Costul achiziției a 34 de F35 este de 3,6 miliarde euro. Normal că interesul producătorilor europeni a fost mare. Și astăzi trebuie să ne limităm doar la această problemă. Cea a producătorilor europeni care au pierdut în fața americanilor de la Lockheed Martin.
Președintele Franței, Emmanuel Macron însă merge mai departe. Ridică o problemă politică. Politica comună de apărare a Uniunii Europene. Independența tehnologică a statelor membre ale UE față de producătorii din statele terțe, cum sunt SUA, de exemplu.
”Regret alegerea făcută. Nu era doar oferta Rafale, mai era şi Eurofighter, o ofertă realmente europeană. Decizia este legată de o procedură belgiană, de constrângerile politice din această ţară, dar strategic este contrară intereselor europene”
”Europa nu va fi puternică decât dacă va fi cu adevărat suverană şi va şti să se apere singură”Deocamdată este un deziderat. El s-a angajat să facă ”totul ca la licitaţiile care vor veni să fie promovate oferte europene”, insistând că ”Europa trebuie să-şi dezvolte o capacitate reală a industriei de apărare europene, în toate ţările care cred în această aventură”. Deocamdată nu avem această „politică comună”. Este creionată însă mai este de lucrat la ea pentru că deja statele participante la Politica de Securitate şi Apărare Comună (PSAC) privesc spre Franța dar și alte state puternice ale UE cu suspiciune. Intențiile declarate ale lui Emmanuel Macron de a face din Franța statul dominant în această politică se pare că deranjează. Bănuiesc că referirea lui Macron la „constrângerile politice” din Belgia la așa ceva se referă.
Nu pot să nu văd și ce se întâmplă la noi. Am ales F 16 și am anunțat că urmărim să trecem la F 35. Am ales Bell cu cele două tipuri de elicoptere (AH-1Z „Viper”, elicopter de atac, și UH-1Y „Venom”, un elicopter utilitar, dar înarmat) și nu am ales Airbus H215M. Undeva am citit o replică (nu mai țin minte unde) în care partea franceză „a considerat” că România ar avea nevoie „doar” de anumite echipamente de restul nemaifiind nevoie pentru că Franța are capacitatea de a face și drege, la fel ca alte state mai bine poziționate militar în UE. După achiziția rachetelor „Patriot” am aflat că Franța a obținut ca România să achiziționeze și rachete franceze pentru distanțe scurte, în sistemul de apărare apropiată. Mi-am pus întrebarea: de ce până atunci nu au fost disponibile?
În fine, până la o industrie de apărare comună a statelor membre UE mai este. Va fi foarte complicată „împărțirea” producerii. Statele mari vor vrea partea leului. Stalele care nu au avut până acum parte de o industrie dezvoltată vor trebui să se mulțumească cu mărunțișuri. Poate de aceea România dorește ca achizițiile de astăzi de la americani să aibă o bază de producție viitoare în România. Se pare că se poate. Iar această viitoare capacitate de a produce la nivelul celor mai înalte tehnologii va avea propria greutate atunci când după negocieri destul de lungi se va stabili cine și ce produce în Uniunea Europeană pentru apărarea comună.
Deocamdată rețin că Emmanuel Macron își dorește ca statele membre ale UE să achiziționeze produse europene. Nu pot să nu fiu de acord. Dar îmi doresc ca și România să fie o parte importantă a acestei producții!
Deocamdată avem decizia Belgiei. O decizie care se duce mult în viitor! Achiziția F 35 nu este pentru o perioadă de 5-10 ani!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu