Theresa May vrea al patrulea vot

skynews-theresa-may-brexit-vote

Agerpres. Brexit: Theresa May va continua eforturile pentru a convinge deputaţii să voteze acordul, respins a treia oară

Costurile Brexit sunt mari. Atât pentru Marea Britanie cât și pentru statele membre UE care au legături economice și comerciale speciale cu Marea Britanie. Deja, Brexit produce „găuri” în economia britanică dar și firmelor de pe continent care au o relație specială cu Marea Britanie. Iar o ieșire fără  Acord ar duce la pierderi și mai mari.

Sper ca Theresa May să reușească. Altfel, consecințele negative se vor amplifica. Cei care vor pierde se zbat să le prevină. Cei care nu le pricep, marginalii, cei care nu cunosc istoria continentului, cei care sunt vrăjiți de spiritul aventurier al unor politicieni susțin Brexit-ul sperând că o lume apusă va reînvia iar ei vor fi marii eroi ai acelei lumi. Am citit că tatăl lui Boris Johnson a replicat unui jurnalist că și înainte de a adera la UE, Marea Britanie a avut o frontieră tare cu Republica Irlanda și că tulburările de pe insula Irlandei nu au afectat prea mult Regatul. Au făcut față așa că știu cum să facă iar față în cazul în care Acordul din Vinerea Mare va fi anulat. Nu mă miră că o parte dintre cei care susțin Brexit sunt dintre cei care au rămas ancorați în trecutul negru, pentru alte populații, al ambițiilor politice. Nu contează ce rezultate negative au acțiunile lor politice pentru alții! Contează doar ca ei să își realizeze ambițiile atât timp cât sunt în viață. În românește, zicala potrivită ar fi „după noi, potopul!”.

Marea Britanie a luptat, pur și simplu, să devină membră a Pieței Comune. A fost refuzată de două ori. Avea nevoie disperată de un partener sigur alături de care să oprească involuția. Britanicii care susțin rămânerea în Uniunea Europeană dar și alți analiști politici din vest atrag atenția că în afara Pieței Comune, Marea Britanie era văzută ca „bolnavul Europei”. Acum sunt, încă, una din puterile economice ale UE. Vor mai fi un timp însă pe măsură ce Uniunea Europeană își va dezvolta economia în statele membre, Marea Britanie va rămâne în urma altor state de pe continent. Franța deja îi trece înainte. Polonia este una dintre țările cu un mare potențial de dezvoltare care „amenință” supremația celorlalte state mari din Uniunea Europeană. Marea Britanie va rămâne, după un număr de ani, o țară terță. Protecționismul economic și comercial promovat cu agresivitate de SUA, China, Rusia și Uniunea Europeană își va pune amprenta. Marea Britanie va fi una dintre țările „libere” care vor căuta să supraviețuiască între marile puteri ale lumii și obligată să accepte condiții pe care astăzi le poate refuza ca membru al UE! După referendum a încercat să resusciteze un „al doilea Imperiu” dar statele care au fost parte a vechiului Imperiu Britanic au refuzat oferta. Marea Britanie s-a trezit în situația în care este considerată doar una dintre țările lumii, nu un lider al lumii. Iar asta doare.

Uniunea Europeană are la baza formării ei conceptul politic al „păcii în Europa”. De aici s-a plecat. De aici a pornit dezvoltarea. De la pacea în Europa. În 75 de ani de pace, Europa a devenit Uniunea Europeană, o uniune a statelor care vor să păstreze pacea. Cei care au inițiat și susținut Brexit au uitat sau nu au înțeles ce este cu Uniunea Europeană. Chiar și cei care astăzi susțin Brexit din postura de expați în Marea Britanie (unii din România) sunt „inculți politic”, teribiliști.

Trag concluzia că britanicii s-au săturat de pacea din Europa. Reacția unor state europene este normală. Ele își doresc ca pacea să continue în spațiul Uniunii Europene și de aceea vor face tot ce este posibil să o asigure. Chiar împotriva ambițiilor politice ale unor parteneri, de va fi nevoie.

Nu puteţi trăda cele 6 milioane de persoane care au semnat petiţia pentru a revoca Articolul 50

Adresându-se europarlamentarilor, Președintele Consiliului European, Donald Tusk, a recomandat acestora să sprijine dorința britanicilor care doresc să rămână în Uniunea Europeană.

Agerpres. Alegeri europene: UE nu trebuie să-i "trădeze" pe britanicii anti-Brexit (Tusk)

"Nu puteţi trăda cele 6 milioane de persoane care au semnat petiţia pentru a revoca Articolul 50 (care reglementează în Tratatul UE părăsirea blocului comunitar de către un stat membru), milionul de oameni care au defilat pentru un al doilea referendum sau majoritatea tot mai mare a persoanelor care vor să rămână în Uniunea Europeana", a afirmat Tusk în Parlamentul European reunit în sesiune plenară la Strasbourg, potrivit DPA.

Bună recomandare! Marea Britanie este în derivă. Camera Comunelor a preluat controlul asupra Brexit ca urmare a unui amendament depus și câștigat cu doar aproape 30 de voturi în plus. Unii politicieni britanici au comentat că este un precedent periculos pentru Marea Britanie ca Parlamentul să înlăture executivul de la îndeplinirea propriilor atribuții! La britanici, ca la nimeni! Bine, avem și noi faliții noștri, pentru că și noi suntem, sub conducerea PSD-ALDE, un fel de nimeni în rândul statelor democratice (sau mai bine spus, cât mai puțin democratice).

Există speranța anulării Brexit? Mă mențin pe poziția exprimată de mai multe ori: Marea Britanie ar trebui să rămână în Uniunea Europeană. Chiar și cei care au simțit o satisfacție acum 3 ani de zile că britanicii s-au decis să părăsească Uniunea Europeană, după ce au văzut iar unii au simțit pe pielea lor ce înseamnă ieșirea Marii Britanii din UE, acum își manifestă dorința ca procesul Brexit să nu aibă loc.

Deocamdată suntem abia în faza surprizei provocată de amendamentul aprobat în Camera Comunelor. Theresa May are „mâinile legate” asupra Brexit. Observatorii politici din Marea Britanie spun că Theresa May ar avea o acțiune la îndemână, pe care Parlamentul nu i-o poate interzice: provocarea alegerilor anticipate pentru a schimba majoritatea parlamentară. Nu pot să nu observ că ideea este cam întârziată. Primul termen al prelungirii cu care a fost de acord UE este 12 aprilie. Până la această dată Marea Britanie ar cam trebui să spună UE ce vrea de fapt. Cu condiția ca în această săptămână, Camera Comunelor să aprobe Acordul Brexit negociat timp de 2 ani de zile. Acordul nu a fost aprobat iar Camera Comunelor a luat puterea prim-ministrului de a mai conduce procesul Brexit. Ce se va întâmpla? Naiba știe. Sunt câteva elemente „bătute'n cuie”: Acordul Brexit nu mai poate fi renegociat, UE a refuzat constant ideea; termenul de ieșire a fost prelungit până la 12 aprilie sub condiția aprobării acordului; există posibilitatea revocării scrisorii prim-ministrului britanic de intrare în procedura Brexit potrivit art. 50 din Tratatul UE - cu condiția ca Theresa May să fie de acord!; există posibilitatea convocării unui nou referendum în care populația (acum în cunoștință de cauză!) să se exprime cu privire la ieșirea sau nu din Uniunea Europeană. Ministrul de finanțe, Philip Hammond, a afirmat că un al doilea referendum pentru ieșirea din UE ar putea fi luat în considerare.

Avem de așteptat. Clarificarea problemei este „în curtea” Marii Britanii. Nostalgicii „imperiului”, brexiterii duri și puri, au ratat. Marea Britanie în 2019 nu mai este și nici nu va mai fi Marea Britanie din anul 1945 sau în alți ani des pomeniți de nostalgici! Tradiționaliștii britanici au reușit, prin minciună, să păcălească alți nostalgici. Le-a ieșit pe nas înșelăciunea. Le va ieși și mai mult pe nas pentru că tineretul Marii Britanii este cel mai activ în procesul de blocare a Brexit-ului!

Prelungire Brexit. Până la 12 aprilie fără aprobarea acordului de către Camera Comunelor, până la 22 mai dacă Acordul este aprobat

Concluziile summitului UE privind Brexitul

Consiliul European a luat act de scrisoarea prim-ministrului Theresa May din 20 martie 2019 şi, ca răspuns, convine în privinţa unei prelungiri a Brexitului până la 22 mai 2019, cu condiţia aprobării, săptămâna viitoare, a Acordului privind retragerea în cadrul Camerei Comunelor. Dacă Acordul privind retragerea nu va fi aprobat de Camera Comunelor săptămâna viitoare, Consiliul European convine în privinţa unei prelungiri până la 12 aprilie 2019 şi se aşteaptă ca Regatul Unit să indice, înainte de această dată, o cale de urmat care să fie supusă Consiliului European spre analiză.

Consiliul European reiterează faptul că nu este posibilă o repunere în discuţie a Acordului privind retragerea, care a fost convenit între Uniune şi Regatul Unit în noiembrie 2018. Orice angajament, orice declaraţie sau orice alt act, emis(ă) în mod unilateral ar trebui să fie compatibil(ă) cu litera şi spiritul Acordului privind retragerea. Agerpres.

***

"Până la 12 aprilie, totul este posibil: un acord, o amânare lungă, dacă Marea Britanie decide să-şi revizuiască strategia, sau revocarea articolului 50", ceea ce ar însemna renunţarea la Brexit, a declarat Donald Tusk în cadrul unei conferinţe de presă la Bruxelles după încheierea Consiliului European. Agerpres.

Acestea sunt datele problemei. Datele clare. Pe marginea lor se fac multe speculații. Dacă și cu parcă sunt la ordinea zilei.

Rețin o declarație a Theresei May: ea vrea să ofere poporului britanic un Brexit ordonat, așa cum s-a cerut. Dacă jocurile politice din Camera Comunelor nu încetează, există pericolul ca Marea Britanie să piardă Brexitul. Ultima ipoteză sună a amenințare. Scrisoarea prin care prim-ministrul May cere Consiliului European revocarea scrisorii anterioare pentru activarea art. 50 din TUE este la îndemâna ei! Fie convoacă un nou referendum cu o întrebare de genul „poporul vrea un Brexit fără Acord sau o renunțare la Brexit?”, fie acționează direct în Camera Comunelor cu sprijinul opoziției laburiste și liberale. Cea mai bună variantă pentru toate părțile ar fi renunțarea la Brexit. Costurile incertitudinii de până acum au afectat Marea Britanie dar și companiile de pe continent care au avut operațiuni în Marea Britanie.

