„Am convenit cu Macron ...” este o insultă la adresa președintelui Klaus Iohannis, a României

Iau de la Agerpres.

Declarația lui Dacian Cioloș mă enervează. Sincer.

"Azi am discutat cu preşedintele Emmanuel Macron despre finalizarea procedurii de desemnare a procurorului-şef european. Am convenit să lucrăm împreună pentru a realiza cât mai repede nominalizarea şefului Parchetului European, pornind de la sprijinul pe care Laura Codruţa Kovesi l-a obţinut în Parlamentul European", a scris Cioloş pe Facebook.

Faptul că a discutat cu președintele francez nu mă deranjează. Mă deranjează declarația potrivit căreia „am convenit împreună” vorbind despre o poziție în sistemul european de justiție cu un candidat român. Normal, după mine, ar fi fost să contacteze, să poarte o discuție cu președintele Klaus Iohannis, Președintele României și nu cu Emmanuel Macron, Peședintele Franței!

Încă o observație. Procedura este deja stabilită. Președintele Macron nu are cum interveni. Nu poate interveni pe procedură nici Dacian Cioloș europarlamentar român care reprezintă niște cetățeni români dar discută nevoile lor cu președintele Franței! Ca la nebuni! În procedură, indiferent ce vor face ei, o nouă delegație de negociere a Parlamentului European se va întâlni cu delegația Consiliului (care a rămas, se pare, cea veche) și vor negocia soluționarea poziției divergente a fiecărei părți. Ce a convenit cu Macron? Cu să facă iar niște aranjamente „secrete”, cum să facă iar niște manevre netransparente pentru ca Macron să se poată impune mai târziu ca fiind cel care a acceptat și a decis ca Laura Kovesi să ocupe funcția?! Cu ce preț!

Mă irită la culme strategia lui Cioloș. Duce la desconsiderarea poziției președintelui Klaus Iohannis în rândul omologilor din Consiliul European! Îl face „incapabil”! O insultă adusă tuturor românilor care nu au votat cu USR și PLUS la alegerile europarlamentare!

Încă una. Partidul Popularilor Europeni, cel care a asigurat sprijinul în Parlamentul European pentru Laura Codruța Kovesi (europarlamentarii PNL fiind foarte, foarte activi), susține în continuare candidatura Laurei Kovesi, declarațiile europarlamentarilor PNL în noua legislatură fiind mai mult decât concludente. Dacian Cioloș nu pomenește o vorbă despre europarlamentarii români din noua legislatură. Vrea să scoată în evidență pentru susținătorii lui Kovesi din România că doar el se zbate să o ducă în funcția de procuror șef european.

O ipocrizie greu de digerat. Pur și simplu acest individ promite să facă ce nu poate face!

Cel mai grav mi se pare semnalul pe care îl dă Dacian Cioloș. Nu are treabă cu președintele Klaus Iohannis, cel care potrivit Constituției reprezintă statul român, poporul român în relațiile cu alte state. El se consultă pentru promovarea intereselor cetățenilor români care l-au trimis în Parlamentul European cu Președintele Franței! Este complet aiurea! Anormal!

Modul de comportare a lui Dacian Cioloș este un început de desconsiderare a restului cetățenilor României. Ce naiba! Doar nu am ajuns provincie franceză! Este un comportament inadmisibil.

Emmanuel Macron vrea să distrugă parlamentarismul european. Manfred Weber trage un semnal de alarmă

Sean Gallup / Getty Images

Candidatul PPE la funcția de președinte al Comisiei Europene, Manfred Weber, a adresat parlamentarilor socialiști și liberali din grupurile S&D și Renew Europe îndemnul " ... să demonstreze că reprezintă democrația parlamentară în Europa. Ar fi tragic dacă ar pune interesul unor capitale deasupra intereselor unui nou ales puternic al Parlamentul European.”

Are dreptate. După ani și ani, după ce Parlamentul European a obținut dreptul de codecizie asupra legislației europene, după ce s-au depus eforturi susținute pentru a democratiza Uniunea Europeană în favoarea tuturor statelor membre, ducând statele „mai mici” alături de cele „mari” cu drepturi egale asupra deciziilor care privesc, de fapt, viața în viitor a cetățenilor lor, campania lui Emmanuel Macron de scoatere a Parlamentului European din sfera deciziilor asupra liderilor Uniunii Europene sau de a reduce influența acestuia până la un act formal (în sensul „semnează ca primarul”) duce Uniunea Europeană înapoi în timp la momentele în care totul era decis în cancelariile statelor fondatoare însă cu preponderență în cancelariile statelor puternice economic. Celelalte state membre ale Uniunii Europene ar avea doar calea „adeziunii” la „voința” marilor cancelarii care ar „împărți totul”. Parlamentul European ar deveni doar un loc în care popoarele care își trimit reprezentanții ar putea să își spună părerea fără însă a obține și „dreptatea” la care speră.

„Dacă într-o zi poporul european va decide să adopte o constituție sau un tratat care să spună că președintele Comisiei este ales de poporul european, atunci vom avea alegeri europene adevărate și în acel moment oricine ... poate fi ales direct dar acestea nu sunt tratatele noastre actuale." - a declarat Emmanuel Macron după summit-ul Consiliului European

Când s-a propus o Constituție a Uniunii Europene, Franța s-a opus vehement și a blocat procesul. Când în TUE s-au propus reguli de democratizare a Uniunii Europene, Franța le-a blocat. Alături de Franța au venit alte state „mai mici dependente” de relația cu Franța. Consensul nu a fost obținut. Acum Franța vrea să împartă Uniunea Europeană în „bogați și săraci”, urmând ca bogații să fie avantajați iar săracii urmând ca în decurs de câteva decenii să facă dovada că pot sta la masa bogaților.

Când s-a opus, Franța era condusă de socialiștii președintelui Hollande, Macron fiind un oficial al al socialiștilor francezi, chiar ministru în ultimii ani. Acum, Franța este condusă de Macron care i-a distrus pe socialiști pentru a forma un partid al lui, partid ce are rolul de a aduna în jurul lui Macron alte formațiuni politice de stânga sau centriste, o idee fiind și atragerea din PPE a partidelor centriste, pe lângă cele de stânga sau partidele ecologiste. Pentru a avea și „suport politic”, Macron a emis un „Mesaj către Europa”, document ce stă la baza recunoașterii „prietenilor” lui Macron și care a fost acceptat de aliații actuali ai lui Macron din Parlamentul European - ALDE, PDE/EDP, Ciudadanos, USR/PLUS etc. Politic, toți cei care au aderat la grupul Renew Europe condus de Dacian Cioloș au acceptat mesajul lui Macron care pune „Franța în primul rând” renunțând la un mesaj al propriilor națiuni. Este și cazul lui Cioloș și cei din PLUS pe care îi conduce, este și cazul USR-ului lui Barna.

Pe mine mă surprinde poziția lui Guy Verhofstatd, marele parlamentarist belgian care a cerut mereu și mereu în mandatele precedente respectarea Parlamentului European și a voinței națiunilor care și-au trimis acolo reprezentanții. Este, de departe, cea mai profundă „transformare politică” pe care o văd. Nu sunt surprins de poziția lui Cioloș și a celor de la PLUS, de poziția lui Dan Barna și a celor de la USR. Pot fi ipocrit, la fel ca mulți alții, să spun că „nu au experiența parlamentară necesară pentru a deveni buni susținători ai democrației”. Nu sunt ipocrit și declar pe propria răspundere că cei doi și partidele lor, pentru o mai bună poziționare politică europeană au ales să subordoneze interesele majore ale României în Uniunea Europeană intereselor personale ale lui Emmanuel Macron care se vrea înscris în analele franceze ca un președinte glorios la fel ca înaintașii de Gaulle, Pompidou, Napoleon al II-lea, Napoleon, Ludovic al XIV-lea etc. Nu știu cât de departe vor ajunge. Au mizat pe cartea „prietenii lui Macron” și nu pe cea a „reprezentanților României în familia popoarelor europene”. Treaba lor. Norocul nostru este că ei, acești aventurieri politici, sunt doar 8. Ceilalți europarlamentari români, cu sau fără recunoașterea „somităților” europene, vor sluji interesele României. Mai bine sau mai puțin bine dar vor fi în mod evident interesați să arate că au făcut ceva pentru România și nu pentru Franța lui Macron. Că mai există o Franță, a celorlalți europarlamentari francezi care este mai mare decât Franța lui Macron. Și care, sper eu, vor dori ca euro-parlamentarismul să nu devină un surogat al „democrației liberale europene”.

Dureri de cap la Elysee

În „grădina Raiului macronist” se aud tunete și fulgere. Erau ele de ținut minte de mai mult timp, analiștii serioși ar fi trebuit să le prevadă, dar vrăjiți de șarmul lui Macron au uitat. Or fi ei pe undeva, cei serioși, dar nu sunt scoși în evidență de publicațiile astea plecate „la pupat” colțunii „sultanului de la Paris”.

Un articol de la Politico (aici) scoate în evidență niște probleme ce dau naștere durerilor de cap la Palatul Elysee. După ce și-a asigurat susținerea socialiștilor spanioli și portughezi și a socialiștilor din grupul S&D ca urmare a influenței directe asupra celor mai importante partide socialiste naționale, Emmanuel Macron începe să aibă dureri de cap cu membrii fondatori ai Renew Europe. Liderul Ciudadanos are propria agendă politică la nivel intern. Refuză cu obstinație să formeze o alianță de guvernare și alianțe regionale cu socialiștii lui Pedro Sanchez Perez. Articolul are un titlu drăguț: „Liberalii spanioli irită pe ... toată lumea”.

Cei care nu citesc bine în engleză, dacă sunt pe Google, pot folosi Google translate pentru a înțelege articolul. Este interesant!

