Parteneriatul civil. Puncte de vedere

Presa a preluat declarația lui Ovidiu Raețchi (Adevărul) iar eu sunt de acord cu el. Simplu. Pentru că eu consider „căsătoria” doar un contract civil pe care statul îl înregistrează pentru a ști cine plătește taxele și impozitele pe gospodăria nou formată iar de se va ajunge și la formarea unei familii, prin nașterea copilului/copiilor, cine moștenește și își asumă, în continuare, plata taxelor și impozitelor.

Sunt împotriva pomenirii în Constituție a contractului de căsătorie și stabilirea, pentru acesta, a unui întreg articol constituțional! Consider că articolul 48 din Constituție ar trebui să se refere la „familie”, exclusiv la ea și nu la o formă prin care familia se poate naște!

Dacă se adoptă legea privind contractul de parteneriat civil, normal și corect ar trebui ca acesta să fie pomenit în articolul 48 din Constituție alături de căsătorie ca una din formele de formare a familiei! Ba, mai mult, acolo ar trebui să fie pomenită și familia monoparentală, la fel de legitimă ca cea rezultată în urma contractului de căsătorie, indiferent dacă sunt copii născuți în urma unei relații din căsătorie sau concubinaj sau ca urmare a deciziei unei mame de a naște fără a se angaja într-o relație stabilă cu tatăl copilului/copiilor. Dar se poate și mai simplu, prin eliminarea tuturor formelor de formare a familiei, acestea urmând a fi explicată în Codul civil unde se pot arăta și consecințele juridice ale realizării familiei!

Din punctul de vedere al parteneriatului civil suntem în fața unei situații asemănătoare, din punct de vedere administrativ. Partenerii primesc recunoașterea unor drepturi din partea statului în relațiile dintre ei. Inclusiv „moștenirea” unor bunuri după „soțul supraviețuitor”, din moment ce a participat la acumularea acelor bunuri. În loc să facă un SRL fac un parteneriat civil pentru că oferă mai mult decât împărțirea unor bunuri la lichidarea SRL.

Cât privește „cununia religioasă”, asta este, deja, treaba bisericii respective. Nu este treaba statului! Statul laic nu intervine cu legea în viața internă a bisericii! Cât privește „cununia” cuplurilor homosexuale, depinde de biserică. Sunt biserici creștine care o admit, sunt biserici care o interzic. Cununia religioasă este o problemă strict internă a cuplului și a bisericii de care aparțin membrii cuplului, nu naște drepturi și obligații legale!

Să trecem la declarația lui Raețchi. O voi „dezmembra” pentru a o pune pe idei.

„Susţin proiectul de lege privind parteneriatul civil, realizat de CNCD şi de o serie de asociaţii care apără drepturile omului. Este extrem de bine lucrat şi autorii merită felicitaţi, chiar dacă la nivelul comisiilor pot să mai apară modificări de nuanţă. 

Mi-ar fi greu să înţeleg de unde ar putea să apară o opoziţie argumentată faţă de un astfel de proiect. 

Am înţeles, în tot acest timp, că există o rezervă faţă de redefinirea căsătoriei, dar aici vorbim despre un alt tip de contract civil. Dacă nici măcar pe acesta nu îl acceptă cei care se opun, atunci ce drepturi mai sunt dispuşi să le ofere celor care sunt diferiţi de ei? 

În al doilea rând, parteneriatul civil nu este direcţionat exclusiv către cuplurile de acelaşi sex, oferind o serie de beneficii juridice şi pentru cupluri heterosexuale care aleg un parteneriat legal, diferit de căsătorie. 

În al treilea rând, mi se pare nefericit acel argument care spune că "parteneriatul civil este primul pas spre legalizarea căsătoriilor dintre persoane de acelaşi sex" şi, de aceea, trebuie respins. Noi nu putem respinge un proiect legislativ bun pe o ipoteză despre viitor: e bun azi, dar mâine s-ar putea schimba. 

Faptul că orice lege se poate schimba mâine nu înseamnă că nu ar mai trebui să legiferăm deloc azi. 

Deci, pentru moment, nu am găsit niciun argument valid împotriva proiectului, iar argumentele religioase, oricât ar fi de solide teologic, nu pot decide legislaţia unui stat laic. 

Sper că în următoarele zile vom respira un aer european în Parlament şi nu vom vedea rezistenţa care a existat şi la abrogarea Articolului 200. Ca liberal, nu îmi pot imagina un alt scenariu," a declarat deputatul liberal Ovidiu Raeţchi.

Legea operează cu stările reale din societate. Când o stare se naște, capătă consistență prin practicarea unor „ritualuri/obiceiuri” care pot da naștere la raporturi sociale speciale, legiuitorul trebuie să vină și să le recunoască prin lege pentru ca aceste raporturi să aibă efecte pozitive, efecte dorite și recunoscute de membrii societății, opozabile erga omnes.

Peste toate, trebuie să respectăm un articol din Constituție care are prioritate față de făcătura de la referendum. Este vorba despre art. 4:

Art. 4 – Unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni
(1) Statul are ca fundament unitatea poporului român şi solidaritatea cetăţenilor săi.
(2) România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială.

Adăugăm aici și primele paragrafe de la art. 16:

Art. 16 – Egalitatea în drepturi
(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

Băgăm și art. 26, cel care este susținut de articolele anterioare:

Art. 26 – Viaţa intimă, familială şi privată
(1) Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată.
(2) Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.

Atrag atenția asupra faptului că „bunele moravuri” nu sunt cele religioase ci sunt cele prevăzute expres într-o lege! Interpretarea principiilor constituționale nu poate fi făcută de nicio biserică, ci doar de laica Curte Constituțională care este ținută, la rândul ei, de tratatele internaționale la care România este parte, prin excelență, în cazul nostru, de Declarația Universală a Drepturilor Omului, de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, practica judiciară a CEDO etc. Iar legea, ei bine legea va fi interpretată doar de instanțele de judecată, nu de altcineva! Aviz parlamentarilor și guvernanților!

Sunt de acord cu parteneriatul civil? Da, sunt absolut de acord.

A face, a nu face, a se abține să facă

Avem deja o problemă. Bisericile creștine care activează în România au determinat o campanie de strângere de semnături pentru „apărarea valorilor familiei tradiționale”. Cu ceva timp în urmă, la sfârșitul anului 2015. Semnăturile necesare pentru o inițiativă legislativă în vederea revizuirii Constituției au fost adunate, Curtea Constituțională a României a constatat că sunt îndeplinite condițiile constituționale pentru îndeplinirea procedurii, Senatul și Camera Deputaților au adoptat legea de revizuire a Constituției potrivit inițiativei cetățenești și au stabilit data de ținere a referendumului. Au stabilit o excepție: referendumul se va desfășura timp de 2 zile în loc de una. Scopul este evident. Șansa ca referendumul să nu fie validat din cauza absenteismului la vot este foarte mare iar prelungirea termenului la 2 zile ar acorda o șansă a validării referendumului pentru că aprobarea legii de revizuire a Constituției este altă treabă.

Inițiativa vizează înlocuirea sintagmei „între soți” din art. 48, alin. (1) al Constituției cu una mai restrictivă, „între un bărbat și o femeie”. Potrivit expunerii de motive din proiectul de lege, acesta „își propune să înlăture orice echivoc pe care utilizarea termenului de «soți» (...) ar putea să-l aducă în conturarea noțiunii de «familie», a raportului dintre «familie» și dreptul fundamental al bărbatului și al femeii de a se căsători și a întemeia o familie”.