Cei care au mai urmărit evenimentele legate de Brexit au putut observa că împotriva unui Acord de ieșire sunt doar unii membri ai Partidului Conservator și unii populiști care agită mereu apele în Marea Britanie. După ce au amețit populația cu minciuni despre Uniunea Europeană înainte de referendumul de acum peste 2 ani, continuă să agite apele deși, zi de zi, apar tot felul de informații în urma analizelor din Marea Britanie privind consecințele Brexit. Majoritatea analizelor spun că o ieșire a Marii Britanii din UE nu este favorabilă pe termen scurt și mediu cetățenilor britanici. Dar, îngrijorați sunt doar cetățenii activi din Marea Britanie, companiile care au afaceri legate de piața UE nu însă și „pensionarii” și „ultra-naționaliștii” britanici. S-a creat și se adâncește o ruptură socială. Nu degeaba unii analiști spun că generația tânără care „mâine” va ajunge să dețină puterea politică va reorienta țara către o reintrare în Uniunea Europeană.

Ca să fiu foarte sincer, îmi doresc ca această aventură a populiștilor britanici să se termine cu un eșec. Uniunea Europeană este mai bună cu Marea Britanie ca membru decât fără ea. Și da, sunt de acord că o reintrare a Marii Britanii în UE sau chiar o anulare a Brexit pune Marea Britanie în fața unei UE schimbată. În perioada de 2 ani de zile de la declanșarea art. 50, UE a făcut pași decisivi în domenii de activitate blocate până acum de Marea Britanie.

Săptămâna viitoare este decisivă. Vom afla dacă Marea Britanie iese din UE fără un Acord, iese cu un acord sau rămâne legată de Uniunea Europeană ca membru deplin sau ca un stat partener al unui regim vamal.

Relația bilaterală româno-britanică este și rămâne specială

01 Februarie 2019
Președintele României, domnul Klaus Iohannis, l-a primit vineri, 1 februarie a.c., la Palatul Cotroceni, pe domnul Jeremy Hunt, Ministrul Afacerilor Externe al Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord.

În cadrul discuțiilor au fost abordate aspecte legate de ultimele evoluții privind procesul de retragere a Marii Britanii din Uniunea Europeană (Brexit), precum și de relația bilaterală româno-britanică.

În contextul deciziilor luate de Parlamentul britanic la 29 ianuarie a.c. referitoare la continuarea procesului de retragere a Marii Britanii din Uniunea Europeană, Președintele Klaus Iohannis a subliniat faptul că o retragere fără un acord va avea consecințe negative semnificative atât pentru Marea Britanie, cât și pentru statele membre UE.

Președintele României a arătat că Acordul de Retragere negociat de UE27 și Marea Britanie este cel mai eficient mecanism pentru a asigura o retragere ordonată a Regatului Unit din Uniunea Europeană, limitând consecințele negative generate de Brexit și garantând drepturile cetățenilor UE care trăiesc, lucrează sau studiază în Marea Britanie.

În ceea ce privește relațiile bilaterale, cei doi interlocutori au evidențiat dialogul politic foarte bun dintre cele două țări, subsumat Parteneriatului Strategic lansat în 2003 și revizuit în 2011, care a evoluat pozitiv de-a lungul anilor, în principal în domeniile securității și apărării.

Președintele Klaus Iohannis a subliniat că relația bilaterală nu trebuie să fie influențată negativ de procesul Brexit. În acest context, Președintele României s-a exprimat în favoarea consolidării Parteneriatului Strategic bilateral, fiind necesară intensificarea cooperării în domeniul politicii externe, al securității, inclusiv în cadrul NATO și pe Flancul Estic al Alianței. Președintele Klaus Iohannis a reiterat susținerea puternică a României, și a sa personală, pentru NATO și relația transatlantică, evidențiind totodată importanța unei împărțiri corecte a responsabilităților (fair burden sharing) în ceea ce privește cheltuielile de apărare. Această abordare a fost împărtășită de ministrul de externe al Regatului Unit, fiind subliniat faptul că ambele state alocă 2% pentru apărare și sprijină ferm consolidarea NATO și a relației transatlantice.

Totodată, Președintele României a menționat susținerea țării noastre pentru întărirea parteneriatului UE-NATO, inclusiv în contextul deținerii Președinției Consiliului Uniunii Europene, pledând pentru evitarea duplicărilor și promovarea complementarității, astfel încât să fie atinsă o veritabilă sinergie a eforturilor celor două organizații.

Președintele Klaus Iohannis a subliniat rolul comunității românești din Marea Britanie la întărirea relației bilaterale și importanța pe care România o acordă protecției drepturilor cetățenilor săi din Marea Britanie, în contextul Brexit. Astfel, Președintele României a evidențiat gradul ridicat de integrare a comunității românești în societatea britanică, precum și valoarea adăugată pe care această comunitate o aduce țării gazdă.

În acest context, Președintele Klaus Iohannis a reiterat că protejarea drepturilor cetățenilor români a fost și rămâne principala prioritate pe care România a urmărit-o în cadrul negocierilor dintre Uniunea Europeană și Marea Britanie.

Președintele României a menționat că, și în perioada următoare, cetățenii, atât cei europeni din Marea Britanie, cât și cei britanici din UE27, trebuie să rămână o prioritate, scopul fiind acela ca, indiferent de scenariul spre care vor evolua negocierile, efectele negative care ar afecta viețile acestora să fie reduse cât mai mult posibil.

Ministrul de externe al Regatului Unit a exprimat totodată aprecierea deosebită a țării sale pentru eforturile Președintelui Klaus Iohannis privind menținerea și consolidarea statului de drept în România.

Brexit la un pas de opoziția cu veto a Spaniei

Agerpres. Fără un acord privind Gibraltarul, summitul european 'foarte probabil' nu se va ţine duminică (premierul spaniol)

Premierul spaniol, Pedro Sanchez, a avertizat vineri că summitul european prevăzut duminică "foarte probabil" nu va avea loc dacă ţara sa nu obţine un acord privind enclava britanică Gibraltar, transmite AFP.

"Garanţiile încă nu sunt satisfăcătoare, deci Spania îşi menţine veto-ul la acordul pentru Brexit"

Declarația premierului spaniol a încins spiritele.

Acordul „convenit” săptămâna trecută este „în dificultate”. Atât pe teritoriul Marii Britanii unde sunt mai multe nemulțumiri, în special a conservatorilor din partidul lui May, dar sunt și în teritorii.

Scoția este nemulțumită că doar Irlanda de Nord va rămâne în spațiul vamal european și nu este inclusă și Scoția. Aliații lui May din Irlanda de Nord sunt nemulțumiți că „au fost părăsiți” de Guvernul May. Asta așa, pe scurt.

Acordul Brexit este sub presiunea parlamentarilor britanici. Dacă nu îl acceptă, Marea Britanie va avea mult mai mult de suferit decât unele state membre ale Uniunii Europene în urma Brexit. Nu va mai exista perioada de „acomodare”, nici pentru economia britanică nici pentru cea a Uniunii Europene. Dacă îl acceptă, UE și Marea Britanie convin ca timp de aproape un an și 8 luni să ajungă la unele acorduri care să atenueze despărțirea. Ar fi bine.

Barnier (dreapta) vorbește cu secretarul de stat al Spaniei, Luis Marco Aguiriano Nalda (centrul) și cu ministrul de externe Josep Borrell, înainte de o reuniune a Consiliului privind Brexit | John Thys / AFP prin intermediul Getty Images

Politico tratează subiectul Brexit mult mai echilibrat decât presa britanică. La presa insularilor am mereu impresia că se produce „acum” o catastrofă.

Mai peste tot am găsit „speranța” că Brexit-ul nu va fi unul „dur”, o prăbușire a tuturor afacerilor și relațiilor între cei de pe insulă și cei de pe continent. Probleme încă mai sunt. Inclusiv Leo Varadkar înclină să accepte ideea că problema frontierei „moi” între Republica Irlanda și Irlanda de nord este posibilă chiar dacă o parte dintre britanici nu văd o problemă în stabilirea unei frontiere „dure” între cele două parți ale Insulei Irlandei.

Totuși, să vedem ce va fi. Deocamdată sunt doar presupuneri ca o consecință a unor declarații politice. Theresa May are enorm de mult de lucru pentru a satisface toate „liniile roșii” (parte dintre ele stabilite chiar de ea!). Din partea UE, poziție constantă, se manifestă dorința de a ajunge la un acord care să satisfacă, pe cât posibil, ambele părți. UE nu se va abate de la principiile care au condus la formarea Uniunii. Iar Marea Britanie va fi, până la urmă, un stat terț care va avea acorduri comerciale cu UE ca un stat terț. Nici mai mult și nici mai puțin.

Actualizare!

Agerpres dă o știre de ultimă oră. Spania și Marea Britanie au ajuns la un acord care rezolvă diferendul între ele astfel că Pedro Sanchez va vota duminică în favoarea Acordului Brexit. Un lucru bun!

Franța refuză categoric planul lui Theresa May. Brexitul va fi Brexit

După discursul clar al lui Emmanuel Macron, au intervenit și lămuririle ministrul de finanțe al Franței, Bruno Le Maire. Planul lui Theresa May nu poate fi impus și nici nu poate fi acceptat. Franța, de exemplu, are alte preocupări, legate în special de evoluția Uniunii Europene. Problema Brexit nu este a Franței și nici a Uniunii Europene, este doar a Marii Britanii.

Pentru că nu este acceptabil ca o țară terță să aibă una dintre libertățile fundamentale ale Uniunii Europene, ministrul Le Maire spune că ar trebui mers mai departe, cu negocierea tuturor libertăților fără ca Marea Britanie să fie membră a Uniunii Europene. Iar asta duce la un acord tip Norvegia. Ceea ce pentru Marea Britanie este inacceptabil. Ar trebui să accepte deciziile Uniunii Europene fără însă a participa la elaborarea și aprobarea lor!

