Italia este supusă frământărilor. Unii, își bagă nasul unde nu le fierbe oala

Sergio Mattarella, președintele Italiei

Liga (extremă dreaptă) condusă de Matteo Salvini şi Mişcarea 5 Stele (M5S, antisistem) a lui Luigi Di Maio au format o coaliție pentru a guverna Italia. Partide euro-sceptice, agresive, cu o viziune asupra viitorului Italiei în afara angajamentelor din Tratatele Uniunii Europene. Au propus un premier, acceptat de președinte dar, care a refuzat desemnarea ca ministru al economiei a unui eurosceptic declarat.

A pornit circul. Luigi Di Maio a cerut „demiterea președintelui pentru înaltă trădare” deși acesta are o prevedere constituțională pe care s-a bazat când a refuzat nominalizarea la portofoliul economiei.

Agerpres dă o sinteză a problemei formării noului guvern.

M-a surprins asemănarea între ideile PSD și ALDE de la noi cu ideile La Liga și M5S de la Italieni. Nu este o întâmplare!

Față de situația din România, președintele Italiei are un mare as în mânecă. Poate dizolva cele două Camere ale Parlamentului și declanșa alegerile anticipate. În România acest atu al Președintelui nu există.

Cum ne-am obișnuit deja, Frontul Național din Franța, condus de Marine Le Pen, are obiceiul să își bage nasul în treaba altora deși, atunci când vine vorba despre Franța și problemele ei interne este foarte radicală în a respinge „părerile din afară”.

''Uniunea Europeană şi pieţele financiare confiscă încă o dată democraţia. Ceea ce se întâmplă în Italia este o lovitură de stat şi un jaf contra poporului italian comise de instituţii ilegitime. În faţa acestei negări a democraţiei, furia popoarelor sporeşte peste tot în Europe!''

Vi se pare familiară declarația? 

Seamănă cumva cu declarațiile unor lideri PSD și ALDE? Nu mai spun de Traian Băsescu!

Și Marine Le Pen are ce are „cu statul paralel”. De fapt, toți cei care au beneficiat ani și ani de zile de bunăstarea venită din munca altora au impresia că problemele lor sunt generate de „instituțiile ilegitime”. Sunt inadaptații lumii moderne. Lângă ea vine vice-președintele FN, Nicolas Bay, cu o declarație la fel de șocantă.

''Domnul Mattarella recurge la o lovitură de stat instituţională, el este în mod normal garantul instituţiilor şi trebuie să fie în serviciul Constituţiei italiene; el este astăzi în serviciul Uniunii Europene şi al Comisiei Europene''

Să nu mai aud pe unii și pe alții că în vestul Europei ar fi politicieni mai evoluați ca la noi! Sunt la fel. Până acum nu i-am văzut și auzit și ne-am ghidat doar după odele cântate lor de jurnaliștii plătiți, preluate de jurnaliștii români în goană după senzații tari. Ei bine, au și ei pleșoienii lor, codrinii lor, răduleștii lor, tăricenii lor, vosganienii lor etc.

Se pare că în Italia se va ajunge la anticipate. Președintele Sergio Mattarella întinde o mână de ajutor societății prin desemnarea pentru a forma un guvern a unui tehnocrat. Un guvern de criză care să pună „batista pe țambal” un timp, să mențină Italia pe linia de plutire și chiar să permită Italiei scăderea datoriei externe imense până se calmează spiritele și se vor desfășura noi alegeri parlamentare. Intenția este intenție. Majoritatea turbulentă formată de extrema dreaptă și partidul antisistem (aici am mari semne de întrebare! Se pare că sunt anti-UE, sunt anti-sistemul creat pentru funcționarea pieței comune europene!) este posibil să blocheze investirea. Înseamnă că aleg anticipatele pe care președintele Mattarella le va anunța.

Vecinul Austria are un astfel de guvern. Este, probabil, un exemplu pentru actuala majoritate italiană dar, nu este suficient. Rămâne întrebarea: ce va face majoritatea anti-UE din Parlamentul italian? Va accepta perioada de reflecție propusă de Mattarella sau vor intra în noi alegeri convinși că le vor câștiga.

Cred că vom mai auzi de anti-europeni cum susțin euro-scepticii italieni. Dar, să vedem ce va mai fi „la locul faptei”. În Italia! O înfrângere a lui Mattarella, este de rău augur. O victorie a lui, va aduce un timp prețios ideii de Uniune Europeană și proiectelor de întărire a ei.

Dacă nu putem convinge, hai măcar sa denigrăm

Cum naiba se face că atacurile la Ludovic Orban se produc cu predilecție la publicațiile on-line simpatizante, dacă nu chiar angajate ale coteriei PSD-ALDE ?

Cu puțin timp înainte am scris despre cei de la PSNews care au venit cu o „exclusivitate”. Ludovic Orban și-a definitivat echipa de conducere. Știre contrazisă imediat de unul dintre cei care au fost pomeniți. Știre falsă însă cu rol de denigrare, de tulburare a apelor în cadrul echipei de susținători ai lui Ludovic Orban.

Acum dau peste o altă publicație on-line (site) care vine cu altă abordare. Celebrul site „stiripesurse” - celebru prin metoda „furtului intelectual”, campionul metodei copy-paste după știrile altor publicații -, deținut de Iosif Buble cu nevastă plecată din PNL ca să devină parlamentar al PSD, a ieșit mai tare la atac. Dacă ar fi criticat PNL, nici o problemă, critică însă pe cel mai înverșunat anti-PSD-ist din PNL ! Iar asta este altă problemă. Normal că, laudă,  direct sau indirect, pe contracandidatul la alegerile interne din PNL al lui Ludovic Orban, nimeni altul decât „jucătorul” care este și „arbitru” - Cristian Bușoi.

Sub titlul „Orban, soluția pentru redresarea PNL?” se face o așa-zisă analiză. Din care reiese că între cei doi există o oarecare diferență. Ludovic Orban are mai multă notorietate însă este la nivelul maxim pe care îl poate avea. Pe când Cristian Bușoi are în față întreg viitorul. Ludovic Orban nu a făcut nimic la viața lui, pe când Cristian Bușoi ... nu mai spun ce a realizat. De ce ? Ludovic Orban are „bube” pe când Cristi Bușoi nu. Și tot așa. Dubiul. Acesta este scopul celor din echipa lui Cristian Bușoi care lucrează cu presa de scandal. Să introducă dubiul cu privire la viitorul lui Ludovic Orban.

Tipul acesta de acțiune mi-a adus în minte o vorbă a lui Emmanuel Macron, un fel de acuzație adresată lui Marine Le Pen la ultima confruntare: Ești preoteasa fricii !

Cristian Bușoi și echipa lui au adoptat stilul Le Pen în această campanie. Este stilul adoptat de Nigel Farage în Regatul Unit pentru a obține Brexit-ul. Este stilul propagandei ruse coordonată de la Kremlin pentru a arăta poporului iubitor de Putin că ceilalți sunt răi și criminali față de Rusia. Este stilul tuturor formațiunilor de extremă, dreapta sau stânga, din toată lumea pentru a induce teama față de evenimentele viitoare, față de o anumită politică ... iar aici se pare că este teama de o politică liberală opusă evident și consecvent politicilor de astăzi dar și de mâine ale PSD și ALDE ! Ei !

Este stilul „dezbină și stăpânește” !

Dacă echipa lui Cristian Bușoi a ales acest stil „de luptă”, la Congres vom avea un partid dezbinat, rupt, un partid în disoluție.

Și da, am înțeles. O zicere a cuiva din echipa lui Cristian Bușoi a prefațat acest stil: „Vom vedea însă dacă va avea ocazia”. Da, vom vedea dacă va mai fi liber. Da, vom vedea dacă va mai fi membru al PNL. Vom vedea dacă va mai fi președinte al PNL chiar dacă va fi ales. Vom vedea ... pentru că drobul de sare este colo sus și poate că va cade în capul cui vrem noi.

A, să nu uit ! Să nu uit de îndemnul pentru o campanie civilizată. Se pare că unii colegi au ajuns la concluzia că o campanie a la Le Pen este civilizată !

Franța este în centrul politicii astăzi. Franța dă examen

Fără nici o exagerare, Franța trebuie urmărită astăzi, cu prioritate. Eu unul așa voi face deși sunt și alte subiecte foarte importante de urmărit. Cu precizarea că celelalte subiecte nu au ajuns la „maturitate”.

Astăzi are loc înfruntarea finală între Emmanuel Macron și Marine Le Pen. Toată lumea face calcule. Unii mai pricepuți, fac prognoze. Unele prognoze sunt din categoria „mama Omida”. Dar asta este lumea și nu ai ce face.

Pentru început am o mare nelămurire. Jurnaliștii, mare parte dintre ei, dar și politicienii, o încadrează pe Marine Le Pen la „extrema dreaptă”. O analistă din SUA o încadrează la „național-socialiști”. În „Le Monde” există o evaluare a programelor celor 5 mari competitori din primul tur asupra liberalismului din programele lor. Marine Le Pen este complet în afara „extremei drepte” ! În special când este vorba despre producție, comerț, dezvoltare națională. Fillon este cel mai constant la dreapta, uneori prea la dreapta, urmat îndeaproape de Macron care are mai mult curaj să propună o Franță în competiție internațională. Fillon este și el cam „naționalist”. Chiar cred că au avut dreptate jurnaliștii și analiștii francezi care au caracterizat programul lui Fillon cam rigid, „habotnic”, neadecvat locului și rolului pe care Franța îl ocupă în Uniunea Europeană, în NATO și în lume. Naționalist și individualist. A pierdut în fața „unionistului” Macron.

Nu am înțeles de ce o parte a jurnaliștilor văd în Macron „independentul centrist” ! Păi ... nu conduce un partid înființat în 2016,  ? Conduce. Atunci de ce este cotat ca independent ?

Radicalii socialiști ai lui Melenchon, „iubitorii” de Castro și Chavez, califică opțiunea de la al doilea tur o alegere între „ciumă și holeră”. Nu sunt singurii. În Franța se lucrează intens la formarea unei coaliții împotriva extremismului lui Le Pen și a FN. Socialiștii (cei normali, fără prea multe „cornițe”) conduși de Benoît Hamon, sunt îndemnați să voteze cu Macron pentru că „renunțarea la discernământ în turul II ar fi o victorie pentru extrema dreaptă”. Pentru socialiști, votul dat lui Macron va fi unul dificil însă va fi singura alegere corectă. Pentru socialiști va fi un vot pentru Republica Franța și nu unul politic ! Un vot pentru Marine Le Pen este un vot împotriva Franței, a Republicii, a tot ce reprezintă Franța în lume.

Înfruntarea de astăzi nu va crea mari schimbări în cursul alegerilor. Va fi „o ceartă” televizată, nici nu poate fi altfel din moment ce una dintre părți are un comportament social bazat pe excitarea sentimentelor negative față de „adversar”. Macron are o mare oportunitate de a duce Franța mai departe decât au dus-o cele două partide tradiționale, învinsele din primul tur. Dacă va avea și un Parlament care să îl susțină, nu în toate proiectele însă în cele mai importante, atunci Uniunea Europeană se va întări. Va fi mai multă integrare. Și, neplăcut pentru alte state membre, va susține o integrare aprofundată a unui nucleu „dur” cu privire la politicile fiscale, apărarea și securitatea europeană, relațiile cu terțe țări. Rusia, fiind unul dintre modelele negative. Va fi o problemă pentru statele „negativiste”, cum ar fi Polonia și Ungaria, pomenite de Macron ca state membre care perturbă buna funcționare a UE.

Nu știu dacă voi urmări înfruntarea pe TF1, dar precis voi citi rezultatul.

Se'mpute treaba ! Parlamentul European reclamă că Le Pen l-a fraudat cu aproape 5 mil euro

Știm că are un dosar pentru o găinărie tip „parlamentar” (se practică și la Parlamentul României, ai noștri ca brazii tot încearcă să dezincrimineze „fapta” !), știam că PE reclama că a fost fraudat cu 340.000 euro dar știrea de acum este ceva de speriat. Suma se apropie de aproape 5 milioane euro, cercetările făcute la PE scoțând la iveală mai multe miș-mașuri „Le Peniste”.

Agerpres. Parlamentul European estimează la 5 milioane de euro prejudiciul în scandalul presupuselor angajări fictive făcute de Marine Le Pen

Ce soartă pe francezi !

USF-istul Emmanuel Macron (pentru a-l compara cu tipul de „politician” de pe malul Dâmboviței care îi corespunde, de la USR !), pe persoană fizică, vrea să salveze Franța declarând că acceptă sprijin indiferent din ce parte vine, stânga sau dreapta, după ce a declarat cu multă pasiune în declarații că el propune Franței un viitor fără stânga sau dreapta. Incredibil dar adevărat.

Contracandidata Marine Le Pen se dovedește a fi o posibilă infractoare. Din punct de vedere politic, din punctul de vedere al celui care schimbă destine, este deja, acum urmează a fi și din punctul de vedere al justiției europene și franceze. A prăduit din banul public pentru apropiații ei. Și-a cumpărat fidelitatea celorlalți cu banii europenilor.