De la o problemă aparent simplă s-a ajuns la balamuc. Problema este simplă, din mai multe puncte de vedere. Revizuirea Constituției nu aduce nimic în plus, din punct de vedere juridic, față de ce este acum în Constituție. Legea civilă, dicționarul limbii române, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, practica judiciară internațională în materia drepturilor omului nu obligă la o altă înțelegere a termenului „soți” într-o căsătorie! Mai multe decizii ale Curții Europene a Drepturilor Omului atrag atenția asupra faptului că permisiunea cuplurilor de același sex de a se căsători stă în acceptul statelor de a o da, nu există o obligație în Convenția Europeană pentru Drepturile Omului de a obliga statele în acest sens.

În funcție de nivelul de cunoaștere și acceptare a realității avem atitudini diferite ale cetățenilor. Unele sunt explicate, motivate, altele sunt au tendința de a impune un punct de vedere altfel, se trece la „sancțiuni”.

Prezența la referendum se va încadra în tipurile de acțiune normale ale omului, arătate și în lege. Merge la referendum sau nu merge. Cei care nu merg la referendum sunt fie cei care „nu fac/nu participă la referendum” sau cei care „se abțin să facă/nu participă la referendum”. Cei care „nu fac” au un motiv, în general, de opoziție, ca reacție, boicotează. Cei care „se abțin să facă” au alte motive, în general consideră că acțiunea este inutilă (cum este cazul meu!). Cei care votează au la rândul lor opțiunea de a vota „DA”, sunt de acord cu textul pentru revizuire din convingere, de a vota „NU” nu sunt de acord cu textul pentru revizuire sau nu vor să sprijine o acțiune organizată de bisericile din România sau Coaliția pentru Familie.

Se face campanie pentru „boicot”. Boicotul se poate realiza fie prin absența de la vot dar și prin votul negativ. Oricum, „boicotul” este, de fapt, un răspuns de protest! Fără a fi vorba, în mod obligatoriu, de o altă opțiune cu privire la subiectul în discuție și soluția aleasă!

Abținerea de a participa la vot pentru considerente privind inutilitatea demersului și a rezultatului unui astfel de vot, reprezintă o formă de desconsiderare, de dispreț pentru problema propusă a fi „soluționată”. Abținerea de a participa la vot este, în general, mai puternică pentru că desconsideră modul în care problema este pusă și rezultatul dorit de inițiatori.

Ca să fie totul și mai clar, ca să fie și mai vizibilă inutilitatea acestui demers, CCR a dat și o decizie care, pur și simplu, desființează această campanie devenită murdară, extraordinar de murdară.

Indiferent că referendumul va avea succes sau nu, prin această decizie se pune capăt tuturor speculațiilor. Nimic nu este „apărat”! Cuplurile homosexuale vor beneficia de protecția legii potrivit drepturilor fundamentale la viața privată dar și la comportamentul „asemănător vieții de familie”, adică a deținerii în comun a unor bunuri, a gospodări împreună, a-și crește copiii din relațiile anterioare etc.

Eu nu merg la referendum. Este deja lipsit de sens! A fost confiscat pentru ca sub acoperirea campaniei să se facă propagandă religioasă. Ca ateu, nu am de gând să particip la așa ceva.

Este, cred, corect să fac următoarea precizare: absenteismul la alegerile europarlamentare, prezidențiale, locale și parlamentare este de o gravitate socială imensă. La aceste alegeri alegi modul în care va fi condusă țara sau comunitatea în viitor, alegi de cine să fii condus. Referendumul de acum nu are o astfel de încărcătură socială. Este doar un moft de care bisericile și unele partide politice profită pentru a căpăta notorietate. Dezgustător.

Cotroceni, declarație de presă, Mădălina Dobrovolschi

Declarația de presă susținută de Purtătorul de cuvânt al Președintelui României, Mădălina Dobrovolschi

„Bună ziua!

Vă mulțumesc pentru participarea la această declarație de presă.

Președintele României, domnul Klaus Iohannis, consideră că România nu poate face pași înapoi de la statutul de țară în care domnește legea și în care supremația Constituției este respectată. În România, lupta împotriva corupției nu trebuie să fie diminuată ori blocată în niciun fel. Dimpotrivă, trebuie să continue. Niciuna dintre instituțiile implicate în lupta împotriva corupției  nu trebuie să fie supusă presiunilor sau încercărilor de decredibilizare.

Președintele Klaus Iohannis subliniază că România este și trebuie să rămână un stat de drept. Statul de drept, ca și democrația autentică, se manifestă zi de zi, prin decizia și alegerea fiecărui cetățean de a respecta, mai presus de orice, Constituția și legile acestei țări. O abatere de la acest principiu ar însemna, de fapt, o lovitură și o diminuare a statului de drept.

Într-un stat de drept, hotărârile Curții Constituționale trebuie, toate, respectate. Tocmai de aceea, judecătorilor constituționali le revine responsabilitatea uriașă ca, în asigurarea supremației Constituției, să nu se îndepărteze de la spiritul acesteia, care se fundamentează pe tradițiile democratice ale poporului român și pe idealurile Revoluției din Decembrie 1989.

Însă, hotărârile Curții Constituționale trebuie respectate și aplicate nu numai de către Președintele României, ci și de majoritatea politică, o majoritate care decide modificări legislative cu impact major asupra statului de drept.

Prin Decizia nr. 358/2018 Curtea Constituțională a decis, și citez aici: Președintele României urmează să emită decretul de revocare din funcție a procurorului-șef al Direcției Naționale Anticorupție, doamna Laura Codruța Kövesi.

Președintele României, domnul Klaus Iohannis, a afirmat constant, că respectă Constituția și legile țării și a acționat permanent în acest sens. Prin urmare, în executarea deciziei Curții Constituționale nr. 358/2018, Președintele României, domnul Klaus Iohannis, a semnat, astăzi, decretul de revocare  a doamnei Laura Codruța Kövesi din funcția de  procuror-șef al Direcției Naționale Anticorupție.

Președintele României, domnul Klaus Iohannis, subliniază că lupta împotriva corupției nu trebuie, în niciun caz, abandonată sau încetinită. Corupția afectează viața fiecărui cetățean și dezvoltarea României. Banul public nu poate fi folosit în interes personal sau de grup, iar deturnarea resurselor publice și blocarea luptei anticorupție se traduce prin lipsa de spitale, școli, autostrăzi, administrație publică eficientă.

Președintele României, domnul Klaus Iohannis, atrage atenția că, indiferent de numele procurorului-șef al Direcției Naționale Anticorupție, această instituție are obligația să-și continue activitatea în mod profesionist, la cel mai înalt nivel de performanță.

Vă mulțumesc foarte mult!”

Prezumția de nevinovăție. M-am săturat de interpretări aiurea

Una-două primești câte o atenționare: ai uitat de prezumția de nevinovăție! Fleoșc! Chiar așa?

Păi, să vedem ce este cu această prezumție de nevinovăție.

Lumea, cea cu pretenții (deh!), te trimite urgent la Constituție. Perfect. Să mergem la Constituție. Găsim art.23 alin.(11).

Articolul 23, care definește instituția „libertății individuale” și a siguranței persoanei ne duce direct la ... procesul penal! În opinia legiuitorului constituțional, problema libertății persoanei și a siguranței ei este de interes general al societății și al ordinii de drept și de aceea protecția lor este apărată prin legea penală.