La noi, pe Dâmbovița, propaganda cioloșistă a USR PLUS ne induce în eroare. Norocul nostru sunt investigațiile jurnalistice (a unor jurnaliști serioși, nu a „jurnaliștilor” în general!). Până să văd aceste lucruri la un jurnalist român, constat eu că de fapt, în Parlamentul European, Emmanuel Macron a făcut varză din doctrinele politice de centru și stânga. La doctrinele politice de dreapta nu are acces. Este respins categoric. Dar, în zona de centru și de stânga se desfășoară fără reținere. A profitat de ambițiile personale ale unor lideri naționali din fostul grup ALDE - Guy Verhofstadt, Mark Rutte etc. -, le-a confiscat grupul și i-a dus la un loc cu socialiștii europeni. Culmea, cel mai puternic sprijin îl are de la socialiștii din Spania și Portugalia, deveniți foarte puternici în grupul S&D, socialiștii spanioli dând și liderul de grup: Iratxe Garcia. Cred că și în cazul lui Cioloș, care ne interesează, funcționează metoda adoptată de Macron: dă fiecărui grup național câte o părticică de putere (borcanul cu miere) dar are grijă să le arate și biciul. Din acest articol se vede excepțional de bine că, de fapt, Macron și-a asigurat controlul asupra grupului centrist dar și a grupului social-democrat! Iar de aici se cuvine a ne face fiecare analizele. În țările în care centriștii și social-democrații pot obține o majoritate, Macron le va cere să o realizeze. Iar pentru România avem deja centriștii de la USR PLUS care vor fi „obligați” să mai facă un „+” cu PSD și ProRo pentru o eventuală guvernare sau pentru un eventual sprijin parlamentar împotriva „dușmanului comun” de la nivel local - PNL, PMP și UDMR.

Știu că cei de la Politico sunt mai apropiați de centriști. De aceea cred că nu au interesul să scoată în evidență toate mișcările din interiorul grupurilor parlamentare. Acum câteva luni am citit un articol în care liberalii din Danemarca, Finlanda, Olanda, Belgia ... se uitau „chiorâș” la Macron, nefiind convinși de centrismul/liberalismul afișat de el. Dar fiind din țări cu puțină putere europarlamentară au considerat, probabil, că se vor mișca după cum îi leagănă valurile. Prin acapararea completă a zonei de centru de către Macron și aliații lui fideli, zona liberală a devenit captiva curentului socialist-macronist. Nu vor cu popularii europeni pe care îi acuză de austeritate administrativă, nu vor nici cu socialiștii europeni pentru că își pierd electorii naționali, așa că au rămas să se dea în bărci în zona circului făcut de Macron în politica europeană. Nu este exclus ca o parte dintre ei să preia modelul dâmbovițean al punerii piciorului în gips când situația devine prea neplăcută pentru viitorul lor politic.

Deocamdată mă opresc la a constata că în „grădina Raiului macronist” nu curge doar lapte și miere. Mai și tună din când în când. Nu știu care este nivelul de ambiție al popoarelor din statele membre ale Uniunii Europene care și-au trimis reprezentanții în Parlamentul European. Văd însă că o parte dintre liberalii europeni au făcut sluj în fața „chameleonului” Macron și au devenit remorca socialiștilor europeni. Vom vedea ce va mai fi.

Entuziasm franco-român: sfârșitul liberalilor în Parlamentul European

Două articole la RFI semnate de Mihaela Gherghișan Naum, corespondent RFI la Bruxelles, atrag atenția. Entuziasmul debordant cu care scrie despre eliminarea liberalilor din Parlamentul European și importanța lui Dacian Cioloș ca variantă franceză pentru președinția grupului Renew Europe care înlocuiește ALDE eu nu poate fi trecut cu vederea. Informarea este în limitele adevărului, entuziasmul cu care face afirmațiile o poziționează în „tabăra” anti-liberalilor. Are și femeia un vis. De ce să nu exagereze? Doar este visul ei!

12 iunie 2019 - Renew Europe: grupul politic care marchează sfârșitul liberalilor în PE.

Unde au dispărut liberalii europeni în urma alegerilor din 26 mai? Ei s-au pierdut în fostul grup ALDE, numit de acum Renew Europe – Reînnoim Europa, unde delegația franceză macronistă și cea română (USR Plus) sunt numeroase. 

Guy Verhofstadt, care dorește acum un  mandat de președinte al Parlamentului European pentru doi ani și jumătate, a fost imediat de acord să renunțe la propria-i ideologie si la poziția de șef de grup. 

Francezii au insistat ca mențiunea liberală să dispară complet din acest grup care numără astazi 110 membri, cu 41 mai mult decât ALDE. Cu o delegație de 21 de eurodeputați, Franța se simte în poziție de forță, dar n-a reușit să impună un nume franțuzesc pentru grup. 

Și tot francezii  au pus ochii pe șefia grupului care ar fi trebuit să-i revină macronistei Nathalie Loiseau, fosta ministră a afacerilor europene. Împreună cu Dacian Cioloș, ea asigură acum conducerea interimară a grupului. 

Dar negocierile nu merg așa cum crezuse Parisul, lui Loiseau i se opun deputata europeană veterană  Sophie t’Veld și suedezul Fredrick Federley. Iar Loiseau nu are simțul politic necesar în astfel de situații și nici nu dă dovadă de respect.

13 iunie 2019 - Surse: Dacian Cioloș candidează pentru președinția grupului Renew Europe

După multiple gafe politice, fosta ministră a afacerilor europene si șefa delegației franceze din noul grup centrist din Parlamentul European a fost nevoită să renunțe la ambiția de a prezida grupul.

Francezii au renunțat de altfel cu totul la idee, deși formează delegația cea mai numeroasă din Renew Europe. Ei doresc acum  obținerea președinției unei comisii parlamentare importante. 

De aceea, Dacian Cioloș are toate șansele dacă se înscrie în această cursă, iar surse apropiate lui afirmă că acesta este cazul. 

Cioloș figura deja teoretic pe lista contra candidaților lui Loiseau, dar acum șansele sale cresc. El are intenția de a juca pe cartea echilibrului dintre est si vest in raportul de forțe european. 

In plus, Cioloș – francofon -  s-ar putea baza pe susținerea delegației franceze din grup. Cioloș ar fi singurul si primul eurodeputat român președinte de grup politic în Parlamentul European. 

Renew Europe este acum al treilea grup ca importanță, el s-a născut din alianța macroniștilor cu USR-Plus, Ciudadanos, liberalii belgieni, cei olandezi si cei germani. 
Cioloș îi are drept contracandidați pe suedezul Fredrick Ferdeley si pe olandeza veterană la Bruxelles, Sophie in 't Veld. 

O altă știre, la altă publicație, spune că un fost ministru francez a justificat alegerea, de către francezi, a lui Dacian Cioloș pentru că are experiență de fost comisar european și prim-ministru al României.

Undeva, demult, am scris că Cioloș este, de fapt, un francez cu origine română. Chiar și mandatul lui de comisar european a fost obținut cu sprijinul Franței, proiectele lui ca „ministru european al agriculturii” au fost construite de specialiștii francezi și susținute de Franța cu cerbicie pentru că o avantaja în delicata problemă a politicii agricole europene. Cioloș s-a zbătut și a obținut menținerea supremației Franței în politica agricolă comună pe timpul mandatului său de comisar european acceptând doar acele intervenții ale altor state europene după ce Franța le negocia. Cu Spania, Italia, Polonia, Germania, Regatul Unit ... România nu a fost printre beneficiarele acelui mare program agricol aplicat de Cioloș în calitate de comisar european. Resturile aruncate agricultorilor români pe timpul mandatului lui Cioloș au purtat amprenta unei „sărăcii lustruite”. Motivul era sinistru: agricultorii români nu au cultura necesară pentru a intra în familia agricultorilor europeni civilizați. Iar de la „concept” la aplicarea lui s-a ajuns ca agricultura românească să fie „oaia neagră” a agriculturii europene deși existau toate condițiile ca tipul de agricultură al micilor fermieri să devină o poveste de succes. Nu se practică în toate țările europene agricultura socialistă a Franței!

Educația politică franceză a lui Dacian Cioloș este anti-liberală. Toate declarațiile lui Cioloș sunt în interiorul acestor convingeri căpătate în Franța. Dispariția liberalismului din viața politică europeană este și visul lui Emmanuel Macron, cel căruia Dacian Cioloș i-a devenit „locotenent”.

Îmi pare sincer rău că mulți dintre liberali dar și mai mulți dintre susținătorii liberalilor nu văd ceea ce este mai mult decât evident. Dacian Cioloș cu PLUS și Dan Barna cu USR au ales să facă parte dintr-un grup politic european anti-liberal. Și da, acolo a intrat și Victor Ponta cu ProRo dar anti-liberalismul lui Ponta nu mai trebuie explicat. Ar fi pierdere de timp.

Rețin că RFI a devenit o publicație media anti-liberală pe față. Recunosc și faptul că este, totuși, o publicație care respectă și adevărul. Chiar dacă reporterii RFI au lacrimi în ochi când oferă informații care nu le plac, au curajul de a se menține în limitele jurnalismului european.

Ei bine, Mihaela Gherghișan Naum și-a expus admirația față de Cioloș și susținerea. Doar că nu este așa cum spune ea! Liberalismul în Parlamentul European trăiește, este activ, este apreciat chiar dacă partidele liberale europene se găsesc fie în PPE cum este cazul PNL din România sau PL din Polonia ori în Renew Europe unde liberalii olandezi, danezi, finlandezi, germani, belgieni etc. au o cu totul altă poziție față de „progresiștii” francezi. Renunțarea francezilor la Nathalie Loiseau este consecința poziției partidelor liberale din fostul ALDE dar și a partidelor democrate din PDE/EDP care se pare că va exista în Renew Europe ca formațiune distinctă.

Mai rețin ceva. Franța, a dat cele mai multe voturi anti-liberalilor. Marine Le Pen a obținut 22 locuri iar En Marche a obținut 21 de locuri. Franța are 43 de europarlamentari anti-liberali, ca să vorbesc doar despre cele două partide majore apreciate de francezi. Periculos.

Aceștia sunt macronii mei

Într-o postare mai veche am preluat o știre de la Politico unde Victor Ponta și partidului lui, ProRomânia, era cotat ca membru al grupului ECR din Parlamentul European, grup care îl și trecuse pe site-ul propriu ca membru cu drepturi depline.

Situația stă altfel astăzi. ProRo se pare că este al treilea partid din România care s-a alăturat grupului ALDE&En Marche care își formează un nou grup în Parlamentul European. Legătura va fi Emmanuel Macron. Președintele francez este în plină campanie internă de modificare a politicilor sociale din Franța dar are și ambiții enorme pentru el dar și pentru Franța în spațiul Uniunii Europene.