„Sora” noastră mai mare ne urmează. Ar fi culmea ca pe 7 mai să fie aleasă Le Pen ! Vom avea „modelul” la îndemână pentru a-l promova pe infractorul Liviu Dragnea la funcțiile executive cele mai înalte în România. Bine, avem și rezerva în persoana inculpatului Călin Anton Popescu Tăriceanu !

Dreapta franceză, republicanii lui Fillon, l-a votat pe accesta deși este în colimatorul justiției franceze pentru găinării de același gen cu ale lui Le Pen. Numai că la el beneficiarii au fost soția și copiii. Vom vedea, dacă presa din Pentagon ne va ține la curent, cât se întinde măgăria la Fillon.

Este evident că politicul a ajuns la nivelul cel mai de jos. Să susții infractorii pentru a conduce o țară, pentru a face legile acelei țări, pentru a lua la întrebări Justiția că nu sancționează infractorii ... îți trebuie multă minte.

Să nu mai aud pe vreunul că spune ceva de o diferență între noi și ceilalți din Uniunea Europeană ! Nu este nici o diferență ! Iar un Parchet al UE pentru combaterea corupției este absolut necesar. Le Pen devine cea mai vizibilă candidată dar să nu uităm că mai sunt. România și-a adus și poate își va mai aduce contribuția la susținerea ideii: Adrian Severin, deja condamnat, Mircea Diaconu în cercetări pentru nefăcute cu „consilierii” etc.

Ce vor face francezii ? Îi vor da votul lui Marine Le Pen știind că are aceste acuzații grave ? Acuzații de corupție ! Din moment ce a primit peste 6 milioane de voturi, constat că unii alegători francezi nu se deosebesc cu nimic de alegătorii din România.

Franța este între europenism și izolaționism

Emmanuel Macron și Marine Le Pen sunt câștigătorii primului tur. Cei doi realizează, fiecare în parte, o premieră în politica franceză. Macron elimină partidele mari, cele care au condus Franța din 1958 și până în prezent prin alternanță (republicanii și socialiștii), Le Pen ia cel mai mare scor pe care ultra-naționaliștii francezi îl obțin la alegeri. Cum bine observa o publicație franceză, ultra-naționaliștii sunt în creștere constantă de la înființarea Frontului Național. Iar asta spune că a avut condițiile necesare pentru a crește.

RFI oferă destule amănunte cu privire la acest prim tur al prezidențialelor. Inclusiv o revistă a presei. Cu poziții diferite după cum simte fiecare. O să ajung și la unele poziții exprimate în presă.

RFI prezintă și pe cei doi candidați în sinteze scurte ale programelor politice.

Emmanuel Macron este văzut ca un social-liberal. Iar asta este interesant. Centrist, mai degrabă un centru stânga, a detronat atât pe socialiști cât și pe conservatori. I-a scos din preferințele electoratului la aceste prezidențiale. O publicație consideră că Fillon a pierdut ca persoană și nu conservatorii. El, Fillon este problema conservatorilor ! Macron a afirmat în discursul de la finalul zilei că „în mod clar întoarcem o pagină a vieții  politice franceze”. Și-a atins scopul de a scoate, cel puțin la alegerile prezidențiale, partidele mari din schema succesului politic. Vor urma parlamentarele unde situația nu mai este aceeași. Din „petice politice”, de va ajunge președinte, va trebui să încropească o majoritate parlamentară pentru a avea guvernul lui. En Marche !, partidul pe care l-a creat, are o dezvoltare frumoasă. Cu cine se va alia pentru majoritatea parlamentară ?

Macron s-a avut bine și cu Sarkozy (conservatorii), s-a avut bine și cu socialiștii lui Hollande (care de altfel l-a susținut în campanie). Nu degeaba la noi se afirmă (nu fără temei), că Macron este un fel de Nicușor Dan. Cu diferența că Macron a ajuns deja „sus”.

Macron a promis mai mult europenism. Cineva a observat că Macron este omul programelor politice, mai apropiat de stilul ordonat al germanilor decât de stilul abramburit al „sudiștilor”.

RFI a făcut o sinteză a programului lui Macron.

Macron vrea să întărească procedurile antidumping, ‘pentru a lupta contra concurenţei neloiale a unor ţări precum China ori India’. Cere şi o bază de drepturi sociale europene, standarde minime în materie de sănătate, şomaj, salariu minim. Candidatul En Marche ! pledează şi pentru introducerea unui control al investiţiilor străine, pentru a proteja sectoarele strategice.