Știind acum unde ne află, putem citi alin.(11) în cunoștință de cauză:

„Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, persoana este considerată nevinovată”.

În Codul de procedură penală, la art.4, se fac precizările cu privire la „prezumția de nevinovăție”:

Prezumţia de nevinovăţie
    (1) Orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă.
    (2) După administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului.

Ei bine, se pune întrebarea: de către cine? Fiind vorba despre un proces penal, cei care au obligația să considere învinuitul ca fiind „nevinovat” este judecătorul.

Trebuie să fac precizarea, foarte importantă, că prevederile constituționale și detaliile procedural penale su în vedere protejarea libertății și siguranței suspectului, inculpatului, învinuitului împotriva erorilor judiciare. Dar asta nu înseamnă că toate procesele penale sunt cu erori judiciare. Sunt și dintre acestea, cei care fac cercetarea penală sunt și ei oameni și pot greși. Constituția și legea procesual penală are în vedere acest aspect important: cercetarea penală și judecata sunt săvârșite de oameni. Dar, această explicație nu schimbă restul interpretării. Nu toți polițiștii, procurorii și judecătorii sunt „cu probleme”!

Aici este o logică care se cuvine a fi luată în considerare: procurorul a considerat „suspectul” ca nevinovat până când a constatat că există un raport de cauzalitate între fapta infracțională pentru care a început cauza penală și persoana care are calitatea de suspect. Având convingerea că suspectul este autorul faptei, în urma analizării probelor administrate, procurorul îl inculpă. Orientează urmărirea penală pentru a avea certitudinea că inculpatul este, cu adevărat, autorul sau singurul autor. Cum spune și în alin.(2) al art.4 din Cpp, orice îndoială pe care o are procurorul o va interpreta în favoarea inculpatului. Dacă nu mai are îndoieli, procurorul încheie urmărirea penală având convingerea că persoana cercetată este vinovată!

Convingerea procurorului că persoana cercetată este vinovată declanșează mecanismul care duce la etapa de judecată a persoanei pentru fapta săvârșită. Pentru procuror, la fel ca și pentru victimă, nu mai este loc de „prezumții”, sunt deja convingeri.

În etapa următoare, cea a judecății, judecătorul este cel obligat să îl considere pe învinuit ca fiind nevinovat până la pronunțarea unei hotărâri de condamnare.

Se speculează cu această „hotărâre penală definitivă”. Hai să ne uităm la ea. Procurorul care a dus dosarul în fața instanței susține că persoana judecată este vinovată. Nu poate altfel. Ar fi lipsit de logică ca procurorul să ducă în fața instanței penale o persoană pe care nu o consideră vinovată! Judecătorul de la instanța de fond a dat o hotărâre în care îi constată vinovăția. Rămâne cu convingerea lui. De aceea, în completul de judecată de la instanța de apel este interzis să facă parte judecători care au făcut parte din completul de la instanța de fond! Pentru ei, hotărârea este valabilă iar persoana în cauză este vinovată. Înseamnă că doar judecătorii din compunerea instanței de apel sunt chemați să îl considere nevinovat până când vor pronunța o hotărâre! Nu se poate pune problema judecătorilor sau procurorilor care fac parte din instituțiile în care au loc procesele penale. Legiuitorul i-a protejat interzicându-le să se pronunțe asupra cauzelor aflate în procedura penală. Au obligația de abținere și se țin bine de ea.

Este absurd să ceri altor persoane să respecte un proces din care nu fac parte! Cetățenii îl vor considera vinovat. Fie că au fost victime, martori sau străini de cauză. Obligația constituțională și procedural penală se aplică doar participanților la procesul penal, nu tuturor, în special judecătorilor. Este bine să reținem acest lucru,  pentru că doar judecătorul poate pronunța o hotărâre de condamnare și este absolut inadmisibil ca el să judece cauza având convingerea că în fața lui este o persoană vinovată!

Să fie clar. Prezumția de nevinovăție funcționează doar pe timpul procesului penal și este obligatorie pentru oricare organ de cercetare al statului până la formarea propriei convingeri!

Polițistul care constată o faptă penală îl va considera prezumtiv nevinovat pe făptuitor până are convingerea că are în față un infractor. Procurorul care îl preia îl prezumă nevinovat până capătă convingerea că este autorul faptei penale și îl trimite la instanța de judecată. Judecătorul de la prima instanță îl prezumă nevinovat până ia o hotărâre (pentru judecător este definitivă!). Pedeapsa pentru fapta săvârșită cu vinovăție o va executa abia când hotărârea în completul de apel se dă. Treptele de control ale hotărârilor judecătorești anterioare sunt o formă de protecție a libertății persoanei.

Indiferent pe ce funcție publică sunt, nu am obligația de a considera o persoană urmărită penal ca fiind nevinovată! Nu pot avea această convingere pentru că ar însemna să ajung la o altă convingere mai periculoasă: că în fața judecătorilor ajung persoane nevinovate! Este absurd.

Voi mai avea reacții de acest fel. Este deranjant să tot vezi tot felul de persoane care modelează comportamente vorbind aiurea, împotriva logicii. Chiar a celei elementare!

TVA 0% la vânzarea de locuințe, imposibilă

Una din marile minciuni PSD-iste din campania electorală a anului 2016 se referă la TVA 0% la vânzarea de locuințe. Nu doar că era imposibil de aplicat, reglementările europene adoptate de România nu pot fi înlocuite de reglementări interne decât cu încălcarea prevederilor Constituției. La art. 148 alin. (2) din Constituție avem norma imperativă.

Art. 148, Integrarea în Uniunea Europeană

(2) Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.

Mai mult, la alin. (4) se prevede

(4) Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. (2).

Senatorul Alina Gorghiu (PNL), care știe „legea”, atrage atenția asupra imposibilității punerii în practică a promisiunii infractorului Dragnea și inculpatului Tăriceanu (care sunt paraleli cu legea!) tocmai din cauza reglementărilor europene pe care nu avem cum să le încălcăm. Comunicatul de presă este mai jos

TVA 0% la vânzarea de locuințe, promisiunea PSD imposibil de aplicat

Cu PSD la guvernare, fiecare zi care trece năruie speranțele românilor către o viață mai bună. Un bun exemplu este și ignoranța social-democraților privind legislația UE de care a dat dovadă atunci când a promis TVA 0% pentru vânzarea locuințelor. Consiliul Legislativ precizează foarte clar în avizele emise faptul că, potrivit art. 99 alin (1) din Directiva 2006/112/CE "cotele reduse de TVA se fixează ca procent din baza de impozitare, care nu poate fi mai mic de 5%”.

Asta nu a contat însă pentru PSD atunci când și-a etalat programul de guvernare în care a precizat: "Vom extinde cota 0% de TVA pentru vânzarea de locuințe, publicitate şi pentru inputuri în agricultură, începând cu 1 martie 2017".

În plus, conducerea PSD, în încercarea de a ascunde problema, a elaborat o propunere legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.227/2015 privind Codul fiscal și a solicitat forurilor europene o derogare. Răspunsul sosit de la Bruxelles a fost negativ, conform celor declarate recent de către un oficial al Ministerului de Finanțe.

