost refuzate de celelalte organizări sociale. Au fost refuzate pentru că au devenit absurde, pentru că au promovat intoleranța până au ajuns la acțiuni calificate ca agresiuni armate dacă nu ca acte de terorism.

Eu sper ca tinerii să aibă suficientă maturitate refuzând modelul comportamentului social resentimentar. Extremismul, de orice fel, politic, social, religios, cultural, ecologic etc. nu are loc în societățile viitoare. Tinerii trebuie să accepte că oamenii pot alege, la un moment dat, un curent politic, din varii motive. Tinerii trebuie să știe că acei oameni pot veni, oricând, alături de ei pentru a construi împreună. Pentru că în cei mai „bătrâni” nu am încredere, sper ca cei tineri să nu le copie comportamentul.

miercuri, 17 septembrie 2014

Prea mult despre trecut și prea puțin despre viitor.

Vreau să fiu sincer. Avem o societate aplecată, bolnav, doar asupra trecutului. Mai îndepărtat sau imediat. Concetățenii mei consumă mai multă energie pentru a prea-mări sau a terfeli trecutul și sunt absenți în proiectarea viitorului. Este o muncă de Sisif să tot revii la trecut, să îl tot valorifici emoțional în fiecare generație, să îi tot cauți „învățămintele” fără însă a merge mai departe în exploatarea lor. Se scrie mult, se vorbește mult, se crează mult pentru potențarea trecutului. Cu fiecare generație se ajunge la alte și alte concluzii. Asupra trecutului, asupra personajelor care au ieșit în evidență, cu sprijinul interesat al unor succesori. Sunt acte și fapte care s-au petrecut. Au avut rostul lor, au fost bune sau mai puțin bune la timpul producerii lor. Unii au beneficiat de ele, alții au suferit. Gata ! M-am săturat.

Vrem să creștem, ca societate. Alegem politicieni care în loc să facă ce promit, să proiecteze un viitor, se întorc la trecut. Ajung demnitari, aleg, imbecil, modele din viața socială a altora, modele care expiră în zilele noastre. Devenim o parte a memoriei altora copiind, prostește, experimentele lor. Cu bune și cu rele.

Facem învățământ „ca la alții”, fără însă a avea fundamentul social asigurat, fără a avea finalitatea actului educațional asigurată, fără a avea asigurat locul în care absolventul să treacă „în producție”. Facem „sănătate” ca la alții, fără să observăm că cercetarea lor în materie a evoluat, că procedurile se schimbă, că înțelegerea  asupra „bolii” și a „pacietului” nu mai este „la grămadă”, devine o particularitate. Suntem primitivi în comportament din moment ce bruma de cunoaștere permite oportuniștilor să ne atragă cu reclame la medicamente contrafăcute, la tratamente imbecile care ne agravează sănătatea și ne transformă din oameni în cobai ai unor experimente cretine. Încă „judecăm” după modelele formale ale secolului XIX și XX, suntem însă imuni la noile descoperiri în materie. Ne îndopăm cu medicamete inutile, recomandate de medici complici ai producătorilor, distrugându-ne propriul organism.

Cu o asemenea gândire socială, nu putem progresa. Progresul înseamnă, în primul rând, alegerea noului în detrimentului vechiului. Din moment ce învățătura primară este deficitară, din moment ce informația dată copiilor pe timpul dezvoltării lor este sever ancorată în trecut, din moment ce copiii noștri sunt obligați să privească doar la trecut, din moment ce dascălii sunt obligați să lucreze numai cu trecutul, nu putem merge către viitor. Undeva trebuie să rupem acest formalism dăunător și să dăm voie societății să participe la dezvoltare. Nu poți promova concurența într-o societate tarată de „pacifism”, „ecologie extremă”, lipsă de cunoaștere și deficit de informare. Cine cu cine să concureze maturii zilelor noastre din moment ce educația copiilor exclude concurența, confruntarea, negarea „adevărurilor” generațiilor anterioare ? Avem o educație a negărilor pe bandă rulată. Nu ai voie să faci asta, nu ai voie să mergi acolo, nu ai voie să negi aia, nu ai voie să ...

Prea mult trecut. Nimic despre viitor. Ignoranța deplină a majorității concetățenilor are efecte dezastruoase. Nimic despre viitor pentru că atât părinții cât și dascălii sunt în mod egal neevoluați. Sunt oameni ai trecutului. Măcar dacă ar fi al lor, ar mai fi o brumă de speranță. Dar este al altor generații, a acelora care au trăit cu sute de ani în urmă, ceea ce este o tragedie, M-am săturat.

sâmbătă, 13 septembrie 2014

Un om de slabă calitate se vede când vorbește, chiar dacă este ministru.