Pentru Marea Britanie situația devine neplăcută. Bruno Le Maire a declarat că Franța va avea pierderi foarte mici după Brexit, așa că nu este îngrijorată cu privire la viitor. Din partea Franței avem deja o decizie. Dacă Marea Britanie refuză legislația Uniunii Europene și controlul CJUE, Franța nu va da votul pentru un acord care să ofere Marii Britanii favoarea libertății circulației mărfurilor. Iar de aici, încep necazurile. Ieșirea mărfurilor din Marea Britanie către Uniunea Europeană se va putea face de peste tot de pe țărmul Marii Britanii însă intrarea în spațiul Uniunii Europene va fi limitat la porțile de intrare stabilite. Se pare că vor fi doar 2 porturi agreate față de libertatea actuală de a intra pe continent prin oricare port al statelor membre de pe țărmul de vest al UE!

Franța face pregătiri intense pentru un Brexit dur. Aceste declarații trebuie înțelese în acest sens. Franța dar și alte state au interesul ca partea de economie de pe teritoriul Marii Britanii legată de economia continentală să revină pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene. Pierderile vor fi mari pentru Marea Britanie. Pierd din forța de muncă calificată formată din cetățenii europeni, forță de muncă care a impus noi locuri de muncă pentru nivelele inferioare, în special din zona serviciilor. Calcului britanicilor arată că la un post de lucru de înalt nivel se crează 10 posturi de lucru de nivele inferioare. Oricare expert european revenit pe continent lasă fără loc de muncă 10 lucrători locali. Situația este deosebit de complexă. De aceea se zbate Theresa May să obțină libera circulație a mărfurilor!

Dacă am în vedere că poziția Franței este destul de asemănătoare cu poziția Germaniei, trag concluzia că vor mai fi și alte state din sferele lor de influență care se vor alătura acestor idei. Actualul plan al lui Theresa May a fost „ucis” la Salzburg, cum spun jurnaliștii britanici.

Mai sunt între 4 și 6 săptămâni ca Theresa May să prezinte un alt plan. Chiar dacă a declarat cu ton războinic că liderii europeni ar trebui să „respecte Marea Britanie” prin aprobarea planului ei și că ori acceptă planul ori Marea Britanie se retrage fără un acord, consecințele unei ieșiri fără Acord din Uniunea Europeană sunt prea grave pentru Marea Britanie pentru ca ea și partidul ei să mai poată avea suportul populației la o viitoare campanie electorală. Theresa May și Partidul Conservator sunt la răscruce. Ei au inițiat referendumul, ei l-au desfășurat, ei au promis viitorul strălucit în afara Uniunii Europene. Până acum, strălucirea nu se vede.

Fără tratament preferențial cetățenilor UE

Theresa May; foto Jack Taylor / Getty Images

Premierul britanic Theresa May şi miniştrii săi au convenit ca sistemul de imigrare post-Brexit să se axeze pe atragerea de lucrători cu înaltă calificare şi să nu acorde un tratament preferenţial cetăţenilor Uniunii Europene.

Răspunzând îngrijorărilor unor sectoare din economie, planul susţinut luni de cabinetul May va permite totuşi un acces limitat pentru muncitorii cu calificare redusă. Tot fără un regim preferențial pentru cetățenii Uniunii Europene. Speculativ, jurnaliștii de limbă engleză observă că ar fi posibil ca în urma realizării unui acord Brexit, politica de imigrare a Marii Britanii față de cetățenii europeni să fie „mai favorabilă”.

Din alte informații, se pare că Polonia, prin ministrul economiei, a sugerat ca UE să accepte planul prim-ministrului Theresa May. Cu unele mici modificări, pe ici pe colo, dar care să nu pună în pericol realizarea acordului. Polonia are aproape 1 mil de cetățeni în Marea Britanie iar forțarea plecării acestora din Regat ar bulversa piața forței de muncă din Polonia. Deocamdată, vocea polonezului a fost auzită dar ignorată.

Agerpres după presa de limbă engleză.

Independent are și alte informații care trebuie luate în considerare.
Theresa May a declarat că este de preferat ca Marea Britanie să iasă fără un acord cu Uniunea Europeană decât să iasă cu un acord de liber schimb de tipul celui încheiat de UE cu Canada. Ori UE acceptă planul ei, libera circulație a mărfurilor, ori nimic.

Theresa May nu are de ales. Ori la bal, ori la spital. Președintele Franței, Macron, o face pe durul. Are tot interesul. O parte a băncilor din Marea Britanie și personalul lor lucrativ ar putea veni în Franța. Angela Merkel, cu toate șicanele pe care i le face propriul partid și aliatul bavarez, ține în mână situația: nu este clar ce vrea Marea Britanie! Nu poate avea una dintre libertăți și să le refuze pe celelalte! Evident, viitorul nu sună bine.

Se înțelege că tot jocul are în centru frontiera irlandeză. UE vrea ca Irlanda de nord să rămână în cadrul UE, pe teritoriul Irlandei de Nord, ceea ce duce la instituirea unei frontiere vamale între Marea Britanie și Irlanda de Nord pentru a se evita frontiera terestră (tare) între cele două Irlande. Marea Britanie nu este de acord, califică situația ca un atentat la integritatea teritorială a Marii Britanii și la suveranitatea ei și propune ca UE să accepte încălcarea Tratatului Uniunii Europene stabilind pentru toată Marea Britanie regimul preferențial al liberei circulații a mărfurilor. Cineva trebuie să cedeze sau Marea Britanie va ieși fără un acord. Diferendele vor fi soluționate pe calea dreptului internațional.

"Este o afacere care păstrează uniunea Regatului Unit, integritatea noastră constituțională, este o înțelegere care nu prevede o frontieră tare între Irlanda de Nord și Irlanda, protejează locurile de muncă și ne permite să avem relații comerciale bune cu Europa și cu restul lumii. “ - Theresa May

Își apără și nevoile și neamul, cum spunem noi, însă propunerea ei nu poate fi acceptată. Marea Britanie a ales să iasă din UE. Uniunea Europeană are 4 mari libertăți care îi sunt caracteristice. Se condiționează reciproc. Nu poate exista una fără celelalte trei.  Marea Britanie cere, practic, Uniunii Europene să aibă acces la una dintre libertăți în mod complet fără însă a fi sub controlul juridic al Curții de Justiție a UE. Visul englez. Ceea ce este imposibil. Majoritatea statelor membre înțeleg faptul că de s-ar ajunge la un astfel de acord, excepția cu Marea Britanie va deveni un subiect deosebit pentru discuțiile cu oricare altă putere economică a lumii. Practic, se poate ajunge chiar la destrămarea Uniunii Europene. Nu ar mai exista prea multe motive pentru statele membre de a rămâne în Uniune atât timp cât libertatea de bază a Uniunii poate fi obținută de alte state terțe, fără ca acestea să fie supuse rigorilor Pieței Comune Europene! Marea Britanie va avea propriile reguli privind produsele manufacturate și agricole și nu dorește ca să accepte regulile UE.

Nu știu cine va ceda. Nu cred că interesele Poloniei privind expații polonezi din Marea Britanie pot influența decizia celorlalte state. Industriașii germani de mașini au declarat deja că piața UE este prioritară pentru ei. Pescarii danezi vor înțelege și ei. Chiar și portughezii cu relațiile lor istorice speciale cu Marea Britanie vor accepta că libertatea pe care UE o refuză unui stat terț are o valoare mai mare decât relațiile particulare ale fiecărui stat membru al UE cu Marea Britanie. Există, este adevărat, posibilitatea ca statul membru nemulțumit să iasă din Uniunea Europeană pentru a păstra o relație specială cu Marea Britanie. Este o posibilitate dar nu cred că va fi folosită. Problemele despărțirii de Uniunea Europeană a le Marii Britanii au permis cunoașterea mai bine a Uniunii Europene de către statele membre. Miile de probleme care au cerut o soluție au pus mințile la contribuție. Nu văd ca statele ce s-au dezvoltat datorită apartenenței la Uniunea Europeană să renunțe la dezvoltare!

Un G7 al lipsei de acord

Sunt multe evenimente care prezintă interes. Summit-ul G7 din Canada este însă unul principal. O nouă încercare de a calma relațiile dintre cele mai dezvoltate state ale lumii a ajuns la un acord care constată că nu pot fi de acord.

Autorul dezacordului major este președintele SUA, Donald Trump. Problemele sunt sensibile pentru că Trump nu acceptă colaborarea, el vrea să impună.

Trump afirmă că SUA sunt „jefuite” de partenerii comerciali, deficitul comerțului extern al SUA este pe undeva la 800 miliarde dolari, ceea ce este incorect, acuză partenerii SUA de practici comerciale incorecte.

„De ce ar trebui ca eu, ca preşedinte al Statelor Unite, să permit ţărilor să realizeze excedente comerciale masive, aşa cum au făcut timp de decenii, în timp ce fermierii, muncitorii şi contribuabilii noştri trebuie să plătească un preţ atât de mare şi de inechitabil”

Să nu uităm nici faptul că Trump a pornit o campanie dură și împotriva firmelor americane care își au fabricile în afara SUA pentru că mâna de lucru din alte țări este mult mai ieftină ca în statele americane. Ca să le facă viața mai grea și să readucă metalurgia și siderurgia înapoi în Statele Unite, Trump instituie taxe vamale la importurile strategice lovind, astfel, în principalii parteneri comerciali. Normal că are un discurs ultra-protecționist și că orice încercare de a-l determina să discute problemele este sortită eșecului. Până nu re-aduce industria în SUA, Trump nu se va lăsa. Iar asta va însemna o reducere severă a comerțului mondial. Practic, așa cum observa Donald Tusk, SUA distruge „ordinea mondială pe care a construit-o”.

„SUA plătesc aproape întregul cost al NATO - protejând multe din aceleaşi ţări care ne jecmănesc în comerţ (plătesc doar o fracţiune din cost - şi râd)”

„Uniunea Europeană a avut un surplus de 151 de miliarde de dolari - ar trebui să plătească mai mult pentru armate!”

„Germania plăteşte (lent) 1% din PIB către NATO, în timp ce noi plătim 4% dintr-un PIB mult mai mare. Crede cineva că asta are sens?”