Regretabil este că asemenea iluzii vândute de PSD românilor se răsfrâng nu doar asupra celor care au avut încredere în ei, ci lovește și în sectorul construcțiilor.  "Bunăstarea" promisă de PSD a pus în așteptare mulți tineri interesați de beneficieze de TVA 0% la achiziția unei case și a dat avânt dezvoltatorilor imobiliari să construiască imobile aproape de aceste limite. Acum însă, perspectiva pentru aceștia este tristă și se accentuează în condițiile în care plafonul legiferat de 450.000 de lei, pentru care TVA este 5%, nu mai este echivalentul a 100.000 de euro din moment ce leul înregistrează scăderi spectaculoase de la zi la zi la alta. În plus, și dobânda ROBOR, dobânda de referință pentru sistemul bancar, a crescut de aproape 3 ori de la 2,2%, în timp ce în noiembrie 2016 a fost de 0,81%.

În consecință, solicit executivului PSD să explice de ce au omis documentarea legislativă europeană înainte de a introduce și această măsură, inaplicabilă, în programul de guvernare?

Totodată, solicit guvernului să prezinte ce soluții are în vedere pentru a veni în sprijinul celor care au investit în construcția de imobile, în baza acestei promisiuni.


Alina Gorghiu

Senator PNL

Pentru cei care au crezut în promisiunile PSD, atât cumpărători cât și dezvoltatori imobiliari, momentul adevărului este sumbru. Nici ei nu au știut reglementările europene, nu au știut prevederile Constituției, s-au luat doar după vorbe. Au investit pe baza promisiunilor de campanie ale PSD iar acum vor suporta pierderile.

Pun acest comunicat de presă pentru că se adaugă altor pagube provocate unei populații puțin instruite care fie au votat cu PSD și ALDE fie nu au votat în speranța că vor câștiga cei de la PSD și ALDE pentru a beneficia de materializarea promisiunilor. Cu observația că spun celor apropiați că ei nu s-au mânjit să voteze cu „comuniștii”!

Guvernul Spaniei este decis să aplice Constituția și legile în Catalonia

După ce s-a consultat cu opoziția socialistă, primul ministru Mariano Rajoy, a trecut la fapte.

El Pais arată că a cerut lui Carles Puigdemont să confirme dacă a declarat unilateral independența Cataloniei (DUI).

În discursul din Parlamentul Catalan, Carles Puigdemont a afirmat că îndeplinește un mandat al poporului și că declară independența Cataloniei dar cere Parlamentului să o suspende pentru a purta un dialog cu Madridul.

„După cum se știe, Legea referendumului prevede că, la două zile după proclamarea a rezultatelor oficiale, iarcazul înnumărul de voturi ale fiecărui altul este mai mare decât numărul de voturi de nici un Parlament (și citez ) va organiza o sesiune ordinară pentru a face o declarație oficială a independenței Cataluniei, a efectelor sale și va conveni asupra începerii procesului constitutiv.

Există o perioadă înainte și după după 1 octombrie și am obținut ceea ce am promis să facem la începutul legislaturii.

In acest moment istoric, și în calitate de președinte al Generalitat, își asumă să prezinte rezultatele referendumului Parlamentului și cetățenilor noștri, mandatul poporului, care Catalonia devine stat independent ca republică.

Aceasta este ceea ce astăzi corespunde. Pentru responsabilitate și respect.
Și cu aceeași solemnitate, guvernul și cu mine propune ca Parlamentul să suspende efectele declarației de independență a întreprinde în următoarele săptămâni un dialog fără de care aceasta nu este posibil să ajungă la o soluție convenită. Credem cu tărie că cererea nu crește atunci când escaladarea tensiunii, dar mai presus de toate, voință clară și angajamentul de a avansarea cererile oamenilor din Catalunia din rezultatele 1 octombrie. Rezultatele pe care trebuie să le luăm în considerare, într-un mod esențial, în stadiul dialogului pe care suntem gata să îl deschidem.” - traducere Google (de aici).

Carles Puigdemont a semnat după discurs, la finalul ședinței Parlamentului, o declarație de independență într-o sală alăturată, alături de partidele „indepedentiste”, extremiștii de stânga și un alt grup de stânga. Dar acesată declarație nu a fost citită în Parlament, nu are un caracter oficial, ci doar o intenție de a finaliza un proces declarat, de la bun început, ilegal.

Primul ministru Mariano Rajoy vrea să aplice, pentru început, prevederile art. 155 din Constituția Spaniei:

„1. În cazul în care o comunitate autonomă nu își îndeplinește obligațiile pe care Constituția sau alte legi impuse asupra acesteia, sau acționează într-un mod prejudiciind grav interesul general al Spaniei, Guvernul, la solicitarea președintelui comunității autonome și, în cazul nu au fost abordate, cu aprobarea de către majoritatea absolută a Senatului, aceasta poate lua măsurile necesare pentru a forța că respectarea forțată cu aceste obligații sau pentru protejarea acestui interes public.

2. Pentru executarea măsurilor prevăzute în secțiunea anterioară, Guvernul poate să dea instrucțiuni tuturor autorităților Comunităților Autonome ".

Partidele politice spaniole au discutat mult despre acest articol. Se pare că ieri au ales aplicarea acestuia ceea ce duce la alegeri anticipate în Catalonia. Puterile administrației din Catalonia vor fi controlate de Guvernul Spaniei până după finalizarea alegerilor.

Înțeleg că aplicarea acestui articol constituțional se poate face în trepte, măsurile de constrângere fiind sever aplicate până la restabilirea ordinii de drept. În cazul în care grupurile secesioniste din Catalonia apelează la forță, atunci se aplică alte prevederi constituționale și legale - instituirea unor stări excepționale. De aceea Rajoy a apelat la toate formațiunile politice parlamentare să se alăture Guvernului pentru rezolvarea problemei. Se pare că a primit ajutorul solicitat.

Deja, într-un articol din El Pais, am citit că Armata a luat, din timp, măsuri de suport logistic pentru Poliția Națională și Guardia Civil cu misiuni în Catalonia (17.000 de polițiști). La nevoie, militarii vor prelua sarcinile „statice” ale poliției (paza unor obiective strategice). Doar în situația în care separatiștii vor folosi forțe înarmate, Armata va interveni cu același tip de forțe.

Puigdemont a primit „felicitări” doar de la organizațiile care practică politici secesioniste. Sturgeon din Scoția l-a felicitat. Și ea vrea secesiunea față de Anglia. Din România, un lider maghiar a susținut acțiunile separatiste ale secesioniștilor, ba chiar și în alte țări am găsit astfel de „democrați”.

Uniunea Europeană a transmis, prin Comisia Europeană, că este o problemă internă a Spaniei și nu a Uniunii Europene. Se pare că niște politicieni (vom afla cine), au recomandat ca Belgia să „modereze” dialogul de independență al Barcelonei cu Madridul. Viktor Orban a plecat „pe fentă”, după cum spune Moise Guran dar s-a oprit. S-a oprit pentru că din toate statele membre ale Uniunii Europene au venit semnale de susținere pentru Spania.

Da, catalanii au fost lăudați și încurajați de ruși, care au avut jurnaliști prezenți pe străzile din Barcelona, au fost lăudați de kurzi dar și de alții.

Ieri am scris că Puigdemont a eșuat. Acum sunt convins. Legile spaniole au prevederi foarte clare când este vorba despre astfel de evenimente. Ca o curiozitate: s-au inspirat din legile federale germane! Un lideri politic catalan a scris ieri că au scăpat de o nenorocire dar „comedia” continuă.