Situația este luată de la Politico. Pe site-ul PE, situația nu este actualizată, așa că ProRo nu este trecut la un grup euro-parlamentar. Dar, dacă nu neglijăm informațiile care circulă, semi-oficiale, bănuim pentru că siguri nu putem fi până la o informație oficială, că ProRo s-a decis să aparțină grupului progresiștilor condus de En Marche al lui Macron. Partidul lui Macron este cel care a „distrus” partidul socialiștilor francezi, tradițional, i-a preluat majoritatea membrilor cu deosebire a celor mai vizibili și a trecut spre centrul spectrului politic cu o combinație de „valori” între stânga și centru-dreapta. Ca atare, în „cuibul” macronist își pot găsi locul toate formațiunile politice care s-au născut din partidele socialiste și social-democrate tradiționale. La noi, avem deocamdată 3: USR, PLUS și ProRo. A, să nu uit, Cristian Ghinea are dreptate într-o postare entuziastă pe Facebook. Denumirea temporară a noului grup liberalo-socialist cuprinde și USR PLUS:

Viitoarea denumire va exclude termenul „liberal” din titulatura ALDE eu, care în Franța socialistă are conotații peiorative însemnând „capitalism sălbatic”. Asta este! Cultura socialistă franceză a câștigat. Oprește folosirea unui termen care definește o politică pe care Emmanuel Macron o dorește definitorie pentru viitorul Franței. Bine, este vorba mai degrabă de struțo-cămila politică numită pompos „social-liberalism”, încercată și la noi de partidul lui Dan Voiculescu sub conducerea lui Daniel Constantin, cel care îi este acum secund lui Victor Ponta dar și de ALDE condus de Tăriceanu care, în urma pierderii pragului la alegerile euro-parlamentare dar și a criticilor partenerilor europeni s-a retras din familia social-liberalilor europeni.

Cineva a avut inspirația să pună o declarație a vocalului Andrei Caramitru de la USR care propune ca prim-ministru în locul lui Dăncilă pe Tudose, acum membru al ProRo, cu consecința creșterii ProRo dar nu prea mult (!) și scăderea PSD, nici asta prea mult (!). Dacă este să stăm strâmb și să judecăm drept, dacă este să luăm în calcul și susținerea de către entuziaștii din Alianța USR PLUS a unor astfel de idei, este obligatoriu să ne gândim la un viitor pe care cei din USR PLUS îl doresc. Ei având, evident, dorința de a deveni forța politică cea mai mare din România cu un partener în ProRo de 15% și cu un PNL de tip balama care poate fi șantajat cu amenințarea pentru țară a „victoriei” PSD pentru a se supune dictatului USR PLUS.

Se spune că politica este curvă. Ei, dar ce curvă!

Deocamdată mă mulțumesc cu aceste informații. Având în vedere apartenența la viitorul grup politic al celor de la USR - PLUS - ProRo, știind că obiectivul lor politic este izolarea popularilor europeni pentru a le lua puterea, știind că nu au scrupule în a se asocia cu social-democrații europeni pentru a împiedica o nouă convenție pro-europa a acestora cu popularii europeni, observând cum în media atacurile împotriva PNL s-au întețit, cel mai dur fiind nimeni altul decât noul intrat în familia macroniștilor, Victor Viorel Ponta cu al său ProRo, constat că lupta politică în România devine la fel de dură ca în PE. Mai murdară, mai lipsită de scrupule. Ținta nu este doar PNL, care a luat prea multe voturi la alegerile euro-parlamentare. Ținta este acum, în principal, președintele Klaus Iohannis care din poziția de membru al Consiliului European al șefilor de stat și de guvern are un vot de aur pentru politicile popularilor europeni și nu pentru dorințele și ambițiile noului grup politic al lui Macron! Alegerile prezidențiale din acest an sunt o bună ocazie pentru macroniști de a scoate președinția României de sub influența curentului pro-european al egalității între statele membre și o mai profundă integrare europeană pentru a duce România în zona acceptului existenței Uniunii Europene cu mai multe viteze visat, dorit de Emmanuel Macron și trasformării statelor membre „de mâna a doua” în piață de desfacere a produselor economiei franceze. Alianța USR PLUS are în ProRo un bun aliat pentru a obține voturile necesare pentru a învinge pe alegătorii președintelui Klaus Iohannis. Într-un eventual tur II al alegerilor prezidențiale, candidatul Alianței USR PLUS speră să aibă voturile PSD, ALDE, ProRo, chiar și a altor formațiuni politice mai mici. Și-au făcut calculele și de aceea apar aceste alianțe. ProRo care este un fel de PSD 2.0 se declară anti-PSD însă este, fără nici o îndoială, puntea de legătură a Alianței USR PLUS cu electoratul PSD.

Precedent este. Nu la nivelul acesta, dar este la nivelul „actorului politic” Dacian Cioloș! Când a fost comisar european pentru agricultură a fost perceput, de cei care aveau ochi să vadă, ca al doilea comisar european al Franței! Prin Cioloș, Franța și-a impus proiectele politice privind agricultura europeană, finanțarea compensatorie a agricultorilor francezi de 10 ori mai mare ca a agricultorilor din statele est-europene etc.

Verzii și popularii europeni în alianță pentru o majoritate în PE?!

O informație foarte, dar foarte interesantă. Verzii europeni își doresc să formeze împreună cu popularii europeni o majoritate parlamentară pentru ca și popularii dar și verzii europeni să își poată aplica obiectivele politice exprimate în campania pentru europarlamentare.

De la bun început remarc faptul că Verzii au avut discuții și cu celelalte grupuri existente în Parlamentul european cu excepția grupurilor de extremă dreapta sau de extremă stânga. Au discutat și cu grupul Macron, al progresiștilor, pe care Macron vrea să îl formeze alături de ALDE eu. Concluzia lor este destul de lămuritoare:

Keller a descris proiectul opus a lui Macron (opus față de propunerea popularilor europeni!) pentru o renaștere europeană  ca fiind "interesant", dar a menționat că unele dintre propunerile sale sunt deja în vigoare. "Când ne uităm la conținut", a spus ea, "avem semne de întrebare".

Au cântărit, au evaluat, au comparat cu programul lor politic european (manifestul lor în 12 puncte este aici) și au ajuns la concluzia că popularii europeni sunt mai aproape de proiectul lor politic decât mesajul politic al progresiștilor lui Macron. Trebuie subliniat și faptul că social-democrații,  până mai de curând aliații naturali ai verzilor nu sunt luați în calcul. Mai ales pentru faptul că acolo unde mai sunt social-democrați destul de vizibili, fie verzii nu au filiale, fie filialele lor sunt slabe.

Cât privește discuțiile pe care le doresc cu popularii europeni ele vor fi axate pe poziția pe care o va adopta Manfred Weber, candidatul PPE pentru ocuparea funcției de președinte al Comisiei Europene.

"Dacă Manfred Weber, este dispus să treacă de politica sa trecută și să se mute în această direcție, putem vorbi, putem forma o majoritate", a spus el. "Dacă dorește să continue să meargă la dreapta, așa cum face PPE în mai multe țări, atunci nu va mai fi majoritatea pentru el" - Bas Eickhout, din Țările de Jos

Declarația este directă, cu adresă la activitatea viitoare a lui Manfred Weber ca președinte al Comisiei Europene. Verzii nu pot împiedica politicile naționale de dreapta, dar pot cere ca executivul european, Comisia Europeană, să nu practice politici de dreapta radicale, conservatoare. Temerea lor, în special a lui Ska Keller (liderul verzilor din Germania), are ca fundament faptul că Manfred Weber este membru al Uniunii creștin-sociale (CSU), din Bavaria (aliatul CDU condus de Annegret Kramp-Karrenbauer care a preluat de la Angela Merkel conducerea partidului), formațiune situată mai la dreapta decât aliatul său CDU. Bavarezii creștin sociali sunt mai radicali cu privire la imigrație decât colegii lor din CDU, în plus sunt cei care au o relație specială cu Viktor Orban al Ungariei (pălăria lui Orban pentru vremuri grele!) iar atenționarea verzilor chiar către aceste probleme se îndreaptă. Dar, nu putem trece cu vederea că Manfred Weber a făcut pasul în față pentru a soluționa aceste „probleme sensibile”. Cu privire la Viktor Orban și atitudinea lui față de liberalismul european, mai ales după campaniile lui finanțate de stat împotriva instituțiilor europene dar și asupra lui Jean Claude-Juncker, Manfred Weber a adoptat o poziție tranșantă și a impus condiții lui Viktor Orban pentru a putea rămâne cu FIDESZ în Partidul Popularilor Europeni. Condiții pe care Viktor Orban deja le-a refuzat, din moment ce a declarat că va continua campania împotriva lui Juncker pe care îl acuză că a trădat interesele maghiarilor ... Cât privește imigrația, Manfred Weber va aplica ceea ce Consiliul European al șefilor de stat și de guvern și Parlamentul European vor stabili ca politică comună a Uniunii Europene. După părerea mea, se pare că există spațiu pentru ca Manfred Weber să aducă alături de popularii europeni Verzii. Da, Verzii sunt destul de mici față de alte formațiuni politice dar există și pot aduce PPE aproape 50 de voturi în PE!

Cei de la Politică observă că viitorul Parlament European va fi mai fragmentat decât actualul. Politicieni cu oarecare notorietate au făcut și desfăcut partidele țărilor lor pentru a forma noi formațiuni politice. Emmanuel Macron „și-a înjunghiat” partidul în care s-a dezvoltat sau care l-a sprijinit să evolueze politic (socialiștii francezi) pentru a forma un alt partid, La Republique En Marche,  pe care l-a plasat în zona progresiștilor, de fapt, este fostul partid socialist francez mai aplecat către naționalism și afaceri. Macron are o viitoare proiecție în PE de 22 de europarlamentari. De aceea a avut ideea să se alieze cu ALDE eu. care va avea cam 72 de europarlamentari. În calculele lui Macron intră aliații partidului său, Partidul Cetățenilor din Spania (Cuidadanos, de orientare liberală dar care este mai stânga decât liberalii din ALDE) și Partidul Democrat din Italia, la care se adaugă Dacian Cioloș care a promis „pielea ursului din pădure” cu formațiunea politică pe care o va înființa în România și aliații pe care îi va avea (a reușit doar Alianța 2020 care nu are, încă europarlamentari), formațiuni care nu vor aduce suficiente voturi pentru a avea pretenții de supremație. De aceea LREM al lui Macron a promis ALDE-iștilor europeni că vor aduce alături de ei alți social-democrați, socialiști și pe verzi ( cu cele aproape 50 de voturi ale lor). Se pare că socoteala de acasă nu se va potrivi cu cea din târg.