Mihnea Cosmin Costoiu, ministru delegat pentru Învățământ Superior, Cercetare Științifică și Dezvoltare Tehnologică în guvernul Ponta (de tristă amintire).

Nu i-am dat atenție până acum. Nu stăpânesc domeniul lui de activitate așa că am lăsat pe cei mai pricepuți ca mine să se pronunțe. S-au proununțat. Mihnea Cosmin Costoiu este un politruc socialist cu multe diplome. Și funcții. Acum este Rector al Universității Politehnice București. Aici este un fel de CV. De pe site Guvernului.

De ce mă leg de el ? Pentru că este măgar. Da, măgar. Un mare măgar. Cu vorbă îngrijită însă măgar sadea.

Klaus Iohannis îi adresează o scrisoare deschisă lui Victor Ponta în care ridică o problemă reală. Începe școala iar elevii din clasele primare I și II nu au manuale după care să învețe. Nu este o invenție. Este o realitate.

Acest Costiu, vine, într-o declarație publică să scuze Guvernul, adică pe el și cei ca el din acest minister. De vină sunt cei care au făcut contestații ! Să mori tu ? Nu cumva de vină sunteți voi, cei din minister ? Nu cumva trebuia să deschideți licitațiile din timp, astfel încât eventualele contestații să fie soluționate de instanțe înainte de începerea anului școlar ? Ba da, dar tu, Costoiu ești doar un individ fără coloană vertebrală care caută vinovații pentru dezastru în altă parte.

Tot individul din imagine mai face o măgărie. Dă un comunicat în care are următoarea formulare (aici):

Iohannis nu poate vorbi despre educație, atât timp cât a văzut acest domeniu ca o modalitate de a face avere, nu ca o vocație

Nu cred că domnul Iohannis are calitatea morală necesară pentru a putea ataca pe oricine din țara aceasta pe subiectul educației. Pentru Klaus Werner Iohannis funcția de profesor a reprezentat o modalitate de a face avere, nu o vocație, asta dacă ar fi să dăm crezare declarațiilor sale. Iohannis este cel care ne-a spus că din bani din meditații a reușit să pună bazele unui mic imperiu imobiliar. El este cel care a declarat că a economisit bani prin faptul că nu a investit în educația unui copil. La fel va face și dacă va ajunge la putere? Va economisi bani la buget tăind de la Educație?

Mă mănâncă palma. Acest Costoiu este murdar. Ca om. Din nefericire, a ajuns, pus de PSD, Rectorul Universității Politehnice București.

Nu știu cum au judecat și vor judeca în continuare cei din învățământ declarația lui Costoiu. Dacă sunt de acord cu ea, atunci este corect să renunțe la averile acumulate până în prezent (chiar și Adrian Năstase, inclusiv el, Costoiu), să renunțe la cumulul de funcții aducător de bani buni - inclusiv acest Costoiu care este cadru didactic asociat la mai multe universități -, să fie săraci și dedicați vocației de dascăli. Pentru că din textul intervenției lui Costoiu, din activitatea ca dascăl nu ai cum avea avere.

Dar, una spune al și alta face.

Singur declară: „1997 - prezent Cadru didactic asociat - Academia de Studii Economice din Bucureşti, Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, Universitatea Politehnica din Bucureşti;”. Oare se chinuie zilnic să fie și ministru delegat, și profesor asociat la 3 (trei) instituții de învățământ superior doar pentru „vocația de dascăl” ?!

Tot din declarația lui, de avere de această dată (aici):

1. 11256,80 mp de teren intravilan în Runcu, achiziționat în anul 2000;
2. 1 apartament în Târgu Jiu, cumpărat în 2001, de 91,73 mp;
3. 1 clădire spații comerciale de 225,59 mp cumpărată în 1998;
4. 1 apartament de 68,73 mp în București, adjudecat în litigiu în 2011.
5. depozite bancare în RON și Euro.

Păi, ce facem dom'le ? Tu te îmbogățești și ceri dascălilor să sărăcească pentru a nu trăda nobilele idealuri ale „vocației”?! Tu devenind între timp, cu un consistent sprijin politic dascăl la cel mai înalt nivel, ba mai mult, conducătorul uneia dintre cele mai reputate universități din România ?!