„Protejăm Europa (ceea ce e bine) cu pierderi financiare uriaşe, iar apoi suntem călcaţi în picioare la comerţ. Vine schimbarea!”

Reacțiile statelor membre G7, cu excepția Japoniei, este normală. SUA vrea alte reguli, impuse de ea, iar statele membre ale G7 nu au cum să se opună. Singura opoziție poate fi făcută doar dacă statele membre ale UE membre și G7 vor acționa sub umbrela UE. Iar asta înseamnă că toate statele membre ale UE devin parte a înțelegerilor G7!

Franța, Germania și Italia vor trebui să accepte că pentru a se putea opune politicii expansioniste a SUA dar și a altor puteri economice mondiale, trebuie să accepte o integrare a statelor în Uniunea Europeană care să acopere toate interesele acestora. Acum nu este așa. Trebuie să recunoaștem! Acum Franța, Germania și Italia încearcă să se impună în Uniunea Europeană ca identități economice distincte, vor să își formeze propria „bulă de putere economică” care să domine celelalte state europene, proces care a dus la dezvoltarea ideilor conservatoare în alte state europene și punerea în pericol a liberalismului pe care Uniunea Europeană s-a construit. Statele mai mici din UE au propriile ambiții. Nu vor să devină „state de pe centura Uniunii”, vor să existe ca state importante. De aceea, politica lui Donald Trump pentru SUA are unele șanse de izbândă atâta timp cât UE va mai fi relativ divizată.

Donald Trump recunoaște și acceptă că statele partenere din NATO sunt foarte importante pentru SUA. Nici nu poate fi altfel. Pentru că majoritatea lor formează Uniunea Europeană, pentru că afirmațiile lui Trump privind apărarea comună au un mare sâmbure de adevăr, statele europene membre G7 - Franța, Germania și Italia - vor trebui să își calce pe orgolii și să accepte faptul că singura politică valabilă în viitor este una a integrării depline a Statelor Membre, chiar dacă unele calcule au tendința să scoată din ecuație statele mai mici ca populație și putere economică. O Uniune Europeană instabilă reduce substanțial capacitatea celor 3 state europene membre G7 să participe la „jocul mondial”. Sunt dezvoltate, au populații relativ numeroase dar ... sunt mici față de competitorii mondiali care se dezvoltă astăzi: SUA, China, India și chiar Federația Rusă! Sub forma Uniunii Europene, situația se schimbă. De aceea, o mai mare integrare a statelor membre ale Uniunii este vitală pentru viitorul Europei pe scena mondială.

Este al doilea summit G7 încheiat prost. Marea Britanie poate fi considerată ca fiind plecată din Uniunea Europeană. Chiar dacă acum este mai degrabă alături de UE în deciziile de politică globală, în viitor situația va fi alta. Londra a anunțat de nenumărate ori că are de gând să facă o altfel de politică, să nu mai aibă de a face cu regulile Uniunii Europene. În G7, Uniunea Europeană nu mai are „majoritatea”. SUA, Canada, Japonia și Marea Britanie au propriile interese și ambiții așa că Franța, Germania și Italia vor trebui să își regândească pozițiile. Vor merge în continuare separat sau vor merge la aceste summit-uri ca părți ale Uniunii Europene?

O reformare a G7 devine necesară. Ultimele summit-uri au scos în evidență faptul că acest format este deja depășit. Devine inutil dacă nu va fi reformat cu severitate. Și-a pierdut din importanță. A fost suficient ca SUA, cea care l-a format, să devină „copilul teribil” ca întreg sistemul să crape din toate încheieturile. Între timp, G20 devine din ce în ce mai important. Este important pentru că în el regăsim cele mai dezvoltate state ale lumii.

Ca o noutate, India a comunicat că anul acesta va depăși ca putere economică Marea Britanie. Este un paradox, dar el ne spune că India confirmă studiile care o văd ca o mare putere economică în viitor. Are de unde! China va depăși SUA, nu peste mult timp. India vine tare din urmă. Statele europene luate stat cu stat rămân de căruță. Chiar și Germania, chiar și Franța. Nu mai spun de Italia. Fără Uniunea Europeană, într-un viitor G7, statele europene nu vor mai fi!

Atacul din Siria

Siria, obiectivele atacului, motivarea politică

Nu îmi propun în această postare să concurez presa profesionistă așa că recomand Digi24, HotNews, News dar și alte publicații profesioniste și nu aservite unor interese meschine.

Era sau nu necesară această intervenție? Aceasta este întrebarea.

Da, o spun mai multe state care au de apărat propriile interese strategice, state care nu își doresc în imediata vecinătate un stat care utilizează armele chimice împotriva populației civile. Siria a folosit în repetate rânduri arma chimică împotriva propriei populații ostile regimului Assad (pentru cauze proprii populației Siriei). Am preluat, pentru că o consider semnificativă, declarația lui Emmanuel Macron: nu putem tolera banalizarea utilizării armelor chimice. O întoarcere la posibilitatea ca o țară să utilizeze armele de distrugere în masă a populațiilor este de netolerat. Iar Siria se califică ca țară al cărei regim actual nu s-a împiedicat de să utilizeze armele chimice împotriva propriului popor dar împotriva unui adversar politic și militar!

Nu, o spun statele aliate regimului lui Bashar al Assad, nu aliate Siriei! Rusia, stat care se pare că nu și-a respectat angajamentul internațional de a supraveghea lichidarea stocurilor de arme chimice din Siria ba chiar a permis continuarea producerii acestora urmărind propriile interese de poziționare strategică pe plan internațional. Iranul, țară care are interesul de a avea în Siria un aliat în războiul diplomatic cu alte state din lumea arabă.

În urma atacului au apărut tot felul de aprecieri. Cât de eficient a fost atacul?

Ei bine, din mai multe puncte de vedere, exterioare unei analize „civile”, atacul și-a dovedit eficiența în mai multe feluri.

În primul rând a adus în aceeași tabără „militară” SUA, Franța și Marea Britanie. Acțiunea comună a celor trei state pentru un interes major comun este un semnal. NATO a acționat unitar prin statele sale membre.

„Susţin acţiunile Statelor Unite, Marii Britanii şi Franţei împotriva resurselor de arme chimice ale regimului sirian. NATO consideră că utilizarea armelor este inacceptabilă. Cei responsabili trebuie traşi la răspundere”, afirmă Jens Stoltenberg, secretarul general NATO.

Celelalte state membre NATO, care nu au participat la acțiunea militară de sancționare susțin acțiunea.

În al doilea rând, acțiunea a arătat Rusiei că voința ei nu poate impune NATO tipul de reacție. Diplomatic și militar, Rusia a suferit un eșec. Nu a putut opri sancțiunea militară. Mai mult, statele membre NATO au anunțat că vor sancționa Siria cu o săptămână înaintea atacului. Au informat Rusia că obiectivele atacului sunt elementele de infrastructură destinate producerii armelor chimice și susținerii unor atacuri cu arme chimice. Rusia a informat Siria în detaliu și a sprijinit-o să își planifice și execute mutarea armamentului și aeronavelor din zonele în care atacul ar fi posibil. Între SUA, Franța, Marea Britanie și Rusia au fost deschise în permanență liniile de comunicare convenite. Avertismentele lui Putin în dialogul cu Trump, Macron și May nu au împiedicat acțiunea comună.

În al treilea rând, s-a confirmat faptul că Rusia s-a lăudat cu ce nu poate. Rusia a amenințat, pe toate canalele media, că va interveni în cazul unui atac împotriva Siriei. Nu a intervenit militar! Nu își permite o înfruntare militară cu SUA și restul statelor membre NATO. Mai mult, spațiul aerian al Siriei nu a fost protejat așa cum Rusia s-a lăudat. Declarațiile oficialilor sirieni arată că au doborât 30% din rachetele care au fost lansate împotriva obiectivelor militare. Din peste 100 de rachete lansate ar fi 30 distruse înainte de a atinge obiectivele. Înseamnă că restul de aproape 70 de rachete și-au atins țintele! Sistemele rusești de apărare anti-aeriană au fost depășite. Țintele stabilite au fost lovite.

Este evident că analiștii militari ai ambelor tabere dar și alții care se vor apleca asupra acestei acțiuni vor ajunge la concluzii interesante. La fel, analiștii politici. Scopul a fost îndeplinit. Bashar al Assad și armata lui știu că folosirea armelor chimice va fi urmată de o reacție sancționatorie a SUA, Franței, Marii Britanii dar și a altor state. Pentru că o eventuală altă operațiune de sancționare va fi folosită de alte state din zonă dar și din cadrul NATO pentru a-și exprima disponibilitatea de participare. Putin și militarii lui au aflat că statele NATO nu se joacă cu vorbele iar sistemele lor anti-aeriene nu sunt suficient de capabile pentru apărarea deplină a unui spațiu aerian.

Acțiunea a distrus mitul invincibilității Rusiei. Practic, în Siria, cu această operațiune, sistemele defensive rusești au fost depășite. Mai mult, rușii și-au scos flota în larg pentru ca în eventualitatea în care baza militară rusă din Siria ar fi lovită să nu aibă pierderi de material și personal. Nu a fost nevoie. Atacul cu rachete a fost punctual, departe de oricare locație în care Rusia își staționează trupele și echipamentele.

Batista pe țambal. Așa am tendința să numesc reacția Rusiei. O discuție în Consiliul de Securitate al ONU va rămâne doar o discuție. Acuzele pe care Rusia, Iranul și Siria le vor aduce statelor care au participat la operațiunea de sancționare vor fi combătute cu datele obținute din teren de aceste state prin intermediul agenților proprii dar și a voluntarilor!

Plastic, acțiunea a „pus la colț” nu doar regimul lui Bashar al-Assad ci și Rusia. A fost o formă de descurajare care nu a urmărit obținerea unor victime umane ci doar materiale și etalarea unei forțe pe care propaganda rusească o declarase incapabilă să i se opună.

Localizarea atacurilor

12:40 MAE român: "Acţiunea SUA, Marii Britanii şi Franţei, reacţie fermă la atrocităţile soldate cu victime în rândul populaţiei civile. România, solidară cu aliaţii şi partenerii săi strategici."

ACTUALIZARE 12:50 - Au apărut şi primele imagini cu ţintele lovite de rachetele aliate în Siria. Centrul de cercetare ştiinţifică din Damasc a fost complet distrus.