Pentru că obiectivul major, convenit între LREM și ALDE eu la congresul ALDE de la Madrid din noiembrie 2018, este acela de a învinge popularii europeni și a prelua conducerea Parlamentului European probabil că vor căuta aliați și între partidele membre S&D (a socialiștilor). După cum se pare, grupul partidelor extremiste în PE va crește numeric. De aceea este foarte important pentru popularii europeni să aibă relații consensuale cu mai multe curente politice europene decise să combată anti-europenismul și politicile partidelor extremiste. Clarificarea poziției Uniunii Europene cu privire la imigrație, stabilirea unui echilibru benefic pentru statele membre ale UE privind imigrația va lăsa partidele extremiste fără muniția pe care o folosesc acum.

Ca să fiu sincer, m-a surprins alegerea verzilor! Înseamnă, pe de o parte, că partidele membre ale PPE au capacitatea de a atrage prin seriozitatea (unii îi spun austeritate) cu care tratează problemele politice ale țărilor lor dar și de a contracara politicile de natură extremistă, mai ales a extremei drepte.

Sper ca PPE și Verzii să ajungă la consens. Au această capacitate. Au și interese comune.

Adversarii PNL se grupează. Cei mai vehemenți vor „aldeisto-progresiștii”

Ușor-ușor se clarifică situația și ar trebui să nu mai umblăm după himere.

Până și cei de la Realitatea.Tv au comunicat informația privind procesul de realizare a noului curent de centru-stânga convenit la Madrid în 9 noiembrie 2018. Apare, deși nu este chiar o surpriză, ProRomânia al lui Victor Ponta alături de MRÎ al lui Dacian Cioloș și USR-ul lui Dan Barna. ALDE al lui Tăriceanu este membru în ALDE Europa, problemele lui sunt doar pe plan intern, tunurile externe fiind puse doar pe PSD!

În sprijinul informației furnizate, cei de la Realitatea.Tv au pus și acest sondaj selectat doar pentru „partidele emergente”. Le iese un total de 42% intenție de vot pentru posibilul nou curent politic la care se pare că lucrează intens Dacian Cioloș, cu mare efort discursiv.

În afara ALDE al lui Tăriceanu, toate celelalte partide „emergente” atacă PSD aflat la guvernare. Cu mica particularitate că MRÎ și USR atacă cu toată puterea și PNL, uneori mai mult decât pe cei din PSD. Cât privește atacurile „emergenților” la adresa ALDE Tăriceanu ... pauză. Se negociază cu interesul suprem pe masă: victoria împotriva PNL!

Scopul declarat al viitoarei grupări politice europene sub „conducerea” lui Emmanuel Macron este victoria împotriva Partidului Popularilor Europeni de la care Macron și asociații vor să preia conducerea principalelor instituții europene și reorientarea Uniunii Europene către „progresism”, curent politic de centru-stânga, mai mult social-democrat, ceea ce este aproape normal, majoritatea grupărilor politice adunate sub acest stindard venind din zona de stânga sau centru-stânga a scenei politice europene. Deocamdată, sunt unele partide liberale din ALDE Europa care au încă semne de întrebare cu privire la orientarea politică clară a lui Macron, „liberalismul” promovat de el fiind ceva dubios. Probabil că vor ajunge la consens pentru că ALDE Europa, la Madrid, prin reprezentanții din toate statele membre au aplaudat furtunos direcția politică aleasă: victoria împotriva conservatorilor europeni din PPE și scoaterea lor de la conducerea instituțiilor europene.

Sunt suficiente elemente care ne ajută să înțelegem ce se întâmplă sau ce se va întâmpla în România.

PNL va fi principala forță politică atacată de noua coaliție de centru-stânga! USR și MRÎ lucrează intens la aceasta. USR dezinformează că ar fi „partid de dreapta”, au reînceput să avanseze ideile nocive din 2016 potrivit cărora unii candidați ai PNL din municipii, în special din București, la alegerile locale din 2020 să renunțe la candidatură în favoarea celor pe care ei, USR, îi vor desemna, pe motivul fals că dacă nu o vor face va recâștiga PSD primăriile. Chipurile, candidații „opoziției” dați de USR sunt mai buni decât candidații pe care PNL îi va desemna în urma procedurilor interne. O mizerie la fel de mare ca acum doi ani. Au început de pe acum discreditând, pe față, pe cei din PNL care au anunțat că și-au depus candidatura pentru a fi desemnați candidații partidului pentru Primăria Generală a Capitalei, pentru primăriile de sectoare, pentru primăriile altor municipalități din țară.

Dacian Cioloș care nu a reușit să determine PNL, ca partid, să părăsească grupul popularilor europeni, a declarat, cu impertinență, că PNL refuză „să se reformeze”, reforma fiind tocmai trecerea în tabăra pe care Emmanuel Macron „o construiește”. Pentru că nu poate luat tot partidul „la remorcă” - el fiind, chipurile, liderul local al noii orientări politice europene -, Cioloș a invitat membrii PNL și simpatizanții partidului să i se alăture. După exodul unor membri PNL din 2016 către USR cel „curat și pur” (timpul a dovedit cât de curați și impuri sunt!) suntem în fața unei alte invitații la exod. Nu poți spune cu certitudine că nu se vor alătura lui Cioloș unii liberali după ce partidul lui (MRÎ) va lua ființă. Oricum, din mai multe puncte de vedere, dacă mai sunt liberali cu inima în liberalismul-social care au intenția să treacă la Cioloș, Tăriceanu, Barna și Ponta va fi un lucru bun pentru PNL. Rămânând doar cei care cred în orientarea politică a partidului și în programele politice concepute la PNL sunt mai puține riscurile de apariție a unor tulburări interne grave. În plus, pot veni către PNL acei cetățeni care cred în politicile de dreapta și nu vor să fie părtași la politicile de stânga ale noii grupări. Cum, evident, nu vor să aibă de a face cu PSD și sateliții lui.

Poate colabora PNL cu această grupare de centru-stânga în formare? Da. Având ca adversar comun coaliția PSD-ALDE aflată la guvernare, PNL și USR în special, fără a exclude ProRomânia lui Ponta
pot colabora punctual: moțiuni simple, moțiuni de cenzură, sesizările pentru neconstituționalitatea unor acte normative emise de Parlament la Curtea Constituțională, colaborări punctuale la nivelul municipiilor etc. Și cam atât pentru că proiecțiile de guvernare ale celor două grupări sunt subordonate ideologiilor politice proprii fiecărui formațiuni politice, mai clar sau mai puțin clar exprimate.

Macron crede în Europa concentrică, în Europa cu mai multe viteze. Vrea să impună o nouă organizare a Uniunii Europene care să favorizeze, direct, statele fondatoare. A găsit înțelegere la unele partide din ALDE european și chiar la unii socialiști din statele europene. Chiar și la unii conservatori. Împotriva Europei cu mai multe cercuri, mai multe viteze s-a exprimat președintele Klaus Iohannis și PNL. Este evident faptul că noua grupare „macronistă” nu poate avea ca „prieten” sau „aliat” partidul care este se opune vehement unor astfel de concepții. De aceea nici președintele Iohannis nu este simpatizat de gruparea „macronistă” din România! Toți cei din cartonul de mai sus sunt „adversarii” personali ai președintelui Iohannis!

Semnalele că Popularii Europeni nu sunt de acord cu viziunea lui Emmanuel Macron privind împărțirea Uniunii Europene între unii „Egali” cu „E” și unii „egali” cu „e” iese în evidență din declararea popularilor europeni ca principalul adversar politic al noii grupări ce urmează a se înființa după alegerile europarlamentare în Parlamentul European. La nivelul statelor, Macron lucrează prin intermediul partidelor existente sau a celor ce urmează a se înființa, „Mișcarea România Împreună” a lui Dacian Cioloș fiind exemplul perfect pentru a arăta „modelul” pus în operă de „propaganda macronistă”. La fel ca Macron în Franța, Dacian Cioloș atacă la partea sensibilă a sentimentelor populației: relațiile antagonice între „vechi și nou”. Tot ce a fost până acum pe scena politică este vechi, neperformant, degradant, lipsit de utilitate socială iar el vine să ne ofere ceva nou, modern, în ton cu „evoluțiile de pe scena internațională” bla, bla, bla ... Aceeași placă pe care a mers și USR în 2016! Conflictul dintre nou și vechi. Una dintre cele mai mari înșelătorii sociale. Culmea este faptul că principalul partid politic românesc atacat a fost PNL și nu PSD! Fenomenul se repetă. Astăzi, USR-MRÎ-ALDE atacă PNL. Cu ură chiar. Mai puțin PSD! Pe undeva, este explicabil. O mare parte dintre membrii și simpatizanții actualului PSD ar cam coti către ProRomânia lui Ponta sau chiar la MRÎ-ul lui Cioloș. Din punct de vedere doctrinar, între ce susține Cioloș și ce are PSD în „doctrină” nu este mare diferență.

Socialiștii francezi și-au distrus partidul pentru a-l urma pe Macron. Socialiștii români sunt invitați să îl urmeze pe Cioloș (un epigon politic macronist). Socialiștii au ca adversar „tradițional” conservatorii sau liberalii (în cazul României) care își păstrează linia politică tradițională care îi apropie de conservatori în zilele de astăzi. În anii de formare a Partidului Național Liberal, conservatorii aveau alte preocupări politice! Liberali devenind membrii societății care doreau progresul, membrii societății care au înlocuit economia bazată pe agricultură (promovată de conservatori) cu economia bazată pe producția de bunuri și servicii (o blasfemie în acele timpuri).  Evoluția societății a făcut ca în România conservatorii să devină liberalii. Chiar dacă conceptele de bază ale liberalilor din secolul XIX nu s-au schimbat!