Pe lângă măgăria asta, creatura perversă vine și comite murdăria propagandei PSD cu privire la copii. Klaus Iohannis a explicat că el și soția nu au putut avea copii. „Dascălul” Costoiu vine să multiplice o murdărie deși ar fi trebuit, ca persoană presupusă posesoare a mai multor neuroni activi, să se abțină. Universitarii au o obligație de abținere la fel ca juriștii (cei care se respectă, în special judecătorii, procurorii, notarii, consilierii juridici și nu numai), militarii și polițiștii. Ei bine, acest Costoiu este „pe invers”. Dovedește că diplomele, demnitățile și poziția socială în care s-a cățărat, un fel de Dinu Păturică al secolului XXI, sunt mult peste posibilitățile lui.

Să nu uit. Tot acest individ este cel care îl acuză pe Klaus Iohannis că folosește școala în demersul politic. Normal, din moment ce are de „apărat” disfuncțiile grave din sistemul de învățământ patronat de el în numele PSD. Este o vorbă: să nu vorbești de funie în casa spânzuratului. Costoiu se pare că nu urmărește discursurile lui Ponta care se laudă pe unde poate cu autobuzele pentru elevi (autobuze care însă nu au șoferi !), cu ce face el pentru învățământ. Mizerabil om.

vineri, 12 septembrie 2014

Discursul lui Klaus Iohannis la Tulcea. Îmi place !

Discursul președintelui PNL, copreședinte ACL, domnul Klaus Iohannis, susținut în cadrul întâlnirii cu reprezentanții ACL Tulcea, 12 septembrie 2014

Mulțumesc pentru această frumoasă primire pe care mi-o faceți ! Mulțumesc !

Onorate doamne si domni presedinti, parlamentari, primari,

Stimate colege, stimati colegi,

Bine v-am găsit, astăzi, aici, în Tulcea !

Recunosc, nu sunt pentru prima dată în Tulcea, dar a trecut mult timp de când am fost aici, și nu se pune politic, asta a fost în vremea dinainte să fiu politician. Dar acum dați-mi voie să intru direct într-o temă politică.

În sală sunteți colegi din fostul, vechiul PDL, din fostul PNL, dar astăzi suntem toți o echipă, echipa Alianței Creștin-Liberale ! Noi în această vară am dus la îndeplinire un proiect mare, un proiect politic, fuziunea dreptei. Un mare proiect care, de 25 de ani, a fost discutat, a fost dorit, dar până acum, în special din cauza ambițiilor unor politicieni, nu a fost realizat.

Iată că noi, împreună, am făcut noul mare partid de dreapta. Împreună, și colegii noștri din toată țara, au înțeles că este nevoie de marele partid de dreapta. Noi, cu marele partid de dreapta, în această toamnă, vom câștiga alegerile !

Dar ar fi puțin lucru să înființezi un mare partid de dreapta ca să câștigi o dată alegerile. Este doar prima dată pentru noi ! Fiindcă noi vom câștiga alegerile și în 2016, și în 2019, în 2020 și, dacă este posibil, și în 2024 !

Iar aceste lucruri nu le facem nici pentru Klaus Iohannis, nici pentru Mihai Răzvan Ungureanu, nici pentru alții care sunt politicieni. Aceste lucruri le facem pentru România și pentru români, fiindcă vrem să punem țara pe picioare !

Eu sunt primarul municipiului Sibiu de peste 14 ani, si este o onoare pentru mine si, recunosc, si o mare plăcere. În anul 2000, când am devenit primarul municipiului Sibiu, Sibiul ajunsese un fel de mare sat prăfuit de provincie. Marile întreprinderi se închiseseră și am avut un șomaj, poate nu credeți, de peste 12% în Sibiu. Atunci, am mers personal în Germania, în Austria, am vorbit cu oameni de afaceri, cu posibili investitori, cu politicieni, le-am explicat de ce Sibiu, de ce să vin în Sibiu — potențialul Sibiului, așezarea Sibiului, hărnicia sibienilor și, ce credeți ? M-au crezut și au venit și, în câțiva ani, s-au creat mii de locuri muncă în Sibiu și acum aproximativ 10 ani șomajul a dispărut din Sibiu și nu s-a mai întors.