Încep să fiu din ce în ce mai convins că operațiunea a avut succesul urmărit.

În particular, cred că reprezentanții ortodoxiei ar trebui să vadă rezultatele atacurilor cu arme chimice asupra populației civile, unde mare parte a victimelor sunt copiii înainte de a acuza sancționarea regimului criminal al lui Assad!

Afacerea Skripal, se complică

Agerpres. Afacerea Skripal: UE își recheamă ambasadorul în Rusia pentru consultări (oficial)

Ei bine, treburile devin din ce în ce mai complicate. Rusia are în față nu doar Marea Britanie, pe care o acuză că ar fi falsificat informațiile ba, chiar că în spatele atentatului ar fi SUA, are în față toate statele membre ale Uniunii Europene. Theresa May a avut suficiente date pentru a obține sprijinul celorlalte state membre ale UE.

Marea Britanie a expulzat 23 de persoane din cadrul oficiilor diplomatice ale Rusiei din Regat. Polonia a anunțat că va expulza la rândul ei un număr echivalent dintre cei care asigură reprezentarea Rusiei în republică. Informațiile vehiculate de către Bruxelles spun că și alte țări din Uniunea Europeană vor  proceda la  expulzarea oficialilor diplomatici ai Rusiei. Treaba se complică.

În Marea Britanie a mai avut loc o moarte, tot a unui rus. Se pare că acesta a fost strangulat în propria casă. Presa britanică vorbește că poliția are în vedere redeschiderea a altor 14 dosare cu cetățeni ruși care au fost uciși în Marea Britanie! A devenit o mare problemă pentru siguranța cetățenilor britanici mai ales că în cazul Skripal, unde s-a folosit o substanță toxică „de luptă” creată de Rusia pe timpul războiului rece, un polițist britanic care s-a apropiat de Skripal și fiica sa aflați în stare de comă pe o bancă a suferit, la rândul lui efectele substanței toxice. Polițistul este în stare gravă în spital alături de Skripal și fiica sa. Alte 50 de persoane aflate în zona în care s-a produs atacul chimic au avut nevoie de îngrijiri medicale și sunt sub supraveghere până se finalizează cercetările armatei britanice cu privire la aria de răspândire a substanței toxice și cunoașterea corectă a efectelor asupra organismului uman. Rusia nu a comunicat organizației internaționale competente că a realizat acest produs!

Nimeni nu mai este în siguranță în Europa și de aceea se impun măsuri excepționale de protecție împotriva unor acțiuni posibile din partea statelor care încă mai folosesc substanțe toxice de luptă împotriva civililor pentru a-și rezolva problemele politice. Deocamdată, sunt aplicate măsurile politice: chemarea ambasadorilor și reducerea relațiilor diplomatice cu Federația Rusă.

Măsura nu trebuie să surprindă. Diplomația rusă a răspuns cu dispreț cererilor Londrei. Lumea s-a săturat de minciunile diplomației ruse.

Un Brexiter pragmatic. UE nu este bună însă banii de la UE ... ohoho!

Nigel Farage la BBC

Când spun eu că nu suntem cu nimic deosebiți față de alții, am dreptatea mea.

„Independent” are un articol în care scoate în evidență o declarație a celebrului Nigel Farage dată la BBC.

Pressed by host Andrew Marr on whether he would stick to his principles and turn down the pension, Mr Farage said: “I’m not going to get it anyway. So I don’t think this would even occur.”

When he was asked if he would take it, he said: “Of course I would take it. I’ve said that from day one. Why should my family and others suffer even more?”

Replying to accusations of hypocrisy, Mr Farage said: “It is not hypocrisy. I’ve just voted to get rid of my job. I was the turkey that voted for Christmas. How is that hypocrisy? If it was hypocrisy, I’d have said we should stay in the EU.”

Nigel Farage cel lipsit de ipocrizie are 53 de ani. Peste 10 ani, la 63 de ani, poate cere o pensie de la Parlamentul European de 73.000 lire sterline pe an! După câte se pare, își va cere pensia de fost euro-parlamentar.

Nu, nu doar ai noștri politicieni sunt deosebiți! Și mai sunt prin PE figuri care mai de care mai ciudate, ca să nu spun „corupte” după standardele noastre în curs de distrugere de politicieni de tipul Nigel Farage.

Pe de altă parte, Farage mai afirmă că datorită lui extrema-dreaptă nu a câștigat alegerile în Marea Britanie. Cum ar veni, ieșirea Regatului Unit din Uniunea Europeană a salvat regatul de extrema dreaptă.

Ipocrizie cu vârf.

Brexit este Brexit și va fi Brexit

Ne interesează Brexit-ul. Sunt în Marea Britanie mulți români care au acolo rezidență, au afaceri, au o viață.

Peste toate, există interese comune legate de apărarea și securitatea continentului european, există colaborări strategice între Marea Britanie și statele membre ale Uniunii Europene, există relații istorice între diferite state membre ale UE și Marea Britanie.

Naționaliștii britanici au forțat un proces și au câștigat. Marea Britanie iese din Uniunea Europeană însă va constata că Brexitul duce la altceva decât au dorit ei. Brexit-ul a provocat o mai puternică integrare europeană. Uniunea devine un bloc politic internațional mult mai puternic odată cu inițierea procedurilor de implementare a politicilor comune de apărare și securitate ale Uniunii Europene. Britanicii se văd, deja, ca „ceva” în Atlantic, între UE și SUA. Nu doar sub aspect militar ci și economic. Naționaliștii britanici nu au fost foarte buni analiști. Nu au „văzut” bine viitorul Marii Britanii după Brexit.

David Davis, ministrul pentru Brexit al Marii Britanii, le-a declarat deputaților britanici că vor avea posibilitatea de a se pronunța asupra unei legi de ieșire a Marii Britanii din UE după ce vor fi clarificate toate aspectele pentru a evita o ieșire fără nici un acord.

„Acest viitor text va trebui să acopere chestiuni ca drepturile cetățenilor europeni și britanici, factura divorțului, precum și perioada de tranziție pe care Londra dorește să o negocieze pentru post-Brexit, prevăzut la 29 martie 2019”. Agerpres.

Apare dorința guvernului May de a obține, pe lângă factura financiară cât mai redusă (marele război între britanici în toată această perioadă a negocierilor, dar în special între britanici și continentali!), o perioadă de tranziție post Brexit în care Marea Britanie să beneficieze de actualele facilități ale pieței unice, cu privire la libera circulație a mărfurilor, valorilor și serviciilor însă fără libera circulație a lucrătorilor comunitari.

Britanicii sunt destul de secretoși însă Michel Barnier, negociatorul șef al Uniunii Europene este mai darnic în informații. În discursul rostit cu ocazia finalizării celei de a 6-a runde de negocieri, Michel Barnier face precizări importante.

Cu privire la drepturile cetățenilor s-au făcut progrese însă la unele puncte trebuie lucrat mai mult. De interes sunt reîntregirea familiei, dreptul de a exporta prestații de securitate socială, rolul Curții Europene de Justiție în garantarea aplicării coerente a jurisprudenței în Regatul Unit și Uniunea Europeană.

Urmărind și presa britanică, precum și declarațiile ferme ale politicienilor britanici, se pare că sunt puține șanse ca cele trei mari probleme de mai sus să fie rezolvate.

Sunt cazuri de somații, ale celor de la interne din Marea Britanie care somează expații continentali să plece din Marea Britanie, au fost deja refuzate cererile de reîntregire a familiei formulate de expații continentali chiar și în cazul cetățenilor britanici care s-au trezit cu situația absurdă în care soțul sau soția, cetățeni ai altui stat european, au fost somați să părăsească Marea Britanie pentru că încalcă legea privind străinii! Din declarațiile politicienilor britanici, orice este legat de prestațiile de securitate socială este inadmisibil deoarece va fi implicată Curtea Europeană de Justiție iar ei, brexiterii, vor ca aceasta să nu mai aibă nici un cuvânt de spus în Marea Britanie de la 29 martie 2019! Slabe speranțe.

Doar subiectul „cetățenii europeni și cetățenii britanici” ar putea fi suficient de lămuritor pentru a trage concluzia că negocierile privind Brexit-ul vor eșua. Iar Michel Barnier a atras atenția în discursul său că mandatul primit de la șefii de stat și de guvern (Consiliul European) și de la Parlamentul European nu lasă loc de întors.

„Când citiți aceste rezoluții și concluzii, vedeți din nou că doar progresele suficiente, adică progresele sincere și reale, asupra celor trei domenii cheie ale acestei negocieri ne vor permite să deschidem a doua etapă a negocierilor. Aceste trei subiecte sunt - repet - inseparabile”.

Până acum, Marea Britanie nu a fost suficient de deschisă pentru a ajunge la o soluție finală în nici una dintre cele trei probleme de bază pentru a se ajunge la un „divorț” rezonabil. Nici una. Din discursul lui Barnier se desprinde clar această concluzie. David Davis nici nu pomenește de situația frontierei pe insula Irlanda. Barnier însă a fost foarte clar:

• Vom continua dialogul nostru privind Irlanda și Irlanda de Nord.
• Trebuie să asigurăm o lectură comună, aceeași lectură, a condițiilor, consecințelor și implicațiilor lui Brexit asupra Acordului de Vinerea Mare și a zonei comune de călătorie.
• Acest lucru ar trebui să ne determine să identificăm soluțiile tehnice și de reglementare necesare pentru a preveni o graniță tare, păstrând în același timp integritatea pieței unice.
• După cum v-am spus David și cu ultima dată, situația unică pe insula Irlandei necesită soluții specifice.

Slabe speranțe pentru un Brexit cu un acord de ieșire. De fapt, în presa britanică se speculează asupra ieșirii din UE fără un acord, o ieșire brutală, tare. Politicienii britanici, în special cei conservatori dar nu numai ei, nu văd cu ochi buni cererile UE. Dar, ce face UE i-a pus pe gânduri. Pur și simplu văd că Marea Britanie nu va mai avea un cuvânt de spus asupra politicilor europene, în orice domeniu. Inclusiv în domeniul apărării și securității europene, UE având, începând de ieri, o politică comună complementară politicilor la nivel NATO.