Suntem în fața unei situații clare. Socialiștii de rit vechi, urmașii comuniștilor, adunați în PSD și alte formațiuni politice mai mici au ca adversar politic PNL, cel mai mare partid politic de dreapta din România. Noile grupări politice (cu pretenții absurde că ar fi „noi” în sensul mai larg al cuvântului), grupări desprinse din curentele socialiste sau social-liberale au decis că adversarul lor politic este tot PNL. Progresismul promovat de Dacian Cioloș din MRÎ și Dan Barna din USR este, la origine, un curent social-democrat care vrea să ocupe zona de centru-stânga a scenei politice. Este normal, politic, să aibă ca adversari conservatorii sau liberal-conservatorii români și ca aliat, dacă situația o impune, social-democrații din România.

Unirea între PNL și USR, plus MRÎ, promovată cu insistență de o parte a analiștilor politici, o parte a jurnaliștilor, de către oamenii interesați de politică dar fără prea multă informație la dispoziție, este imposibilă. Nu poți cere PNL să renunțe la doctrina sa, nu poți cere PNL să renunțe la identitatea sa politică, nu poți cere PNL să se subordoneze ca partid politic unui om, chiar dacă îl chemă Dacian Cioloș care se zbate să își formeze o imagine de „Mesia” politic. Această cerere este inadmisibilă. Cum este inadmisibilă „tăcerea” PNL la atacurile grobiene ale celor din USR și MRÎ! Vorbim despre zbaterea fiecărei formațiuni politice de a deveni reprezentanta intereselor politice ale cetățenilor care au orientarea politică sau acceptă orientarea politică a respectivelor partide. Îndemnurile caraghioase ca PNL „să renunțe la orgoliul de partid” pentru „a lupta alături de USR și Cioloș” împotriva PSD sunt, de asemenea, inadmisibile. Toate aceste „mișcări” au rolul de a discredita PNL, de a-i reduce influența socială și de a-i anihila posibila capacitate de a obține puterea politică în urma alegerilor libere. Variantă neagreată de Dacian Cioloș care, după propria declarație, linia politică pentru obținerea puterii politice nu mai este „modernă”. Chiar așa! Cum vede el schimbarea unei puteri politice obținută prin vot? Prin forță? În afara liniei stabilite democratic prin prevederile Constituției? Este tare dubioasă formularea lui Cioloș privind „așteptarea” PNL să înlocuiască PSD la putere „pe cale naturală”!

În fine, avem clarificările necesare. Dacă în lupta cu „microbul” PSD avem anticorpi, în lupta cu noii „microbi progresiști” va trebui să ne formăm anticorpii. Pentru că aici este foarte multă confuzie în mintea oamenilor. USR și MRÎ sunt, se pare, campionii de necontestat ai fake news când este vorba despre „orientare politică”. Lumea nu știe că are în față tot social-democrație însă cu alți ambițioși care se cred „conducătorii luminați” capabili să „salveze sărmana țărișoară”! Ipocriți! Nu degeaba USR clama sus și tare că ei nu primesc în partid persoane care au mai făcut politică. Bine, în fața microfoanelor au fost deosebit de vehemenți însă când au apărut problemele, pentru te miri ce eveniment, s-a constatat că de fapt o mare parte dintre USR-iștii foarte vocali erau traseiști notorii. Vorba aia, nu fă ce face popa, fă ce spune popa!

Alianță împotriva partidelor politice de dreapta

S-au ales apele (politice).

Ne-am lămurit, privind la politica europeană, cum s-au așezat apele în politica românească.

Pa partea dreaptă avem PNL, UDMR și PMP (dacă va mai reuși să intre în Parlament).

Pa partea stângă avem PSD, ProRomânia și tot felul de alte partide nășite de PSD care să acopere toate variantele socialiste.

Pe centru, de fapt pe centru-stânga, avem ALDE, USR și MRÎ.

Recentul congres al ALDE de la Madrid a confirmat o nouă grupare politică în viitorul Parlament European: liberalii, democrații și progresiștii. Scopul lor, declarat, votat, angajat este „spargerea/distrugerea dominației conservatorilor în politica UE”. Cererea expresă a LREM, partidul lui Emmanuel Macron și dorința furibundă a liderilor ALDE.

Avem un congres, avem o decizie, avem o confirmare oficială că Emmanuel Macron se alătură cu partidul lui dar și cu alte formațiuni politice apropiate formațiunilor politice care compun ALDE european. Avem și confirmarea oficială, a LREM, că protocolul de colaborare a unor formațiuni și organizații politice europene pentru formarea unui curent progresist în Parlamentul European în urma alegerilor europarlamentare de anul viitor, pentru a contracara influența Partidului Popularilor Europeni (PPE/EPP) a fost semnat pentru Mișcarea România Înainte de către Dacian Cioloș. Cu această ocazie, suntem în fața unei certitudini: în România, Mișcarea România Împreună are ca adversar politic Partidul Național Liberal! Scopul MRÎ în România este scopul noii grupări politice convenite la Madrid: distrugerea dominației PNL pe partea dreaptă a scenei politice românești, diminuarea influenței PNL asupra cetățenilor cu orientare de dreapta, determinarea acestor cetățeni să accepte o reorientare politică sub conducerea lui Dacian Cioloș. Rezultatul va fi o Românie social-democrată „modernă”.

USR este „aliatul” MRÎ. Așa declară și Dan Barna, așa declară și Dacian Cioloș. Faptul că USR încă nu a devenit membru al unei grupări politice europene nu trebuie să ne mire. A bătut la poarta ALDE dar a condiționat de eliminarea ALDE Tăriceanu. Normal că ALDE european nu poate renunța la un partid care are capacitatea de a-i aduce votanți în PE doar pentru că așa vrea un partid mai nou din România. Atunci apare ca singura mișcare logică a USR pe scena politică europeană asocierea cu gruparea de partide, de diferite orientări politice apropiate de stânga (în majoritatea cazurilor), construită de Macron. Adică, vor merge alături de MRÎ, ceea ce unor lideri USR le cam stă în gât.

"În 2019, trebuie să propunem o modalitate de a elimina controlul PPE asupra Europei",

a declarat Pieyre-Alexandre Anglade, membru al parlamentului francez din partea En Marche, consilier al lui Emmanuel Macron pe probleme de politică a UE.

"De zeci de ani, au deținut toate președințiile. Situația Europei de astăzi este rezultatul lor clar și vom propune o alternativă. "

Entuziasmul liberalilor pentru o alianță cu Macron era clar de vizibil la congres. Astrid Panosyan, unul dintre fondatorii En Marche, a ridicat delegații în picioare și a obținut aplauze puternice atunci când a declarat în discurs că noua "alianță" nu numai că ar desființa conservatorii, ci va domina întreaga unitate a UE.

"Trebuie să distrugem vechile metode ale conservatorilor și socialiștilor de a conduce administrația la Bruxelles", a spus Panosyan, care conduce afacerile internaționale pentru En Marche. "Avem nevoie de noi toți - liberali, democrați, progresiști".

Oficialii ALDE și ai LREM au declarat că grupul va avea ca stâlpi patru grupuri politice existente: ALDE; actualul partener junior, Partidul Democrat European (PDE); En Marche; și o alianță de alte forțe progresiste, care ar putea include și foști socialiști și verzii.

Relevant!

Acum, cu puțină bunăvoință, să vedem ce a declarat Dacian Cioloș și a pus pe jar liberalii români (cei originali, nu clona condusă de Tăriceanu!).

Dacian Cioloș a luat-o cumva înainte colegilor săi din LREM care au făcut declarații la Madrid la congresul ALDE.

Clasa politică românească „este veche” și nu se poate adapta la noile realități europene. Nu renunță la „metodele” lor de a conduce administrația (totuși, Cioloșe, sunt metodele impuse de Constituție, poate nu ți-ai dat seama!).

PNL se regăsește în zona „partidelor vechi” și nu vrea să se reformeze (refuză cu obstinație!) și „să vină alături de noi într-un proiect de reformare profundă a societății românești”.

„Ei așteaptă să cadă PSD-ul natural și ei să le ia locul”!

În urma lecturii diferitelor materiale și a intervențiilor de la congresul ALDE de la Madrid, dar în special a intervențiilor „macroniștilor” în media, trag concluzii noi față de declarațiile lui Dacian Cioloș de zilele trecute.

Cioloș nu a vorbit, cu privire la PNL, doar în numele lui sau al Fundației Mișcarea România Împreună! Nici măcar în numele lui și a celor de la USR. Acel „noi” îi cuprinde pe toți cei care au semnat cu LREM protocolul de colaborare pentru formarea unei noi grupări politice în Parlamentul European, dar în special, îl are în vedere pe Emmanuel Macron ca lider al noii grupări!

Dacă PNL refuză să părăsească PPE/EPP, atunci Cioloș a cerut membrilor PNL să i se alăture, părăsind partidul „vechi” PNL.

„Îi aștept pe cei din PNL să mi se alăture în munca pentru o Românie mai bună, pentru că ne așteaptă vremuri dificile”.

Suntem clari? Nelămuriri?

O alianță preelectorală a PNL cu USR și MRÎ este, practic, imposibilă! Scopul lor este „distrugerea conservatorilor”, eliminarea conservatorilor de pe scena politică internă dar și de pe scena politică europeană. După congresul ALDE de la Madrid, trebuie să tragem concluzia de bun simț că ALDE al lui Tăriceanu, MRÎ al lui Cioloș și USR-ul lui Barna formează o coaliție internă de partide care au ca principal scop atacarea și slăbirea PNL. Chiar Cristian Ghinea a formulat la Adevărul acest obiectiv politic: USR și MRÎ, împreună, au ca scop să învingă PNL!

Este mai mult decât evident că în media din România circulă fake news într-o veselie. Când spun media, pun alături de jurnale și televiziuni aplicațiile de pe internet pentru socializare.

Dacian Cioloș și MRÎ nu au nici o jenă să „absoarbă” membri de la orice formațiune politică românească pentru a forma „polul liberal, democratic și progresist” din România, după „modelul” stabilit la congresul ALDE de la Madrid. De aceea a făcut invitația către „membrii PNL” de a părăsi PNL și a veni pe partea stângă a scenei politice, spre social-democrația „macronist europeană”.

Lupta împotriva PSD este o țintă falsă!