Iar în 2004, am depus, împreună cu Luxemburg, candidatura pentru Capitala culturală europeană. În 2005, a fost acceptată din prima și în 2007 Sibiul a fost Capitală culturală europeană și a fost un mare succes !

Aceste lucruri nu vi le spun că să mă laud pe mine sau pe sibieni, cu toate că ei parcă ar merita. Aceste lucruri vi le spun că să înțelegeți că în România se poate ! Eu m-am săturat să aud ?la noi, în România, nu se poate, la noi, în România, este altfel'.

Vă spun, în Sibiu am dovedit că se poate, că se poate face administrație pentru cetățeni, că se poate face o administrație eficientă, fără corupție, că se pot pune în practică mari proiecte, fără scandaluri. Iar dumneavoastră, primari, fiecare în comunitatea lui, ați dovedit ce se poate face. Și vă spun: se poate în fiecare comună din România, în fiecare oraș din România și eu voi demonstra că se poate în toată România !

Lumea mă întreabă: dacă este așa de bine acolo, în Sibiu, de ce vreți să mergeți la București ? Și să spun: eu vreau să merg la București fiindcă vreau să se facă altfel de politică în România ! De altfel de politică avem nevoie ! Mai puțină gălăgie și mai multă aplecare asupra problemelor ! Mai puțin spectacol steril și mai multe soluții ! Eu vreau să aduc oamenii, specialiștii, politicienii de bună credință, și aici avem politicieni de bună credință, vreau să-i aduc împreună ca să rezolvăm marile probleme ale României !

Marile probleme ale României nu sunt rezolvate: educația. Luni începe noul an școlar. S-a mai întâmplat și în alți ani, nu au fost manuale în clasa a VI-a, a IX-a, a XI-a. În acest an, Guvernul Victor Ponta a reușit o performanță. Este prima dată de când ne știm că nu sunt manuale de clasa I-a !

Sistemul de sănătate trebuie rezolvat altfel. Este inadminisibil să mergi la spital, să te trimită la farmacia din colț ca să-ți cumperi singur medicamentele. Astfel trebuie rezolvate problemele. Sistemul de pensii si asa mai departe, toate aceste probleme trebuie puse în discutie de nimeni altul decât de presedintele României.

Și atunci, aducând împreună specialiștii, politicienii de bună credință putem să rezolvăm aceste probleme. Președintele singur nu poate. Președintele poate să le pună în discuție, dar ca să se rezolve este nevoie de o altă majoritate în Parlament și este nevoie de un alt Guvern.

Noi acum avem un Guvern, avem, zice-se, un tânăr politician. Acum câtăva vreme, s-a spus că Victor Ponta este o tânără speranță a politicii din România. Eu vă spun că este o tânără dezamăgire pentru politica din România ! A dezamăgit o întreagă generație și luni copiii se vor duce la școală și nu au manuale. Ce o să le spună ? Nimic, va fi ocupat, fie cu un Congres, fie cu o vizită de predat chei la un microbuz care va ajunge foarte ușor la școală, fiindcă copiii nu vor avea ghiozdan, ce să pună în el ? Mâncare nu-i, manuale nu-s !

Este nevoie, vă spun, de un guvern de dreapta și un președinte de dreapta care guvernează 10 ani România și o pun pe picioare, și la urmă vom avea ceea ce îmi doresc eu pentru România mea, România prosperă și puternică !

România prosperă înseamnă locuri de muncă, înseamnă infrastructură, înseamnă un venit decent pentru fiecare român, un venit decent să nu mai stea oamenii cu mâna întinsă la stat, ci să aibă venitul lor, să fie liberi, să fie liberi în țara lor, să hotărască ce vor ei să se întâmple în țara lor și atunci vom avea România puternică, România prosperă și puternic. Pentru aceste lucruri trebuie să guvernăm cu toții împreună timp de 10 ani ca să obținem acest obiectiv important.

România, chiar clasa politică din România, a dovedit că atunci când există un obiectiv important de țară, o prioritate națională, se pot obține rezultate. Intrarea în NATO, intrarea în UE sunt două realizări frumoase. Cea mai frumoasă a rămas însă, să ne amintim cu toții, Marea Unire din 1918. Așa trebuie să arate un proiect de țară ! Și, domnule primar, eu am un proiect de țară, cred că la fel de bun, și bine că ați spus că unii afirmă că România se termină la Tulcea. Eu vă spun: România începe la Tulcea. Fiindcă ceea ce vreau eu nu are legătură cu direcția spre est, alții se ocupă de așa ceva, ce vreau eu începe din est și merge spre vest, este occidentalizarea României.

