Se afișează postările cu eticheta Italia. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Italia. Afișați toate postările

sâmbătă, 8 decembrie 2018

Somația președintelui Ludovic Orban

DECLARAȚIE DE PRESĂ A PREȘEDINTELUI PNL, LUDOVIC ORBAN

SOMEZ GUVERNUL DĂNCILĂ SĂ IA DE URGENȚĂ ATITUDINE FAȚĂ DE CONFISCAREA ÎN MASĂ A AUTOMOBILELOR ROMÂNILOR DIN ITALIA

Guvernul României a atins un nivel de nepăsare și incapacitate cronice, nefiind în stare să mai apere interesele românilor din străinătate sau măcar să fie la curent cu modul în care le sunt încălcate drepturi fundamentale, precum cel la proprietate sau liberă circulație.

Începând din 4 decembrie, în Italia a intrat în vigoare o modificare a Codului rutier italian prin care românilor le este interzis să mai conducă autoturisme înmatriculate în România, dacă respectivii români au o rezidență care este mai mare de 60 de zile. În caz contrar, acestora le sunt confiscate mașinile, iar măsura este pusă în aplicare chiar în aceste zile.

Pentru informarea celor din Guvernul României care încă nu au aflat, este vorba de Legea nr. 132 din 1 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al Italiei în 3 decembrie 2018.

Somez Guvernul să întreprindă toate demersurile necesare față de autoritățile italiene pentru a opri discriminarea la care sunt supuși cetățenii români, care ar trebui să se bucure de aceleași drepturi în cadrul Uniunii Europene.

Este vorba de încălcarea gravă a două principii fundamentale, cele referitoare la dreptul de proprietate și la libera circulație. Implicit, este vorba de încălcarea Tratatului Uniunii Europene prin care probabil sute de mii de români sunt prejudiciați și puși într-o situație extrem de dificilă în pragul sărbătorilor.

Ludovic Orban,
Președintele PNL
 

luni, 15 octombrie 2018

Declarația de presă comună Mattarella - Iohannis


Declarația de presă comună a Președintelui României, domnul Klaus Iohannis, cu Preşedintele Republicii Italiene, domnul Sergio Mattarella
13:10 | 15 Octombrie 2018

Președintele României, domnul Klaus Iohannis, a susținut luni, 15 octombrie a.c., la Palatul Quirinale (Republica Italiană), o declarație de presă comună cu Preşedintele Republicii Italiene, domnul Sergio Mattarella.

Președintele Republicii Italiene, domnul Sergio Mattarella: Aș dori, din nou, să reînnoiesc un «Bine ați venit!», cu ocazia acestei prime vizite de stat a unui Președinte al României, după ce a fost regăsită democrația, într-un an foarte important, pentru că acest an marchează Centenarul Marii Uniri a României.

Este o vizită care, pentru noi, este foarte importantă în ceea ce privește relațiile la nivel excelent între România și Italia, relații care sunt bazate pe legături istorice și culturale foarte vechi și pe legături sociale, umane, economice actuale. Legăturile istorice ne-au permis nouă să dezvoltăm o serie de colaborări, colaborări politice, economice şi sociale la nivel foarte înalt, colaborări care se intensifică şi care cresc şi ca dimensiune şi număr. Există legături sociale foarte adânci. În Italia este prezentă o importantă comunitate românească, este comunitatea cea mai importantă în Italia, cea mai mare. Vorbim de circa 1,2 milioane de români.

Există mii de italieni care, la rândul lor, locuiesc în România, există multe companii italiene, întreprinderi care sunt active în România, vorbim despre mai mult de 19.000 de companii şi această colaborare economică este facilitată de aceste legături umane care se dezvoltă între poporul român şi poporul italian. Vorbim despre o colaborare şi o apropiere care se reflectă şi la nivelul cultural. Există foarte multe colaborări între universitățile române şi italiene şi schimbul de studenți între țările noastre este foarte important. Acesta este un element care, la rândul său, întărește prietenia între România şi Italia şi bineînțeles ambele țări fac parte din Uniunea Europeană şi sunt în armonie în legătură cu perspectivele de dezvoltare a Uniunii Europene.

Noi suntem legați şi prin Alianța NATO şi ambele ţări consideră relațiile transatlantice foarte importante. În următorul semestru pentru viaţa Uniunii, România va prelua rolul de Președinție a Consiliului şi în data de 9 mai a anului viitor va avea loc Summitul Uniunii Europene, la Sibiu, ocazie cu care vor fi abordate o serie de tematici foarte importante. Noi am vorbit, bineînțeles, despre aceste tematici, aceste tematici care sunt pe ordinea de zi a discuțiilor Uniunii, o parte dintre aceste tematici au fost deja subliniate de Preşedinţia României, pe de altă parte, organizate în patru filoane foarte importante. În acest context am discutat şi despre fenomenul migratoriu. România şi Italia sunt ţări de primă intervenţie în ceea ce priveşte migraţia şi ambele ţări sunt perfect conştiente despre care este modul în care trebuie abordată această tematică la nivel european. Este o problematică europeană şi trebuie abordată împreună în Uniune ca atare.

I-am mulțumit domnului Preşedinte Iohannis pentru contribuţiile României în ceea ce priveşte operaţiunea Sea Guardian, în ceea ce priveşte siguranţa şi securitatea şi Mediterana centrală, precum şi contribuţia României pentru hub-ul de la Napoli în ceea ce priveşte versantul sud al Alianţei NATO. Am discutat despre mai multe tematici, ca de exemplu despre zona Balcanilor Occidentali. România şi Italia sunt amândouă convinse că este foarte important să susţinem dialogul între ţările prezente în această zonă geografică, precum şi relaţiile de colaborare între ele, în perspectiva apropierii acestor ţări față de Uniunea Europeană.

Dialogul pe care l-am avut cu Președintele Klaus Iohannis a fost foarte util, foarte prietenesc şi am constatat marea prietenie între ţările noastre şi această vizită în Italia şi etapele acestei vizite, precum şi toate întâlnirile programate, mă refer la întâlnirile programate cu cei mai importanţi reprezentanți ai instituțiilor italiene, demonstrează care este nivelul prieteniei între cele două ţări. Bine aţi venit, domnule Președinte!


Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Mi-a făcut o deosebită plăcere să îl întâlnesc pe Președintele Republicii Italiene, domnul Sergio Mattarella, la doi ani după vizita făcută de domnia sa în România.

Vizita mea în Italia are loc într-un an cu o semnificație deosebită pentru România, cât și pentru relația noastră bilaterală. Anul acesta românii sărbătoresc Centenarul Marii Uniri, o aniversare care cred că se poate numi aniversare-reper pentru istoria noastră, iar împreună cu Italia celebrăm zece ani de Parteneriat Strategic Consolidat, o relație care funcționează extraordinar de bine.

Avem această relație foarte apropiată, o relație cultivată inclusiv prin dialogul la nivelul cel mai înalt. Şi în acest cadru am analizat, împreună cu domnul Președinte Mattarella, stadiul relației, am abordat teme extrem de actuale legate, sigur, şi de agenda europeană, de regiune, de probleme internaționale, de securitate.

Am menționat, evident, şi am discutat chiar unele detalii legate de relația noastră economică, care este în continuă creștere, s-a atins deja un nivel record de aproximativ 15 miliarde de euro în schimburile bilaterale. Iar specialiștii estimează că această tendință de creștere se va menține şi pentru perioada viitoare.

Am subliniat că România este şi rămâne o piață foarte atractivă, este o țară cu un potențial important şi, chiar dacă avem deja o comunitate de afaceri foarte numeroasă în România, așteptăm cu mare interes noi şi noi investiții şi oameni de afaceri care vin să îmbogățească relația noastră economică bilaterală.

În mai multe rânduri am subliniat comunitatea de valori, istoria comună, cultura bogată comună şi am ajuns foarte repede şi cu sentimente foarte pozitive la discuții despre cele două comunități reciproce, comunitatea italiană foarte numeroasă deja, din România, și comunitatea românească din Italia. Avem, în Italia, aproximativ 1,2 milioane de români, este cea mai mare comunitate românească din afara granițelor țării, și am putut să subliniem, împreună cu domnul Președinte Mattarella, că această comunitate de români este foarte bine integrată în Italia, foarte bine apreciată.

La rândul meu, am transmis mulțumiri pentru felul în care românii sunt tratați și integrați în Italia.

O temă foarte importantă pentru noi, şi pe care am discutat-o cu domnul Preşedinte Mattarella, a fost Președinția Consiliului Uniunii Europene pe care o va prelua România în prima parte a anului 2019 şi o parte esențială a acestei Președinții - în afară de multiplele dosare complicate, cum ar fi: Brexitul şi Cadrul Financiar Multianual - va fi o reflecție asupra viitorului Uniunii.

Summitul informal de la Sibiu, care va avea loc pe 9 mai 2019, este dedicat în exclusivitate viitorului Uniunii. Dorim până atunci, împreună, cele 27 de state membre, fiindcă atâția vom fi atunci când se desfășoară Summitul, să găsim o abordare care nu numai creionează o strategie de viitor pentru Uniune, ci ne deschide și o poartă spre un nou optimism, fiindcă ne vom găsi atunci chiar după Brexit, și cred că Uniunea are nevoie nu doar de soluții tehnice, ci și de soluții care îi fac pe europeni să se simtă iarăși optimiști și încrezători în proiectul european.

Noi am definit cuvintele cheie pentru președinția noastră ca fiind unitate și coeziune. Acestea sunt lucrurile de care avem nevoie pentru a realiza toate celelalte proiecte pe care ni le propunem: securitatea europeană, securitatea internă, securitatea granițelor externe, rezolvarea problemelor generate de fluxului migratoriu important, și aici Italia, se știe, este o țară de primă intrare cu o provocare imensă. Toate aceste chestiuni am reușit să le discutăm în timpul relativ scurt pe care l-am avut la dispoziție împreună, domnul Președinte și cu mine, chestiuni care ne afectează și pe unii, și pe alții.

Sunt, evident, chestiuni legate de securitate în sens mai larg. Am abordat și am subliniat colaborarea foarte bună și în cadrul NATO, iar în ceea ce priveşte abordarea generală, trebuie să menționez acest lucru, noi trăim într-o lume globalizată. Nu este loc pentru abordări locale sau izolaționiste, nu este loc pentru un regres în comunitatea internațională, și, în acest sens, am subliniat că este nevoie nu numai de unitate și coeziune în interiorul Uniunii, este nevoie de un rol mai important al Uniunii în politica internațională, în problemele legate de comunitatea internațională, și aici am fost foarte bucuros că Preşedintele Mattarella a avut o abordare, m-am bucurat, exact de același tip. Nu trebuie să abandonăm în niciun fel multilateralismul în relațiile internaționale, și aici Uniunea trebuie să joace un rol mult, mult mai important decât joacă acum.

Iată că aceste relații speciale pe care le avem - Romania cu Italia, oamenii din România cu cei din Italia, politicienii din cele două țări - pot contribui, considerăm noi doi, decisiv la îmbunătățirea mediului politic internațional și pentru toate aceste lucruri, domnule Președinte, vă mulțumesc. Pentru primirea deosebit de frumoasă sunt foarte bucuros și mă simt onorat de aceste lucruri, iar în numele românilor vă mulțumesc pentru prietenia pe care ne-o purtați.

luni, 11 iunie 2018

Un G7 al lipsei de acord


Sunt multe evenimente care prezintă interes. Summit-ul G7 din Canada este însă unul principal. O nouă încercare de a calma relațiile dintre cele mai dezvoltate state ale lumii a ajuns la un acord care constată că nu pot fi de acord.