Cioloș, Barna și Tăriceanu nu vor avea nici o jenă să aducă în formațiunile lor politice oricare membru al unui partid existent pe scena politică. Va fi o competiție între ei pentru notorietate și pentru o cât mai bună performanță la alegerile europarlamentare. Ei vor face și la alte alegeri echipă politică, din moment ce sunt membri ai noii construcții europene „liberale, democrate și progresiste”.

Unirea „forțelor de opoziție” împotriva PSD este o făcătură politică lansată și dusă cu putere în media de USR și MRÎ. Singurii avantajați din această făcătură sunt cei care se manifestă mai zgomotos, mai violent, cei care trăiesc din poze „senzaționale”, în locuri cât mai selecte și în momente cât mai solemne. USR se manifestă ca fetele alea care protestează goale, în public, pentru te miri ce.

Acum când știm cu ce se mănâncă „progresismul” lui Cioloș și care îi sunt scopurile este momentul să nu ne mai facem iluzii! Din moment ce vor desființarea PNL, partid de centru-dreapta, membru al PPE/EPP, este cazul să înțelegem că printre adversarii PNL sunt USR, MRÎ și ALDE care au format sau sunt în curs de formare a alianței progresiste alături de PSD și alte partide de pe partea stângă a scenei politice.

Dacian Cioloș și partidul lui care urmează să se nască nu este prietenul și nu va fi aliatul PNL contra PSD. Nu are interesul să lupte împotriva PSD, interesul lui, declarat, este să elimine PNL.

Candidații EPP pentru președinția CE se înfruntă la Helsinki pe 8 noiembrie

Alexander Stubb și Manfred Weber, candidații EPP

Finlandezul Alexander Stubb a ajuns astăzi în România, la PNL, unde și-a prezentat candidatura și proiectul politic în cadrul Biroului Executiv al PNL. A dat apoi o declarație de presă împreună cu președintele PNL, Ludovic Orban. Aici. 

O prezentare, în limba română, a proiectului politic al lui Alex Stubb este aici, pe pagina lui de internet. O recomand. Cred că o mare parte dintre cetățeni o va aprecia. Voi căuta și proiectul contracandidatului său, Manfred Weber, pentru că este bine să știm care sunt punctele de vedere care îi unesc și care sunt cele care fac o diferență între cei doi candidați ai Partidului Popularilor Europeni, din care Partidul Național Liberal face parte. Observ, cu plăcere, că Alex Stubb a avut grijă ca proiectul lui politic să fie tradus și în limba română! Este o recunoaștere a importanței fiecărei formațiuni principale care evoluează în grupul EPP! Iar PNL este una dintre principalele formațiuni politice ale acestui grup politic de dreapta.

Până una-alta, pagina de pe Twitter a lui Manfred Weber este la dispoziție pentru a vedea ce își dorește el și cine îl susține. Acolo apare și președintele PNL, Ludovic Orban cu o declarație  de susținere.

O sinteză a pozițiilor celor doi candidați ai EPP pentru președinția CE este realizată de Paul Taylor în Politico. Observ o părere de rău pentru faptul că Manfred Weber are o mai bună susținere pentru a deveni candidatul EPP la președinția CE și de aici un regret (personal!) că CE va avea iar un președinte conservator, după Jean-Claude Juncker. Părerea mea. 

„Stilurile contrastante ale concurenților - drept/cinstit versus hipster, cravată de mătase versus tricou negru - reflectă diferențele de substanță.”

Cam exagerată comparația, după părerea mea, dar așa vede autorul articolului, în sinteză, diferența majoră între cei doi candidați. În fine.

Weber, membru al uniunii sociale creștine bavareze , este pregătit să tragă PPE spre dreapta cu o agendă de ordine și politică de identitate. Site-ul său personal subliniază credința sa romano-catolică și trâmbițează relevanța valorilor creștine "într-o epocă a congregațiilor bisericești în scădere și a unei secularizări în creștere".

Lozinca lui Weber a fost preluată de autor dintr-un interviu dar Politico:

"Sunt un constructor de poduri, acesta fiind unul din mesajele mele principale. Nu vreau să se separe între europeni buni și răi "- Manfred Weber

Manfred Weber are intenția de a uni toate forțele europene către o mai mare integrare. Dar, sub puterea legii, a ordinii europene, a identității europene. Paul Taylor nu vede cu ochi buni „ordinea”, îi aduce aminte de rigiditatea germană în respectarea regulilor și de aceea are o mai mare apreciere față de poziția lui Alex Stubb pe care îl vede astfel:

"Trebuie să stăm pe baricade și să apăram valorile europene, drepturile fundamentale, libertatea, democrația, statul de drept. Valorile sunt ancora noastră "- Alexander Stubb

În Europa, el spune că va conduce un curs spre centru și va căuta parteneri între centrii liberali, socialiștii de centru-stânga și ecologii Greens.

Acest lucru îl va face compatibil cu mișcarea En Marche a președintelui francez Emmanuel Macron, care speră să-și înființeze propria alianță de mare partid cu liberali pro-europeni și "progresivi" asemănători - cuvântul cheie al momentului.

 Ajungem cumva la cele două mari curente care se desprind, cumva, din pozițiile diferiților membri ai EPP. Curentul de dreapta, ferm, reprezentat de Manfred Weber și curentul de centru/centru-stânga reprezentat de alte formațiuni politice. De aceea apare aici apropierea lui Alex Stubb, ca poziție politică, de curentul politic pe care Emmanuel Macron vrea să îl impună în viitorul Parlament European și de aici să obțină o poziție cât mai puternică pentru preluarea președinției Comisiei Europene.

Temele Uniunii Europene vor fi raportate la pozițiile politice ale celor doi contra-candidați. Este evident faptul că la Congresul EPP de la Helsinki o linie a politicii viitoare va fi aleasă. Fiind cel mai mare partid politic din PE, există șansa ca acel candidat ales la Congres să preia președinția CE. Dar, viitoarea politică a CE va fi o convenție între toate formațiunile politice cu importanță din viitorul PE! Pentru că unele politici vor avea nevoie de o susținere deosebită în PE plus în Consiliul European. 

Trebuie să observ că Emmanuel Macron își dorește un partid politic în PE propriu. Am mai anunțat faptul că deja En Marche a semnat cu diferite formațiuni politice sau cu diferiți lideri cu perspective politice o convenție de acțiune comună în viitorul Parlament European. De la noi, a semnat Dacian Cioloș, în speranța că viitorul partid pe care l-a înființat, Mișcarea România Împreună (MRÎ) va fi validată de Tribunalul București și va putea participa la alegerile europarlamentare. Se pare că și USR care a cochetat cu ALDE european stă „cu arma la picior” ca să adere la formațiunea europarlamentară a lui Macron dacă ALDE european nu elimină ALDE al lui Tăriceanu (condiția imperativă a USR pentru a adera la ALDE european!). Au semnat și democrații italieni ai lui Matteo Renzi, care sunt de centru-stânga dar și conservatorii din Catalonia.

Deși ideile lui Alex Stubb sunt „atrăgătoare”, o analiză a consecințelor lor duce, inevitabil, la compromisuri cu centrul-stânga european. Este chiar mai mult decât centrismul promovat cu insistență de Angela Merkel (care a anunțat, astăzi se pare, că nu va mai candida, în decembrie, la președinția CDU!). Am convingerea (o dorință!) că o mare parte dintre partidele membre ale EPP nu vor fi de acord cu centrismul de stânga pe care îl promovează Alex Stubb.

Oricum, cunoașterea cât mai bună a pozițiilor politice ale celor doi candidați ai EPP nu dăunează, dimpotrivă.

PNL și-a exprimat, deja, susținerea pentru Manfred Weber. La Congres însă, delegații PNL vor avea la dispoziție „arma” principală: votul. Vom trăi și vom vedea cine câștigă alegerile interne la EPP și ne vom putea închipui cum va fi condusă CE dacă va câștiga candidatul EPP poziția de președinte al CE.

Belgia a ales. Franța nu este mulțumită

Belgia a ales să achiziționeze avioane de luptă F 35 americane pentru înlocuirea flotei de F 16 învechite în dauna Rafale produs de compania franceză Dassault sau Eurofighter produs de un consorțiu european (Producătorii : BAE Systems , Alenia Aermacchi , Eurofighter GmbH , Grupul Airbus).

Costul achiziției a 34 de F35 este de 3,6 miliarde euro. Normal că interesul producătorilor europeni a fost mare. Și astăzi trebuie să ne limităm doar la această problemă. Cea a producătorilor europeni care au pierdut în fața americanilor de la Lockheed Martin.

Președintele Franței, Emmanuel Macron însă merge mai departe. Ridică o problemă politică. Politica comună de apărare a Uniunii Europene. Independența tehnologică a statelor membre ale UE față de producătorii din statele terțe, cum sunt SUA, de exemplu.

”Regret alegerea făcută. Nu era doar oferta Rafale, mai era şi Eurofighter, o ofertă realmente europeană. Decizia este legată de o procedură belgiană, de constrângerile politice din această ţară, dar strategic este contrară intereselor europene”

”Europa nu va fi puternică decât dacă va fi cu adevărat suverană şi va şti să se apere singură”

 Deocamdată este un deziderat. El s-a angajat să facă ”totul ca la licitaţiile care vor veni să fie promovate oferte europene”, insistând că ”Europa trebuie să-şi dezvolte o capacitate reală a industriei de apărare europene, în toate ţările care cred în această aventură”. Deocamdată nu avem această „politică comună”. Este creionată însă mai este de lucrat la ea pentru că deja statele participante la Politica de Securitate şi Apărare Comună (PSAC) privesc spre Franța dar și alte state puternice ale UE cu suspiciune. Intențiile declarate ale lui Emmanuel Macron de a face din Franța statul dominant în această politică se pare că deranjează. Bănuiesc că referirea lui Macron la „constrângerile politice” din Belgia la așa ceva se referă.

