Dureri de cap la Elysee

În „grădina Raiului macronist” se aud tunete și fulgere. Erau ele de ținut minte de mai mult timp, analiștii serioși ar fi trebuit să le prevadă, dar vrăjiți de șarmul lui Macron au uitat. Or fi ei pe undeva, cei serioși, dar nu sunt scoși în evidență de publicațiile astea plecate „la pupat” colțunii „sultanului de la Paris”.

Un articol de la Politico (aici) scoate în evidență niște probleme ce dau naștere durerilor de cap la Palatul Elysee. După ce și-a asigurat susținerea socialiștilor spanioli și portughezi și a socialiștilor din grupul S&D ca urmare a influenței directe asupra celor mai importante partide socialiste naționale, Emmanuel Macron începe să aibă dureri de cap cu membrii fondatori ai Renew Europe. Liderul Ciudadanos are propria agendă politică la nivel intern. Refuză cu obstinație să formeze o alianță de guvernare și alianțe regionale cu socialiștii lui Pedro Sanchez Perez. Articolul are un titlu drăguț: „Liberalii spanioli irită pe ... toată lumea”.

Cei care nu citesc bine în engleză, dacă sunt pe Google, pot folosi Google translate pentru a înțelege articolul. Este interesant!

La noi, pe Dâmbovița, propaganda cioloșistă a USR PLUS ne induce în eroare. Norocul nostru sunt investigațiile jurnalistice (a unor jurnaliști serioși, nu a „jurnaliștilor” în general!). Până să văd aceste lucruri la un jurnalist român, constat eu că de fapt, în Parlamentul European, Emmanuel Macron a făcut varză din doctrinele politice de centru și stânga. La doctrinele politice de dreapta nu are acces. Este respins categoric. Dar, în zona de centru și de stânga se desfășoară fără reținere. A profitat de ambițiile personale ale unor lideri naționali din fostul grup ALDE - Guy Verhofstadt, Mark Rutte etc. -, le-a confiscat grupul și i-a dus la un loc cu socialiștii europeni. Culmea, cel mai puternic sprijin îl are de la socialiștii din Spania și Portugalia, deveniți foarte puternici în grupul S&D, socialiștii spanioli dând și liderul de grup: Iratxe Garcia. Cred că și în cazul lui Cioloș, care ne interesează, funcționează metoda adoptată de Macron: dă fiecărui grup național câte o părticică de putere (borcanul cu miere) dar are grijă să le arate și biciul. Din acest articol se vede excepțional de bine că, de fapt, Macron și-a asigurat controlul asupra grupului centrist dar și a grupului social-democrat! Iar de aici se cuvine a ne face fiecare analizele. În țările în care centriștii și social-democrații pot obține o majoritate, Macron le va cere să o realizeze. Iar pentru România avem deja centriștii de la USR PLUS care vor fi „obligați” să mai facă un „+” cu PSD și ProRo pentru o eventuală guvernare sau pentru un eventual sprijin parlamentar împotriva „dușmanului comun” de la nivel local - PNL, PMP și UDMR.

Știu că cei de la Politico sunt mai apropiați de centriști. De aceea cred că nu au interesul să scoată în evidență toate mișcările din interiorul grupurilor parlamentare. Acum câteva luni am citit un articol în care liberalii din Danemarca, Finlanda, Olanda, Belgia ... se uitau „chiorâș” la Macron, nefiind convinși de centrismul/liberalismul afișat de el. Dar fiind din țări cu puțină putere europarlamentară au considerat, probabil, că se vor mișca după cum îi leagănă valurile. Prin acapararea completă a zonei de centru de către Macron și aliații lui fideli, zona liberală a devenit captiva curentului socialist-macronist. Nu vor cu popularii europeni pe care îi acuză de austeritate administrativă, nu vor nici cu socialiștii europeni pentru că își pierd electorii naționali, așa că au rămas să se dea în bărci în zona circului făcut de Macron în politica europeană. Nu este exclus ca o parte dintre ei să preia modelul dâmbovițean al punerii piciorului în gips când situația devine prea neplăcută pentru viitorul lor politic.

Deocamdată mă opresc la a constata că în „grădina Raiului macronist” nu curge doar lapte și miere. Mai și tună din când în când. Nu știu care este nivelul de ambiție al popoarelor din statele membre ale Uniunii Europene care și-au trimis reprezentanții în Parlamentul European. Văd însă că o parte dintre liberalii europeni au făcut sluj în fața „chameleonului” Macron și au devenit remorca socialiștilor europeni. Vom vedea ce va mai fi.