Autorul dezacordului major este președintele SUA, Donald Trump. Problemele sunt sensibile pentru că Trump nu acceptă colaborarea, el vrea să impună.

Trump afirmă că SUA sunt „jefuite” de partenerii comerciali, deficitul comerțului extern al SUA este pe undeva la 800 miliarde dolari, ceea ce este incorect, acuză partenerii SUA de practici comerciale incorecte.
„De ce ar trebui ca eu, ca preşedinte al Statelor Unite, să permit ţărilor să realizeze excedente comerciale masive, aşa cum au făcut timp de decenii, în timp ce fermierii, muncitorii şi contribuabilii noştri trebuie să plătească un preţ atât de mare şi de inechitabil”
Să nu uităm nici faptul că Trump a pornit o campanie dură și împotriva firmelor americane care își au fabricile în afara SUA pentru că mâna de lucru din alte țări este mult mai ieftină ca în statele americane. Ca să le facă viața mai grea și să readucă metalurgia și siderurgia înapoi în Statele Unite, Trump instituie taxe vamale la importurile strategice lovind, astfel, în principalii parteneri comerciali. Normal că are un discurs ultra-protecționist și că orice încercare de a-l determina să discute problemele este sortită eșecului. Până nu re-aduce industria în SUA, Trump nu se va lăsa. Iar asta va însemna o reducere severă a comerțului mondial. Practic, așa cum observa Donald Tusk, SUA distruge „ordinea mondială pe care a construit-o”.
„SUA plătesc aproape întregul cost al NATO - protejând multe din aceleaşi ţări care ne jecmănesc în comerţ (plătesc doar o fracţiune din cost - şi râd)”
„Uniunea Europeană a avut un surplus de 151 de miliarde de dolari - ar trebui să plătească mai mult pentru armate!”
„Germania plăteşte (lent) 1% din PIB către NATO, în timp ce noi plătim 4% dintr-un PIB mult mai mare. Crede cineva că asta are sens?”
„Protejăm Europa (ceea ce e bine) cu pierderi financiare uriaşe, iar apoi suntem călcaţi în picioare la comerţ. Vine schimbarea!”
Reacțiile statelor membre G7, cu excepția Japoniei, este normală. SUA vrea alte reguli, impuse de ea, iar statele membre ale G7 nu au cum să se opună. Singura opoziție poate fi făcută doar dacă statele membre ale UE membre și G7 vor acționa sub umbrela UE. Iar asta înseamnă că toate statele membre ale UE devin parte a înțelegerilor G7!

Franța, Germania și Italia vor trebui să accepte că pentru a se putea opune politicii expansioniste a SUA dar și a altor puteri economice mondiale, trebuie să accepte o integrare a statelor în Uniunea Europeană care să acopere toate interesele acestora. Acum nu este așa. Trebuie să recunoaștem! Acum Franța, Germania și Italia încearcă să se impună în Uniunea Europeană ca identități economice distincte, vor să își formeze propria „bulă de putere economică” care să domine celelalte state europene, proces care a dus la dezvoltarea ideilor conservatoare în alte state europene și punerea în pericol a liberalismului pe care Uniunea Europeană s-a construit. Statele mai mici din UE au propriile ambiții. Nu vor să devină „state de pe centura Uniunii”, vor să existe ca state importante. De aceea, politica lui Donald Trump pentru SUA are unele șanse de izbândă atâta timp cât UE va mai fi relativ divizată.

Donald Trump recunoaște și acceptă că statele partenere din NATO sunt foarte importante pentru SUA. Nici nu poate fi altfel. Pentru că majoritatea lor formează Uniunea Europeană, pentru că afirmațiile lui Trump privind apărarea comună au un mare sâmbure de adevăr, statele europene membre G7 - Franța, Germania și Italia - vor trebui să își calce pe orgolii și să accepte faptul că singura politică valabilă în viitor este una a integrării depline a Statelor Membre, chiar dacă unele calcule au tendința să scoată din ecuație statele mai mici ca populație și putere economică. O Uniune Europeană instabilă reduce substanțial capacitatea celor 3 state europene membre G7 să participe la „jocul mondial”. Sunt dezvoltate, au populații relativ numeroase dar ... sunt mici față de competitorii mondiali care se dezvoltă astăzi: SUA, China, India și chiar Federația Rusă! Sub forma Uniunii Europene, situația se schimbă. De aceea, o mai mare integrare a statelor membre ale Uniunii este vitală pentru viitorul Europei pe scena mondială.

Este al doilea summit G7 încheiat prost. Marea Britanie poate fi considerată ca fiind plecată din Uniunea Europeană. Chiar dacă acum este mai degrabă alături de UE în deciziile de politică globală, în viitor situația va fi alta. Londra a anunțat de nenumărate ori că are de gând să facă o altfel de politică, să nu mai aibă de a face cu regulile Uniunii Europene. În G7, Uniunea Europeană nu mai are „majoritatea”. SUA, Canada, Japonia și Marea Britanie au propriile interese și ambiții așa că Franța, Germania și Italia vor trebui să își regândească pozițiile. Vor merge în continuare separat sau vor merge la aceste summit-uri ca părți ale Uniunii Europene?

O reformare a G7 devine necesară. Ultimele summit-uri au scos în evidență faptul că acest format este deja depășit. Devine inutil dacă nu va fi reformat cu severitate. Și-a pierdut din importanță. A fost suficient ca SUA, cea care l-a format, să devină „copilul teribil” ca întreg sistemul să crape din toate încheieturile. Între timp, G20 devine din ce în ce mai important. Este important pentru că în el regăsim cele mai dezvoltate state ale lumii.

Ca o noutate, India a comunicat că anul acesta va depăși ca putere economică Marea Britanie. Este un paradox, dar el ne spune că India confirmă studiile care o văd ca o mare putere economică în viitor. Are de unde! China va depăși SUA, nu peste mult timp. India vine tare din urmă. Statele europene luate stat cu stat rămân de căruță. Chiar și Germania, chiar și Franța. Nu mai spun de Italia. Fără Uniunea Europeană, într-un viitor G7, statele europene nu vor mai fi!

luni, 28 mai 2018

Italia este supusă frământărilor. Unii, își bagă nasul unde nu le fierbe oala

Sergio Mattarella, președintele Italiei
Liga (extremă dreaptă) condusă de Matteo Salvini şi Mişcarea 5 Stele (M5S, antisistem) a lui Luigi Di Maio au format o coaliție pentru a guverna Italia. Partide euro-sceptice, agresive, cu o viziune asupra viitorului Italiei în afara angajamentelor din Tratatele Uniunii Europene. Au propus un premier, acceptat de președinte dar, care a refuzat desemnarea ca ministru al economiei a unui eurosceptic declarat.

A pornit circul. Luigi Di Maio a cerut „demiterea președintelui pentru înaltă trădare” deși acesta are o prevedere constituțională pe care s-a bazat când a refuzat nominalizarea la portofoliul economiei.

Agerpres dă o sinteză a problemei formării noului guvern.

M-a surprins asemănarea între ideile PSD și ALDE de la noi cu ideile La Liga și M5S de la Italieni. Nu este o întâmplare!

Față de situația din România, președintele Italiei are un mare as în mânecă. Poate dizolva cele două Camere ale Parlamentului și declanșa alegerile anticipate. În România acest atu al Președintelui nu există.

Cum ne-am obișnuit deja, Frontul Național din Franța, condus de Marine Le Pen, are obiceiul să își bage nasul în treaba altora deși, atunci când vine vorba despre Franța și problemele ei interne este foarte radicală în a respinge „părerile din afară”.

''Uniunea Europeană şi pieţele financiare confiscă încă o dată democraţia. Ceea ce se întâmplă în Italia este o lovitură de stat şi un jaf contra poporului italian comise de instituţii ilegitime. În faţa acestei negări a democraţiei, furia popoarelor sporeşte peste tot în Europe!''

Vi se pare familiară declarația? 

Seamănă cumva cu declarațiile unor lideri PSD și ALDE? Nu mai spun de Traian Băsescu!

Și Marine Le Pen are ce are „cu statul paralel”. De fapt, toți cei care au beneficiat ani și ani de zile de bunăstarea venită din munca altora au impresia că problemele lor sunt generate de „instituțiile ilegitime”. Sunt inadaptații lumii moderne. Lângă ea vine vice-președintele FN, Nicolas Bay, cu o declarație la fel de șocantă.

''Domnul Mattarella recurge la o lovitură de stat instituţională, el este în mod normal garantul instituţiilor şi trebuie să fie în serviciul Constituţiei italiene; el este astăzi în serviciul Uniunii Europene şi al Comisiei Europene''

Să nu mai aud pe unii și pe alții că în vestul Europei ar fi politicieni mai evoluați ca la noi! Sunt la fel. Până acum nu i-am văzut și auzit și ne-am ghidat doar după odele cântate lor de jurnaliștii plătiți, preluate de jurnaliștii români în goană după senzații tari. Ei bine, au și ei pleșoienii lor, codrinii lor, răduleștii lor, tăricenii lor, vosganienii lor etc.

Se pare că în Italia se va ajunge la anticipate. Președintele Sergio Mattarella întinde o mână de ajutor societății prin desemnarea pentru a forma un guvern a unui tehnocrat. Un guvern de criză care să pună „batista pe țambal” un timp, să mențină Italia pe linia de plutire și chiar să permită Italiei scăderea datoriei externe imense până se calmează spiritele și se vor desfășura noi alegeri parlamentare. Intenția este intenție. Majoritatea turbulentă formată de extrema dreaptă și partidul antisistem (aici am mari semne de întrebare! Se pare că sunt anti-UE, sunt anti-sistemul creat pentru funcționarea pieței comune europene!) este posibil să blocheze investirea. Înseamnă că aleg anticipatele pe care președintele Mattarella le va anunța.

Vecinul Austria are un astfel de guvern. Este, probabil, un exemplu pentru actuala majoritate italiană dar, nu este suficient. Rămâne întrebarea: ce va face majoritatea anti-UE din Parlamentul italian? Va accepta perioada de reflecție propusă de Mattarella sau vor intra în noi alegeri convinși că le vor câștiga.

Cred că vom mai auzi de anti-europeni cum susțin euro-scepticii italieni. Dar, să vedem ce va mai fi „la locul faptei”. În Italia! O înfrângere a lui Mattarella, este de rău augur. O victorie a lui, va aduce un timp prețios ideii de Uniune Europeană și proiectelor de întărire a ei.

miercuri, 12 aprilie 2017

Italienii nu se dezmint. Când fac câte o „gogonată”, o fac cum trebuie.

Luigi Di Maio, mișcarea Cinci Stele (M5S)
Denunțând corupția din Italia, politicianul populist italian face asocieri „ciudate”.

Dat fiind că Italia nu a vrut niciodată să facă justiţia să funcţioneze, ba chiar de multe ori a sabotat-o intenţionat, noi atragem infractori, în timp ce companiile noastre merg acolo unde sistemele judiciare sunt mai eficiente: cum este cazul României”.

Ei ! Mulțumim Laura Codruța Kovesi ! Uite că imaginea României are de câștigat datorită muncii voastre, a procurorilor și a judecătorilor, deopotrivă.

Această declarație, exprimând o puternică nemulțumire a politicianului italian, contrazice, evident, gargara cu pioneze a inculpaților și infractorilor din Parlamentul României care văd în acțiunile procurorilor români și ale instanțelor de judecată, desfășurate cu respectarea strictă a legilor în vigoare, acțiuni de „poliție politică”. Inculpatul Tăriceanu și inculpatul Traian Băsescu ar cam trebui să fie atenți ! O justiție independentă este eficientă și atrage companiile și capitalul străin care dorește să se dezvolte sub protecția legii. Se pare că Justiția română nu doar că sprijină lupta împotriva corupției, contribuie și la bogăția națională. Firme străine și capitaluri străine care vin să producă în România cu toate beneficiile care se nasc de la o astfel de acțiune.

Politicianul italian a făcut și o remarcă pentru care a primit un protest de la ambasadorul României în Italia.

Italia a importat din România 40% dintre infractorii lor. În timp ce România importă din Italia firmele noastre şi capitalul. Ce afacere este această Uniune Europeană!

Replica ambasadorului este inteligentă.

Este un mesaj care, dincolo de opiniile personale, îi ofensează pe toţi concetăţenii mei de bună-credinţă. John Austin afirma că rostirea unei propoziţii înseamnă o acţiune care poate distruge sau construi. Iar cuvintele, chiar într-un anumit context, pot ofensa, fără ca acesta să fie scopul intenţionat. Comunitatea românilor este bine integrată în structura socială italiană” - George Gabriel Bologan

Ne putem juca cu ideile exprimate, în special de politicianul italian.

Uite, folosind expresia „per a contrario”, putem spune că acolo unde este Justiție, se duc firmele și capitalurile, per a contrario, unde nu este Justiție se duc infractorii.

Populistul politician italian pronunță și o cauză pentru care el, în Italia, constată că țara are de suferit. Din moment ce firmele și capitalurile pleacă în România, pentru că România are Justiție, Italia rămâne fără locuri de muncă, fără venituri bugetare, fără producție etc. Normal, de vină este Uniunea Europeană care facilitează o astfel de mișcare liberă a capitalurilor și firmelor în spațiul comunitar.

Relațiile „încordate”, marcate de populism grețos, dintre cele două țări, promovate cu intenție de politicul italian, se pare că au găsit alte subiecte de tocat. Fuga firmelor și a capitalurilor italiene în România din cauza Justiției române care devine din ce în ce mai performantă.

Eu ce să fac ? Scot pălăria, fac o plecăciune adâncă și spun: Mulțumesc, Coană Justiție !

Sursa: Mediafax

luni, 5 decembrie 2016

Italienii au spus NU reformei constituționale Renzi-Boschi

AgerpresReferendum în Italia: "Nu" - 59.95%, "Da" - 40,05% - potrivit numărătorii oficiale, fără voturile din diaspora

Ca să mă lămuresc, cât de cât asupra problemei, am apelat la Wikipedia, Riforma costituzionale Renzi-Boschi, unde am găsit lucruri interesante.

În primul rând, constat că politicienii italieni au preocupări vechi pentru schimbarea Constituției lor. Am găsit și idei care umblă bezmetice prin politica românească, cum ar fi cele legate de locul și rolul Camerelor Parlamentului. Un fel de copy-paste după ideile socialiștilor italieni. Evident, cu scopul de a obține o mai rapidă trecere prin Parlament a legilor propuse de executiv. Având o singură Cameră decizională, având o majoritate parlamentară favorabilă, orice Guvern ar trece legile pe care le propune ca „gâsca prin apă”. O fi bine, o fi rău ? Eu am impresia că așa s-ar obține legile „de urgență”, indiferent dacă ele sunt benefice societății sau nu. Iar un prim-ministru care primește puteri sporite poate obține orice, chiar și eternitatea guvernamentală. Ar fi o repetare a guvernării Mussolini.

Unele surse de informare „plâng” soarta Europei care se poate destrăma în urma deciziei italienilor la urne. De ce ? Cum au funcționat până acum, cu actuala Constituție, pot funcționa și în continuare. A,  că unii nu mai pot gândi decât pe baza „centralismului democratic”, să ne fie cu iertare, dar este problema lor.

Nu cred că Italia o va lua razna. Nu cred că băncile italiene se vor prăbuși pentru că oamenii au refuzat centralismul administrativ. Cred însă că după un timp vor apare note critice care vor arăta și partea goală a paharului din aventura reformei Renzi-Boschi. Iar acolo va trebui să fim și noi atenți ! Foarte atenți pentru că avem niște talentați „politicieni copy-paste” gata să ne vândă tot felul de idei importate pentru a ne prezenta un viitor roz-bombon pe cortina ce acoperă o scenă plină de mizerie.

O concluzie personală cred că pot spune. Societățile liberale nu sunt preferate de politicienii de stânga. Socialiștilor le convine „centralismul democratic”, cel care a dus la atâtea catastrofe umanitare în trecut: fascism, comunism, dictatură.

Să nu uit ! O astfel de reformă a încercat și Traian Băsescu cu eliminarea unei Camere a Parlamentului și reducere severă a numărului de parlamentari. Tot pentru „controlul democratic” al societății.

joi, 27 octombrie 2016

Iar cutremur, iar Italia, iar adâncime mică ... mai multă analiză. Bulina roșie revine în actualitate !

Iar Italia și iar cutremur. Și tot la mică adâncime. Jurnaliștii ne arată ce s-a petrecut. Oamenii de știință, mai puțin atractivi pentru marele public și analiștii serioși, vor trebui să caute răspunsul la întrebarea: de ce ?

AgerpresUPDATE Noi cutremure puternice în Italia: zeci de răniți și pagube importante 

Cutremurul de ieri s-a produs, spun sursele din Italia, la câțiva zeci de km la nord de epicentrul cutremurului cu 300 de victime din 24 august, la sud de Perugia. S-a resimțit la Roma, chiar la Napoli ! Multe case vechi au fost dărâmate. La cutremurul din 24 august, casele vechi au produs 300 de victime. La acesta, nu. Pentru că au fost două cutremure, cel de 5 grade fiind mai înainte, speriind lumea iar cel de 6 grade a dărâmat doar clădirile.

Ambele cutremure din Italia s-au produs la „suprafață”. La o adâncime de sub 10 km. Se reașează plăcile tectonice de suprafață. De ce ? Ce le împinge să se miște ? La o presiune asupra unei zone geologice, descărcarea se va produce acolo unde terenul este mai slab sau nearanjat. Acolo unde mai este spațiu de ocupat.

Am reținut că s-a resimțit până la Napoli. Hm ! Să avem pardon dar asta este o veste care ne arată că poate exista o legătură cu supervulcanul Campi Flegrei (Câmpiile Flegreene) care se manifestă din ce în ce mai insistent. Solul se înalță din ce în ce mai mult deasupra nivelului mării cu câte 3 cm pe lună, emisiile de gaze sunt mai intense, face parte dintre supervulcanii care au schimbat clima când au erupt iar ultima erupție majoră, acum 60 - 70.000 ani, a lăsat urme la mii de km depărtare (în România a fost găsit în Dobrogea un strat de cenușă de la acea erupție de 1,1 m !). O altă informație ne spune că la începutul anilor '70 nivelul solului s-a ridicat abrupt cu 1,5 m !

Este o speculație pentru că am citit această legătură între zona cutremurului și zona Napoli unde a fost resimțit. Dacă nu ar fi existat o legătură geologică, Napoli ar fi putut fi considerat departe și nu ar fi existat un motiv să fie zgâlțâit. Dar există. Poate că presiunea asupra zonei unde au loc actualele cutremure se exercită din zona Napoli, de la Câmpiile Flegreene. Câmpii care își cam fac de cap.

Consecințele cutremurelor sunt deosebite. Au dărâmat casele vechi, casele care au fost păstrate pentru că atrăgeau turiști îndrăgostiți de trecut. Iar casele vechi au omorât oamenii. Iar asta trebuie să dea de gândit tuturor celor care mai au capul pe umeri. Pentru că și la noi avem această problemă a patrimoniului arhitectural. Un patrimoniu care poate face ce a făcut în Italia. Să ucidă. În loc să refacem acele clădiri vechi, ar trebui să le dărâmăm. Să nu ucidă, cum au mai ucis, cum ucid peste tot în lume unde lumea nebună după câștiguri obținute din turism uită că viața este mai importantă ca banii.

Trebuie luat taurul de coarne. În toate localitățile din țară. Iar în orașele mari, cu atât mai mult cu cât numărul victimelor poate fi imens.

vineri, 16 septembrie 2016

Dacă s-a dat liber la porcul românesc în Europa, porcul de Bazna trece la atac.

Porcul de Bazna, rasă autohtonă, veche
Am ieșit din izolare, din carantina sanitar-veterinară la porcine așa că ai noștri au trecut la atac.

Cei din Saschiz vor organiza nu doar un festival local al porcului de Bazna - în perioada 16/17 octombrie -, ci îl vor prezenta ca produs de consum, slănină și untură, la Salone del Gusto de la Torino, în perioada 22-26 septembrie, eveniment organizat de Slow Food o dată la doi ani.

Porcul de Bazna a devenit faimos pentru că zona aceasta este una care se bizuie mult pe consumul de slănină. Porcul de Bazna are cam jumătate-jumătate raportul carne-slănină, era foarte apreciat, a fost foarte căutat mult timp, doar că în ultimii ani a apărut această spaimă a colesterolului și din acest motiv i-a scăzut importanța economică. În detrimentul porcului de Bazna se crede că a părut mai interesant un alt tip de porc și cel de Bazna a cam pierdut teren. Porcul de Bazna este un produs local care merită să fie promovat. Vestea bună este că noi am făcut analize la slănina porcului de Bazna și a reieșit că nu are colesterol din acela rău. Acum urmează să mai facem niște analize comparative cu alte rase, ca să avem date comparative”, a subliniat Ben Mehedin.
Eiiii ! Așa da ! Iar dacă românii ar trece hotărât la promovarea speciilor autohtone, mai puțin pretabile la procesele industriale mari dar evident mult mai valoroase din punctul de vedere al calității cărnii, nu mai spun de slănină și untură, atunci vom putea reveni la hrana sănătoasă pe care o tot pomenesc unii și alții.

Aștept ca și porcul Mangalița să iasă puternic pe piață. Sunt egoist și propun doar piața internă. Iar străinii să vină să mănânce aici, ca turiști și să ne ducă dorul.

Știrea asta de la Agerpres îmi place mult.

sâmbătă, 3 septembrie 2016

Orgoliile și interesele economice ale „puterilor europene” împiedică integrarea europeană.

Se adună, zi de zi, câte o pagină la capitolul „dezintegrarea europeană”. Nu îi pot spune altfel. Nu îi spun altfel deoarece știrile pe care presa le prezintă zi de zi duc către o astfel de concluzie.

Germania, Franța și Italia comit, fiecare în parte dar și împreună, câte o acțiune care discreditează eforturile celorlalte state membre ale UE dar și a aliaților UE. Le comit de pe poziția de forță pe care o au în cadrul UE. Au statutul de state fondatoare ale UE și își revendică dreptul de a desfășura acțiuni pe cont propriu sau acțiuni comune care sunt în defavoarea celorlalte state membre ale UE. Sunt și cele mai puternice economii din spațiul UE. Marile decizii economice în cadrul UE sunt clocite și aprobate la Berlin sau Paris. Au, fiecare dintre ele, zone de influență economică în cadrul UE. Să nu ne mai ascundem după deget!

Au nevoie de piața comună europeană pentru că le dă stabilitate economică și o relativă stabilitate politică. Pentru asta, sunt în stare să sacrifice interesele vitale ale celorlalte state. Nu se sfiesc să o facă. Iar interesele de securitate ale celorlalte state membre ale UE sunt cele mai afectate. Nu mai spun de interesele de securitate ale statelor terțe aflate la frontierele UE. Cu excepția Federației Ruse care este văzută, de cele trei state „cu moț în frunte”, ca partener strategic. Chiar în detrimentul intereselor statelor membre ale UE, dacă simt ele că situația de moment o impune.