Nu pot să nu văd și ce se întâmplă la noi. Am ales F 16 și am anunțat că urmărim să trecem la F 35. Am ales Bell cu cele două tipuri de elicoptere (AH-1Z „Viper”, elicopter de atac, și UH-1Y „Venom”, un elicopter utilitar, dar înarmat) și nu am ales Airbus H215M. Undeva am citit o replică (nu mai țin minte unde) în care partea franceză „a considerat” că România ar avea nevoie „doar” de anumite echipamente de restul nemaifiind nevoie pentru că Franța are capacitatea de a face și drege, la fel ca alte state mai bine poziționate militar în UE. După achiziția rachetelor „Patriot” am aflat că Franța a obținut ca România să achiziționeze și rachete franceze pentru distanțe scurte, în sistemul de apărare apropiată. Mi-am pus întrebarea: de ce până atunci nu au fost disponibile?

În fine, până la o industrie de apărare comună a statelor membre UE mai este. Va fi foarte complicată „împărțirea” producerii. Statele mari vor vrea partea leului. Stalele care nu au avut până acum parte de o industrie dezvoltată vor trebui să se mulțumească cu mărunțișuri. Poate de aceea România dorește ca achizițiile de astăzi de la americani să aibă o bază de producție viitoare în România. Se pare că se poate. Iar această viitoare capacitate de a produce la nivelul celor mai înalte tehnologii va avea propria greutate atunci când după negocieri destul de lungi se va stabili cine și ce produce în Uniunea Europeană pentru apărarea comună.

Deocamdată rețin că Emmanuel Macron își dorește ca statele membre ale UE să achiziționeze produse europene. Nu pot să nu fiu de acord. Dar îmi doresc ca și România să fie o parte importantă a acestei producții!

Deocamdată avem decizia Belgiei. O decizie care se duce mult în viitor! Achiziția F 35 nu este pentru o perioadă de 5-10 ani!

Emmanuel Macron vede o Europă construită în 3 cercuri

Aflat în Portugalia, președintele Franței, Emmanuel Macron a expus viziunea sa asupra Europei.

Viziunea celor trei cercuri concentrice, o Europă (nu o Uniune Europeană!) mai aproape de actualul Consiliu al Europei, care ar cuprinde Turcia și Rusia și, desigur, probabil toate statele europene dar care ar accepta „valorile europene” așa cum sunt formulate de Uniunea Europeană. Ar fi o Europă mai puțin integrată decât Uniunea Europeană.

Europa lărgită ar fi cercul exterior.

Al doilea cerc ar fi format din statele membre ale Uniunii Europene, undeva între Uniunea Europeană și zona euro, iar ultimul cerc, „inima reactorului” ar fi format din statele care au aderat la moneda unică, care vor accepta o piață a muncii mult mai integrată, cu o „adevărată convergență socială”.

Ideea celor trei cercuri rezistă. Chiar dacă multe state membre ale Uniunii Europene nu o doresc, inclusiv România, ideea surâde acelor state care și acum susțin că aderarea statelor din estul Europei a fost o eroare. Franța devenind, se pare, vârful de lance al curentului.

O astfel de opțiune, a constituirii cercului interior, acea „inimă a reactorului”, s-ar transforma într-o „uniune europeană” de sine stătătoare - UE 2.0 -, astfel că actualele state membre ale Uniunii Europene dar care nu au aderat încă la zona euro sau la alte convenții li s-ar recunoaște dreptul de a candida la „inima reactorului” dacă pot îndeplini anumite condiții pentru a putea sta alături de Franța sau Germania, Olanda sau Belgia, Luxemburg sau Italia.

Este de fapt o reconstrucție a Uniunii Europene, primul cerc reprezentând Uniunea Europeană în sine, pentru că va avea în comun nu doar zona euro ci și libera circulație a forței de muncă fără restricții și o „adevărată convergență socială”, aici întrând restul „limitelor”: justiția, ordinea publică, criteriile politice etc. Având în vedere elementele de convergență socială, o parte a statelor membre ale Uniunii Europene nu s-ar mai califica pentru aderarea la primul cerc, „inima reactorului”. Este și cazul României dar și al Ungariei sau Poloniei! Poate chiar și Grecia ar fi în situația în care ar face parte din al doilea cerc! Dar și alte state membre ale zonei euro sunt în pericol să nu intre în cercul de bază.

În timp ce primul cerc, al zonei euro, ar avea o dezvoltare separată de statele membre ale Uniunii Europene din al doilea cerc, acestea din urmă ar trebui să aleagă: rămân pe o piață unică favorabilă sau „luptă” pentru a intra în primul cerc urmând să parcurgă „un nou proces de aderare” condiționat de acordul statelor membre ale primului cerc. Este evident că Franța, Olanda, Austria, Germania vor putea opune un veto în funcție de ce li se pare lor că nu este în regulă. Rezultatul va fi o Uniune Europeană formată pe două nivele de dezvoltare și de integrare. Cu o legislație aplicabilă doar „inimii reactorului” iar altă parte a legislației permisivă pentru statele din al doilea cerc.

Dacă mai stau mult să mă mai gândesc, ideea lui Macron este o formă elegantă de eliminare a unor state din Uniunea Europeană în condițiile în care Tratatul UE nu are astfel de prevederi și nici nu va fi posibil să fie introduse, neexistând consensul. Adevărata Uniunea Europeană va fi, până la urmă, formată din statele care au ajuns în primul cerc. Celelalte state membre ale UE vor fi ... candidate.

Pot fi multe motive pentru unele state să își dorească o astfel de reorganizare a UE. Emmanuel Macron motivează necesitatea reorganizării prin aceea că actuala organizare, actualele reguli ale UE permit împiedicarea integrării depline, că state care au aderat la UE nu îi mai respectă valorile pentru că se simt apărate de însăși legislația europeană astfel că UE se poate dezintegra prin comportamentul anti-european al unor membri. Actualele reglementări ale UE permit unor curente politice să meargă către extremele dreapta - stânga, pentru considerente diferite, cu influențe diferite. Franța însăși are probleme și pe partea stângă a eșicherului politic și pe dreapta tocmai pentru faptul că cetățenii francezi observă sau sunt încurajați să observe că Franța produce iar alții profită de pe urma ei.

Macron spune de un timp de 10-15 ani pentru realizarea acestei viziuni. Este evident că statele care au aderat la viziunea celor 3 cercuri concentrice vor adopta poziții care să descurajeze unele state membre „văzute” ca fiind viabile doar în al doilea cerc, să nu accepte viziunea lor.

Ofensiva socialismului conservator

Fără doar și poate suntem în fața unei ofensive a socialismului după tipicul francez asupra socialismului dâmbovițean. Este de bine, este de rău, vom vedea. În primul rând, să vedem ce va reuși să facă Dacian Cioloș și echipa lui mâine, poimâine, răs-poimâine, la alegerile europarlamentare (Alfred Bulai prorocește că dacă nu trece pragul dispare Ro+) și chiar mai departe de o mai fi.

Un fel de ofensivă a fost pornită de USR, întâi sub forma USB pentru a cuceri Bucureștiul și mai apoi sub forma USR pentru a lua mai mult de atât. Liderii de atunci ai USR erau vocalii Nicușor Dan (incert politic!) și socialista franceză conservatoare Clotilde Armand. Între timp, socialiștii USR s-au tot declarat „de dreapta”, pentru a induce eroarea în electorat, de au ajuns și ei să se creadă de dreapta. În fine, un fel de „dreapta”, nu politică. Oricum,  până în toamnă mai este, termenul dat de noul președinte al USR, Dan Barna, care promite că USR va deveni un partid de centru-dreapta, după cum se simte el ca politician. Până acum nu sunt prea multe semne că „Grivei” știe ce i se pregătește. Dar vom afla. Cât de repede. Pentru că în ecuația politică dâmbovițeană a mai apărut o „necunoscută”. Încă, pentru publicul larg. Partidul pe cale de omologare „România Împreună” sau Ro+ al lui Dacian Cioloș.

Deocamdată, sufletele „nobile” plâng cu lacrimi de bucurie că le-a apărut „Mesia politicii” în persoana lui Dacian Cioloș. Deja apar pe rețelele de socializare și în presa on-line, ba chiar și la Antena 3 (?!) liste lungi cu „minunile politice” ale lui Dacian Cioloș în anul de guvernare susținut pe față de PNL dar dirijat „pe la spate” de PSD. Zilnic apar noi minuni dar și noi aranjamente obscure. Sper să nu văd că vor să înființeze și o „biserică” a adoratorilor lui Cioloș.

Între timp, sociologii, politologii, economiștii și părerologii citesc „din scoarță în scoarță” ghidul de „onestitate și credință” al valorilor și principiilor pe care viitoarea formațiune politică le are în vedere pentru a „juca” pe scena politică unde, după cum declară Dacian Cioloș, vrea să ajungă la guvernare ca partid principal în 2020! Nici mai mult și nici mai puțin!

Unii economiști, mai slobozi la gură, dar și analiști politici, jurnaliști au ajuns la concluzia că acele valori și principii enunțate de Dacian Cioloș în schița de program politic sunt eminamente de stânga! Ba, unii dintre ei, au accentuat o anume profunzime în enunțurile negative cu privire la „economia de piață”, la „piața liberă”, la „competiție/concurență”, versus „acțiune colectivă”, „redistribuire” etc. ce reprezintă „certificatul de calitate” al curentelor politice de stânga. Eu sunt mai rău de gură și văd, deși nu îmi place, că acest Ro+ merge chiar mai la stânga decât PSD!

În timp ce unii văd în apariția formațiunii politice a lui Cioloș un adversar pentru PNL, pe care Cioloș a și început să îl atace la emisiunile Tv dar și în alte declarații, alții văd că Cioloș va atenta, de fapt, la electoratul PSD, cel nemulțumit de parcursul luat de partid sub conducerea infractorului Liviu Dragnea! Ar fi ceva să vedem cum membrii PSD și aliații lor, nu mai vorbesc despre simpatizanții PSD, sunt puși să decidă: merg cu infractorul Dragnea mai departe sau fac pasul ca socialiștii francezi și se încolonează în spatele lui Dacian Cioloș, acest „Macron de Dâmbovița”. Majoritatea analiștilor observă că Cioloș copie, după procedeul bine-cunoscut copy-paste, organizarea, pregătirea și lansarea unui pui al mai celebrei formațiuni franceze „En Marche”.