Eu vreau să merg înainte, eu vreau să fiu președintele României, dar singur nu poate să fie nimeni președintele României, singur nu poate nimeni să devină președintele României. Dar eu nu sunt singur, eu am cea mai mare, cea mai bună și cea mai performantă echipă, eu vă am pe dumneavoastră pe toți, voi sunteți echipa mea !

Si vă întreb, vă întreb pe voi, echipa mea, credeți că dumneavoastră și cu mine vom câștiga alegerile din noiembrie ? Credeți că vom câștiga ? Atunci, dragii mei, vă invit să parcurgem împreună un drum cu o singură oprire ! Victoria !

marți, 9 septembrie 2014

TB a invalidat noua conducere a PNL. Juriștii partidului să treacă la muncă pentru rezolvarea problemei.

Tribunalul București a respins cererea PNL de înregistrare a modificărilor aduse statutului partidului în baza cărora Klaus Iohannis a fost ales președinte - Agerpres (aici). Decizia nu este definitivă. Motivările respingerii sunt în acțiunea deschisă la instanță, pentru contestarea alegerilor, de către un primar al PNL, Dănuț Bădău:

Statutul PNL nu face derogări de vechime pe numirea pe funcții, ci numai pe candidaturi (...). Știm bine că domnul Iohannis și-a dat demisia la un moment dat din funcția de prim-vicepreședinte al partidului, funcție pe care a obținut-o la congresul partidului și pe listă. Dându-și demisia, nu mai făcea parte din Biroul Politic Central sau din Delegația Permanentă, nu putea să ocupe nici locul altuia. Nefiind prim-vicepreședinte, nu putea fi nici membru, că ar fi însemnat o structură mai mare, care însemna modificare de statut și în acest fel nu putea să fie și numit pe funcția de președinte interimar. Așa că toate acțiunile, demersurile sale, actele juridice statutare pe care le-a elaborat în această perioadă, inclusiv convocarea congresului, spun eu, sunt nevalabile”.

Am chef să îi dau dreptate primarului liberal. Din moment ce noi, liberalii, suntem adepții statului de drept nu putem deroga de la principiile acestuia, nici chiar în viața internă de partid.

Rămâne întrebarea: care sunt actele juridice săvârșite de „ilegalul președinte” Klaus Iohannis lovite de nulitate, după ce această hotărâre a instanței va rămâne definitivă și irevocabilă ? Dacă Președintele partidului în funcție sau interimarul are atribuții exclusive cu privire la unele acte de administrare a unor acțiuni politice atunci, acestea vor fi lovite de nulitate absolută. Urmările lor sunt lovite de nulitate absolută. Partidul va trebui să corecteze ceea ce instanța competentă a stabilit ca fiind ilegal și să purceadă la alegerea unui nou Președinte. Urgent. Pentru că sunt în pericol inclusiv documentele fuziunii cu PDL !

Având în vedere faptul că și Crin Antonescu este demisionar din funcția de președinte al Partidului, unul dintre foștii vicepreședinți ai PNL (ar fi bine să fie și actual) va trebui să devină Președinte interimar (nu critica degeaba Crin Antonescu demisia lui Iohannis din funcția de vice-președinte !) și să refacă drumul către noul statut. Fără introducerea unei derogări cu privire la candidatura Președintelui partidului. Se vede că este nevoie de mai multă flexibilitate în stabilirea unor condiții privind candidatura la funcțiile din PNL. Doar trăim într-o lume în continuă schimbare.

Nu am ce face, trebuie să dau notă proastă juriștilor din PNL (celor de la vârf) care au girat acțiunile sancționate de TB.

Victor Ciorbea și ordonanța buclucașă, a traseismului politic instituționalizat

Ieri am fost la „protestul” inițiat de PNL la Avocatul Poporului. Pe la 10.00 a început. Am înțeles că pe lângă noi, cei din PNL, au fost colegi de la PDL. Frumos. Bănuiesc că erau într-un grup de persoane mai în vârstă. La dispoziție erau două liste de semnături, pentru prezență. Una de la PNL Sector 3 (cam două pagini de semnături) și una de la Sectorul 2 (nu m-am uitat să văd dacă era a PNL sau a PDL).