Un grup de parlamentari francezi au vizitat Crimeea aflată sub ocupație rusă. Concluzia lor este împotriva tuturor deciziilor luate de Uniunea Europeană și NATO. Francezii au formulat concluzia că Ucraina trebuie să accepte realitatea de pe teren și să renunțe la pretențiile asupra Crimeei - Mediafax ! Cel care a condus delegația parlamentarilor francezi este cunoscut pentru susținerea lui față de Rusia - Thierry Mariani (aici). Nu sunt singurii „europeni” care au ajuns la această „concluzie”, concluzie plăcută urechilor lui Putin și a strategilor de la Kremlin.

Nu mai spun despre susținerea fățișă acordată Rusiei de premierul Italiei, Matteo Renzi !

Din Germania, social-democrații germani au ieșit mereu în evidență prin ministrul de externe german, Frank-Walter Steinmeier, care susține ridicarea sancțiunilor impuse Rusiei dar și reducerea măsurilor de securitate ale statelor europene din estul Europei pentru a nu „deranja Rusia”.

La o conferință de presă comună NATO-Germania, Jens Stoltenberg - Frank-Walter Steinmeier, s-a pronunțat câteva linii de conduită în relația NATO - Federația Rusă. Se vede și de pe lună că Frank-Walter Steinmeier a încercat să „sugereze” NATO un alt comportament față de Rusia, măcar să aibă o linie mai „moale” decât linia stabilită la summit-ul de la Varșovia.
Anexarea ilegală a Crimeii de către Rusia și sprijinul ei continuu pentru separatiștii din estul Ucrainei au zdruncinat pacea în Europa, dar în același timp nu putem să închidem pur și simplu ușa Rusiei ... este cel mai mare vecin al nostru' și are un rol determinant în viitorul securității europene, a declarat Stoltenberg la conferința de presă comună cu Steinmeier.
 Se observă cu ușurință că linia politică a NATO nu s-a schimbat. Rusia este acuzată deschis că a „zdruncinat pacea în Europa”, că anexarea Crimeei este ilegală, că Rusia are un rol determinat în viitorul securității europene nu ca stat care dorește pacea ci ca stat care promovează o politică neo-colonială, de redesenare a frontierelor statelor europene potrivit intereselor ei de moment.

Agerpres, de unde iau știrea, sintetizează informația cu privire la politica NATO față de Rusia în viitor.
Secretarul general al NATO a mai menționat că Alianța va continua să caute în relația cu Rusia un echilibru între o descurajare puternică și un dialog cu conținut, subliniind că dialogul cu Rusia este o oportunitate și pentru transmiterea clară a pozițiilor și 'evitarea posibilelor accidente și incidente'
Această linie politică este susținută, declarativ, de cancelarul Angela Merkel. Ministrul de externe al executivului german are alte gânduri. Cât privește „dialogul”, Steinmeier bate „șaua să priceapă calul” susținând că aici, NATO și probabil UE, trebuie să facă Rusiei „oferte concrete”. Care sunt acelea ? Păi, să vedem ce propun socialiștii din Europa: reducerea și eliminarea sancțiunilor impuse Rusiei de UE și NATO. Nici mai mult și nici mai puțin. Cu o astfel de abordare, acordul de la Minsk cade în uitare. Rusia va putea să își continue agresiunea împotriva Ucrainei nestingherită. Ba, mai mult, statele care au devenit de curând „partenere” UE sunt puse în situația de a elimina din obiectivul lor strategic aderarea la UE și NATO. Mai mult, afectează grav interesele statelor europene membre ale UE și NATO care au o vecinătate cu Rusia. Practic, interesele lor economice și de securitate sunt aruncate de social-democrații germani la gunoi. La fel cum procedează francezii și italienii. Nu mai spun de cei mai mici, cum ar fi Grecii sau vecinii noștri mari iubitori ai „imperialismul economic rus”.

Steinmeier o ține langa: vrea o revedere a prezenței militare a NATO în estul Europei (una din măsurile concrete pe care le propune, în concordanță, desigur, cu poziția Rusiei - adică fără !). Cât privește dialogul cu rușii, ministrul german a venit cu o găselniță.
Ministrul de externe german, Frank-Walter Steinmeier, președintele în exercițiu al OSCE, a propus săptămâna trecută negocierea cu Rusia a unui nou acord pentru controlul armamentelor, inițiativă sprijinită de omologul său francez, Jean-Marc Ayrault.
Se vede că este sprijinit de socialistul francez. Numai că propunerea lui Steinmeier are o mare hibă. Un nou acord ar pleca de la ce este pe teren, acceptând că ce este, este ! Să nu se mai adauge, ar cam fi problema. Iar ce este, este inacceptabil pentru majoritatea statelor din zonă. Statele baltice și Polonia au în fața frontierelor lor concentrări permanente de forțe militare ruse cu armamentul cel mai modern pe care rușii îl tot promovează peste tot în lume. Marea Baltică a fost invadată de ruși cu tot ce au ei mai puternic din punct de vedere militar. Enclava Kalinigrad este de fapt o bază militară a Rusiei în spațiul european, capabilă să pună presiune pe toate țările din jurul ei, având alături restul flotei ruse din Marea Baltică cu baza la Petersburg. Rușii au instalat în Crimeea cea mai puternică bază militară din zona Mării Negre cu capacități ofensive care pun în pericol toate statele din zonă. Ca să mă refer doar la partea care privește direct statele membre ale UE și NATO. Nu mai spun de pericolul ascuns al concentrărilor de trupe rusești de-a lungul frontierei comune a Ucrainei cu Rusia.

Răspunsul SUA a fost prompt, rațional (se pare că rațiunea nu mai face parte din mentalitatea germană și franceză).
Însă Washingtonul a manifestat rezerve față de propunerea germană, reprezentantul permanent al SUA la OSCE apreciind într-un interviu acordat agenției Reuters că un asemenea demers este inoportun în condițiile în care Rusia nu respectă nici acordurile la acest capitol care sunt în vigoare, iar pentru Washington prioritară este aplicarea acestor acorduri, cum ar fi Tratatul privind Forțele Armate Convenționale din Europa (CFE), acordul Cer Deschis sau acordul încheiat în anul 1990 la Viena, ce prevede schimbul de informații și vizite reciproce în instalațiile militare.
 Cum să închei noi acorduri cu Rusia din moment ce Rusia nu le respectă pe cele deja încheiate ?

Marea criză a Europei nu se oprește aici. Se adaugă o precipitată evaluare a intereselor marilor concerne europene, cu sediile în Germania, Franța, Italia care își doresc forță de muncă ieftină și multă în condițiile în care în Germania, Franța și Italia natalitatea este în scădere sau în staționare. Plecând de la interesele marilor companii din aceste state, politicienii au dato'n bară și au inițiat marea migrație din spațiul islamic. Europa este invadată pentru că a promis „marea cu sarea și luna de pe cer”. A promis unor oameni afectați de sărăcie și conflictele locale că în Europa este raiul. Ei bine, nu este așa. Popoarele europene nu au fost de acord cu politicienii lor. Până și popoarele politicienilor care au sărit peste cal au reacționat violent. Chiar dacă presa din Germania, Franța, Italia sau alte state europene are obiceiul să tacă atunci când este vorba despre astfel de măsuri politice - cu unele excepții, desigur -, se află adevărul. Cât privește statele mai puțin puternice în spațiul european, populația și politicienii sunt de aceeași parte a baricadei. Cu excepția,  desigur, a politicienilor socialiști sau apropiați curentelor socialiste.

Angela Merkel, cancelarul german care a „făcut-o de oaie” cu imigrația islamică nu a reușit să lămurească statele grupului de la Vișegrad să accepte sistemul de cote. Cu toată gargara cu pioneze promovată agresiv de presa din Germania, Franța sau din alte state părtașe la dezinformarea politică.
„Este inacceptabil ca unele state membre UE să nu accepte refugiaţi doar pentru că sunt musulmani. Fiecare trebuie să aibă propria contribuţie”, a declarat Angela Merkel într-un interviu acordat postului ARD.
 Am luat știrea de la Mediafax. Pentru ea, pentru Matteo Renzi, pentru Tsipras, pentru austrieci este inacceptabil că nu pot scăpa de imigranții cărora le-au deschis larg ușa țărilor lor, imigranți cu un grad redus de cultură, islamizați de clerici agresivi față de laicitate și alte religioase, imigranți fără calificări profesionale, imigranți fără dorința de integrare în societățile în care au ajuns și care cer să li se dea fără însă a accepta să presteze o muncă pentru ceea ce primesc.

Marea migrație promovată și chiar solicitată de Germania și alte state europene, are o mare hibă. Nu mai este o imigrație de război, un refugiu din calea războiului a celor incapabili să îl poarte, este o imigrație pentru bunăstare. Nu este nici pentru muncă, chiar dacă sunt și cazuri care au ca scop integrarea într-o societate a muncii. Cei care au ajuns în Europa sunt majoritari din alte state decât Siria. Dacă se poate admite, prin extindere a unei prevederi internaționale, că sirienii care fug de război pot fi primiți de alte state decât cele de la granița cu Siria, pentru imigranții din Irak, Iran, Afganistan, Pakistan, India, Bangladesh, Turcia sau cei din statele africane, situația nu mai este valabilă. Majoritatea imigranților nu sunt din Siria. Este inadmisibil ca aceștia să fie calificați ca refugiați de război. Mai ales când vedem că „refugiații” sunt parte a atentatelor teroriste din Franța și Germania !

Este inadmisibil ca Germania să ceară altor state europene să își pună în pericol securitatea socială prin acceptarea unor persoane din spațiul islamic despre care nu informații suficiente privind cultura și comportamentul lor social. Este inadmisibil ca Germania să ceară altor state să își strice echilibrul social și să devină state instabile politic și social doar pentru că ea, Germania, a făcut-o de oaie când a chemat săracii lumii să vină la „bunăstarea europeană”.

Este inadmisibil, pentru mine, de exemplu, să acord ajutor celor care în loc să lupte pentru țara lor fug și cer „ajutor” în state situate la mii de kilometri distanță.

Este inadmisibil să acorzi statut de „forță de muncă migrantă” unor străini din state terțe, așa cum este forța de muncă migrantă a statelor membre ale UE - toate statele membre ale UE au forță de muncă migrantă, fără deosebire -, și să nu îi poziționezi la „imigranți economici”, care au alt regim juridic. Este inadmisibil să dai afară pe cei care au migrat din alte state membre ale UE, în temeiul Tratatului Uniunii Europene privind libera mișcare a forței de muncă - a se vedea „conflictul cu Marea Britanie și Brexit-ul -, pentru a face loc imigranților economici „aduși” din statele islamice.

Continuând cu un astfel de comportament, Germania forțează fie destrămarea UE, fie îndepărtarea din UE a statelor care i se opun. Va trebui, până la urmă, ca UE să ajungă la o soluție. Este Uniunea Europeană dedicată bunăstării și securității cetățenilor săi sau este un „El Dorado” pentru toți cei care vor să se miște liber fără a mai ține cont de granițele națiunilor ?! Pentru că, să nu uităm, ONG-urile care participă activ la aducerea în UE a imigranților sprijină ideea că UE nu ar mai trebui să aibă granițe externe. Statele să nu mai aibă granițe !

vineri, 26 august 2016

Cutremurul din Italia ar trebui să „cutremure” conștiințele și în România.

Amatrice - vechiul este la pământ, noul este în picioare !
Am ales, intenționat, această imagine. Pentru că eu vreau să mă refer la consecințele cutremurului sub aspectul imobilelor care, vechii fiind, chiar dacă mult apreciate pentru vechimea lor, au devenit „ucigașe”. Alături sunt clădirile care au rezistat cutremurului, clădiri mai noi, mai rezistente.