Va fi interesant de urmărit reacțiile politicienilor din Marea Britanie. Pur și simplu, la NATO, va fi un bloc al UE și alte state membre. Marea Britanie va fi unul din statele membre care va trebui să accepte starea de stat care aderă la poziția SUA sau la poziția Uniunii Europene. Pentru mândria britanicilor, este de neacceptat.

Brexit va fi Brexit. Un Brexit urât. Când ceva poate ieși prost, va ieși foarte prost. Brexit va deveni un model. Caz de studiu la școală. Ce se întâmplă când iei decizii proaste.

Când ți-o faci cu propria mână, Rusia va trage un maxim de profit

Serviciile de informații britanice au reclamat că rușii de la Serviciul Rus de Securitate (FSB) spionează obiective din străinătate prin intermediul softurilor antivirus produse de Kaspersky Lab, una dintre cele mai de succes companii de securitate cibernetică din lume. Mediafax.

După americani, britanicii intră în joc. Numai că, ce să vezi, britanicii și-au făcut-o, la fel ca americanii, cu propria mână.

Banca Barclays, care le-a oferit gratuit începând din 2008 soluţii antivirus utilizatorilor serviciilor bancare online, ar vrea acum încetarea contractelor cu firma Kaspersky Lab.

Barclays activează internațional. Europa, America, America de Sus, Asia, Africa. Dacă sunt reale informațiile serviciilor americane și israeliene car afirmă că au date concrete privind acțiunile de spionaj prin intermediul antivirusului Kaspersky, atunci treaba nu este gravă, este foarte gravă. În Marea Britanie clienții Barclays sunt funcționari publici, unii guvernamentali dar și militari. Este plauzibil ca pe celelalte continente unde Barclays activează să fie utilizatori ai serviciilor Barclays din aceleași structuri statale. Rusia ar fi beneficiara unor informații extraordinare privind toate statele din lume. Iar prin „serviciile” oferite de Barclays, rușii ar avea acces și la alte instituții bancare cu care banca britanică are legături comerciale.

Kaspersky neagă. Mi se pare normal. Putin neagă, Kremlinul neagă, pentru ruși este alb ce pentru alții este negru. De ce o firmă rusească suspectată de matrapazlâcuri ar recunoaște o vinovăție? Mai ales că orice instanță rusească va da câștig de cauză firmei rusești. Nu trebuie să mergem prea departe și să vedem cazul Siemens A.G. care a pierdut un proces privind turbinele livrate unei firme care, în loc să ajungă acolo unde a fost făcută comanda, au ajuns în Crimeea!

Având mai multe informații la dispoziție, putem astăzi să vedem cum Rusia s-a pregătit pentru a domina lumea prin agresiunile informatice. Și are rezultate.

Oare câte produse informatice rusești sunt astfel construite încât să „dea raportul” către FSB?

Uraganul „Ophelia” urmează să ajungă luni la briți și irlandezi

Uraganul „Ophelia” la 200 mile sud de Azore

Express dă o situație și niște proiecții. Uraganul „Ophelia” a ajuns la gradul 3, cu vânturi de 185 km/oră. Luni se prevede că va ajunge la irlandezi, care deja au dat semnalul de alarmă, dar că își va pierde din putere și va fi doar de tăria unui ciclon puternic.

Briții fac și glume. Recomandă ca englezii să se bucure de cele două zile mai calde, cu temperaturi de peste 20 de grade datorate frontului cald împins de uragan până când vor simți puterea furtunii.

Se fac speculații având ca legătură „Marea Furtună din 1987” care a ucis 18 oameni.

Să vedem dacă ceea ce speculează briții va fi și în realitate. Faptul că a ajuns la „puterea 3” nu a fost prognozat !

Briții numără „dușmanii” din UE

Express are articole despre Brexit și face tot felul de calcule și emite tot felul de judecăți. Nu sunt singurii. Ideea generală indusă publicului britanic este că Uniunea Europeană, mai ales prin statele din zona hard-core și zona hard, vrea să sancționeze Marea Britanie și să îi ia banii.

În general, dezinformarea este la ea acasă. Interesul major al Marii Britanii este să rămână conectată la piața Uniunii Europene, să beneficieze de trei dintre libertățile ei - bunuri, capitaluri și servicii -, dar să nu aibă obligații față de libertatea de circulație a persoanelor. Mai dorește o perioadă de tranzit pentru ca ea, Marea Britanie, să își poată pune la punct instituțiile pe care fie nu le are, fie sunt foarte reduse. Marea durere va fi la controlul de frontieră, vama și serviciul pentru străini.

Ar dori ca investițiile germane să nu plece din Marea Britanie. După cum spun comentatorii pe site-uri, toată industria auto a Marii Britanii are stăpâni în Europa și Asia. Asiaticii produc mașini în Marea Britanie pentru piața europeană, așa că după Brexit sau mai înainte de data stabilită vor pleca undeva pe continent, într-o țară membră a Uniunii Europene de unde să își poată continua activitatea. Nici industria auto germană nu va rămâne. În alte articole, se vede cum reprezentanți ai economiei germane comună franc englezilor că industria germană va fi de partea UE și nu a UK.

Articolul este construit sau scos la iveală după ce Germania și Franța au dat clar de înțeles că zvonurile potrivit cărora Barnier ar putea începe negocieri privind relațiile comerciale ale UE cu UK sunt false. De fapt, zvonurile sunt combinații de păreri ale unor politicieni de mâna „x” de prin Europa pe care briții le-au lansat pe piață pentru a ascunde propria încăpățânare. Situația este foarte complicată. Marea Britanie vrea cu disperare un acord comercial iar UE nu este de acord. Întâi procesul de divorț complet și apoi mai vedem ce va fi.

Articolul 50 TUE atât de invocat de partea britanică sub aspectul viitoarelor relații după retragerea din Uniune are o prevedere, condițională: „... Uniunea negociază și încheie cu acest stat un acord care stabilește condițiile de retragere, ținând seama de cadrul viitoarelor sale relații cu Uniunea...”. Ei bine, Londra se chinuie să obțină un alt statut decât acela al „statului terț”. Vrea un statut tranzitoriu pe care însă statele membre ale Uniunii Europene îl acceptă doar dacă sunt îndeplinite „condițiile de retragere”.

O negociere trebuie să aibă doi parteneri dispuși să negocieze. Uniunea vrea să încheie parteneriatul cu UK cu drepturile și obligațiile ce revin fiecărei părți clarificate și puse într-un acord valabil, acord ce va fi supus controlului de drept internațional, UE fiind subiect de drept internațional la fel ca UK. Marea Britanie se sustrage pentru că vrea un alt regim în relațiile cu UE, unul preferențial. Nu vrea să devină un simplu stat terț. Europenii din sondajul „Express” sunt pe trei categorii. Cei care susțin „abrupt” principiile retragerii sunt categorisiți ca „dușmani” iar statele europene care ar accepta ca principiile convenite de Consiliul European, Parlamentul European și Comisia Europeană să fie încălcate, pe ici pe colo prin părțile esențiale sunt declarați „aliați”.

Urmărind presa britanică și citind multe dintre comentariile puse la articole am ajuns la concluzia că briții nu au știut ce au votat. Unii dintre ei, mai bine informați, îi pun la curent cu situația reală, intervin și europeni de pe continent cu comentarii, se vede o transformare dar, se vede și ciuda din reacțiile la articolele care anunță retrageri ale producătorilor sau ale băncilor pe continent. BCE nu a lăsat băncilor din UK nici o șansă de a putea oferi servicii financiare fără a avea un sediu juridic într-o țară membră a UE. Sediu care să presteze pe baza reglementărilor UE. Sediile care le rămân în UK, nu vor avea permisul necesar operațiunilor pe teritoriul UE.

Îmi pare rău de briți. Deja există voci care exprimă încrederea că nu peste mult timp se va reveni la gânduri mai bune și UK va face o cerere de aderare la UE. Dar, de data asta, nu va mai fi posibil să beneficieze de scutirile pe care le-a avut.

Ambiții secesioniste în Europa

Nu sunt admiratorul secesiunilor. Războaiele au la rădăcină ambiții secesioniste dar și revizioniste. Uniunea Europeană s-a format, la început, ca o soluție politică pentru evitarea unui nou război mondial în Europa. Franța și Germania au căzut de acord să colaboreze în loc să poarte mereu războaie. Frontierele după al WW2, între aceste state, au rămas astfel blocate la starea încheierii acordului. S-au alăturat ideii statele care au stat mereu în drumul oștilor. Belgia, Olanda, Luxemburg iar Italia a fost de acord cu noua politică europeană. Uniunea, în forma incipientă s-a dezvoltat, a avut succes economic, a atras alte state. Foarte importantă a fost decizia de desființare a granițelor vamale. Comunitatea Europeană (Piața Comună) a egalat prin desființarea granițelor vamale capacitatea altor state care au profitat de un astfel de aranjament „comunitar”. Rusia, SUA, India, China etc.

Uniunea Europeană nu poate rămâne „un club” de state, așa cum reclamă unele state care vor „mai multă independență” față de Bruxelles. Tonul pleacă de la statele fondatoare care au depășit foarte multe „tradiții” în relațiile dintre state. Și acum sunt unele „trepte”, dar sunt depășite de comun acord. Când aderi la Uniune, nu poți să obții un tratament diferențiat față de ceilalți. Brexitul este un astfel de exemplu. Briții s-au cramponat de ideea că ei au intrat într-un club de state și nu unei uniuni de state. Până și Yanis Varoufakis, aprigul fost ministru de finanțe ale Greciei care a vrut să zdruncine sistemul Uniunii Europene și să „frăgezească” zona euro a recomandat, într-un interviu, ca Marea Britanie să înțeleagă că Uniunea Europeană nu este un club ci o Uniune și să înceapă pregătirile pentru aderarea la UE în 2025 când această Uniune se va reforma. Un club se poate desființa pe când o Uniune dispare sau se reformează. Iar Uniunea Europeană vrea să se reformeze. Atât timp cât Germania și Franța vor să formeze UE, ai bine, Uniunea Europeană va funcționa. Iar dacă alte state care au intrat ulterior adoptă aceeași linie politică ca A Germaniei și Franței, Uniunea se va dezvolta. Va ajunge să aibă nu doar continuitate politică ci și o dezvoltare ca mare putere economică.