Aproape de ora 12.00 a apărut Victor Ciorbea. A așteptat să se adune în jurul lui presa, microfoane și camere, a glăsuit calm (ciorbește) anunțând că el muncește de dimineață ! Că la ora 08.30 era deja la Parlament unde s-a întâlnit cu șefii instituțiilor pentru unele probleme (este cumva pe lângă Constituție !), că a participat la un eveniment, că el lucrează ... că se bucură de prezența atâtor tineri în fața instituției. A promis că instituția pe care o conduce se va apuca de ordonanța buclucașă de azi și că cel mai târziu lunea viitoare va da un răspuns motivat. Hm.

Anunțul lui, vizavi de întârzierea în soluționarea respectivei ordonanțe neconstituționale m-a pus pe gânduri. Ciorbea o ia avocățește, a început cu tergiversarea soluționării. Are în spate prevederile constituționale care, interpretate „ciorbește”, pot duce la tergiversarea soluționării cauzei.

La art. 58 alin. (1) din Constituție se precede că „Avocatul Poporului este numit ... pentru apărarea
drepturilor și libertăților persoanelor fizice...”. La art. 59 alin. (1), se prevede că „Avocatul Poporului își exercită atribuțiile din oficiu sau la cererea persoanelor fizice lezate în drepturile și libertățile lor, în limitele stabilite de lege”.

Va trebui să definim, până la urmă, interesul cetățeanului lezat în drepturile și libertățile sale, în limitele stabilite de lege pentru a vedea dacă și când ar fi trebuit să intervină Avocatul Poporului, în acest caz particular al ordonanței de urgență care permite aleșilor locali să părăsească formațiunea politică pe listele căreia a candidat fără a suporta sancțiunile prevăzute de legea cadru a aleșilor locali. Dacă nu definim corect acest interes, Victor Ciorbea poate face „joc de gleznă” în favoarea PSD liniștit.

La art. 8 alin. (2) din Constituție se prevede că „Partidele politice se constituie și își desfășoară activitatea în condițiile legii. Ele contribuie la definirea și exprimarea voinței politice a cetățenilor, respectând suveranitatea națională, integritatea teritorială, ordinea de drept și principiile democrației”.

PNL s-a prezentat săptămâna trecută la Avocatul Poporului și a depus o sesizare în numele membrilor săi - art. 51 alin. (2) din Constituție -, cu privire la neconstituționalitatea ordonanței de urgență a guvernului care lezează, prin normele impuse, interesele cetățenilor membri ai PNL (PDL, PFC), persoane fizice ((art. 58 alin. (1) din Constituție !)). Pentru a vedea în ce constă această lezare, va trebui să mergem la Decizia CCR nr. 1167/2007 unde lezarea intereselor persoanelor fizice este detaliată,  în spiritul Constituției: "Curtea a arătat, cu acel prilej, că electoratul acordă votul său unei persoane, pentru a îndeplini o funcţie publică la nivelul administraţiei locale, în considerarea programului politic al partidului din rândurile căruia face parte la momentul alegerii şi pe care această persoană urmează să îl promoveze pe perioada mandatului său de consilier local sau judeţean. Or, de vreme ce alesul local nu mai este membru al partidului pe listele căruia a fost ales, înseamnă că nu mai întruneşte condiţiile de reprezentativitate şi legitimitate necesare îndeplinirii programului politic pentru care alegătorii au optat. Prin urmare, nu se mai justifică menţinerea acestuia în funcţia publică”.

Este evident faptul că ordonanța Guvernului pesedist încalcă cu intenție o normă constituțională, interpretată de CCR, ca urmare a unei alte sesizări care se opunea sancționării aleșilor locali cu pierderea demnității publice de ales în urma plecării din formațiunea politică pe listele căreia a candidat.

Având în vedere cele de mai sus, prezumând că adjuncții Avocatului Poporului „specializați pe domenii de activitate” - art. 58 alin. (1) din Constituție, ultima teză -, sunt la curent cu toate normele legale în vigoare, cu toate interpretările CCR și cu practica juridicară curentă, se cuvenea ca Victor Ciorbea în postura de Avocat al Poporului să se sesizeze din oficiu !

Nu a făcut-o. A considerat că trebuie să își plătească funcția - sinecură primită de la PSD prin întârzierea sesizării CCR sau prin nesesizarea din oficiu cu privire la actul normativ buclucaș. În condițiile în care, prin lege, ordonanțele de urgență pot fi atacate pentru neconstituționalitate doar de către Avocatul Poporului !

Nu știu ce va motiva Avocatul Poporului. Nu am încredere în PSD, în ce face PSD - ordonanța este un foarte bun exemplu de sfidare a principiilor statului democratic -, nu am încredere în „slugile” PSD - așa cum se dovedește a fi înaltul demnitar public Victor Ciorbea. Ca atare, încrederea în probitatea morală a funcționarilor din instituția Avocatului Poporului este pe ducă, se duce la naiba către Iad.

duminică, 7 septembrie 2014

Băsescu își termină mandatul. Ce punem în loc ?

După o pauză de meditație în fața mării agitată de vânt și sub biciuirea razelor de soare revin la blog. Revin la „obligația” cetățenească de a mă exprima asupra treburilor „cetății”, având ca obiectiv imediat alegerile prezidențiale.

Traian Băsescu este la final de mandat. Cu două suspendări la activ pentru comportament neconstituțional în funcția de Președinte al României, Traian Băsescu completează pata neagră, alături de Ion Iliescu, în istoria post-decembristă a României, a trecerii de la statul de „drepți” la statul de drept. Fiecare dintre ei, în stil propriu însă având o bază ideologică comună, a condus România încercând să impună concetățenilor propria idee despre stat, despre societate, despre „treburile statului”. Nici unul dintre ei nu a condus România pe „drumul drept”, pe drumul jalonat de experiențele pozitive sau nefericite ale altor state care, la rândul lor, au avut de suportat tirania sovietică și mai apoi tirania propriilor lor concetățeni „sovietizați” ajunși la vârful puterii. Chiar dacă România nu a beneficiat de același sprijin din partea celorlalte state din vestul Europei, membre sau asociate la Uniunea Europeană sau al SUA, avea totuși la îndemână experiența Poloniei, a Sloveniei, a Ungariei, a Cehiei. Nici Iliescu - care își dorea o tranziție către societatea socialistă „europeană”, dominată de Suedia, Franța sau Germania -, cu pași mici pentru a permite eșaloanelor II, III și IV ale PCR să se adapteze noilor condiții prin urmașii lor („colegii” de generație a lui Iliescu fiind imposibil de „educat”) și nici Băsescu - care și-a dorit o societate „capitalistă” condusă și dirijată de stat, un stat „militarizat” - nu au ales calea unei transformări naturale a țării, au forțat nota într-o parte sau alta astfel încât ne aflăm, acum, într-o stare de început din punctul de vedere al statului democratic. După 25 de ani de la eliminarea regimului comunist și asasinarea soților Ceaușescu.

Mâine, la alegerile prezidențiale, avem de ales. Alegem între reprezentantul socialismului, urmașul lui Ion Iliescu și reprezentantul capitalismului, un prezumat urmaș al politicienilor liberali de la înființarea statului unitar român sub forma Regatului României și până la dispariția lui sub șenila sovietică. Avem de ales între Victor Viorel Ponta care a declarat zilele trecute că are o mare apreciere față de modul în care Partidul Comunist Chinez a condus țara pe calea socialismului (?!) și Klaus Iohannis, un etnic german însă reprezentant al liberalismului român, atât cât s-a putut el coagula de la 1990 încoace.

Nu doresc să îl iau în considerare pe Călin Popescu Tăriceanu care a ales să fie reprezentantul unei ficțiuni politice ce promovează un fel de social-liberalism alături de partidul lui Dan Voiculescu care este, la rându lui, o ficțiune „conservatoare”. Călin Popescu Tăriceanu are doar rolul alergătorului fals, cu misiunea de a înșela alegătorii care își doresc capitalism prin liberalism. Deși curentul politic promovat de Tăriceanu este pomenit de politologi, este totuși o struțo-cămilă. Liberalismul nu neagă necesitatea sprijinirii de către stat a cetățenilor defavorizați, recunoaște apariția acestora însă metodele liberale caută să îi readucă în prim-planul vieții publice, să îi facă să redevină activi social nu să îi „captureze” în marea masă a asistaților sociali, așa cum procedează socialismul.

Nu le iau în considerare pe Elena Udrea și Monica Macovei. Amândouă sunt copărtașe la „stilul” de conducere al lui Băsescu. Mai mult, amândouă au un discurs public absolut aiuritor. Monica Macovei se limitează sau se duce fără să își dea seama doar în sfera juridicului, are drept stindard mai vechea „flamură” a luptei anticorupție a lui Băsescu (o mare greșeală strategică a unui candidat la președinție), luptă ce nu are legătură cu funcția de Președinte al României. Juridicul și lupta anticorupție sunt teme exclusiv politice la nivelul Parlamentului și al Justiției, sunt teme ale societății civile.