Turismul cultural-istoric dus la absurd are astfel de consecințe: moartea locuitorilor și a turiștilor ca urmare a prăbușirii clădirilor vechi și foarte vechi sau a clădirilor construite fără a ține cont posibilitatea producerii unui cutremur. O hartă seismică a Europei ne arată că Italia, alături de Turcia și Grecia, este „roșie” ! Posibilitatea producerii cutremurelor devastatoare este uriașă. Istoria este martoră.

Tema clădirilor istorice și a soartei lor există și la noi. Persoane care promovează agresiv turismul istoric-cultural cu țintă clădirile istorice sunt și la noi. Clădirile vechi au admiratori înrăiți, chiar dacă majoritatea acelor clădiri au devenit un real pericol public. Un cutremur „mai de Doamne ajută” le va pune la pământ fără nici un fel de discuție. Nu mai au rezistență funcțională. Niciunul dintre „admiratorii” lor nu se gândește la consecințele păstrării lor în picioare, la viețile pe care le pot curma aceste clădiri. Pe lângă locatari sunt puși în pericol cei care circulă pe străzile ce le înconjoară. Până și atitudinea tolerantă a autorităților publice poate fi considerată o tentativă de crimă. O crimă cu premeditare, pentru că se cunoaște, foarte bine soarta acestor clădiri la un cutremur ca cel din Italia.

Cutremurul din Italia ne arată unde se ajunge când te gândești la bani și nu la viața oamenilor.

În București, dar și în alte localități, sunt clădiri vechi protejate prin acțiunea constantă împotriva dărâmării lor a organizațiilor de tot felul. La care se adaugă Ministerul culturii unde și-au găsit locul tot felul de „apărători ai istoriei arhitecturale” și „culturii urbanistice”. Din nefericire, o mare parte dintre ele sunt ocupate de instituții publice care au rolul de intervenție de specialitate. Este anormal ca IGSU să aibă personalul și tehnica de intervenție în clădiri care au fost expertizate ca fiind în pericol de prăbușire la un cutremur ! Dacă mor salvatorii, dacă le este distrusă tehnica de intervenție, cine dracu mai intervine ? La fel de anormal este să ai legi clare dar să nu le aplici. Dacă le aplici, îți sar în cap „salvatorii” de tot felul. Acei „salvatori” care se declară societate civilă. Ca să fiu rău, pot spune fără să greșesc că acei salvatori gândesc cu altceva decât cu capul.

Dacă o clădire veche, în care a trăit nu știu care persoană pentru care s-a dezvoltat un anume cult, este mai retrasă de la stradă, o eventuală prăbușire a ei ne punând în pericol viața altor persoane, mai poate fi lăsată în picioare până la prăbușire, o clădire aflată la stradă nu mai poate avea aceeași soartă. Mai ales dacă în imediata apropiere a ei există alte clădiri de interes public, clădiri în care publicul se află în mod constant în număr mare. O astfel de clădire trebuie demolată urgent. Indiferent dacă place sau nu ONG-urilor care „trăiesc” de pe urma unor astfel de relicve istorice sau proprietarilor.

Unele clădiri nu mai pot fi salvate. Structura lor de rezistență este din ce în ce mai slabă pe măsură ce trece timpul. Dacă au proprietar, acela trebuie obligat să le dărâme și să construiască altceva pe spațiul lăsat liber. Dacă este a statului, nici nu se mai pune problema păstrării ei pentru „istoria culturală”. Între „istoria culturală a urbanismului în localitate” și viața oamenilor nu există alegere. Viața oamenilor este infinit mai importantă.

S-au tot dat semnale privind clădirile cu „bulină roșie”. Ca un făcut, din diferite unghere obscure, au tot răsărit „apărători și salvatori” care vin să demonstreze că eliminarea lor distruge istoria orașului, îi distruge identitatea culturală, îi aia și ailaltă. Dacă primăria vrea eliminarea unei clădiri, imediat „salvatorii” deschid o acțiune la instanța de judecată. Pot să calific acei salvatori ca fiind complici la crimă ? De ce nu. Nimic nu mă împiedică. Ba, dacă mă gândesc mai bine, am și suport legal  pentru această judecată.

Noul Cod civil îmi dă dreptate. La fel era și în vechiul Cod civil:
Art. 1349
Răspunderea delictuală
(1) Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.
(2) Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
(3) În cazurile anume prevăzute de lege, o persoană este obligată să repare prejudiciul cauzat de fapta altuia, de lucrurile ori animalele aflate sub paza sa, precum şi de ruina edificiului.
(4) Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de produsele cu defecte se stabileşte prin lege specială.
Voi mai pune niște articole din Codul civil dar și o explicație juridică de pe site „raspunsuri juridice”,  a av. Dobrescu Bogdan privind „forța majoră”. Le găsesc utile problemei ridicate de mine în articolul de mai sus.
Art. 1376
Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri
(1) Oricine este obligat să repare, independent de orice culpă, prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza sa.
(2) Dispoziţiile alin. (1) sunt aplicabile şi în cazul coliziunii unor vehicule sau în alte cazuri similare. Cu toate acestea, în astfel de cazuri, sarcina reparării tuturor prejudiciilor va reveni numai celui a cărui faptă culpabilă întruneşte, faţă de ceilalţi, condiţiile forţei majore.
Art. 1377
Noţiunea de pază
În înţelesul dispoziţiilor Art. 1375 şi 1.376, are paza animalului sau a lucrului proprietarul ori cel care, în temeiul unei dispoziţii legale sau al unui contract ori chiar numai în fapt, exercită în mod independent controlul şi supravegherea asupra animalului sau a lucrului şi se serveşte de acesta în interes propriu.
Art. 1378
Răspunderea pentru ruina edificiului
Proprietarul unui edificiu sau al unei construcţii de orice fel este obligat să repare prejudiciul cauzat prin ruina lor ori prin desprinderea unor părţi din ele, dacă aceasta este urmarea lipsei de întreţinere sau a unui viciu de construcţie.
Art. 1380
Cauze de exonerare
În cazurile prevăzute la Art. 1375, 1.376, 1.378 şi 1.379 nu există obligaţie de reparare a prejudiciului, atunci când acesta este cauzat exclusiv de fapta victimei înseşi ori a unui terţ sau este urmarea unui caz de forţă majoră.
Av. Dobrescu Bogdan
Forta majora este o imprejurare de origine externa, cu caracter exceptional, care este absolut imprevizibila si inevitabila. Noile dispozitii ale art. 1351 alin. (2) C.Civ. prevad ca “ Forta majora este orice eveniment extern, imprevizibil, absolute invincibil si inevitabil
Pentru a fi in prezenta cazului de forta majora, este necesar sa fie indeplinite trei conditii, caractere particulare ale evenimentului prejudicios:
-exterioritatea, fapt relevant de art. 1351 alin. (2) care se. refera la o “cauza straina”. Acest caracter a fost pus in evidenta de catre practica judiciara, in special in cazurile de raspundere pentru prejudiciile cauzate de lucruri si animale. Evenimentele de forta majora sunt fenomene naturale extraordinare, straine de activitatea si vointa omului.
-imprevizibilitatea, situatie care se refera atat la producerea imprejurarii cat si la efectele acesteia. Imprevizibilul se deosebeste de previzibil cu ajutorul unui criteriu de normalitate, domeniul imprevizibilitatii restrangandu-se la evenimente care, desi se pot produce, sunt prin raritatea lor extraordinare. Prin urmare, forta majora presupune o imprevizibilitate cu caracter obiectiv si absolut, un asemenea eveniment apreciindu-se luand ca etalon prudenta si diligenta unei persoane care depune toata grija de care este capabil un om in activitatea sa.
-inevitabilitatea si absoluta invincibilitate. Chiar daca un fenomen este imprevizibil, nu poate fi calificat ca un caz de forta majora, daca a existat posibilitatea preintampinarii producerii lui sau posibilitatea de a se evita efectele sale pagubitoare. Aceasta inevitabilitate trebuie sa fie absoluta pentru orice persoana. Aprecierea de face tinad cont de toate posibilitatile unei persoane care care depune diligenta maxima de care este in stare cel mai capabil om
Noul Cod civil, in art. 1351 alin. (2) foloseste pentru definirea fortei majore termenii de eveniment etern, imprevizibil, absolut invincibil. Principalul efect al fortei majore este este excluderea raspunderii civile, nu consecinta inlaturarii raspunderii persoanei care ar fi fost obligata la repararea prejudiciului
Fiind un fapt juridic, poate fi dovedita cu orice mijloc de proba.
In situatia in care forta majora este singurul fenomen care a provocat prejudiciul, angajarea raspunderii civile este exclusa, deoarece lipseste vinovatia celui care a comis fapta ilicita. In situatia in care prejudiciul este provocat de un complex de factori, dintre care numai unii intrunesc caracterele fortei majore, iar altii sunt cazuri fortuite, avem doua situatii;
-daca legea asimileaza cazul fortuit cu forta majora, atunci raspunderea va fi exclusa in totalitate
-daca legea prevede ca numai forta majora exclude raspunderea civila, obligatia de reparare va fi proportionala cu contributia cazului fortuit la producerea prejudiciului
Pentru toate clădirile cu bulină roșie din București și din țară nu mai există posibilitatea exonerării de răspundere în cazul unui cutremur, caz de forță majoră, pentru că se știe care va fi comportamentul probabil al respectivelor clădiri la un cutremur ! Pentru aceste clădiri dar și pentru altele, care încă nu au fost expertizate, se va putea dovedi că „a existat posibilitatea preîntâmpinării producerii unor pagube sau de evitare a producerii acestora”. Dărâmarea unor astfel de clădiri periculoase este prima condiție. Din moment ce structura lor de rezistență este prea slabă pentru a fi reabilitate, dărâmarea lor este obligatorie. Marii doritori de „istorie arhitecturală” pot pune mână de la mână și construi un album foto sau o arhivă de filme despre acele clădiri însă nu pot împiedica salvarea oamenilor de la un dezastru previzibil. Da, previzibil, pentru că avem un istoric seismic în mare parte din țară, pentru că avem mai multă informație privind teritoriul țării sub aspectul construcției lui geologice, pentru că avem un Institut care ne tot atrage atenția asupra evoluției geologice a terenului pe care există România, ca țară.

marți, 28 iunie 2016

O revenire la obiectivele de bază. UE va fi revigorată.

Evenimentele post Brexit capătă din ce în ce mai multă claritate. Chiar dacă, în interiorul UE se încearcă, pe diferite tonuri, tulburarea apelor.

Plecarea, anunțată, a Regatului Unit al Marii Britanii din UE, mai devreme sau mai târziu, va însemna sfârșitul compromisurilor compromițătoare. Regatul Unit și-a ales calea. Treaba lui. Uniunea Europeană își clarifică calea. Treaba ei.

Știm cu toții că statele fondatoare ale Uniunii Europene au un cuvânt greu de spus în deciziile Uniunii. Când ele se opun, se pierde propunerea. Numărul mare de locuitori atârnă enorm de greu în deciziile Consiliului. Germania, Franța și Italia pot bloca orice decizie. Fără ele nu se ajunge la fatidicul 65% din populația UE care se exprimă.

De aceea am dat și dau substanță și atenție deosebită întrunirii statelor fondatoare înainte de Consiliul European. Statele fondatoare au ajuns la o linie de conduită pentru viitor. Aceasta va fi propusă celorlalte state membre ale Uniunii Europene, la ședința Consiliului European. Unde se va lua o decizie sau se va stabili un termen limită pentru ca fiecare stat să vină și să pună pe masa consiliului decizia sa. Astfel, fiecare stat membru al Uniunii Europene se va poziționa pe una din treptele de integrare. Acea anunțată „flexibilitate”.