De la o gândire defectă se ajunge la soluții defecte

De ce se produc atâtea încălcări grave ale prevederilor constituționale în mediul politic ? Răspunsul îl avem când ascultăm pe cei care conduc, de facto, forțele politice. Infractorul Liviu Dragnea este printre cei mai defecți politicieni în gândire din România. Este grav faptul că are influență în mediul lui, este copiat de către cei din jur, dar și mai grav este faptul că este susținut de o parte a populației care se complace în mediocritate.

Agerpres. Dragnea: Orice întâlnire a Comisiei de anchetă privind prezidențialele cu șefii de instituții să aibă loc doar la Parlament

Mi-a reținut atenția o afirmație a lui:

Parlamentul este cea mai legitimă instituție din țară.

Greșit. Nu doar greșită ci chiar foarte periculoasă ideea. Neagă legitimitatea tuturor celorlalte instituții publice, începând de la Președintele României, la Guvern, la ICCJ și întregul sistem public care formează Autoritatea Judecătorească, neagă Armata, neagă Poliția, neagă primarii și consiliile locale, neagă tot ! Le neagă pentru că le consideră „mai puțin legitime” ! De parcă ceva ar putea funcționa fără a fi legitim ! Pe această idee meschină construiește, alături de alt habarnist asociat, CAP Tăriceanu, o dictatură a Parlamentului care încălcând grosolan prevederile constituționale încearcă să subordoneze toate celelalte puteri ale statului. Pentru el și asociații Constituția a ajuns doar un petec de hârtie cu ceva scris pe el.

Voința infractorului Dragnea și a inculpatului Tăriceanu sunt contrare spiritului Constituției

Cei doi lideri de partide iubitoare a totalitarismului și-au propus să „schimbe sistemul”. Avem în desfășurare inițiativele lor. Parlamentul și Guvernul au comis, rând pe rând, tot felul de acțiuni care mai de care mai curioase. Parlamentul se remarcă prin „abuzul parlamentar” iar Guvernul prin proasta guvernare.

Sistemul atât de criticat de ei este cel prevăzut în Constituție. Iar Constituția îl descrie începând de la art. 1. La alin. 4 și 5, Constituția vorbește despre cele trei puteri ale statului, separate și în echilibru: legislativă, executivă și judecătorească. Ce fac indivizii aceștia, ce urmăresc să legifereze, are ca finalitate stricarea echilibrului prevăzut de Constituție. Există o lipsă cumplită de încredere în judecătorii Curții Constituționale a României, au mai comis niște „minuni” în sprijinul celor doi politicieni, astfel că prezumția unei acțiuni împotriva spiritului Constituției dar în folosul politic al actualei puteri este prezentă.

Funcțiile de conducere la nivelul instituțiilor care formează Justiția trebuie să fie echivalente funcțiilor de conducere ale celorlalte puteri ale statului. Cu excepția Parlamentului unde funcțiile de conducere sunt alese prin votul parlamentarilor și câștigate ca urmare a unei majorități (fără a fi o obligație de a îndeplini criterii de calitate sau competență, nici măcar criteriul constituțional al integrității !), la nivelul Guvernului se cere, constituțional și legal, competență, calitate, integritate. La fel la Autoritatea Judecătorească. Nivelul de siguranță pentru îndeplinirea acestor criterii este mai înalt la Autoritatea Judecătorească, factorul politic fiind mai puțin prezent - deși încep să cred că la CSM există deja o oarecare influență politică, membrii CSM fiind aleși iar unele organizații profesionale au o evidentă orientare politică deși reclamă „pe toate gardurile” că sunt independente politic. Guvernul a fost deja „stricat”, după frumosul model francez (și franțujii consideră că Parlamentul și Guvernul au o stare de devălmășie, contrară spiritului Constituției franceze !), de partidele politice dominante în Parlament. Ne rămâne ca putere „nealterată” Justiția. Acum, infractorul Liviu Dragnea și inculpatul Tăriceanu vor să strice, ireversibil, și această Putere. Să aibă doar o aparență de putere dar să fie subordonată Parlamentului și Guvernului și voinței formațiunii politice conducătoare. O primă măsură, este să coboare nivelul de importanță al Autorității Judecătorești, să o subordoneze și să îi arate că nu are aceeași „greutate” ca Guvernul și nu mai vorbim de Parlament. Suntem în fața unei adevărate restaurații !

Preiau un punct de vedere cu care sunt de acord. De pe site-ul „juridice.ro”: Rolul șefului statului în numirea șefilor din MPR

„La o analiză mai atentă a normelor constituționale privind atribuțiile șefului statului, se poate observa că din interpretarea corelată, sistematică și logică a art. 80 alin. (2), art. 94 cu art. 107 alin. (3) și 4, cu art. 125 alin. (1), art. 132 alin. (1) și art. 133 alin. (6), acestea având corolar prevederile art. 1 alin. (4) și (5) și art. 2 toate din Constituția României în vigoare, se poate așadar concluziona că numirea în cele mai înalte funcții din Autoritatea Judecătorească trebuie să fie făcută finalmente de Șeful Statului, dată fiind importanța esențială în funcționarea democrației constituționale în România.

Dacă prin Constituție se acordă Șefului Statului prerogativa de a emite decretul de numire a unui nou ministru în locul celui demis sau demisionar (ministrul justiției în ipoteza care privește CSM și statutul procurorilor), atunci este logic să existe o simetrie pentru a asigura nivelul și importanța în stat a acelor funcții de înalt management din MPR – procurorul general al PÎCCJ și toți adjuncții săi deci inclusiv șefii DNA și DIICOT. Cu alte cuvinte, în simetrie cu numirile pe funcțiile similare din ÎCCJ.

Cred că această soluție normativă prevalează în fața celei care ar lăsa la nivelul ministrului justiției numirea. Așadar nu este în spiritul Constituției actuale eliminarea funcției de Președinte al României din procedura de numire a procurorului general al României și adjuncților acestuia.

Evident că CSM pe secții trebuie să aibă un rol semnificativ în selecționarea celor mai bune candidaturi pentru aceste importante și foarte înalte demnități judiciare.

Conf. univ. dr. Silviu-Gabriel Barbu”

Este evident că infractorul Dragnea și inculpatul Tăriceanu se folosesc de o sintagmă total aiurea inventată de o anume „societate civilă” pentru a distruge ceea ce este constituțional: sistemul statului de drept din România. Este mai mult decât evident faptul că experiența personală a unor oameni politici dar și a unor sponsori ai acestora în relația cu Justiția este cauza determinării lor de a distruge sistemul statului de drept din România așa cum este prevăzut în Constituție. Din nefericire, când constituția nu prevede iar legile sunt slabe, în Parlament, acolo unde se fac legile, ajung tot felul de indivizi certați cu legea, indivizi condamnați și care își execută pedeapsa penală în fotoliul de parlamentar - acum, pe bune, ce rost mai are respectiva condamnare cu suspendarea executării pedepsei în penitenciar ? Iar un Parlament dominat de persoane cu grave probleme penale se va ocupa, cu predilecție, de problemele penale ale membrilor Parlamentului, de salvarea lor, de scoaterea lor de sub controlul Justiției.

Din nefericire, aceeași „societate civilă” a promovat, agresiv, „libertatea de a nu merge la vot”. Rezultatul acestei libertăți fără responsabilitate îl simțim. Penalii conduc România ! Mulțumim „societate civilă” !

Lipsa de logică la PSD este chiar o boală

Mediafax. PSD dă comunicat.