Se va bate contra abuzurilor ce pot apărea în ceea ce priveşte munca detaşată: ‘trebuie să limităm la un an perioada autorizată pentru un muncitor detaşat în Franţa. Totodată, trebuie redefinite regulile de detaşare la nivel european, pentru a pune un sfârşit formelor concurenţei sociale neloiale’. Emmanuel Macron vrea ca salariaţii să nu mai plătească ei cotizaţia de şomaj ci să existe o asigurare de şomaj universală. Totodată, pledează pentru exonerarea de la plata cotizaţiilor sociale pentru orele lucrate suplimentar .

O scădere a impozitului pe societăţi de la 33,3% la 25%. Pe de altă parte, candidatul de centru a luat în calcul desfiinţarea a 120.000 de posturi de funcţionari în următorii 5 ani. Tot el s-a gândit la renovarea a 1 milion de locuinţe prost izolate, până la fínele manadatului. Iar cei care vor dori să cumpere o maşină nouă, mai puţin poluantă, vor fi ajutaţi cu o primă de o mie de euro, promite Macron. Ïn domeniul securităţii şi apărării, promite construcţia a 15.000 de noi locuri în închisori, recrutarea a 10.000 de noi poliţişti şi jandarmi. Tot el pledează pentru crearea unui buget european, crearea unui corp de 5.000 de vameşi  europeni.

Ïn ceea ce priveşte funcţionarea instituţiilor, Emmanuel Macron vrea să interzică aleşilor şi guvernanţilor să angajeze un membru al familiei. De asemenea, ca aceştia să cumuleze peste trei mandate succesive. Pentru parlamentari, doreşte ca aceştia să nu mai beneficieze de regimul special al pensiilor.  

O lectură în fugă ne arată o struțo-cămilă politică. Socialism, liberalism, populism, conservatorism, naționalism. Toate însă acoperite de apartenența la Uniunea Europeană. Mai mult, prin câteva elemente fundamentale, Emmanuel Macron vrea mai multă integrare europeană. Crearea unui buget european obligă la o politică fiscală europeană. O disciplină financiară europeană. O guvernare europeană. Și pentru a fi și mai european decât toți ceilalți, propune crearea unui corp de 5.000 de vameși europeni ! Citind ieri un chestionar pentru Macron și Le Pen, publicat în Le Figaro, am observat că Macron este favorabil întăririi FRONTEX (Le Pen este împotrivă !), astfel că se obține o idee. Punctele de trecere ale frontierelor naționale vor avea un vameș „european” care va apăra interesele UE. Cumva, vameșul „european” va fi „șeful” punctului de trecere al frontierei. Să nu uităm că taxele vamale sunt surse de venit ale UE ! Numai că în punctele de trecere ale frontierei lucrează mai multe instituții naționale, nu doar fiscul. Toate au obligația de protecție a spațiului Uniunii Europene, de asigurare a securității celorlalte state europene la frontiera statului care organizează punctul de trecere, fără nici un fel de excepție. Vameșul verifică și dă acceptul pentru mărfuri și bunuri, polițistul de frontieră pentru persoane, mijloace de transport și unele bunuri care fac obiectul monopolului de stat, agenții veterinari și fitosanitari protejează spațiul UE odată cu protecția spațiului național împotriva speciilor invazive sau unor „boli” specifice plantelor și animalelor etc. Să fie acesta primul pas către trecerea acestui personal în subordinea Comisiei Europene ? Europa federală ?

Marine Le Pen are un program de șoc. Izolaționism pur și dur.

Dacă va fi aleasă preşedinte, Marine Le Pen vrea să scoată Franţa din Uniunea Europeană. Candidata Frontului Naţional vrea să discute la Bruxelles lansarea negocierilor privind o revenire monetară, legislativă, bugetară şi teritorială a Franţei. La finalul negocierilor, promite organizarea unui referendum asupra ieşirii din Uniunea Europeană.  In caz de eşec, candidata de extremă dreaptă asigură că va părăsi postul de preşedinte.

Marine Le Pen doreşte şi ieşirea din zona euro şi să "găsirea a unei monede naţionale adaptate economiei Franţei". În ianuarie, eurodeputata propunea adoptarea unei "monede naţionale" pentru francezi şi o "monedă comună" pentru a înlocui euro, pentru marile societăţi.

Marine Le Pen vrea reducerea acestui număr la cel mult 10.000 de migranţi anual. Candidata Frontului Naţional doreşte suprimarea ajutorul medical de stat pentru străini.

În domeniul economic, candidatul de extermă dreaptă propune o scădere a cotizaţiilor sociale, taxarea celor care angajează străini, defiscalizarea orelor suplimentare. In materie de securitate, Marine Le Pen vrea expulzarea tuturor străinilor care se află pe celebra fişă S, a criminalilor şi infractorilor straini. Mai promite înăsprirea politicii penale şi crearea a 40.000 de noi locuri în închisori, în cei cinci ani de mandat.

Spuneam mai sus despre chestionarul din Le Figaro. Cine va ajunge la el va observa că Marine Le Pen se află de aceeași parte cu Emmanuel Macron la unele probleme. Bine, Le Pen este mai darnică cu crearea de noi locuri în închisori. Macron promite 15.000 iar Le Pen promite 40.000.

Diferența majoră între cei doi este obiectivul mandatului. Marine Le Pen se concentrează pe ieșirea Franței din Uniunea Europeană. Macron se concentrează pe problemele Franței din punct de vedere economic și participarea la programele Uniunii Europene. Leagă economia Franței mai mult de programele economice ale Uniunii Europene.

Pe o hartă a alegerilor, Macron a câștigat în comunitățile evoluate iar Le Pen în comunitățile rurale, mai puțin evoluate. Ca o caracteristică generală. Nu degeaba Liberation face remarca „dacă lupta politică se transformă într-o confruntare popor-elite, cine mai poate prezice rezultatul ?”.

Totuși există o particularitate, observată de cei de la Le Monde „stânga social-democrată a pierdut votul în favoarea stângii radicale și a social-liberalilor”. De aceea a ajuns Jean-Luc Mélenchon la aproape 20% din opțiunile de vot ale stângii iar Benoît Hamon, candidatul social-democraților francezi la aproape 7%. Emanuel Macron are acum susținerea social-democraților francezi care se vor reuni, o are și pe a republicanilor lui Fillon plus proprii alegători care, evident, în turul 2 se vor înmulți (ca ciupercile după ploaie, doar se știe unde va fi „osul de ros” !).

Hai să nu închei fără o altă observație.

Le Monde face o afirmație la care voi adăuga și eu ceva. Așa vor mușchii mei.

Într-un scrutin marcat de prezența unui mare număr de candidați eurosceptici, dacă nu chiar eurofobi, constatăm că în frunte a ajuns cel care s-a declarat cel mai pro-european.

În turul 2 al prezidențialelor fraceze, Vladimir Putin o va avea doar pe „prietena” Marine Le Pen. Binevoitorul Francois Fillon a pierdut. Pe mâna lui, pe mâna proiectului lui de a recunoaște Rusiei cuceririle teritoriale, dar a pierdut. Macron nu va fi un susținător al manevrelor lui Putin în Europa ! Nu va accepta, ca republicanul Sarkozy, să înarmeze Rusia împotriva statelor membre ale UE și NATO. Sper !

Hopa ! Avem un extremist în Parlamentul European care candidează la Președinția PE !

Citesc la Agerpres o știre. Să mai știu ce se întâmplă prin Europa asta a noastră în care trăiesc concetățenii noștri, cei aproape 500 mil. de cetățeni ai Uniunii Europene.

Candidații la Președinția Parlamentului European sunt de acord cu o mai mare autoritate a Parlamentului European în fața Consiliului și a Comisiei europene, modificarea în acest sens a Tratatului Uniunii Europene.

Când citesc lista candidaților ce văd ? Un candidat român. Laurențiu Rebega ! Membru al grupului ENF condus de nimeni alta decât Marine Le Pen !

Hai să văd ce caută acest Laurențiu Rebega în PE. Am ales informația de la HotNews.

Intrat în PE ca membru al Partidului Conservator al lui Dan Voiculescu, condus de nașul Daniel Constantin, Laurențiu Rebega trece la PRU și apoi la ENF-ul lui Marine Le Pen la 15 iulie 2015, DCNews titrând că acesta „a trădat”.

Să mă simt „onorat” că un europarlamentar român candidează la conducerea Parlamentului European ? Aiurea !

Mă simt ca dracu ! Avem în PE un extremist de-al lui Sebastian Ghiță și nu am știut. Noroc că nu au intrat „oamenii” lui Ghiță în Parlamentul României !

Îmi fac mea culpa. PC-ul ăsta a lui Voiculescu dă tot felul de politicieni. Care mai de care mai ciudat.