Pe cale de consecință, documentele Uniunii Europene cu caracter normativ vor avea un nivel de bază, valabil pentru toate statele membre și un nivel superior care va fi acceptat de fiecare stat membru în parte, potrivit intereselor sau capacităților proprii de acceptare. Nu este exclus ca statele care formează nucleul statelor fondatoare să accepte nivelul superior. La fel, statele care simt că pot ține pasul cu statele fondatoare. Flexibilitatea va permite statelor care nu au accesat întregul act normativ să revină cu un comunicat oficial, atunci când sunt pregătite prin care să anunțe trecerea la nivelul superior.

Declarația de astăzi și prezentarea propunerii semnate de Franța, Germania și Italia pun în discuție probleme cu un pronunțat caracter politic. Securitatea comună, apărarea comună, apărarea comună la frontiere. Este evident că vorbim despre instituții specializate care nu au existat până în prezent. Franța fiind, de departe, oponentul ferm de până acum.

Intr-o declaratie comuna, cu contururi inca foarte generale, cei trei lideri europeni si-au fixat „trei prioritati esentiale": „securitatea interna si externa", in special lupta impotriva terorismului, dezvoltarea apararii europene si supravegherea granitelor externe ale Europei, „o economie puternică si o coeziune sociala puternica" si „programe ambitioase pentru tineri." HotNews.

Abordarea problemelor politice înseamnă hotărârea ca statele care le adoptă să accepte o uniune politică. Una care să se comporte ca un stat unitar în domeniul securității interne și externe, al apărării și al supravegherii frontierelor. Celelalte componente vin și ne anunță sfârșitul epocii austerității. Nu prin renunțarea la politicile fiscale deja convenite pentru bunele guvernări ci prin sprijinirea statelor membre să ajungă să le aplice fără a mai fi nevoite să practice măsuri de austeritate.

Componentele politice însă, sunt deosebit de interesante. Ele vor duce la instituirea unor organisme unionale conduse de la nivelul Uniunii Europene, instituțiile statelor fiind doar părți ale sistemului, vor fi instituții descentralizate. Finanțare se va face de către Uniunea Europeană, astfel că fiecare funcționar al instituțiilor de securitate va avea același salariu indiferent de statul în care își desfășoară munca.

La fel va fi cazul cu structurile polițienești de frontieră. Ba, și mai mult, va fi cazul structurilor care vor intra în „Armata Uniunii Europene”. Nu va fi o contrapondere pentru NATO ci va aduce în fața NATO mai puțini actori statali ce vor fi înlocuiți de un singur actor, Uniunea Europeană.

Câte state vor accepta noile idei ? Naiba știe. Se pare că Polonia deja nu mai vrea să recunoască Germaniei și Franței dreptul de a mai „decide” singure. Ungaria a anunțat că a ales, Uniunea Europeană fiind dezorganizată. Se mai pronunță niște voci, pe ici colo, prin câte un colț de Europă.

Toate vocile au o problemă. Pot rămâne pe palierul primar al integrării. Participanți la o piață comună cu avantajele pe care acestea le oferă. Alte state membre pot alege mai mult. Pot alege integrarea deplină ca o garanție a securității proprii în viitor.

Citind și recitind care sunt propunerile îmi dau seama că Uniunea Europeană nu are nici un interes să lase ceva Regatului Unit. UE va institui în fața Regatului Unit o frontieră, bunurile și serviciile din Regatul Unit vor fi supuse vămuirii, firmele din Regatul Unit nu vor mai participa la licitațiile organizate pe teritoriul Uniunii Europene, Universitățile și institutele de cercetare din Regatul Unit nu vor mai participa la programele uniunii. Gata. Se pune bariera „pe aici nu se trece”.

În mod similar, oricare alt stat din Uniunea Europeană care va dori să plece va avea în fața ochilor rezultatele pe care le-a obținut Regatul Unit la plecare. European, european dar brânza este pe bani. Coeziunea socială și programele pentru tineri vor avea ca țintă folosirea la întreaga capacitate a potențialului forței de muncă al statelor membre ale UE. Este puțin probabil ca între UE și Regatul Unit să existe o libertate a mișcării forței de muncă.

Va fi zarvă mare. Polonia și Ungaria promit circ. Probabil că li se va arăta art. 50 TUE. Cine vrea dictatură în Uniunea Europeană a greșit adresa.

luni, 7 martie 2016

Migrația își arată fața hâdă, se văd cusăturile cu „ață albă” ale unei construcții politice imorale.

Sunt fost grănicer așa că judec problema actualei migrații altfel decât o fac multe alte persoane. Interesul țării mele este mai presus de așa-zisul umanism sau „ajutor” umanitar, promovat ostentativ de presă și unele ONG-uri.

Europa este dezbinată din cauza migrației generată de interesele obscure ale unor state, ale unor economii naționale care au crezut că stările conflictuale din Siria și Irak sunt numai bune să fie exploatate și să atragă o forță de muncă din ce în ce mai necesară în țările care se află într-un proces accelerat de îmbătrânire a populației.

Sub acoperișul „ajutorului umanitar” pentru persoanele afectate de războiul din Siria și Irak, Germania, Suedia și Austria au dat semnale, perverse le spun eu, că ar fi disponibile să primească „refugiați”. Scopul însă a fost acela de a primi forță de muncă ieftină. De fapt, imigranții ajunși în Europa, intervievați de jurnaliști, au declarat, fără a fi trași de limbă, că și-au vândut proprietățile și nu înțeleg de ce nu sunt primiți cu brațele deschise. Când îți vinzi proprietatea în țara de origine și emigrezi, nu mai ai de gând să te întorci. Chiar dacă ești dintr-o zonă în care au loc conflicte militare, nu mai ai statutul de refugiat ci pe cel de emigrant economic.

După ce s-au comis, de către imigranți, acte impardonabile împotriva populației autohtone, statele „vinovate” au acceptat unele definiții și au făcut unele precizări. Sunt calificați ca „refugiați” doar cei din Siria și Irak, ceilalți sunt calificați ca imigranți economici. Imigranții economici vor fi înapoiați în țările de origine. Treabă grea, majoritatea celor care au invadat teritoriul european sunt, de fapt, imigranți economici. A căzut „măgăreața” pe toți cei din Africa, Afganistan, Pakistan, Bangladesh, Iran. Asta după ce Germania și Austria au gonit din țările lor pe albanezi, kosovari, sârbi, muntenegreni, macedoneni, cărora le-a încetat statutul de „refugiați politici”, țările lor fiind declarate „țări sigure” din punct de vedere politic.

Macedonia a mers chiar mai departe. De teamă că devine un stat tampon, un fel de tabără permanentă pentru imigranți, Macedonia nu mai primește în țară decât „refugiați” din Siria și Irak care fac dovada că vin din zonele aflate în stare de război. Ca atare, irakienii din Bagdad și sirienii din Damasc nu mai sunt primiți. Rezultatul, previzibil, nu a întârziat să apară. Imigranții din Afganistan au rămas în Grecia, au devenit violenți împotriva forțelor de ordine macedonene de la graniță, devin o problemă pentru Grecia. S-a ajuns ca în Macedonia să intre doar câteva sute de persoane pe zi, după un control riguros la frontieră privind identitatea.

Grecia tratează absurd de ireal problema. Aduce din insule imigranți cu toptanul, fără o verificare a acestora. Are acum la frontiera cu Macedonia peste 13.000 de imigranți care nu sunt primiți de statul vecin. Majoritatea sunt afganistanezi ! O notă proastă pentru Grecia.

Statele de pe ruta balcanică nu au ratat ocazia și acuză Grecia că nu își îndeplinește obligațiile asumate potrivit reglementărilor Schengen. Serbia și Croația procedează, la rândul lor, la verificări minuțioase. Ungaria nu mai admite imigranți ci, doar refugiați, numai pentru tranzit nu și pentru stabilire în Ungaria.

Austria a stabilit o cotă de primire a imigranților. CE declară că Austria „încalcă dreptul european”. Ar avea dreptate CE dacă aceștia ar fi „refugiați”, dar nu sunt. Cei de la CE care au scos porumbelul din gură ar fi trebuit să cunoască mai multe date privind identitatea reală a celor care au ajuns în Austria și care au determinat Austria să părăsească tabăra „germană” și să susțină cealaltă tabără. Acum Austria cere Germaniei să stabilească o cotă anuală de „refugiați” și să facă declarații politice clare care să descurajeze venirea altora.

Germania și-a găsit un bun aliat în Italia pentru a „șurubări” la situația actuală care, dacă se permanentizează nu le va fi favorabilă. Ultima găselniță a celor două state cu pretenții mari în UE este să scoată de sub autoritatea statelor naționale decizia acordării azilului. Să o ducă sub autoritatea Comisiei Europene. Nu este exclus ca Grecia să li se alăture. După prelucrarea cererilor de azil sub directul control al unei autorități a CE, cei admiși ar urma să fie repartizați, pe baza unui sistem de cote, în statele membre ale UE. Merkel, grijulie, a pregătit momentul și a făcut o declarație pregătitoare: refugiații nu au un drept să stabilească în ce țară a Uniunii Europene vor sta ! UE le asigură o formă de protecție în țara pe care o stabilește UE. Refugiații acceptă sau nu. Dacă nu acceptă repartiția UE, atunci trebuie să își caute altă țară. Interesant.

Intenția Germaniei și a Italiei țintește Acordul Dublin II. Acord care face parte din documentele fundamentale ale construcției europene. Inițiativa are caracter politic. La nivelul României, ar încălca prevederile Constituției, Art. 3 alin (4) din Constituție spune clar: Pe teritoriul statului român nu pot fi strămutate sau colonizate populații străine.

În DEX avem următoarele definiții:

STRĂMUTÁ, strămút, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) muta în alt loc, în altă parte; a(-și) schimba locul, sediul, locuința.

COLONIZÁ, colonizez, vb. I. Tranz. 1. A transforma în colonie1 un teritoriu sau o țară. 2. A popula o țară sau o regiune cucerită cu oameni aduși de pe alte teritorii sau din alte țări. 3. A popula regiuni (slab populate sau depopulate) din propria țară cu oameni aduși din alte regiuni.

Este în pericol și art. 18 din Constituție care statuează că „dreptul de azil” se acordă și se retrage în condițiile legii, cu respectarea tratatelor la care România este parte. Atenție ! Avem în primul rând o lege care reflectă dreptul suveran al statului român de a acorda azil unor persoane străine. Nici un tratat internațional nu este imperativ ! Ce face Germania și Italia acum este să scoată de sub controlul statelor naționale competența suverană a acordării dreptului de azil. Astfel, ne putem trezi, că vrem sau nu, după cum are interesul Italia sau Germania (ele sunt capul răutăților !), cu populații strănutate iar dacă avem în vedere și faptul că cei care au plecat din țările lor urmăresc stabilirea în anumite țări europene, ne putem trezi cu o colonizare decisă de CE. Germania asta face practic acum. Își colonizează landurile cu străini pe considerentul că „este o țară în proces de îmbătrânire” - Merkel, zilele trecute.

Eu îmi pun foarte serios problema: de ce Germania și Suedia nu au apelat la șomerii din celelalte state europene ? De ce nu au adoptat o politică de stimulare a natalității ? Ajutoarele sociale substanțiale nu stimulează suficient, din moment ce Germania se plânge că „îmbătrânește” și a ajuns să strămute populații din alte zone ale lumii. Nu cumva a greșit când a permis și sprijinit cumva liberinismul ? Nu cumva este o lipsă de educație sexuală, din moment ce actul sexual are „relevanță” în obținerea plăcerilor și nu în procreere ? Undeva este o mare eroare din partea Germaniei. Controlul natalității, încurajarea măsurilor contraceptive a stimulat un consum egoist. Oamenii au văzut viitorul doar sub forma plăcerilor fizice - consum alimentar, sex variat, bunuri „elegante” etc. -, nu și al responsabilității față de specia umană, față de evoluția propriei nații.

Nu cred că inițiativa germano-italiană va avea șanse, deși se va face mare tapaj. Sunt suficient de multe țări care vor merge până la ruperea UE dacă se va continua cu amenințările Italiei sau Germaniei cu sancțiuni. Dacian Cioloș a declarat unei publicații franceze că România nu este de acord cu sistemul de cote. Nu știu ce va face Bulgaria însă Ungaria, Cehia, Slovacia și Polonia se opun categoric. Nu este exclus ca și alte țări să se alăture opoziției. Toate au observat că această invazie musulmană este altceva decât un „refugiu” al unor populații din fața războiului.

Pentru că nu este o situație clară, nici Turcia nu are de gând să cadă la pace cu propuneri tembele. Practic, refugiații sunt în țările din jurul Siriei. Acei oameni vor să se întoarcă în țara lor. Sunt în Liban, Iordania, unii în Turcia. Câteva milioane. Europa a fost practic invadată de imigranții economic. Un exemplu mai bun decât controlul de frontieră dintre Macedonia și Grecia nu se poate da. De la câteva mii de „refugiați” pe zi s-a ajuns la 100 sau puțin mai mult. Reducerea de peste 10-20 de ori a numărului  celor care trec frontiera este o probă indubitabilă că nu suntem în fața unei populații care se refugiază politic ci a unei populații care migrează economic.

Ce este mai grav, este faptul că se bate toba pe caracterul „umanitar” al primirii „refugiaților” și se uită, pur și simplu, caracterul inuman al tratamentului față de populația nativă a statelor, populație obligată să își schimbe comportamentul pentru a nu deranja extremismul islamist adus de imigranți, să se abțină de a-și exprima cultura, potrivit datinilor, a obiceiurilor locale pentru că imigranții se consideră deranjați ba, mai mult, consideră că manifestările culturale europene sunt ostile islamului și trebuiesc pedepsite. Asta nu mai este politică sănătoasă este tembelism notoriu.

sâmbătă, 26 septembrie 2015

Decât să plângă mama, mai bine plânge mă-sa !

S-a terminat Consiliul European și presa, acum cea din Italia, preluată de Mediafax (aici), are propriile aprecieri. Normal, italienii scot în evidență ce a spus Matteo Renzi, primul lor ministru, însă spre onoarea lor preiau și alte puncte de vedere însă imaginea generală sugerată este aceea a „păcii de sub măslini”.

Se cuvine a preciza că la summit au fost rezolvate, dacă se poate spune așa, doar animozitățile dintre state. Dacă începem să analizăm fenomenul, pe bucățele doar, pentru că în întregul său nu există o abordare, vedem că marea grijă este concentrată pe plecările din țările de origine, traseele urmate de către imigranți și locurile unde ajung aceștia, controlul ce urmează a se face pentru separarea refugiaților de război și a celor politici de imigranții economici, retrimiterea în țările lor a imigranților economici și cheltuielile ce se impun precum și sursele de finanțare pentru aceste cheltuieli. Donald Tusk a obținut și efectuarea unor pași în direcția întăririi controlului la frontierele externe însă domeniul nu interesează presa și societatea civilă  dacă nu sunt poze lacrimogene cu copii morți și oameni flămânzi.

Matteo Renzi este pomenit în „complexitatea” poziției sale. Eu spun o poziție egoistă, o poziție care apără un concept politic aplicat eronat, Italia fiind una din porțile de intrare, necontrolată, a imigranților în Uniunea Europeană. Mai mult, constat că pe Matteo Renzi îl doare fix în cur de ce se întâmplă în comunitățile italiene invadate de imigranți. Probabil că cei care se ascund în case de frica noilor vecini agresivi nu sunt votanții lui.

„„Premierul Italiei, Matteo Renzi, a declarat că summitul UE a permis depăşirea poziţiilor "naţionaliste" prin asumarea problemei imigranţilor la nivel european, oferind ca exemple măsuri precum cotele obligatorii, crearea centrelor speciale şi deportările. "Au fost necesare şase luni şi trei summituri europene, dar prin decizia din cursul nopţii putem spune clar că imigraţia a fost asumată ca problemă europeană. În documentul care tocmai a fost avizat se arată clar că centrele speciale de identificare, deportările şi distribuirea proporţională a refugiaţilor (prin aşa-numitul sistem de relocare) sunt trei iniţiative care merg împreună. Toate trei împreună", a declarat Matteo Renzi, potrivit Corriere della Sera. "Este o victorie pentru ţări ca Italia, care cer politici comune, nu poziţii egoiste şi naţionaliste. Dar este şi o victorie pentru cei care consideră Europa casă a valorilor, comunitate a destinelor, loc de speranţă. Suntem un popor, nu o masă agregată de statistici. De aceea, trebuie să înfruntăm împreună provocările şi problemele vremurilor noastre. În cursul nopţii, la Bruxelles a învins ideea unei Europe solidare: acum toată lumea se va pune pe treabă pentru implementarea măsurilor", a subliniat Renzi, referindu-se la reuniunea Consiliului European””.

Matteo Renzi are nevoie ca de aer de cotele obligatorii. Ca de aer ! Lipsa de eficiență în combaterea imigrației ilegale dovedită de Italia până acum trebuia să aibă o supapă prin care tensiunea să iasă. Cotele obligatorii reprezintă supapa. Cumva, Italia vrea să scape de la dezastru pe spinarea celorlalte state europene. Din nefericire pentru noi, ceilalți, Franța și Germania vin cu argumentele lor (sincer, stupide) care devin un sprijin pentru discursul ipocrit al premierului italian.

O idee a lui Renzi mă pune pe gânduri pentru că o găsesc, sub altă formulare, la Angela Merkel. Spune Renzi: „o victorie pentru cei care consideră Europa casă a valorilor, comunitate a destinelor, loc de speranţă”. Pentru europeni, domnule Renzi, sau pentru oricare alt om indiferent de țara din care provine ?! Pentru că în Germania, de exemplu, europenii din statele candidate la UE sunt trimiși acasă, în Serbia, Bosnia, Albania, Macedonia, Kosovo pentru a face loc sirienilor și altor imigranți. De la voi, din Italia, avem doar vești privind sosirea unor noi grupuri de imigranți, majoritatea salvați de pe navele în derivă din Mediterana. Mai puține știri avem despre descurajarea imigrației. Ici-colo apar știri că se încearcă blocarea începerii traversării de la țărmul Libiei însă, ce să vezi, nu pot fi încălcate apele teritoriale ale Libiei, țară cu două guverne, ca atare neguvernată.

M-a pus pe gânduri, serios, declarația reținută de „Corriere della Sera” de la Angela Merkel:

„„Cancelarul Germaniei, Angela Merkel, a afirmat după summit că Uniunea Europeană trebuie să aprobe o soluţie permanentă privind cotele pentru distribuirea refugiaţilor, subliniind că oportunităţile oferite de imigranţi depăşesc riscurile. "Uniunea Europeană trebuie să aprobe un sistem permanent pentru distribuirea corectă a refugiaţilor în statele membre UE. Decizia privind cotele de distribuire a 120.000 de refugiaţi este un semn de unitate, dar acesta este doar primul pas", a declarat Angela Merkel, potrivit site-ul agenţiei AP. "Europa încă este foarte departe de locul în care trebuie să ajungă în gestionarea situaţiei imigranţilor", a subliniat cancelarul Germaniei. "Oportunităţile oferite de imigraţie sunt mult mai mari decât riscurile, trebuie să le recunoaştem şi să le folosim"”.

Am ajuns la un alt palier. Este bine că s-a ajuns aici însă trebuie să mergem mai departe, ne spune, cumva, Merkel. Permanentizarea redistribuirii imigranților, cotele stabilite după calculul Comisiei Europene să constituie baza următoarelor redistribuiri. Uite așa, se va ajunge ca statele UE să primească permanent imigranți, pe cote, cu o finanțare oarecare și pe un termen limitat (cine crede că finanțarea de la CE va fi de lungă durată se înșeală, după un timp, se va considera că țara gazdă ar fi trebuit să îi integreze ca imigranții - fie ei refugiați sau nu -, să își câștige singuri existența !) și să integreze masa de imigranți având în vedere „oportunitățile oferite de imigrație” pe care trebuie să le recunoaștem și să le folosim. Deja avem în față o altă problemă. Criticată pentru flexibilitatea cu care a tratat și tratează această imigrație, Angela Merkel ne atrage atenția că, de fapt, Germania va încuraja acest proces pentru că ea a văzut „oportunitățile”. Nu are importanță că alte state europene nu au această posibilitate de a profita de oportunități, pentru că industriile altor state europene nu sunt la nivelul industriilor din Germania, așa zisele oportunități pentru celelalte state se vor transforma în riscuri. Franța, chiar Germania, Belgia, Suedia ne oferă, în aceste zile, prin grija fie a unor jurnaliști dar în special prin grija unor simpli cetățeni că imigranții nu sunt nici pașnici și nici interesați să facă cine știe ce eforturi pentru integrare. Mai grav, starea de conflict armat religios se instaurează în zonele în care imigranții sunt cazați. Iar conflictele golesc zone locuite de nativii țării respective obligați să migreze fie în interiorul propriei țări fie să emigreze pe teritoriul altor state unde fenomenele invaziei islamice nu se fac simțite.

Concluziile Angelei Merkel mă duc cu gândul la o cuvântare (preluată de „Reuters” și apoi de presa noastră) a vice-cancelarului Sigmar Gabriel, ministru al economiei germane care, în fața Parlamentului german a susținut necesitatea atragerii imigranților ca forță de muncă pentru că Germania va pierde, din cauze sociale, peste 6 mil. de lucrători în următorii ani. Este evident că Merkel își urmează scopul politic, atragerea forței de muncă și poate înlocuirea unei părți a populației. Este interesată pentru că forța de muncă atrasă din Siria va costa mai puțin decât forța de muncă germană sau europeană (de aceea îi gonește pe europeni din Germania !).

Avem deja două state care salută rezultatul summit-ului. Le satisface interesele politice majore. Italia scapă de rezultatul incompetenței politice - sunt sigur că forțele de ordine italiene ar fi fost capabile să descurajeze imigrația, cu unele costuri, este adevărat, însă ar fi reușit să stopeze cumva acest proces -, transferându-l altor state europene iar Germania se folosește de aceste rezultate pentru a continua încurajarea invaziei pentru obținerea (pe motive umanitare !) a forței de muncă necesare industriei de automobile și economiei germane în ansamblul ei.

Rămâne să îi dau credit pentru sinceritate și responsabilitate doar lui Donald Tusk, președintele Consiliului European și acelor șefi de state și guvern care au pus problema în mod diferit de Hollande, Renzi, Merkel. În primul rând Președintelui Klaus Iohannis care, prin intervenția avută a făcut distincție între ajutorul umanitar, indiferent de numărul celor care urmează a fi ajutați și invazia musulmană.

Sincer, nu îmi doresc ca aici, în România, să îmi fie frică să trec pe o stradă ocupată de „musafiri” cu convingeri islamice și practici ca cele de care aflăm din presă. Nu îmi doresc să ajungem să vedem în România femei lapidate pentru că așa au hotărât nu știu care lideri spirituali islamiști, persoane decapitate sau creștini uciși pentru că sunt „spurcați”. Indiferent de ce facem pentru a ajuta, autoritățile noastre trebuie să impună reguli. Ferme. Aplicate cu o duritate deosebită. Ce au voie să facă persoanele cărora li se acordă protecție pe timpul cât stau în România și ce nu au voie. Iar aici este absolut necesar să avem sprijinul Muftiului Iusuf Muurat al Cultului Musulman din România care ne poate ajuta enorm de mult, arătând care sunt diferențele de practică religioasă dintre cultele musulmane. De fapt, sprijinul Muftiului este vital. Comportamentul cultural islamic radical nu are ce căuta în România iar dialogul cu „musafirii” luați sub protecție ar trebui mediat de către Muftiu și persoanele desemnate de acesta. Pot participa și alte persoane aparținând cultului islamic însă doar acelea care au ales și au reușit integrarea în cultura României.

Închei cu titlul. De cât că plângă mama, mai bine plânge mă-sa ! Până la urmă, țara asta nu este disponibilă la cucerirea islamică.

duminică, 30 august 2015

Imigranții, o problemă europeană.

Asistăm la o mare migrație. Dinspre Asia, Asia Mică și Africa. Războaiele locale au deschis o oportunitate. Favorizată și de declarațiile politicienilor europeni în căutare de notorietate. În Europa este „raiul”, curge lapte și miere, toată lumea este civilizată, sunt permise toate comportamentele, este loc de mai bine. În Europa este pace. Este bine să migrezi în Europa.

Ei bine, politicienii iresponsabili vor suporta consecințele însă acestea nu sunt pe măsura lipsurilor și greutăților pe care le suportă migranții îndemnați să ajungă în „grădina raiului european”. Pentru că în drumul lor apar barierele. Barierele statelor care nu vor să devină victimele unui fenomen social scăpat de sub control.

Migrația a generat, deja, ostilitate. În Ungaria, gospodăriile țărănești aflate pe traseul ales de migranți au fost afectate. Oamenii au arătat jurnaliștilor cum le-au fost „prăduite” fructele, recoltele, cum le-au fost afectate gospodăriile, cum au fost amenințați de migranți. Și-au arătat nemulțumirea. Este evident că nu sunt singurii. Este evident că acolo unde migranții au amenințat pe localnicii nemulțumiți că sunt jefuiți simpatia față de soarta crudă a unor miganți nu va exista. Situația din orașe nu este la fel ca cea din mediul rural. În orașe nu au fost semnalate cazuri în care migranții să invadeze proprietățile (puțin probabil să ocupe apartamentele din blocuri). În Macedonia situația este asemănătoare. Oamenii își pierd recoltele, distruse de migranții care se deplasează pe jos către „raiul european”. Migranții sunt flămânzi, sunt obosiți, capacitatea lor de a socializa s-a redus enorm. Capacitatea statelor de a interveni în favoarea migranților până la o clarificare oarecare a situației lor este depășită de numărul migranților. Oamenii din statele europene vizate de migranți se ostilizează. În Germania au loc acte de respingere a migranților prin violență. Cât poate proteja poliția locală ? Își permite vreun stat european să intre în stare de război cu propria populație ? Degeaba vrei ca autoritate de stat să obții toleranța din partea concetățenilor din moment ce aceștia văd că migrația îi afectează. Oamenii se tem. Pe bună dreptate. Undeva, o știre a unor jurnaliști, spune că irakienii reținuți la Negru Vodă ar fi amenințat cu distrugerea României. Nu am văzut nimic oficial, o fi o știre falsă, construită cu scopul de a accentua teama de migranți însă astfel de știri apar mereu. La fronitera Macedoniei cu Grecia a fost descoperit un jihadist. Italienii au identificat între migranții salvați de pe mare luptători juhadiști. Islamiștii din unele ambarcațiuni au aruncat în mare pe creștinii de lângă ei (inclusiv copii) care aveau același drum. Se pare că astfel de exemple sunt multe. Unele necunoscute azi. Ciudat este că islamiștii îi ucid pe creștini în timp ce se îndreaptă către „raiul european” prin excelență creștin ! Un conflict religios de amploare este pe cale să se nască, dacă nu s-a inițiat deja. Peste toate, se întețește sentimentul deposedării de proprietate. Oamenii statelor prin care trec migranții și cei din statele țintă ale migranților încep să simtă că proprietatea nu le mai este recunoscută, nu le mai este protejată. Simt că nu mai au capacitatea de a decide cu privire la proprietatea lor invadată de migranți și supusă necesităților acestora. Din ce în ce mai multe voci vorbesc despre invazie. Iar la invazie se răspunde cu ostilitate. Ostilitate care va ieși de sub controlul comportamentului social de până acum al europenilor.

Migrația a născut oportunități pentru cea mai oribilă categorie de oameni: infractorii. Călăuzele, traficanții de persoane, au început să domine știrile. Nu doar călăuzele din spațiul african sau asiatic ci și călăuzele din spațiul european. În Austria a fost găsit camionul morții. 71 de oameni au murit. Călăuzele sunt bulgari și un afgan. În Ungaria și Austria au fost arestate multe călăuze printre care și români (transportatori de migranți). Dar și unguri sau austrieci, ca să nu mai spun de alte nații. La frontiera româno-bulgară au fost reținuți 5 irakieni (doi bărbați, două femei și un minor) care erau călăuziți de un englez și un german. În Spania au fost arestați cei care făceau trafic de persoane (marocani) cu skyjet-urile.

Toleranța are limite. Europenii află pe pielea lor că excesul de toleranță, promovarea în exces a toleranței pentru tot felul de cauze duce la dezastru. Politicienii Europei sunt obligați să își revadă politicile. Politicienii află azi că statele europene au o capacitate mai redusă de a rezolva problemele umanității decât cea declarată. Ultimele consfătuiri ale politicienilor Europei ne arată că așa nu se mai poate. Trebuie făcută distincția între refugiați și imigranții de orice fel. Trebuie acceptată și o regulă a refugierii. Trebuie pusă o limită intervențiilor politice perverse și o limită a neintervenționismului. Nu poți „juca” cartea neintervenționismului acolo unde dreptul umanitar internațional este încălcat.

În Turcia sunt aproximativ 4 milioane de imigranți sirieni. Primul-ministru turc a anunțat că au cheltuit 6 miliarde de dolari până acum cu refugiații. În Iordania sunt 1,5 milioane de imigranți sirieni, reprezentând 21% din populația țării fără a lua în calcul imigranții palestinieni, egipteni, libanezi, libieni, irakieni etc. Iordania este sprijinită de organizații internaționale însă banii și bunurile de care este nevoie vin cu greutate. Mișcarea hârtiilor și aprobarea plăților este greoaie. Siria, țară cu 22 milioane de locuitori se depopulează. Problema Siriei nu are rezolvarea în Europa ci în Siria. Este o problemă a ONU. Dar acolo este Rusia care sprijină regimul criminal al lui Bashar al-Assad. Și nu este singura. Intervenția umanitară în Siria este blocată de interesele politice ale diferitelor state. Libia, altă țară cu probleme (are două guverne !), este iar victima intereselor politice obscure ale diferitelor state.

Este inevitabilă ciocnirea civilizațiilor. Disperarea îi va face pe mulți imigranți în Europa să devină agresivi. Societatea civilă care acum se exhibă în „mama bună” va fi depășită de situație. Nu va putea justifica conflictele dintre migranți și populația civilă din statele europene. Nu va putea acuza cetățenii europeni că își apără viața, familiile, proprietățile. Conflictele deja au apărut. Avem și noi exemple aici, în România, cu imiganți din spațiul arab care au cerut ca populația autohtonă să nu își mai poarte crucile prin fața locuințelor lor sau să nu mai facă grătare cu carne de porc în spații deschise pentru că îi face pe ei impuri. Sunt gesturi mici care vor duce la consecințe sociale conflictuale.

Soluția imediată este controlul. Refugiații trebuie despărțiți de imigranții economici. Refugiații trebuie introduși în tabere construite pe domeniul public și sprijiniți pentru perioada până la rezolvarea, din punctul de vedere al dreptului internațional, situației din țara lor. Imigranții economici trebuiesc returnați în țările lor. Nu este timpul lor acum.

Unii susțin că migrația este un fenomen natural. Perfect adevărat. Sunt schimbate însă alte date ale problemei. Teritoriile în care migranții vor să ajungă sunt proprietăți ale cetățenilor unor state. Înainte vreme, cu mulți ani în urmă, populația globului era numeric mai mică, teritoriile erau mari pentru populația existentă, migrația era mai puțin „ostilă”. Europa este un teritoriu aglomerat. Este un teritoriu împărțit în proprietăți mici și medii exploatate la maxim. Bunăstarea la care migranții vor să ajungă este construită de cetățenii unor state care au o anumită cultură și seturi de valori care a făcut posibilă existența păcii. O migrație în masă nu mai este posibilă. Nu poți obliga cetățenii unor state să renunțe la drepturile lor în favoarea unor străini pe considerente umanitare care nu au legătură cu ei. Nu sunt ei autorii sau complicii dezastrului din țările furnizoare de migranți.

Am văzut că România este condamnată, cu sprijinul jurnaliștilor români (?!), pentru că a întărit controlul la frontiera cu Serbia și că nu are de gând să îi lase pe migranți să hălăduiască către vest. Acum au ieșit în evidență informații privind regimul de vize român. Ambasadorul Iordaniei a afirmat că mai ușor se obține o viză Schengen în Iordania decât o viză pentru România. Sirienii de la noi se plâng de faptul că românii sunt foarte „zgârciți” cu regimul de vize pentru muncă sau de călătorie. Nu mai spun de rezidență. Sau acordarea cetățeniei. Românii care condamnă România ar trebui să priceapă, măcar acum, că acest regim de vize românesc și de control al frontierei le-a asigurat lor liniștea. Ar trebui să înțeleagă că acolo unde statul își exercită prerogativele, populația autohtonă și rezidenții acceptați au parte de o viață normală.

Știu că nu va înțelege acest lucru Remus Cernea care aseară s-a dat în spectacol cu ideile lui „revoluționare”.

Această migrație trebuie oprită. Descurajată. Considerentele umanitare trebuiesc aplicate și propriei populații, nu doar imigranților. Statele care au trăit, până acum, în „horbotă și mătăsărie” au început să reacționeze. Austria, înconjurată de state membre ale UE, a fost ferită de migrația directă. Nu mai avea cheltuieli pentru protecția frontierei așa că banii rămași au fost dirijați către confortul austriecilor, pentru sclipiciul vieții în bunăstare din Austria. Au devenit țintă a migranților economic. Acum trimite poliția și armata la frontiere. Au migranți morți pe teritoriu și s-au revoltat. Austria, beneficiara securității europene fără a face prea mult pentru ea, se vede pusă în fața neprevăzutului. Migranții de până acum din Austria au fost finanțați din surplusul de bunăstare. Niște firfirici acolo nu au contat. Acum vor face cheltuieli neprevăzute. Acum vor trebui să ia decizii pentru care nu sunt pregătiți. Politicienii austrieci sunt puși la zid. Majoritatea populației austriece este impotriva migrației și a migranților. Ungaria are, deja, peste 100.000 de migranți în țară. Și mai vin. Germania nu mai permite intrarea migranților în țară. Ungaria stă blocată cu migranții în gări. Serbia va trebui să ia o decizie. Dacă nu oprește migrația la frontiera cu Macedonia, va deveni o mare tabără a migranților de religie islamică. La fel Macedonia. Până la urmă, Grecia va suporta și ea consecințele. Italia și Franța au trecut la descurajarea ambarcațiunilor cu migranți să ajungă în apele maritime proprii. La fel Spania. Viața frumoasă europeană este pe cale să devină o amintire. Joaca unor politicieni din statele vestice ale Europei cu spațiul Schengen se apropie de sfârșit. Statele UE trebuie să fie și state ale Spațiului Schegen. Așa cum prevede deja tratatul de aderare.