„PSD condamnă categoric tentativa ilegală şi neconstituţională a celor doi foşti membri ai partidului, Sorin Grindeanu şi Victor Ponta, de a prelua puterea executivă a statului român. În toate aceste acţiuni ilegale, cei doi nu reprezintă Partidul Social Democrat şi nu au niciun drept să angajeze numele partidului într-un asemenea demers care contravine grav tuturor principiilor democratice şi constituţionale”

Când prostia vrea să se manifeste, se manifestă.

Comunicatul tratează arată că în tărtăcuțele PSD-iștilor sunt confuzii grave cu privire la prevederile constituționale legate de stat, de organizarea și funcționarea acestuia.

Să îi ajut. Îmi este milă de ei. Nu de alta, dar pot contamina de „prostie roșie” oameni nevinovați, oameni care doresc să înțeleagă ce se întâmplă.

PSD, cu șăful ăsta a lor mare și tare, cu mandatele alea multe în Parlament, formează, împreună cu ceilalți parlamentari, puterea legislativă, Parlamentul.

Din momentul în care au aprobat programul de guvernare și au investit pe Sorin Grindeanu să formeze Guvernul și să guverneze, Grindeanu și miniștrii Cabinetului ies de sub tutela Parlamentului, ba chiar și a partidului, pentru că devine prim-ministrul Guvernului României ! Alo, bre ! Este parte a puterii executive care, potrivit Constituției, este separat și în echilibru față de puterea legislativă (art. 1 alin. 4) ! Mai mult, iese de sub pulpana partidului pentru că este investit să apere interesele generale ale societății românești și nu ciorapii infractorului Dragnea !

„Niciun for de conducere statutar al partidului nu i-a mandatat să întreprindă vreuna dintre aceste acţiuni ilegale, ceea ce înseamnă că cei doi acţionează strict în nume propriu, având întreaga răspundere, de orice natură, pentru faptele lor”

Prostul până nu'i fudul, parcă nu e prost destul.

Constituțional, prim-ministrul își formează Guvernul. Când constată că niște miniștri o fac de oaie, așa cum a arătat raportul „independentului” Vâlcov, folosit de infractorul Dragnea pe post de „gâde” pentru a tăia capul nesupusului Grindeanu, prim-ministrul îi revocă din funcție pe incapabili și pune în locul lor alții.

Important pentru legalitatea actului administrativ este calitatea politică a celor chemați la guvernare. Dacă aceștia sunt membri ai PSD, coloratura politică a Guvernului nu se schimbă. Dacă PSD îi dă afară din partid după nominalizarea lor în funcție și aprobarea de către Președintele țării, rămâne la latitudinea prim-ministrului să îi păstreze în funcție urmând ca în dialogul cu conducerea partidului să se ajungă la consens.

Ca atare, declarațiile trimise presei de către PSD sunt ca o loțiune pentru frecat picioare de lemn.

Pentru că am o dragoste profundă pentru PSD și gașca de bolșevici din jurul lui Dragnea voi face tot posibilul să îi ajut să priceapă legea. Arătând celorlalți cum judecă capetele pătrate !

Să nu uit ! Lovitura de stat încercată de un grup din PSD pentru răsturnarea bruscă și neconstituțională a puterii executive ar cam trebui cercetată de niște organe ale statului !

Cui folosește lipsirea de autoritate a puterii executive ?

Imagine de la „Revista 22”

Se scriu foarte multe despre circul din PSD. Mai puțin faptul că este modul de viață în PSD, este o procedură uzitată pentru a elimina persoane incomode. Mai puțin despre faptul că circul va avea consecințe, deocamdată, insuficient cunoscute.

PSD are un mod de viață speculativ. Oportunist. În favoarea conducătorului. Întotdeauna. Dar și cu o consecință imediată. Dacă nu este atent și harnic, deosebit de harnic, conducătorul își pierde „scaunul”. Iar conducătorul infractor Dragnea este deosebit de harnic.

A scăpat de Zgonea. Dat afară din partid fără mari probleme. A fost suficient ca infractorul Dragnea să îl indice ca „țintă” că s-au găsit imediat „dulăii”. Vă mai amintiți ? Lia Olguța Vasilescu, Manda, Firea, Codrin Ștefănescu și alții s-au considerat insultați de afirmația lui Zgonea că infractorul Dragnea ar trebui să renunțe la conducerea partidului după condamnarea definitivă.

A scăpat de Ponta. Scurt. Foarte scurt. Ponta a rămas un cârcotaș pe Facebook. După ce infractorul Dragnea l-a indicat ca „țintă”, au sărit „dulăii” la atac. Firea, Olguța, Ștefănescu, Nicolae etc. au început cu atacurile la Ponta. Păreri de rău, că o fi, că o păți, că ar trebui ca ... Ca o concluzie, după declarațiile „dulăilor” infractorului Dragnea, Ponta ar trebui să zică merci că încă mai există !

Infractorul Dragnea a eliminat din organele de decizie ale PSD pe toți cei care au avut legături mai strânse cu Ponta și Zgonea. Dar și cu alții. Unii au plecat din partid. S-au dus la „prietenul” Tăriceanu sau chiar mai departe.

Totuși, se cuvine a observa o particularitate a PSD-iștilor. Întotdeauna au fost în frunte câteva persoane. Gabriela Vrânceanu Firea a lui Pandele de la Voluntari, Lia Olguța Vasilescu, Codrin Ștefănescu, Ecaterina Andronescu, Rovana Plumb, una Pană etc. În funcție de liderul ales al PSD, ele au avut cuvinte grele la adresa adversarilor sau presupușilor adversari ai acestuia. Nu am avut curiozitatea, dar chiar încep să bănui că au ajuns să aibă tipare, apărute ca urmare a rutinei, doar numele persoanei care urmează a fi făcută „albie de porci”.

Nu accept variantele aruncate pe piață de media, de analiști de părerologi. Eu cred că suntem în fața unei acțiuni concertate de subordonare a puterii executive puterii unor persoane din legislativ, nu legislativului, în ansamblul său. Consider acțiunile celor din jurul infractorului Dragnea ca fiind îndreptate împotriva prevederilor Constituției.

Articolul 1, unde se vorbește despre Statul român, din Constituție, la alin. (4) se spune clar: „Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale”. Iar la alin. (5) se stipulează foarte clar: „În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie”.

Prin acțiunile celor din PSD și ALDE, care au puterea politică în legislativ, sunt atacate valorile constituționale. Nu doar cu privire la agresiunea evidentă asupra executivului ci și agresiunea continuă asupra Justiției ! Tratarea cu superficialitate a evenimentelor de astăzi, doar sub aspectul contrelor politice și „bucuriei” că o pățesc unii de la PSD sau ALDE este la fel de nocivă ca acțiunea infractorului Dragnea și a inculpatului Tăriceanu.

Este inadmisibil ca puterea executivă a unei țări să fie schimbată când are chef conducătorul unui partid ! Există procedura remanierii ministrului sau miniștrilor care nu sunt capabili să pună în aplicare un program de guvernare. Este o procedură constituțională, dar acum suntem în fața cererilor, propunerilor de schimbare a unui întreg guvern pe motivul neaplicării programului de guvernare ! Program de guvernare dovedit slab, fantezist, chiar prost, lipsit de viziune pentru viitor. Culmea, program de guvernare care are „secrete” știute doar de infractorul Liviu Dragnea și consilierul de taină al acestuia, infractorul Darius Bogdan Vâlcov !

Constituția are prevederi care permit corecții la programul de guvernare atunci când previziunile au fost proaste. Ei bine, suntem în fața celei mai agresive tâmpenii manageriale. Nu programul de guvernare inaplicabil este problema, „vinovați” sunt cei care nu îl pot aplica, cei care nu pot face din rahat bici ! Ba, să îl facă să și pocnească.

Nu apărarea Guvernului Grindeanu este problema aici. Suntem în fața apărării Constituției. Suntem în fața opțiunii de a continua cu acest program de guvernare construit de infractori sau a renunțării PSD și ALDE de a mai fi la guvernare.

PNL, prin președintele interimar Raluca Țurcan, a evidențiat absurdul situației. Suntem în fața unei premiere pe plan mondial. Partidele de guvernământ pot ajunge să introducă o moțiune de cenzură împotriva propriului Guvern !

Președinția a comunicat, prin purtătorul de cuvânt Mădălina Dobrovolschi că este urmărită cu atenție evoluția fenomenului. Președintele Iohannis consideră că este normal ca partidul care a dat guvernul să analizeze munca miniștrilor și să intervină cu o remaniere acolo unde măsura se impune. Dar, partidul de guvernământ nu poate demite prim-ministrul ! Constituția îl apără pentru că prim-ministrul este titularul puterii constituționale a executivului !

Nu schimbările de miniștri ar trebui să ne preocupe ci acțiunile anti-constituționale ale PSD pentru a satisface orgoliile și vanitățile infractorului Liviu Dragnea, setea lui oarbă după putere. Atacul infractorului Dragnea și a acoliților lui apropiați din PSD asupra Justiției și puterii executive sunt marele pericol pentru întreaga țară ! Este inadmisibil să stăm impasibili la spectacolul desființării de fapt a Constituției !

CCR și Parlamentul au avizat favorabil discriminarea socială

Imagine de pe internet

Fiind ateu, ideea unor concetățeni ai mei de a încorseta ceilalți membri ai societății și ai obliga să trăiască într-o societate falsă, pe motive religioase, mă determină să reacționez și să combat o astfel de idee. De aceea voi susține, ferm, poziția celor care vor să pice această năstrușnicie retrogradă la referendum.

Trebuie să fac precizarea că și actualul text al constituției este retrograd, este un text care arată că nu am evoluat prea mult. Introduce obligația căsătoriei pentru întemeierea unei familii ceea ce este absurd. Căsătoria fiind un contract civil cu scop patrimonial și nu o condiție a fertilității cuplului pentru a procrea.

Așa-numita Coaliție pentru Familie a încercat să apere instituția civilă a căsătoriei de asaltul perechilor care preferă masturbarea în locul sexului. A legat, incorect, instituția familiei de instituția căsătoriei ajungând la o reglementare care are ca efect ostracizarea părinților și a copiilor rezultați în afara căsătoriei. Reglementarea constituțională scoate din instituția familiei persoanele și copiii care nu îndeplinesc condiția obligatorie a rezultatului din actul civil al căsătoriei. Barbar ! Primitiv ! Retrograd !

Asaltul este ferm, în mai toată lumea cuprinsă de un fel de nebunie. Colectivitatea LGBT dorește recunoașterea socială, acceptarea socială, și pentru a o obține a atacat exact fundamentul societății: familia. Perechile homosexuale sau de altă practică sexuală (de fapt act de masturbare) au dorit să le fie recunoscută „uniunea” sub forma „căsătoriei” exact în scopul pentru care căsătoria este încheiată de persoane de sex opus și care vor să formeze o familie: protecția patrimonială a membrilor familiei în special dacă aceasta are copii ! Acest scop deformează din fundament căsătoria dar și familia (pe cale de consecință !). Afectează și scopul tradițional al dezvoltării „neamului”, al menținerii familiei lărgite pe o proprietate, al împiedicării înstrăinării averii și predării acesteia urmașilor de același sânge - copiilor rezultați în urma raporturilor sexuale dintre părinți.

Duce totul în derizoriu. Nu actul sexual sau masturbarea partenerilor stau la baza căsătorie, nu se poate pune un semn egal între actul sexual din care rezultă un copil și masturbarea care are ca scop obținerea plăcerii. Pentru că actul sexual, să ne fie cu iertare, are loc doar dacă organul sexual masculin/feminin are „niște treabă” cu organul sexual natural opus (așa cum a decis mama natură !), nu când se „joacă” cu alt organ sexual de aceeași natură sau cu anumite părți ale organismului (propriu sau al altora). Este inadmisibil să compari masturbarea cu actul sexual ! Este inadmisibil să bagi așa ceva într-o lege ! Cu atât mai grav în constituție.

Am găsit un material la „cursdeguvernare” care vine și ne arată că societatea românească este în curs de a o lua razna către evul mediu când popa îți spunea și care este poziția acceptată de religie pentru a avea un act sexual, care sunt zilele în care poate avea loc actul sexual și care sunt zilele de post sexual etc.

Citind materialul și luând la puricat Constituția și intervenția catastrofală a acelui ONG retrograd, putem ajunge la o singură concluzie. În loc să lucreze pentru adaptarea societății la realitățile familiei moderne - aici intră familia monoparentală nu „familia” homosexuală -, în loc să pună toți copiii și părinții acestora pe picior de egalitate, mai ales că vorbim despre o politică de creștere a natalității, de sprijinirea financiară a părinților pentru creșterea copiilor, Curtea Constituțională a României și Parlamentul s-au hotărât să creeze condițiile constituționale pentru ostracizarea mamelor și a copiilor acestora care nu au rezultat în urma unor relații sexuale din interiorul unui contract civil de căsătorie ! După mine este inadmisibil ! Ce fel de oameni sunt aceștia ? Ce dracu au în tărtăcuța aia numită „cap” ?

În acest tabel sunt datele statistice privind copiii născuți în România. Atenție, potrivit reglementărilor ferme din Constituție, peste 31% din copiii născuți în afara căsătoriei sunt doar asistați sociali, fără a fi egali în drepturi cu copiii născuți în interiorul unei căsătorii. Însăși această clasificare este un act discriminatoriu ! Este un act de discriminare pentru că este un document oficial al statului român ! Dacă ar fi un rezultat al unei instituții private de cercetare sociologică, nu ar fi o problemă, ar fi acoperită de cercetarea științifică. Dar este o reglementare oficială care spune că acei copii născuți în afara căsătoriei trebuie tratați ca subiect de drept separat ! Altfel nu ar apare separat în evidențele statului român ! Grotesc !

După părerea mea, art. 48 din Constituție ar trebui modificat astfel încât căsătoria să nu mai apară ca o condiție a existenței familiei. De fapt, instituția căsătoriei ar trebui lăsată exclusiv în Codul civil, ca un contract matrimonial. În fapt, art. 48 din Constituție are un titlu fals - Familia. Titlul nu corespunde cu conținutul. În conținut, se vorbește, de fapt despre căsătorie. Iar ultimul alineat este ipocrit: (3) Copiii din afara căsătoriei sunt egali în fața legii cu cei din căsătorie. Sensul este exclusiv și privește copiii pe care unul din soți îi are în urma unei alte relații sexuale din afara căsătoriei în timpul acelei căsătorii ! Nu sunt incluși aici copiii din căsătorii anterioare, nu sunt cuprinși aici copiii din relațiile pasagere și nici copiii care și-au pierdut unul dintre părinți, nu mai spun de copiii care și-au pierdut ambii părinți ! Toți ceilalți copii sunt „la mila statului”. dacă sunt bani, primesc ceva, dacă nu sunt, să mănânce „frunze și omizi” !

