miercuri, 10 octombrie 2018

Parteneriatul civil. Puncte de vedere

Presa a preluat declarația lui Ovidiu Raețchi (Adevărul) iar eu sunt de acord cu el. Simplu. Pentru că eu consider „căsătoria” doar un contract civil pe care statul îl înregistrează pentru a ști cine plătește taxele și impozitele pe gospodăria nou formată iar de se va ajunge și la formarea unei familii, prin nașterea copilului/copiilor, cine moștenește și își asumă, în continuare, plata taxelor și impozitelor.

Sunt împotriva pomenirii în Constituție a contractului de căsătorie și stabilirea, pentru acesta, a unui întreg articol constituțional! Consider că articolul 48 din Constituție ar trebui să se refere la „familie”, exclusiv la ea și nu la o formă prin care familia se poate naște!

Dacă se adoptă legea privind contractul de parteneriat civil, normal și corect ar trebui ca acesta să fie pomenit în articolul 48 din Constituție alături de căsătorie ca una din formele de formare a familiei! Ba, mai mult, acolo ar trebui să fie pomenită și familia monoparentală, la fel de legitimă ca cea rezultată în urma contractului de căsătorie, indiferent dacă sunt copii născuți în urma unei relații din căsătorie sau concubinaj sau ca urmare a deciziei unei mame de a naște fără a se angaja într-o relație stabilă cu tatăl copilului/copiilor. Dar se poate și mai simplu, prin eliminarea tuturor formelor de formare a familiei, acestea urmând a fi explicată în Codul civil unde se pot arăta și consecințele juridice ale realizării familiei!

Din punctul de vedere al parteneriatului civil suntem în fața unei situații asemănătoare, din punct de vedere administrativ. Partenerii primesc recunoașterea unor drepturi din partea statului în relațiile dintre ei. Inclusiv „moștenirea” unor bunuri după „soțul supraviețuitor”, din moment ce a participat la acumularea acelor bunuri. În loc să facă un SRL fac un parteneriat civil pentru că oferă mai mult decât împărțirea unor bunuri la lichidarea SRL.

Cât privește „cununia religioasă”, asta este, deja, treaba bisericii respective. Nu este treaba statului! Statul laic nu intervine cu legea în viața internă a bisericii! Cât privește „cununia” cuplurilor homosexuale, depinde de biserică. Sunt biserici creștine care o admit, sunt biserici care o interzic. Cununia religioasă este o problemă strict internă a cuplului și a bisericii de care aparțin membrii cuplului, nu naște drepturi și obligații legale!

Să trecem la declarația lui Raețchi. O voi „dezmembra” pentru a o pune pe idei.

„Susţin proiectul de lege privind parteneriatul civil, realizat de CNCD şi de o serie de asociaţii care apără drepturile omului. Este extrem de bine lucrat şi autorii merită felicitaţi, chiar dacă la nivelul comisiilor pot să mai apară modificări de nuanţă. 

Mi-ar fi greu să înţeleg de unde ar putea să apară o opoziţie argumentată faţă de un astfel de proiect. 

Am înţeles, în tot acest timp, că există o rezervă faţă de redefinirea căsătoriei, dar aici vorbim despre un alt tip de contract civil. Dacă nici măcar pe acesta nu îl acceptă cei care se opun, atunci ce drepturi mai sunt dispuşi să le ofere celor care sunt diferiţi de ei? 

În al doilea rând, parteneriatul civil nu este direcţionat exclusiv către cuplurile de acelaşi sex, oferind o serie de beneficii juridice şi pentru cupluri heterosexuale care aleg un parteneriat legal, diferit de căsătorie

În al treilea rând, mi se pare nefericit acel argument care spune că "parteneriatul civil este primul pas spre legalizarea căsătoriilor dintre persoane de acelaşi sex" şi, de aceea, trebuie respins. Noi nu putem respinge un proiect legislativ bun pe o ipoteză despre viitor: e bun azi, dar mâine s-ar putea schimba. 

Faptul că orice lege se poate schimba mâine nu înseamnă că nu ar mai trebui să legiferăm deloc azi. 

Deci, pentru moment, nu am găsit niciun argument valid împotriva proiectului, iar argumentele religioase, oricât ar fi de solide teologic, nu pot decide legislaţia unui stat laic. 

Sper că în următoarele zile vom respira un aer european în Parlament şi nu vom vedea rezistenţa care a existat şi la abrogarea Articolului 200. Ca liberal, nu îmi pot imagina un alt scenariu," a declarat deputatul liberal Ovidiu Raeţchi.

Legea operează cu stările reale din societate. Când o stare se naște, capătă consistență prin practicarea unor „ritualuri/obiceiuri” care pot da naștere la raporturi sociale speciale, legiuitorul trebuie să vină și să le recunoască prin lege pentru ca aceste raporturi să aibă efecte pozitive, efecte dorite și recunoscute de membrii societății, opozabile erga omnes.

Peste toate, trebuie să respectăm un articol din Constituție care are prioritate față de făcătura de la referendum. Este vorba despre art. 4:
Art. 4 – Unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni
(1) Statul are ca fundament unitatea poporului român şi solidaritatea cetăţenilor săi.
(2) România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială.
Adăugăm aici și primele paragrafe de la art. 16:
Art. 16 – Egalitatea în drepturi
(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.
Băgăm și art. 26, cel care este susținut de articolele anterioare:
Art. 26 – Viaţa intimă, familială şi privată
(1) Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată.
(2) Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.
Atrag atenția asupra faptului că „bunele moravuri” nu sunt cele religioase ci sunt cele prevăzute expres într-o lege! Interpretarea principiilor constituționale nu poate fi făcută de nicio biserică, ci doar de laica Curte Constituțională care este ținută, la rândul ei, de tratatele internaționale la care România este parte, prin excelență, în cazul nostru, de Declarația Universală a Drepturilor Omului, de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, practica judiciară a CEDO etc. Iar legea, ei bine legea va fi interpretată doar de instanțele de judecată, nu de altcineva! Aviz parlamentarilor și guvernanților!

Sunt de acord cu parteneriatul civil? Da, sunt absolut de acord.

Niciun comentariu: