Catalonia provoacă valuri. Interne și internaționale

După declararea unilaterală a independenței Cataloniei, într-un cadru anti-constituțional, o adevărată agresiune asupra unității Spaniei și tuturor regulilor societăților democratice, secesioniștii au parte de soarta tuturor celor care de-a lungul timpului au complotat și acționat contra majorității. Dar, cum orice acțiune are costurile ei, acțiunile lui Carles Puigdemont și ale aliaților lui au costuri mari. Chiar foarte mari.

Economic, diferite surse autorizate din Spania afirmă că este posibil ca Spania, în ansamblu, ca stat, să sufere un deficit ca urmare a continuării instabilității în Catalonia de aproape 25 miliarde de euro!

Curtea Supremă a Spaniei a anunțat că va fi emis un mandat de arestare pe numele lui Puigdemont dacă acesta nu se prezintă singur când este citat pentru a răspunde acuzațiilor care i se aduc. Agerpres.

Refugiat la Bruxelles, Puigdemont a afirmat că acesta este „un proces politic” și că nu revine în Spania pentru că nu are încredere în justiția spaniolă.

Curtea Supremă a Spaniei a decis supravegherea polițienească a lui Carme Forcadell (fosta președintă a Parlamentului catalan) și a celorlalți membri ai Parlamentului care au participat la procesul de secesiune. El Pais.

Unul dintre avocații apărării a criticat atitudinea lui Puigdemont. Prin sustragerea acestuia de la procesul judiciar, face un rău celorlalți membri ai fostului cabinet catalan și a parlamentarilor catalani puși sub acuzare de către procuratură.

Procurorii au cerut Curții Supreme să admită măsura închisorii necondiționate pentru toți membrii guvernului catalan cu excepția unui ministru care s-a pus la dispoziția procurorilor fără nici o condiție, pentru care au cerut închisoare pe cauțiune de 50.000 euro. El Pais.

Urmărind propriile interese, în dauna stabilității Spaniei, în dauna stabilității statelor din Europa, diferitele grupări secesioniste își manifestă sprijinul față de secesioniștii catalani și cer recunoașterea independenței lor de către Uniunea Europeană.

Scoția iese în față la nivel parlamentar. Agerpres: Parlamentari scoțieni fac apel la recunoașterea independenței Cataloniei

Aproape imediat după DUI (Declarația unilaterală de independență a Cataloniei), „premierul scoțian, Nicola Sturgeon, a lansat un apel autorităților spaniole, în discursul de încheiere a congresului Partidului Național Scoțian (SNP), să respecte "dreptul catalanilor de a-și decide propriul viitor". În cursul acestui congres, partidul separatist scoțian a adoptat o moțiune sprijinind inițiativa unilaterală în vederea independenței Cataloniei și cerând Madridului "să respecte votul masiv în favoarea" acestui demers”.

Separatiștii scoțieni au făcut un pas înainte. „Un grup de parlamentari pro-independență din Scoția a înaintat o moțiune în care îndeamnă la recunoașterea internațională a votului din parlamentul catalan pentru independență față de Spania, punând presiune pe liderul Scoției să aprobe acest demers, informează joi agenția de presă Reuters”.

„Moțiunea a fost semnată de 21 dintre cei 63 de parlamentari ai Partidului Național Scoțian care conduce guvernul descentralizat al Scoției. Ea a fost semnată și de un parlamentar din partea Verzilor scoțieni.

De asemenea, în textul moțiunii li se cere instituțiilor europene să ajute Catalonia într-o tranziție pașnică spre un stat independent”.

La susținătorii din afara Spaniei ai „independenței Cataloniei” adaug pe secesioniștii flamanzi din Belgia, pe secesioniștii maghiari din România, la anti-europenii din Franța etc.

Nu mai spun de susținerea foarte activă a Rusiei prin intermediul tuturor mijloacelor de informare, de la presa scrisă la cea radio-vizuală, la mijloacele de informare prin intermediul internetului.

Cred că în Spania se va merge către normalitate. Evident, vor fi pierderi. În special economice. Vor fi pierderi și la nivel social. Inevitabile din moment ce s-a permis, în timp, manifestarea unui model educațional în Catalonia ostil „etnicilor spanioli și limbii spaniole”.

Pentru că am citit o intervenție a unui politician care formulat expresia „agresiunea guvernului spaniol asupra economiei catalane”, simt nevoia să îl corectez pe respectivul. Agresiunea este a Cataloniei care, beneficiind de regimul favorabil acordat de guvernul central regiunilor independente a ajuns la concluzia că „dă prea mult din bunăstarea Cataloniei celorlalte regiuni ale Spaniei”. Gogomănie care circulă și pe la noi, trebuie doar să schimbăm denumirea regiunilor ! Egoismul celor care au profitat față de cei care au fost „uitați” atunci când guvernul central „a dat” din bogăție.

Brexit. Curtea Supremă a MB dă dreptul Scoției și Țării Galilor să se opună momentului declanșării art. 50

Brexit-ul devine din ce în ce mai interesant. Curtea Supremă a Marii Britanii a decis că ieșirea din Uniunea Europeană are nevoie de o lege a Parlamentului britanic pentru că este un act politic iar Guvernul nu ia decizii politice de o astfel de importanță, chiar dacă are justificarea unui referendum. Guvernul May a declarat recurs care va începe pe 5 decembrie.

Nu a rămas doar doar cu o astfel de problemă Guvernul conservator. A mai apărut una. Fără a nega rezultatul referendumului, Curtea Supremă consideră că Scoția și Țara Galilor se pot opune, prin veto, declanșării procedurii prevăzute de art. 50 al Tratatului de la Lisabona pe motivul lipsei de pregătire pentru ieșirea din UE. Pagubele unui Brexit sunt luate în considerare de fiecare țară în parte. Independent.

Judecarea posibilităților oferite de decizia Curții Supreme a ajuns până la posibilitatea unui vot, în Parlamentul scoțian, de interzicere a Guvernului Scoției de a susține programul promovat de Guvernul Marii Britanii pentru brexit ! Mai pe șleau, Scoția ar putea opune veto permanent sau o perioadă suficient de lungă de timp încât elanul brexit să își piardă din eficiență.

Analiștii de peste Canal, spun că și Irlanda de Nord ar putea lua calea Scoției, ba chiar și Gibraltarul, regiuni care s-au opus Brexit.

Normal, Guvernul May a inițiat recursul.

Pe undeva, analiștii văd că această luptă pro sau contra brexit va duce, posibil, la o opoziție accentuată în Scoția împotriva politicilor din Anglia și a Guvernului Marii Britanii, nefiind exclusă posibilitatea ca un alt referendum scoțian să fie împotriva rămânerii în interiorul Regatului Unit.

Politic, Marea Britanie va rămâne membră a UE, în interiorul unui termen nedeterminat, dar va fi un membru care slăbește. Disensiunile între statele membre ale UK vor face foarte neconvingătoare politica Guvernului Marii Britanii în relațiile cu terții. Este de urmărit.

Brexit a născut o problemă în Uniunea Europeană. Ca orice problemă majoră, fără antecedente, va fi tratată administrativ dar și politic, cu aceeași intensitate. Comisia a instituit un negociator pentru Brexit, care va avea un aparat propriu de funcționari europeni ce vor întoarce problemele Brexit pe toate fețele pentru a preveni pierderile pentru UE. Parlamentul European și-a stabilit propria comisie pentru Brexit. Este mai mult ca sigur că fiecare țară membră a UE și-a desemnat un număr de funcționari care studiază cu atenție relațiile țării respective cu Marea Britanie și care au misiunea de a evalua consecințele Brexitului pentru țara respectivă. Aceste structuri care tratează astăzi Brexit-ul vor rămâne, cumva, în viață și după finalizarea lui. Ieșirea unui stat din Uniunea Europeană devine posibilă, pentru diferite motive. Sunt deja state care și-au rezolvat unele probleme și amenință că „se gândesc” dacă mai are sens să rămână în UE. Bănuiesc că și la nivelul statelor membre ale UE se vor forma structuri permanente care să analizeze eventualele exit-uri,  pentru fiecare țară în parte.

Brexit-ul este o situație excepțională și va fi tratat cu maximă seriozitate. Orice ieșire din UE a unui stat membru reprezintă o pierdere însă, cunoscând pierderile ce se pot naște, știind cum pot fi ele contracarate, efectele negative pot fi reduse. Ce va fi sigur, va fi faptul că un exit va fi tratat sancționatoriu. Marea Britanie nu scapă de așa ceva. De aceea britanicii vorbesc despre posibilitatea de a evita „brexit-ul tare”. Mă gândesc la faptul că cei din insulă speră ca europenii să cadă în butoiul cu fraieri și să trateze de acolo brexit-ul. Puțin probabil.

Mortală ! Frontieră terestră a UE pe insula britanică !

Mă tot uit la harta asta. Mi-a picat fisa târziu.

Dacă, numai dacă, Scoția se rupe de Regatul Unit, aderarea ei la Uniunea Europeană ne va pune într-o situație inedită. Frontiera externă a Uniunii Europene se va muta pe insulă !

Hai să mergem mai departe. Între Anglia și Scoția se va trasa o frontieră pe baza unui tratat de frontieră care va cuprinde, la fel ca alte tratate de acest fel diferite reglementări inclusiv se vor stabili puncte de trecere a frontierei și puncte vamale. Va fi un singur punct vamal pentru trecerea bunurilor în regim comercial. La frontiera dintre Scoția și Anglia se vor plăti taxele vamale de către exportatorii englezi, galezi sau mai știu eu care, taxe care se vor duce la bugetul UE. Pentru a intra în Scoția, atunci țară a UE, englezii vor avea nevoie de viză tip Schengen. Comerțul nu va mai fi intracomunitar cu extracomunitar. Englezii care vor viză vor merge la consulatele scoțiene pentru obținerea ei.

Numai când mă gândesc la acest scenariu, mă apucă râsul. Este clar. Actualii politicieni din Regatul Unit nu au viziune. Sunt niște amărășteni.

Referendumul pentru independență al scoțienilor. Sunt unele concluzii.

Aceasta este una dintre imaginile disponibile pe net. Rezultatul referendumului, rezultat final, nu confirmă imaginea. Au votat împotriva independenței și ieșirea din Regatul Unit 55,3 % dintre votanți, în condițiile în care campania dusă de Alex Salmond, liderul partidului secesionist, a durat 2 (doi) ani ! Nu a fost o înfruntare între Scoția și Regatul Unit. A fost o înfruntare între secesioniști și unioniștii din Scoția. Majoritatea materialelor de propagandă au fost manipulări ordinare.

Alte date confirmă faptul că scoțienii care au votat împotrivă sunt cei din mediul rural (peste 61% !), cei născuți în alte zone din Regatul Unit, cei din zonele în care populația în vârstă are o pondere însemnată, cei care au ocupații marginale, cei din clasa de mijloc.

O primă concluzie este aceea că cei care au votat pentru independență sunt, majoritari, locuitorii din mediul urban unde au fost constituite centre de propagandă și unde s-au putut manifesta masele critice pentru independență. De ce să nu o spun fără șleau, în mediul urban a funcționat, perfect, spiritul de turmă. Ceilalți, cei care s-au opus, au avut posibilitatea să aleagă independent soluția. Nu au fost bombardați de propaganda secesionistă, au putut să o refuze, principala lor preocupare (clasa de mijloc, fermierii, cei cu ocupații marginale) fiind aceea de a-și asigura cele necesare traiului.

O altă componentă importantă a opoziției la secesiune are drept punct comun viitorul. Secesioniștii au tratat cu superficialitate viitorul Scoției. Cuvintele înălțătoare nu înlocuiesc mijloacele de trai, nu înlocuiesc libertățile comerciale, nu înlocuiesc securitatea și apărarea națională. Ar fi fost capabilă Scoția independentă să mențină, pentru scoțieni, sistemul de asigurări sociale britanic ? Ca să dau un exemplu. Odată ieșită din UE, Scoția ieșea și din NATO. Scoția ieșea din toate organismele internaționale de cooperare de care beneficia ca membru al Regatului Unit. Ar fi urmat o perioadă lungă, chiar foarte lungă, de relaționare a Scoției cu Marea Britanie, în primul rând, începând cu regimul de frontieră, atât pentru persoane cât și pentru bunuri și valori, apoi cu alte state în special SUA, Canada, Australia, nu mai spun de Uniunea Europeană. Acum Scoția beneficiază de regimul Marii Britanii de membru al UE și NATO. Independența ar fi dus Scoția dincolo de „poarta” celor două comunități cu caracter internațional. Dar și a altora.

Sunt multe probleme care ar fi fost puse în fața noului stat. Este evident că secesioniștii le-au tratat cu atenție însă au sperat să le rămână numele în istorie ca artizani ai independenței Scoției de sub jugul englez.

Înclin să cred că Scoția ar fi fost mult timp dependentă de bunăvoința Regatului Unit.

Rezultatul referendumului este „o palmă” pentru celelalte organizații politice secesioniste din statele europene. Am văzut o listă lungă. Franța, Spania, Regatul Unit, Belgia, Italia, Germania, statele vecine cu Ungaria, Ucraina etc. Mai constat, din alte informații, că majoritatea organizațiilor politice secesioniste au „un ce comun” cu Rusia. Cum este Jobbik din Ungaria.

Secesionismul în Europa are drept scop distrugerea UE, nu doar a statelor naționale, unitare din care fac parte. Alex Salmond a știut asta și a continuat să acționeze. Partenerii secesioniști europeni au fost în Scoția să îl sprijine. Bănuiesc că Moscova abia aștepta un rezultat pozitiv. Ca într-un joc de domino ar fi pornit un tam-tam în Europa pe tema secesiunilor cumplit. La noi, UDMR a scos, „la timp”, proiectul de lege prin care se constituie autonomia secuiască, acolo unde în școli elevii români ar urma să învețe în limba maghiară, acolo unde în administrație și justiție limba română ar fi fost o limbă străină, acolo unde etnicii români ar fi ajuns o populație tolerată, având unele drepturi după modelul ungar (adică nu !).

Rezultatul referendumului în Scoția ajută unitatea statelor europene. Eu îl pun și la înfrângerea secesioniștilor europeni alături de aliatul lor, Federația Rusă.