Macronul românesc. Stilul „chameleon”

FOTO - Facebook/ Dacian Ciolos

Un articol la Politico tratează ultimele tendințe în grupul Renew Europe, un joint-venture al lui Macron, premierul olandez Mark Rutte, liderul partidului spaniol Ciudadanos, Albert Rivera, și foști membri ai Alianței Liberalilor și Democraților pentru Europa, inclusiv liderul actual al grupului, deputatul belgian Guy Verhofstadt (aici).

Forțat să renunțe la candidatura propriei reprezentante, Nathalie Loiseau, ca urmare a gafelor (exprimare foarte, foarte elegantă!) acesteia în relația cu ceilalți parteneri de grup politic europarlamentar, Emmanuel Macron s-a orientat rapid către „rezerva strategică” a Franței: Dacian Cioloș. Este foarte corect să fim convinși de această interpretare. Franța, în special Președintele ei, nu își lasă „ambițiile politice” pe mâna oricui, mai ales în Parlamentul European unde se vor finaliza unele dintre cele mai importante decizii ale Uniunii Europene privind viitorul statelor membre în domenii deosebit de sensibile. În special în domeniile în care Franța are interese majore, strategice, în primul rând poziția de „putere dominantă” - cum ar fi cele financiare și economice!

„Cioloș a câștigat porecla "Macronul românesc" pentru propria sa schimbare a stilului în stil chameleon. Un fost aliat al conservatorilor UE, care este acum cu liberalii...”

În țară ne este prezentată această poziție ca o „victorie” a lui Cioloș și „o mândrie” pentru noi, românii. Singurul român care ajunge în poziția de a conduce un grup politic europarlamentar. Privind din satelit, se poate spune și așa cu mândrie „națională”. Privind de la firul ierbii, imaginea se schimbă. Dacian Cioloș nu are cum sluji România în cadrul grupului Renew Europe, în cel mai bun caz putând „recomanda” sau „impune” colegilor din Alianța 2020 USR PLUS să propună sau să impună în Parlamentul României adoptarea unor poziții politice cu consecințe juridice și de natură administrativă care să răspundă „cerințelor” principalilor membri ai grupului Renew Europe: Franța, Spania, Olanda, Belgia, Germania (FDP).

Macron, Rutte, Verhofstadt, Albert Rivera, Lindner și Cioloș (prin desemnarea în funcția dorită) au angajamentul de a contracara politicile publice a europarlamentarilor de centru-dreapta, din Partidul Popularilor Europeni, impunând propria linie politică orientată către „afaceri”. Numai că „afacerile” acoperă de fapt altceva. Linia politică a „afacerilor” promovate de grup va urma linia politică franceză, a lui Macron, care dorește o slăbire a „controlului” de la Bruxelles asupra statelor privind finanțele și economia, astfel încât încălcarea unor reguli de bună guvernare de către un stat membru „principal” să nu suporte aceleași „sancțiuni” ca un stat membru „secundar”. Este vorba despre Europa celor două viteze atât de dragă lui Macron pe care vrea să o impună celorlalte state membre europene mai ales după ce va fi finalizat Brexit-ul, Marea Britanie fiind ani de zile un adversar ferm al protecționismului economic practicat de Franța. Plecarea Marii Britanii din UE este momentul benefic văzut de Franța pentru a impune ca linie politică în domeniul financiar și economic al Uniunii Europene modelul francez. Protecționismul este, de fapt, cheia politicilor macroniste. Să nu uităm sloganul politic al lui Macron: Franța în primul rând.

Cioloș, credincios „soldat” al Franței, va coordona, de va ajunge liderul grupului Renew Europe, acțiunile membrilor grupului pentru realizarea politică a obiectivelor Franței în Parlamentul European. Este foarte important să privim cu atenție situația. Între membrii grupului Renew Europe doar în Franța președintele Macron are „putere absolută”! Restul membrilor grupului sunt în statele lor puteri de mâna a doua sau au mici majorități politice care nu le permit luarea unor măsuri interne semnificative. Rolul lor este să asigure voturile necesare în Parlamentul European. În cadrul Consiliilor Europene însă, acestea nu mai au puterile necesare.

