Dureri de cap la Elysee

În „grădina Raiului macronist” se aud tunete și fulgere. Erau ele de ținut minte de mai mult timp, analiștii serioși ar fi trebuit să le prevadă, dar vrăjiți de șarmul lui Macron au uitat. Or fi ei pe undeva, cei serioși, dar nu sunt scoși în evidență de publicațiile astea plecate „la pupat” colțunii „sultanului de la Paris”.

Un articol de la Politico (aici) scoate în evidență niște probleme ce dau naștere durerilor de cap la Palatul Elysee. După ce și-a asigurat susținerea socialiștilor spanioli și portughezi și a socialiștilor din grupul S&D ca urmare a influenței directe asupra celor mai importante partide socialiste naționale, Emmanuel Macron începe să aibă dureri de cap cu membrii fondatori ai Renew Europe. Liderul Ciudadanos are propria agendă politică la nivel intern. Refuză cu obstinație să formeze o alianță de guvernare și alianțe regionale cu socialiștii lui Pedro Sanchez Perez. Articolul are un titlu drăguț: „Liberalii spanioli irită pe ... toată lumea”.

Cei care nu citesc bine în engleză, dacă sunt pe Google, pot folosi Google translate pentru a înțelege articolul. Este interesant!

La noi, pe Dâmbovița, propaganda cioloșistă a USR PLUS ne induce în eroare. Norocul nostru sunt investigațiile jurnalistice (a unor jurnaliști serioși, nu a „jurnaliștilor” în general!). Până să văd aceste lucruri la un jurnalist român, constat eu că de fapt, în Parlamentul European, Emmanuel Macron a făcut varză din doctrinele politice de centru și stânga. La doctrinele politice de dreapta nu are acces. Este respins categoric. Dar, în zona de centru și de stânga se desfășoară fără reținere. A profitat de ambițiile personale ale unor lideri naționali din fostul grup ALDE - Guy Verhofstadt, Mark Rutte etc. -, le-a confiscat grupul și i-a dus la un loc cu socialiștii europeni. Culmea, cel mai puternic sprijin îl are de la socialiștii din Spania și Portugalia, deveniți foarte puternici în grupul S&D, socialiștii spanioli dând și liderul de grup: Iratxe Garcia. Cred că și în cazul lui Cioloș, care ne interesează, funcționează metoda adoptată de Macron: dă fiecărui grup național câte o părticică de putere (borcanul cu miere) dar are grijă să le arate și biciul. Din acest articol se vede excepțional de bine că, de fapt, Macron și-a asigurat controlul asupra grupului centrist dar și a grupului social-democrat! Iar de aici se cuvine a ne face fiecare analizele. În țările în care centriștii și social-democrații pot obține o majoritate, Macron le va cere să o realizeze. Iar pentru România avem deja centriștii de la USR PLUS care vor fi „obligați” să mai facă un „+” cu PSD și ProRo pentru o eventuală guvernare sau pentru un eventual sprijin parlamentar împotriva „dușmanului comun” de la nivel local - PNL, PMP și UDMR.

Știu că cei de la Politico sunt mai apropiați de centriști. De aceea cred că nu au interesul să scoată în evidență toate mișcările din interiorul grupurilor parlamentare. Acum câteva luni am citit un articol în care liberalii din Danemarca, Finlanda, Olanda, Belgia ... se uitau „chiorâș” la Macron, nefiind convinși de centrismul/liberalismul afișat de el. Dar fiind din țări cu puțină putere europarlamentară au considerat, probabil, că se vor mișca după cum îi leagănă valurile. Prin acapararea completă a zonei de centru de către Macron și aliații lui fideli, zona liberală a devenit captiva curentului socialist-macronist. Nu vor cu popularii europeni pe care îi acuză de austeritate administrativă, nu vor nici cu socialiștii europeni pentru că își pierd electorii naționali, așa că au rămas să se dea în bărci în zona circului făcut de Macron în politica europeană. Nu este exclus ca o parte dintre ei să preia modelul dâmbovițean al punerii piciorului în gips când situația devine prea neplăcută pentru viitorul lor politic.