De unde își va lua „En Marche-ul” românesc pitulat sub sloganul „România Împreună” membrii și simpatizanții? De la toți. Și de la PNL și de la PSD și nu sunt excluse ALDE și PMP. Nu văd nimic deosebit dacă și de la UDMR vor fi doritori (în special de la aripa social-democrată!). USR este un caz special. La USR se petrece, cum bine observă cineva, fenomenul din 2016 care a avut ca victimă PNL: USR este partidul care suferă în tăcere! PNL a suferit în tăcere pentru că a avut o conducere confuză, o conducere care a plecat urechea la prostii socialiste și a pierdut „glorios” alegeri pe care putea să le câștige. La USR problema pleacă de la ei. Ei au sprijinit Platforma România 100 cu atâta fervoare și au încercat să inducă populației că Platforma este de fapt o altă formă a partidului  „salvatorilor”, pentru a lua electoratul PNL,  încât acum a se poziționa împotriva Ro+ ar însemna să piardă toți membrii și simpatizanții. Dar adevărul nu poate fi ascuns mult timp. Unul dintre conducătorii celor două partide, Dan Barna de la USR și Dacian Cioloș de la Ro+, va folosi formula consacrată: „și tu Brutus”?! Când, nu știu și nici nu încerc să fac un pronostic. Posibil mâine-poimâine, posibil mai târziu dar de întâmplat tot se va întâmpla. În teaca socialistă nu poate fi decât o sabie!

Vorba românului: tot răul înspre bine!

PNL are marea ocazie să se clarifice doctrinar și mai ales să se distanțeze cu un electorat mult mai stabil, după plecările adoratorilor socialismului, pe partea dreaptă a eșicherului politic. Chiar dacă vor fi pierderi, ar fi bine ca cei care vor începe „bocetul de înmormântare” să bage la cap o regulă: acea a vaselor comunicante. Locul lăsat liber de adoratorii socialismului va fi ocupat de admiratorii capitalismului. Pentru că acum este fără echivoc. Doar PNL este un partid cu ideologie de dreapta!

A încercat și Putin. Macron s-a ținut bine, chiar dacă este un novice în politica internațională

După o anume sărăcie de informații relevante în presa română sau de limbă română (se caută doar senzaționalul !), să vedem cum tratează presa străină evenimentul.

Vizita lui Putin la Paris are un caracter „privat”, iar Emmanuel Macron, președintele Franței, a arătat prin fiecare gest că așa tratează vizita. Vorbim ce vorbim dar nu depășim limita discuțiilor. Amiabile sau nu. Spunem ce ne doare, spunem ce ne nemulțumește, putem face gesturi amabile dar nu există nici un angajament.

Mi-a plăcut o analiză a vizitei lui Putin la Paris făcută de prietena Dana Voicu, pe blogul ei. Din titlu, observă că Emmanuel Macron se comportă ca „un pumn de fier într-o mănușă de catifea” și face bine precizarea „a Europei” ! Dana pune accentul pe atitudinea adoptată de Macron și diplomația franceză (presa franceză observă faptul că echipa de diplomați din spatele lui Macron și-a făcut treaba excelent !) în relația cu Vladimir Putin. Macron „îl va primi” (la Înalta Poartă ?!) pe Putin, Macron nu a ezitat să compare vizita lui Petru cel Mare cu vizita de astăzi a lui Putin, Dana preluând formularea lui Macron, potrivit căruia Petru cel Mare „ a avut intelepciunea de a veni in vizita la o mare putere ca sa invete cum sa-si modernizeze tara” ! Dana mai face o observație, nu pe blog, nu doar cu referire la Putin, ci la cele trei contacte directe ale lui Macron cu Trump, Erdogan și Putin, la foarte puțin timp de când Macron a devenit președintele Franței. După Dana, „adevaratele chestii sunt nuantele... de stabilire a masculului alfa”, nu ce va trata presa. Și zău că observă bine, numai că observă bine doar o parte a relației, relația directă dintre personalitățile implicate în „jocul diplomatic internațional”. Cine este mai tare în parcare.

Macron a definit din timp profilul celor trei populiști notorii ai lumii de astăzi: Donald Trump, Vladimir Putin și Recep Tayyp Erdogan. Într-un interviu dat publicației Le Journal du Dimanche, Macron a afirmat că cei trei încearcă prin modul de acțiune pe plan internațional să se impună ca lideri. Lui însă, îi convine. Dialogul cu ei va fi direct, pragmatic. Până acum, Emmanuel Macron a confirmat. Nu s-a lăsat intimidat de cei trei. Nu a ezitat să le spună în față propria viziune despre problemele internaționale în care Franța are un interes dar, aici trebuie să fim foarte atenți, Macron nu a ezitat să lase Uniunii Europene locul pe care el și Angela Merkel, alături de celelalte state din formatul UE27 l-au convenit. Așa numitele „rezultate” ale vizitei lui Putin la Paris nu pot evita imaginea UE27 din spatele comportamentului diplomatic al lui Macron. Pe de altă parte, Macron și-a confirmat poziția de lider al Uniunii Europene. Unul dintre liderii de mare anvergură. Un lider care și-a anunțat programul politic major: mai multă Uniune Europeană.

În acest context trebuie privită și declarația lui Macron privind intervenția militară, sancționatorie, a Franței în situația în care una dintre părțile beligerante din Siria va folosi arme chimice. Afirmația categorică a lui Macron, de față cu Putin, confirmă acuzațiile anterioare ale Franței că Rusia sprijină guvernul lui Al-Assad după ce acesta a folosit substanțe chimice de luptă împotriva populației civile. Iar presa franceză nu a făcut economie de cuvinte și de idei afirmând chiar că Rusia ar fi complice.

Vladimir Putin a avut obiective destul de clare. În relația directă cu Franța nu putea evita situația din Ucraina și sancțiunile europene impuse Rusiei, situația din Siria și interesele majore ale Franței cu privire la Siria și zona înconjurătoare, nu putea evita drepturile omului și dreptul la diferență etc.

Presa franceză observă că Putin a avut ca obiectiv păstrarea formatului „Normandia” - Franța, Germania, Rusia și Ucraina -, pentru tratarea problemelor privind situația din Ucraina. Practic, Putin și-a dorit ca doar aceste state să rămână la masa tratativelor și să nu fie pus în fața UE27 ca partener de discuții. Eu trag concluzia că nu a reușit mare lucru. Franța și Germania vor fi ambasadorii UE27 în acest format, astfel că Rusia va avea și în viitor o problemă. Și încă una gravă. Sancțiunile adoptate de UE împotriva Rusiei vor continua până când situația din Ucraina va reveni la starea inițială. Încercarea lui Putin de a face „concesii” lui Macron pentru a obține reducerea dacă nu ridicarea sancțiunilor europene a eșuat. Iar Rusia se găsește în fața unei decizii majore. Conflictul din Ucraina, conflictul din Siria, alte acțiuni ale Rusiei pentru creșterea capacităților militare ale federației în detrimentul dezvoltării economice concomitent cu reducerea severă a resurselor financiare (gaze și petrol are, dar nu mai au prețul pe piața internațională care să asigure bugetarea acțiunilor administrației Putin !) au dus la epuizarea rezervelor Rusiei și trecerea (după cum a anunțat ministrul lor de finanțe) la „consumul” unui fond de dezvoltare care, se pare, că nu este prea mare. Rusia este în chingi și va trebui să ia o decizie pentru viitor. Evident, este o decizie care nu îi convine. A pierdut „lupta”.

În afara ideilor de suprafață, prezentate și comentate de presă și analiști, trebuie să observăm ce este „sub perdea”. Cei trei crai populiști, Trump-Putin-Erdogan, nu au găsit o breșă în UE27. Nici la Germania, nici la Franța. Marea Britanie nu mai poate fi folosită pentru a contracara UE. Au aflat, cu nemulțumire cred, că Brexit-ul are un alt efect asupra UE decât au sperat ei. Decidenții europeni, în special cei cu o mare putere economică și militară, au constatat că Brexit-ul este o mare oportunitate de a închega UE27 într-o mare putere economică și militară a lumii. Una de care să țină seamă și SUA condusă de Trump, și Rusia lui Putin dar și Turcia lui Erdogan.

Să nu tratăm cu superficialitate acuzația directă asupra presei ruse controlate de Moscova făcută de Macron în fața lui Putin. Cu această ocazie, se încheie o complicată etapă în lupta subterană a războiului cibernetic și informațional. Suntem oficial în fața unei poziții comune în UE27. Rusia duce un război mediatic împotriva statelor membre ale UE27 pentru a slăbi Uniunea Europeană. Rusia va observa, cât de curând, că unificarea poziției statelor membre ale UE cu privire la războiul mediatic dus de ea are repercursiuni. Economice, diplomatice, politice, financiare, militare etc. Repercursiuni care vor costa. Chiar dacă statele membre ale UE27 vor considera Rusia un partener de discuție, iar Macron a subliniat acest lucru, asta nu înseamnă și avantaje pentru Rusia.

Bănuiesc că susținătorii din România ai Rusiei vor spune că Rusia va face un parteneriat cu SUA. Le spun să se calmeze. Rusia trebuie să concureze cu SUA - care tocmai pregătește o înăsprire a sancțiunilor pentru Rusia -, trebuie să concureze cu China - China nu are de gând să lase Rusiei un avantaj, în nici un domeniu, nu au obiceiul de a renunța la ceva ce pot avea. Rusia este prea slabă pentru a lupta cu statele care sunt bine organizate. Iar UE27 merge în direcția unei foarte bune organizări ca entitate internațională, de sine stătătoare, cu acceptul și susținerea statelor membre. Trump a fost refuzat și de Germania și de Franța pentru un comerț separat de UE27 ! Iar Trump a înțeles că nu la briți este „cașcavalul”. La Taormina, poziția comună a Franței, Germaniei și Italiei la care s-a alăturat Canada și Japonia l-a obligat pe Trump să facă concesii privind „protecționismul” comercial pe care l-a clamat ca fiind linia politică internațională pe care SUA o va urma. Nu știu ce poziție a avut Marea Britanie însă am văzut că presa americană, engleză nu mai spun de cea european-continentală, a considerat că Trump a pierdut la G7. Pentru Trump, încă nu pentru SUA, reuniunea de la Taormina a fost un fiasco.

Francezii sunt încântați de președintele lor, Emmanuel Macron. I-au dat note maxime pentru comportamentul diplomatic avut în aceste săptămâni de foc.