Uniunea Europeană nu își poate permite să accepte destrămarea statelor componente. De aceea, ideea de bază este că o autonomie teritorială obținută fie cu forța, fie cu acceptul statului în cauză exclude teritoriul care forțează autonomia din spațiul Uniunii Europene, devine un teritoriu terț. Catalonia care forțează independența deplină față de Spania va deveni un teritoriu terț față de Uniunea Europeană. Marea Britanie va fi la rândul ei un stat terț. Toate avantajele apartenenței la Uniunea Europeană dispar. Iar Catalaonia, bogata Catalonie care are un PIB mai mare decât Grecia sau Portugalia (ca să nu mai spun de alte state din UE), este dependentă de comerțul cu alte regiuni din Spania și Uniunea Europeană - 80% din ce produce Catalonia merge în spațiul comunitar.

Deja, la cererea firmelor din Catalonia, guvernul de la Madrid a emis un decret prin care firmele care vor să își reloce sediul social să poată apela la decizia doar a unui consiliu de conducere și să nu mai aștepte o adunare generală a asociaților. Deja sunt în curs de relocare cele mai mari bănci cu sediul în Catalonia. Nu își pot permite să fie prinse cu un sediu social în Catalonia la momentul declarării independenței și al închiderii granițelor pentru că sunt dependente de piața euro, de regulile de piață ale Uniunii Europene. Majoritatea firmelor mari, cele care asigură finanțarea Generalității Catalane, sunt dependente de piața spaniolă așa că și ele se vor reloca.

Cei de la Express au pus harta de mai sus la un articol în care prezintă intențiile secesioniste din Europa. Unii vor mai multă autonomie, alții vor să devină stat independent. Uniunea Europeană are două examene majore de dat acum. Pe ambele le-a tratat ca voință a statelor în cauză.

Marea Britanie iese din Uniunea Europeană și va deveni un stat terț. Examenul pentru UE este nu doar sever ci și foarte util. Acum se poate completa o procedură în cadrul UE având la bază art. 50 din Tratatul UE. Toate statele stau cu ochii „beliți” la eveniment. Ce înseamnă părăsirea Uniunii Europene? Marea Britanie ne va oferi, din cauza ambițiilor naționaliste, răspunsul. Este evident că vor suferi și statele membre ale Uniunii Europene care au avut legături foarte strânse cu Marea Britanie dar va suferi și Marea Britanie. Observ la briți că sunt deranjați de faptul că Uniunea Europeană va evolua iar ei nu vor mai fi parteneri de discuții și decizii asupra continentului European. De aceea văd cum se încurajează singuri că ei sunt de fapt un stat european și că vor fi parteneri la problemele de securitate, mediu, combaterea terorismului și imigrației cu Uniunea Europeană care nu poate renunța la colaborarea cu UK. Numai că, UK va fi terț, nu vrea să respecte sistemul de control al UE prin CEJ așa că va fi aproape imposibil ca UE să supună deciziile CEJ unui control al unei alte autorități construită special cu UK pentru soluționarea unor diferende.

Catalonia oferă o altă situație. Ce se întâmplă cu un teritoriu al unui stat național care părăsește, în forță, națiunea? Ei bine, Comisia Europeană și Parlamentul European au dat un capăt de răspuns. Respectivul teritoriu nu va mai face parte din Uniunea Europeană. Pentru că Uniunea Europeană este o uniune a statelor membre și nu a teritoriilor! Iar Catalonia va avea un lung drum de parcurs pentru a deveni un stat, un subiect de drept internațional. Dacă se va ajunge până acolo. Deocamdată, băncile din Catalonia pleacă pe teritoriul spaniol, industria din Catalonia vrea să plece, cetățenii spanioli din Catalonia vor fi obligați să plece pentru că separatiștii se manifestă violent împotriva lor - un caz special, la o școală în Barcelona, doi profesori au reproșat elevilor cu părinți spanioli, membri ai Guardia Civil, că au desființat secția de votare de la respectiva școală. A urmat imediat un protest al unui grup de peste 200 de elevi ai școlii în susținerea elevilor agresați de profesori. Grupuri de tineri separatiști au luat la țintă cetățeni despre care știu că sunt spanioli și îi hărțuiesc atât la domiciliu cât și în localități. În caz de declarare a independenței, Spania își va retrage toate instituțiile de pe teritoriul Catalan. Dar până atunci mai este deoarece o parte a administrațiilor publice din Catalonia nu sunt de acord cu independența. Poliția locală catalană, Mossos, este împărțită în două. O parte s-au dus la poliția spaniolă națională și Guardia Civil și au fraternizat cu ei, altă parte stă și așteaptă. Populația unor cartiere din Barcelona dar și din alte localități s-au dus la sediile poliției naționale și și-au exprimat susținerea și au declarat că sunt catalani dar și spanioli. Forțe polițienești din Spania au fost relocate la limita cu Catalonia a altor regiuni spaniole pregătite să intervină la nevoie.

Toate teritoriile naționaliste care manifestă tendințe de independență sunt atente la ce se întâmplă. Separarea de Uniunea Europeană devine o soluție de evitat.

Nu pot să nu observ și discursul lui Viktor Orban, în ultimul timp. S-a lămurit că România nu va accepta separatismul așa-zisului „ținut secuiesc”. A văzut că România nu depune cerere de aderare la V4 (Grupul de la Visegrad) și nici nu susține pretențiile acestui grup. Urmează ca Ungaria să dețină președinția Grupului și propune, nici mai mult și nici mai puțin, un V4+România. În condițiile în care România dezvoltă un alt grup cu Bulgaria și Grecia la care se adaugă Serbia în proces de aderare la Uniunea Europeană. Viktor Orban încearcă să „vrăjească” Serbia oferind sârbilor „marea cu sarea” pentru ca aceștia să nu rămână în Grupul de la Craiova (la înființarea căruia au participat direct) și nu este exclus, în buna tradiție a Budapestei, să se folosească de șantaj pentru a obliga Serbia să joace cum vrea ea. Viktor Orban privește cu îngrijorare și întărirea relațiilor dintre Croația și România și de aici la o posibilă viitoare contribuție a Croației la Grupul de la Craiova astfel că statele din Balcani plus România vor avea o legătură directă cu vestul Europei fără a mai cere voie de la Ungaria să ajungă în Austria și mai departe.

În presa briților am citit că Viktor Orban a amenințat Uniunea Europeană că Brexitul se poate repeta dacă Bruxelles-ul nu renunță la „dictatură”. O fi o amenințare la plezneală sau chiar are o astfel de soluție „în rezervă”? Vom vedea. Bruxelles este implacabil. Merge înainte. Ungaria mai face pași în lateral. Nu prea mulți și nici prea deși. Rămâne o țară care promovează agresiv naționalismul și separatismul.

Un Brexit complicat. UK își reevaluează politicile comerciale

Merge greu cu Brexit-ul. Comisia UE care negociază este nemulțumită de rezultate. Negociatorii britanici comunică „rezultate satisfăcătoare” dar fără a avea de partea cealaltă confirmarea. Nici cu privire la soarta expaților UE din Reagtul Unit și a expaților britanici din statele UE, nici cu privire la situația frontierei terestre a UE cu UK în Irlanda, nu mai spun despre obligațiile financiare angajate de Londra în cadrul proiecției financiare a UE până în 2001. Singura grijă a briților este viitoarea relație comercială cu UE.

Membrii cabinetului May sunt pe teren. Hammond s-a întâlnit cu grupul de la Vișegrad de la care speră să obțină o susținere pentru o prelungire a raporturilor UK cu UE, chiar dacă UK va anula, prin legea existentă acum în Camera Comunelor, toate legăturile juridice cu UE. Ceva greu dacă nu chiar imposibil.

La București a venit ministrul secretar de stat pentru Comerţ Internaţional, Greg Hands care a promis, din partea guvernului britanic, un suport financiar de 4 miliarde lire sterline pentru a-i ajuta pe exportatorii britanici și pe importatorii români să își intensifice schimburile comerciale. Exportatorii britanici și importatorii români ! A se reține ! Sursa: euractiv.

La Florența va merge Theresa May care va avea misiunea de a lămuri pe italieni, a-i încuraja să sprijine economia britanică.

Câteva observații se cuvine a face. Mai ales că zilnic urmăresc zbuciumul briților cu privire la Brexit.

Au făcut un referendum cu scop de șantaj la CE. Din nefericire pentru ei, referendumul având o cauză politică internă a conservatorilor - Cameron a făcut pe placul radicalilor pentru a rămâne în funcția de prim-ministru -, referendumul a dat câștig de cauză naționaliștilor. Guvernul britanic nu a fost pregătit pentru un rezultat favorabil ! Au fost convinși că briții sunt suficient de educați și buni cunoscători ai UE astfel că pragmatismul lor va prevala și referendumul va pica. Nu au avut toate datele corecte.

Cu tot aportul Rusiei - prin intermediul „războiului cibernetic” -, trei țări europene au ales rămânerea în Uniunea Europeană: Austria, Olanda și mai apoi Franța. Marea Britanie „a căzut de fazan”. La fel ca Grecia care sub influența lui Varufakis (ministrul de finanțe al lui Tsipras) a sperat să rupă „zona euro”. Acum, Varufakis își face mendrele în Marea Britanie, profesor, învățând studenții că „euro” este pe moarte, că UE este „câh” și alte alea.

Comerțul nostru cu Regatul Unit este în valoare de 3,6 miliarde lire sterline. Undeva la 4% din comerțul extern al României. Dacă ne uităm la paritatea lira sterlină/euro, vedem că a ajuns la 1,08 euro/liră sterlină ! Iar prognoza este ca lira sterlină să scadă și mai mult în perioada următoare, chiar până la 29 martie 2019 când Marea Britanie va părăsi de facto Uniunea Europeană, cu sau fără acord de separare.

Mai trebuie să știm că Marea Britanie are o mare particularitate: economia briților are 80% servicii ! Serviciile lor vor fi cele mai afectate în cazul Brexit-ului ! Pierd agențiile europene bazate pe serviciile financiare cu euro și medicamente. Serviciile legate de producătorii continentali vor fi pierdute când producătorii se vor retrage pe continent pentru că în caz contrar, producția lor din Marea Britanie va deveni mai scumpă iar concurența nu va refuza „pleașca” ! Iar producătorii continentali cei mai afectați sunt în Germania, Olanda, Franța, Italia.