Deocamdată mă opresc la a constata că în „grădina Raiului macronist” nu curge doar lapte și miere. Mai și tună din când în când. Nu știu care este nivelul de ambiție al popoarelor din statele membre ale Uniunii Europene care și-au trimis reprezentanții în Parlamentul European. Văd însă că o parte dintre liberalii europeni au făcut sluj în fața „chameleonului” Macron și au devenit remorca socialiștilor europeni. Vom vedea ce va mai fi.

Brexit la un pas de opoziția cu veto a Spaniei

Agerpres. Fără un acord privind Gibraltarul, summitul european 'foarte probabil' nu se va ţine duminică (premierul spaniol)

Premierul spaniol, Pedro Sanchez, a avertizat vineri că summitul european prevăzut duminică "foarte probabil" nu va avea loc dacă ţara sa nu obţine un acord privind enclava britanică Gibraltar, transmite AFP.

"Garanţiile încă nu sunt satisfăcătoare, deci Spania îşi menţine veto-ul la acordul pentru Brexit"

Declarația premierului spaniol a încins spiritele.

Acordul „convenit” săptămâna trecută este „în dificultate”. Atât pe teritoriul Marii Britanii unde sunt mai multe nemulțumiri, în special a conservatorilor din partidul lui May, dar sunt și în teritorii.

Scoția este nemulțumită că doar Irlanda de Nord va rămâne în spațiul vamal european și nu este inclusă și Scoția. Aliații lui May din Irlanda de Nord sunt nemulțumiți că „au fost părăsiți” de Guvernul May. Asta așa, pe scurt.

Acordul Brexit este sub presiunea parlamentarilor britanici. Dacă nu îl acceptă, Marea Britanie va avea mult mai mult de suferit decât unele state membre ale Uniunii Europene în urma Brexit. Nu va mai exista perioada de „acomodare”, nici pentru economia britanică nici pentru cea a Uniunii Europene. Dacă îl acceptă, UE și Marea Britanie convin ca timp de aproape un an și 8 luni să ajungă la unele acorduri care să atenueze despărțirea. Ar fi bine.

Barnier (dreapta) vorbește cu secretarul de stat al Spaniei, Luis Marco Aguiriano Nalda (centrul) și cu ministrul de externe Josep Borrell, înainte de o reuniune a Consiliului privind Brexit | John Thys / AFP prin intermediul Getty Images

Politico tratează subiectul Brexit mult mai echilibrat decât presa britanică. La presa insularilor am mereu impresia că se produce „acum” o catastrofă.

Mai peste tot am găsit „speranța” că Brexit-ul nu va fi unul „dur”, o prăbușire a tuturor afacerilor și relațiilor între cei de pe insulă și cei de pe continent. Probleme încă mai sunt. Inclusiv Leo Varadkar înclină să accepte ideea că problema frontierei „moi” între Republica Irlanda și Irlanda de nord este posibilă chiar dacă o parte dintre britanici nu văd o problemă în stabilirea unei frontiere „dure” între cele două parți ale Insulei Irlandei.

Totuși, să vedem ce va fi. Deocamdată sunt doar presupuneri ca o consecință a unor declarații politice. Theresa May are enorm de mult de lucru pentru a satisface toate „liniile roșii” (parte dintre ele stabilite chiar de ea!). Din partea UE, poziție constantă, se manifestă dorința de a ajunge la un acord care să satisfacă, pe cât posibil, ambele părți. UE nu se va abate de la principiile care au condus la formarea Uniunii. Iar Marea Britanie va fi, până la urmă, un stat terț care va avea acorduri comerciale cu UE ca un stat terț. Nici mai mult și nici mai puțin.

Actualizare!

Agerpres dă o știre de ultimă oră. Spania și Marea Britanie au ajuns la un acord care rezolvă diferendul între ele astfel că Pedro Sanchez va vota duminică în favoarea Acordului Brexit. Un lucru bun!