Jurnaliștii Politico au găsit și un punct sensibil la Cioloș: poziția lui față de „căsătoriile” între persoanele de același sex. Membrii grupului Renew Europe sunt favorabili acestei mișcări. Cioloș își va exprima poziția în fața membrilor Renew Europe atunci când își va prezenta candidatura. Iar aici fac o paranteză. Membrii Alianței USR PLUS au participat la Parada LGBT de la Cluj și susțin toate celelalte manifestări LGBT anunțate. Sunt imagini, sunt declarații. Punctul „sensibil” al lui Cioloș a fost „clarificat”. Alianța politică care l-a dus în Parlamentul European poate proba că este o susținătoare a mișcării LGBT așa cum sunt toate celelalte partide politice ale statelor membre Renew Europe.

Celelalte formațiuni politice ale statelor membre din Uniunea Europeană nu sunt dispuse să accepte „visul lui Macron”: statele membre trebuie să devină „provincii franceze”! Consider că remarca unui politician de dreapta din Spania cu referire la „provincia franceză Spania” în urma unei intervenții amenințătoare a unor reprezentanți En Marche la adresa partenerilor Ciudadanos din grupul Renew Europe cu ocazia alianței lor la Madrid pentru obținerea unei majorități de dreapta la alegerile locale este foarte inspirată.

Chiar dacă Alianța USR PLUS dă 8 eurodeputați grupului Renew Europe, România ca țară este prea „mică” pentru a fi luată în considerare. Este mică din punct de vedere al dezvoltării economice, al nivelului de ambiție politică europeană, al capacității de a deveni semnificativă. Peste toate, România este și partener strategic pentru SUA și linia politică majoritară în România este către păstrarea acestui parteneriat, întărirea lui ceea ce nu place liderului de facto al Renew Europe, Emmanuel Macron! Când ne uităm la ascensiunea de astăzi a lui Dacian Cioloș în politica europeană înaltă, va trebui să ne uităm și la aceste probleme interne. O ascensiune politică a Alianței USR PLUS până la cucerirea sau participarea semnificativă la actul de guvernare (în urma alegerilor parlamentare) ar putea face posibilă o desprindere a României de influența SUA și înlocuirea acesteia cu influența Franței. Cu toate consecințele de rigoare!

Entuziasm franco-român: sfârșitul liberalilor în Parlamentul European

Două articole la RFI semnate de Mihaela Gherghișan Naum, corespondent RFI la Bruxelles, atrag atenția. Entuziasmul debordant cu care scrie despre eliminarea liberalilor din Parlamentul European și importanța lui Dacian Cioloș ca variantă franceză pentru președinția grupului Renew Europe care înlocuiește ALDE eu nu poate fi trecut cu vederea. Informarea este în limitele adevărului, entuziasmul cu care face afirmațiile o poziționează în „tabăra” anti-liberalilor. Are și femeia un vis. De ce să nu exagereze? Doar este visul ei!

12 iunie 2019 - Renew Europe: grupul politic care marchează sfârșitul liberalilor în PE.

Unde au dispărut liberalii europeni în urma alegerilor din 26 mai? Ei s-au pierdut în fostul grup ALDE, numit de acum Renew Europe – Reînnoim Europa, unde delegația franceză macronistă și cea română (USR Plus) sunt numeroase. 

Guy Verhofstadt, care dorește acum un  mandat de președinte al Parlamentului European pentru doi ani și jumătate, a fost imediat de acord să renunțe la propria-i ideologie si la poziția de șef de grup. 

Francezii au insistat ca mențiunea liberală să dispară complet din acest grup care numără astazi 110 membri, cu 41 mai mult decât ALDE. Cu o delegație de 21 de eurodeputați, Franța se simte în poziție de forță, dar n-a reușit să impună un nume franțuzesc pentru grup. 

Și tot francezii  au pus ochii pe șefia grupului care ar fi trebuit să-i revină macronistei Nathalie Loiseau, fosta ministră a afacerilor europene. Împreună cu Dacian Cioloș, ea asigură acum conducerea interimară a grupului. 

Dar negocierile nu merg așa cum crezuse Parisul, lui Loiseau i se opun deputata europeană veterană  Sophie t’Veld și suedezul Fredrick Federley. Iar Loiseau nu are simțul politic necesar în astfel de situații și nici nu dă dovadă de respect.

13 iunie 2019 - Surse: Dacian Cioloș candidează pentru președinția grupului Renew Europe

După multiple gafe politice, fosta ministră a afacerilor europene si șefa delegației franceze din noul grup centrist din Parlamentul European a fost nevoită să renunțe la ambiția de a prezida grupul.

Francezii au renunțat de altfel cu totul la idee, deși formează delegația cea mai numeroasă din Renew Europe. Ei doresc acum  obținerea președinției unei comisii parlamentare importante. 