Briții s-au lăudat la București faptul că avem în România 5.000 de companii britanice. La Ambasada României în Regatul Unit avem o foarte scurtă listă a celor mai importante companii britanice în România (aici). Energie (servicii), medicamente, neferoase (producție primară), lanțuri și sârmă. Hm. Să tot faci rachete cu așa contribuție.

Între timp, serviciul de imigrări de la Londra trimite „imigranților” români, de fapt tuturor „muncitorilor europeni”, anunțuri privind obligația de părăsire a Regatului Unit. S-au grăbit. Și-au cerut scuze. Dar trebuie spus că în 2019 treaba va fi foarte urgentă. Din martie 2016 până în martie 2017, Regatul Unit „a scăpat” de 122.000 de „imigranți” europeni din Uniunea Europeană. S-au bucurat guvernanții, s-au felicitat însă astăzi o dau cotită. Datele venite de la companii și instituțiile de învățământ, din sistemul de sănătate etc. le spun că le pleacă cei calificați pentru acțiuni și servicii specializate, înalt calificate. Oameni cu salarii înalte foarte buni plătitori de taxe și impozite. Plecările din Marea Britanie a „expaților” europeni deveniți peste noapte „imigranți” nedoriți au tendința să se amplifice. Au decis să le „ofere” celor cu calificări (obligatoriu calificări !) reduse rezidențe de până la 2 ani după care „ura și la gară” (fără alte beneficii în afara venitului care va fi !) iar celor înalt calificați rezidențe de la 3 la 5 ani, cu „aceleași beneficii”. Am observat din diverse comentarii că expații din Marea Britanie nu sunt încântați de oferta lui May.

Comisia Europeană a avertizat Marea Britanie că serviciile pe teritoriul Uniunii Europene oferite de către o firmă dintr-o țară terță trebuie să aibă un sediu juridic în spațiul Uniunii Europene. Mai pe șleau spus, firma din Marea Britanie care oferă servicii (de orice natură) în statele membre ale Uniunii Europene trebuie să fie persoană juridică a statului Uniunii Europene în care își are sediul fiscal. Va plăti taxe și impozite în Uniunea Europeană. Prin noile reglementări europene, vor putea să dea investitorilor doar dividendele ! Nasol moment !

Pe noi ne interesează enorm de mult situația românilor care sunt în Marea Britanie sau au fost la lucru în Marea Britanie sub protecția prevederilor legislației europene. Dacă Guvernul May nu mai vrea să aplice din 29 martie 2019 nici o lege a Uniunii Europene cu privire la cei care au lucrat până la un moment dat sub protecția legislației europene privind forța de muncă, atunci românii în cauză, la fel ca toți ceilalți europeni continentali, vor suferi o mare nedreptate. Practic, guvernul Regatului Unit le va confisca drepturile de proprietate obținute ca urmare a contribuțiilor individuale la fondurile de pensii și de asigurări sociale de sănătate !

Am devenit suspicios cu privire la Marea Britanie și intențiile ei. Mai ales că după plecarea Marii Britanii din UE, CE va repune pe tapet reglementările UE privind raporturile cu „paradisurile fiscale”. Amenințarea unor politicieni britanici că UK „va sancționa” UE transformându-se într-un mare „paradis fiscal” are pregătită reacția adecvată. Astăzi, insula Jersei are rolul de a ascunde averile sau unele fonduri de pe insula mare. Ce va mai fi mâine ?

Brexit-ul a ajuns la negocieri

Michel Barnier și David Davis

Astăzi, 19 iunie 2017, la ora 09.00 la Bruxelles, ora 11.00 la noi, UE și Marea Britanie au început negocierile pentru Brexit. Procesul Brexit a început la 29.03.2017 odată cu primirea de către CE a scrisorii lui Theresa May de activare a art. 50 din TUE.

Negociatorii șefi sunt francezul Michel Barnier din partea Uniunii Europene și David Davis un susținător al Brexit la referendumul în care ideea ieșirii din UE, pentru gloria viitoare a Regatului Unit și în amintirea gloriei trecute a imperiului, a avut câștig de cauză.

Francezul Michel Barnier este cunoscut de briți și nu prea plăcut. Europenist cunoscut (taliban !), puțin iubitor al politicilor practicate de Londra ca membru al UE, și-a propus să obțină de la aceste negocieri o despărțire de Regatul Unit care să afecteze cât mai puțin statele membre ale Uniunii Europene. Are un mandat de la toate statele membre ale UE pentru a negocia pentru interesele fiecărui stat în plus pentru interesele UE în ansamblul lor. Parlamentul European a ales ca negociator pentru Brexit. Creator al Uniunii Bancare Europene, Michel Barnier a devenit (cum au spus briții) „oaia neagră” a City-ului londonez, una din mizele majore ale Brexit. Aici, în „imperiul financiar” al Regatului Unit, se află „marea durere” a briților. UE își ia pe continent toate instituțiile și instrumentele financiare utilizate la Londra iar Regatul Unit pierde una din cele mai mari resurse financiare. UE își vrea înapoi și industriile cu puncte de lucru dislocate în Regatul Unit !

Britanicul David Davis, ministrul pentru Brexit al Cabinetului May, a fost și sigur este un adversar al lui Michel Barnier cu privire la Uniunea Europeană. David Davis a fost mereu un eurosceptic, un adversar al integrării accentuate a statelor în UE, al transformării UE în subiect de drept internațional. Înaintea începerii negocierilor, David Davis a declarat:

„Drumul este încă lung, dar destinația noastră este clară: un parteneriat profund și special între Marea Britanie și UE, un acord ca niciun altul în Istorie”

O prezentare bună a echipelor este aici.

Negocierile încep în condiții nu foarte bune, mai ales pentru Regatul Unit.

Theresa May a vrut mai multă putere și a obținut mult mai puțină, fiind acum în situația de loc plăcută de a accepta, până la urmă, o alianță cu irlandezii protestanți radicali de la DUP concomitent cu acceptarea sau negocierea cu aceștia asupra pretențiilor lor privind politicile publice plus interesele irlandezilor legate de Brexit dar, și pretențiile conservatorilor scoțieni care au obținut un rezultat peste așteptări. Și scoțienii și irlandezii care sprijină pe conservatorii lui May au alte așteptări de la Brexit. Așteptări care nu corespund cu cele ale lui May.

Din veștile contradictorii venite de la Londra, se pare că briții nu sunt pregătiți pentru negocieri. Uniunea Europeană însă, are toate pregătirile finalizate. Briții vor negocieri de ieșire concomitent cu stabilirea unor raporturi viitoare iar delegația UE este în imposibilitatea de a le face. Tratatul UE nu permite UE să negocieze acorduri comerciale cu statele membre (de exemplu) ! Până la finalul lunii martie 2019, Marea Britanie este membru al UE și nu va obține nici o negociere pe ce vrea ea să obțină. Abia după ieșirea din UE, consemnată la data împlinirii celor doi ani stabiliți în Tratat, cu sau fără încheierea unui acord de ieșire, se va putea trece la negocierile comerciale. Iar atunci, Marea Britanie va fi tratată ca un stat terț, un stat cu care Uniunea Europeană va avea frontiere vamale !

Briții sunt „campioni” în declarații dure, de forță. UE le-a pus în față propriile idei devenite program pentru Brexit. Dacă briții nu le acceptă, nu va fi nici o negociere. Este chiar una dintre țintele lui Theresa May: decât un acord slab, mai bine este fără un acord. O idee intens criticată pe insulă de mai toți cei care își dau cu părerea. Fără acord, Marea Britanie intră într-o perioadă de administrare a litigiilor cu Uniunea Europeană în fața instanțelor internaționale. Iar reputația Marii Britanii se va duce naibii. În plus, marile speranțe ale conservatorilor că Regatul Unit va stimula revenirea fostelor colonii la relații economice privilegiate cu insularii nu se prea adeveresc. Canada, Australia, India construiesc deja relații din ce în ce mai strânse cu UE. Una este să ai relații comerciale cu o piață bogată de 450 mil persoane și alta este să ai relații comerciale cu o putere comercială în scădere formată din 60 mil persoane ! În relațiile internaționale fiecare știe unde se face friptura !

Deocamdată, UE se va ține de propriul program:

„Prima etapă urmează să fie consacrată găsirii unui acord cu privire la trei dosare stabilite ca priorități de către cei 27:

1. drepturile cetățenilor UE din Marea Britanie și cele ale britanicilor instalați în UE,

2. problema frontierei irlandeze și

3. "reglementarea financiară" sau nota de plată pe care trebuie să o achite Londra pentru angajamentele financiare luate deja în cadrul proiectelor europene.”

La „problema frontierei irlandeze”, echipa briților are o sabie atârnată deasupra capului. Conflictele armate din Irlanda de nord între catolici și protestanți au fost oprite prin Acordul din Vinerea Mare. Cauza „păcii” a fost apartenența Marii Britanii la Uniunea Europeană. Ieșirea din UE poate constitui o cauză pentru reizbucnirea conflictelor între cele două părți. Dacă Londra va forța nota, frontiera dintre Irlanda și Irlanda de nord va deveni o frontieră ca oricare alta pentru un stat terț. Regim de vize, control amănunțit la intrarea în Irlanda sau din Irlanda în Irlanda de Nord, lipsa de cooperare polițienească între cele două părți pentru combaterea „exportului/importului” de infracționalitate etc. Oricum va fi un control, pentru că ieșirea briților din UE duce la instituirea frontierelor vamale. Comerțul „irlandez” va fi supus regimului de cote al UE. Regimul liberei circulații a forței de muncă între cele două părți se oprește. Este unul din obiectivele Londrei care a adus succesul la referendum.

Să vedem ce va fi. Oricum, peste nici o lună situația va fi cât de cât clară. După prima etapă, va urma a doua însă, prima etapă este decisivă. Dacă se încheie până în toamnă, va exista timp pentru scrierea acordului, parafarea lui, trecerea lui prin parlamentele statelor membre ale UE - sunt totuși 27 de state care trebuie să îl accepte în cursul anului 2018 -, astfel ca la începutul anului 2019 să fie consemnat clar că părțile au ajuns la consens.