Elena Udrea bate câmpii. O sumară analiză a temelor abordate de ea ne arată că individa este mai degrabă „o precupeață” care are pretenția că se pricepe la toate și că știe ea cum să le rezolve. Este un candidat fals. Nici măcar nu poate fi numit politician.

Ioan Ghișe este un alt candidat fals. Nu are o viziune clară cu privire la rolul și locul Președintelui țării în societate. Discursul lui „anti-Băsescu” este lămuritor. Dacă nu ar fi atât de anti-băsist poate că mintea lui ar scoate ceva util (este un timp inteligent) însă este complet pe dinafară.

Chiar dacă sunt republican, accept că MS Mihai I a definit cel mai bine rolul „șefului statului”. Un Președinte de țară trebuie să fie în poziția unui „rege”. Pentru că acea poziție, de „șef de stat”, a fost definită istoric ca urmare a dezvoltării societății. Descentralizarea puterii monarhice a dus la monarhia constituțională. Regele sau „șeful statului” rămâne conducătorul Armatei - nu este o funcție onorifică, cel ce ocupă această funcție poartă o tradiție de mii de ani, se pregătește pentru ea -, este cel care „adună” puterile statului pentru a face țara puternică. Apărarea țării este liantul tuturor celorlalte realizări: economie dezvoltată și modernă, justiție independentă, știință dezvoltată și învățământ orientat către dezvoltare, sănătate, asistență socială orientată către valorificarea potențialului uman și nu către renunțarea la oameni etc. Politic, șeful statului nu este al unui partid, nu poate fi reprezentat de un partid, nu poate permite unui partid să vorbească în numele lui. El este deasupra partidelor, este deasupra instituțiilor de putere ale statului, el le coordonează, le dă obiectivele strategice de dezvoltare sau, atunci când situația impune, direcțiile de acțiune pentru a permite reorganizarea statului pentru eliminarea acelor disfuncții care l-au afectat.

Nici un Președinte al României nu a îndeplinit acest rol până acum. Deși, trebuie să recunosc acest lucru, actuala Constituție despre un astfel de șef de stat face vorbire.

Nu pot alege socialismul. Mi-au ajuns cei aproape 40 de ani de socialism în care am trăit. Siniștri ani. Sunt sătul de cei 25 de ani de „nechezol capitalist”. De socialiști (pun la grămadă aici PSD, UNPR, PC, PLR și ce o mai fi pe acolo) nu vreau să aud. De băsiști (pun aici PMP, PNȚCD, NR etc.) nici atât. Singura variantă acceptabilă (alta nu există !) este Klaus Iohannis și Marele PNL.

Mai este o problemă. M-am referit la ea cu mult timp în urmă. Cine sunt cei dispuși să facă politică ? Nu sunt mulți. Sunt adunați în partidele existente. Noii politicieni vin doar rândul tinerilor, cei care în 1990 erau copii sau nu se născuseră încă. Plaja membrilor de partid este limitată. Mă refer la cei care au căpătat ceva experiență, care știu să activeze politic. În aceste condiții, fuziunea dintre PNL și PDL este un lucru bun. Sunt aduși împreună oameni care au făcut politici, de pe poziții adverse de multe ori, oameni care au mai multe în comun decât diferențe. Nu pot continua să „critic” pe Blaga, Falcă, Andreea Paul, MRU etc. în situația în care la PNL am avut un Tăriceanu, Ghișe, Daniel Barbu, Chițoiu, Gerea, Silaghi, Stroe etc. Cei din PDL au venit alături de noi pe când ceilalți, liberali firoscoși, au trecut de partea lui Ponta și a PSD. Este evident că voi susține, atât cât pot, pe cei care îmi sunt alături nu pe cei care mi-au devenit adversari. Trecutul nu este prea plăcut. Și noi, liberalii, avem multe „păcate”. Dacă ne cramponăm de trecut, nu vom vedea ce vrem de la viitor. Dacă mâine, ca să dau un exemplu, va trebui să merg la braț cu un pedelist pentru a învinge pesediști, o voi face. Cu bună credință. Indiferent cine va fi acel pedelist.

Consider că avem o singură variantă viabilă în prezent. Votul pentru Klaus Iohannis. Eu voi merge în acestă direcție.