De aceea, Dacian Cioloș are toate șansele dacă se înscrie în această cursă, iar surse apropiate lui afirmă că acesta este cazul. 

Cioloș figura deja teoretic pe lista contra candidaților lui Loiseau, dar acum șansele sale cresc. El are intenția de a juca pe cartea echilibrului dintre est si vest in raportul de forțe european. 

In plus, Cioloș – francofon -  s-ar putea baza pe susținerea delegației franceze din grup. Cioloș ar fi singurul si primul eurodeputat român președinte de grup politic în Parlamentul European. 

Renew Europe este acum al treilea grup ca importanță, el s-a născut din alianța macroniștilor cu USR-Plus, Ciudadanos, liberalii belgieni, cei olandezi si cei germani. 
Cioloș îi are drept contracandidați pe suedezul Fredrick Ferdeley si pe olandeza veterană la Bruxelles, Sophie in 't Veld. 

O altă știre, la altă publicație, spune că un fost ministru francez a justificat alegerea, de către francezi, a lui Dacian Cioloș pentru că are experiență de fost comisar european și prim-ministru al României.

Undeva, demult, am scris că Cioloș este, de fapt, un francez cu origine română. Chiar și mandatul lui de comisar european a fost obținut cu sprijinul Franței, proiectele lui ca „ministru european al agriculturii” au fost construite de specialiștii francezi și susținute de Franța cu cerbicie pentru că o avantaja în delicata problemă a politicii agricole europene. Cioloș s-a zbătut și a obținut menținerea supremației Franței în politica agricolă comună pe timpul mandatului său de comisar european acceptând doar acele intervenții ale altor state europene după ce Franța le negocia. Cu Spania, Italia, Polonia, Germania, Regatul Unit ... România nu a fost printre beneficiarele acelui mare program agricol aplicat de Cioloș în calitate de comisar european. Resturile aruncate agricultorilor români pe timpul mandatului lui Cioloș au purtat amprenta unei „sărăcii lustruite”. Motivul era sinistru: agricultorii români nu au cultura necesară pentru a intra în familia agricultorilor europeni civilizați. Iar de la „concept” la aplicarea lui s-a ajuns ca agricultura românească să fie „oaia neagră” a agriculturii europene deși existau toate condițiile ca tipul de agricultură al micilor fermieri să devină o poveste de succes. Nu se practică în toate țările europene agricultura socialistă a Franței!

Educația politică franceză a lui Dacian Cioloș este anti-liberală. Toate declarațiile lui Cioloș sunt în interiorul acestor convingeri căpătate în Franța. Dispariția liberalismului din viața politică europeană este și visul lui Emmanuel Macron, cel căruia Dacian Cioloș i-a devenit „locotenent”.

Îmi pare sincer rău că mulți dintre liberali dar și mai mulți dintre susținătorii liberalilor nu văd ceea ce este mai mult decât evident. Dacian Cioloș cu PLUS și Dan Barna cu USR au ales să facă parte dintr-un grup politic european anti-liberal. Și da, acolo a intrat și Victor Ponta cu ProRo dar anti-liberalismul lui Ponta nu mai trebuie explicat. Ar fi pierdere de timp.

Rețin că RFI a devenit o publicație media anti-liberală pe față. Recunosc și faptul că este, totuși, o publicație care respectă și adevărul. Chiar dacă reporterii RFI au lacrimi în ochi când oferă informații care nu le plac, au curajul de a se menține în limitele jurnalismului european.

Ei bine, Mihaela Gherghișan Naum și-a expus admirația față de Cioloș și susținerea. Doar că nu este așa cum spune ea! Liberalismul în Parlamentul European trăiește, este activ, este apreciat chiar dacă partidele liberale europene se găsesc fie în PPE cum este cazul PNL din România sau PL din Polonia ori în Renew Europe unde liberalii olandezi, danezi, finlandezi, germani, belgieni etc. au o cu totul altă poziție față de „progresiștii” francezi. Renunțarea francezilor la Nathalie Loiseau este consecința poziției partidelor liberale din fostul ALDE dar și a partidelor democrate din PDE/EDP care se pare că va exista în Renew Europe ca formațiune distinctă.

Mai rețin ceva. Franța, a dat cele mai multe voturi anti-liberalilor. Marine Le Pen a obținut 22 locuri iar En Marche a obținut 21 de locuri. Franța are 43 de europarlamentari anti-liberali, ca să vorbesc doar despre cele două partide majore apreciate de francezi. Periculos.