Voi fi unul dintre cei care vor susține invalidarea, prin referendum, a porcăriei acelui ONG retrograd acceptată de CCR și Parlamentul României.

Tăricene, stai jos. Ai nota 4 (patru) la cunoașterea Constituției.

Este cunoscută și arhicunoscută celebra Declarație a Parlamentului prin care sunt atace instituțiile Statului care nu au intrat încă sub „patronajul” cuplului penal format din infractorul Liviu Dragnea și inculpatul Călin Anton Popescu Tăriceanu.

Președinția, în special Președintele Klaus Iohannis, CSM - format din judecători și procurori (pe cele două secții) -, DNA, serviciile de informații (în special) au fost țintele directe sau prin ricoșeu.

Răspunsul dat de Președintele Iohannis este cunoscut. Aici, la Agerpres, poate fi citit de oricine. Din punctul de vedere al constituționaliștilor de bună credință (sunt și hahalere între ei !), răspunsul este strict în limitele Constituției. După părerea mea, nu este suficient de dur. Dar este părerea mea.

Nu voi scrie foarte mult. Voi face câteva observații care au rolul de a aduce în prim plan și Constituția, așa cum este scrisă ea, cum este spiritul ei, nu cum o vede Tăriceanu și cei peste 200 de parlamentari care au aprobat-o. Apropo, parlamentarii aceia au citit Constituția ? Nu îmi pun întrebarea „au înțeles Constituția pe care au citit-o ?”, ar fi prea mult pentru ei.

Înainte de a trece, puțin, prin răspunsul Președintelui Iohannis, să deschidem Constituția.

Art. 61, Rolul și structura Parlamentului
(1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării.

Până la art. 77 unde se vorbește despre promulgarea legii, nu se vorbește de alte atribuții ale Parlamentului, în afara celei de legiferare, care să îi confere un alt rol decât acela de a legifera. Sunt prevăzute niște atribuții care au caracter funcțional când este vorba despre Guvern, căruia îi aprobă programul de guvernare și căruia îi cere socoteală de fiecare dată când nu îndeplinește obiectivele acelui program. Ba chiar îl poate demite dacă încalcă programul atât de grav încât pune țara în pericol. Cât privește depunerea jurământului Președintelui în fața Parlamentului și de aici ar rezulta un fel de subordonare a acestuia mai ușor cu zgomotul, pe același considerent ar trebui ca membrii Guvernului să fie subordonați și Președintelui, în fața căruia depun jurământul !

Dacă ne mai uităm pe Constituție vom vedea că toată polologhia lui Tăriceanu aprobată de niște persoane care se închipuie oameni politici este de tot râsul.

La art. 1 alin. (4) se prevede că „Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale.”

Separație și echilibru, Tăricene ! Ia pune tu pe sfătuitorii tăi să mai citească odată Constituția. Ca atare, Parlamentul nu are dreptul să își aroge competențe ale executivului așa cum nu are dreptul să își aroge competențe ale judecătorilor (autoritatea judecătorească cum numește Constituția cea de a treia putere, mai încolo).

Pică tot eșafodajul cu Parlamentul este „Făt Frumos” în țara numită România, el taie capete, el critică, el dă note la purtare etc.

La art. 61 se folosește o formulă „organul reprezentativ suprem”. De aici, tu Tăricene și gașca care a participat la construcția tâmpitei declarații ar fi trebuit să observe noțiunea „suprem”. Trebuia să deducă de aici că supremația aceasta este necesară pentru că există alte organe reprezentative ale poporului român care nu au dreptul de a emite legi. Parlamentul este suprem nu pentru că este singurul reprezentant al poporului ci pentru că este singurul care emite legile poporului.

De exemplu, în activitatea judiciară, reprezentantul poporului, popor care formează societatea românească, este procurorul ! Singurul organ reprezentativ care are obligația să reprezinte interesele generale ale societății ! Mai mult, în activitatea judiciară, tot procurorul ăla pe care tu, Tăricene, îl vrei „desființat”, apără ordinea de drept, drepturile și libertățile cetățenilor. Tu, parlamentarul Tăriceanu, ditamai președinte al Senatului, al doilea om în stat, nu ai acest drept ! Nu ai competența necesară. Nu ai ce căuta în activitatea judiciară. Tu trebuie să construiești legile. Atât. În general, legile pe care Guvernul consideră că trebuiesc adoptate pentru a putea guverna. Bine, poți să ai și tu inițiativă legislativă, ca oricare alt parlamentar, dar ai de trecut „furcile caudine” ale oportunității lor și mai ales ale utilității lor. Iar oportunitatea și utilitatea vine și din punctul de vedere al Guvernului dar și a altor instituții ale statului care au dreptul fie să emită un punct de vedere, fie să le atace pentru neconstituționalitate la instanța de contencios constituțional, adică la CCR. Iar dacă treceți niște legi aiurea, Guvernul își va încălca, fără doar și poate, propriul program de guvernare !

Ia te uită câte organe reprezentative avem ! Până și CCR, ca instanță de contencios constituțional este unul dintre reprezentanții poporului, pentru că este singura instituție care constată dacă Constituția poporului este corect interpretată de legiuitor ! Asta nu înseamnă că CCR este superior Parlamentului (cine știe ce îi mai trece prin cap lui Tăriceanu cel fecund !). În plus, CCR nu face parte dintre puterile statului !

Îți recomand, insistent, Tăricene, să mai analizezi situația Guvernului. Programul de guvernare se aprobă de Parlament la fel ca toți miniștrii dar, jurământul față de țară îl depun în fața Președintelui României ! Ia vezi, nu cumva activitatea Guvernului este legată de controlul Parlamentului doar sub aspectul Programului de Guvernare și a modului în care acest program este realizat ?

Hai să pun și unele paragrafe din intervenția Președintelui Iohannis:

Adecvarea Parlamentului la realitatea societății românești contemporane implică mai mult decât simpla afirmare a faptului că 'autoritatea sa legislativă este unică și indivizibilă', că el 'beneficiază de un drept exclusiv de a trage Guvernul la răspundere', că este 'singurul reprezentant constituțional al întregii societăți' sau că 'opinia structurată și legală a societății românești este exprimată în mod legitim și cu exclusivitate numai de Parlament' ori că 'Parlamentul asigură legătura constituțională între președinte și societate'. Deteriorarea imaginii publice a Parlamentului și scăderea încrederii cetățenilor în autoritatea care astăzi își reafirmă 'supremația politică față de toate celelalte instituții publice' nu își va găsi soluția prin transferul de responsabilitate asupra președintelui României, CSM sau asupra altor 'agenții ale statului de ordin judiciar sau ținând de sfera siguranței naționale' ori, în ultimă instanță, asupra cetățenilor care îndrăznesc să se exprime liber împotriva unor acțiuni care pun în pericol statul de drept și valori ale democrației. Impresia Parlamentului că ar fi o instituție 'redusă la condiția de spectator al unor decizii politice' ar putea fi schimbată prin asumarea unor dezbateri autentice și transparente, printr-un act de legiferare responsabil și previzibil în interesul general al societății, printr-un control eficient asupra Executivului în ansamblul său, și nu limitat doar la întrebări și interpelări adresate membrilor Guvernului

Of ! Era să uit ! Băi, ptiu Tăricene, ești belea ! Parlamentul trage la răspundere Guvernul (miniștrii răspund în solidar în fața parlamentului) pentru îndeplinirea Programului de guvernare iar Autoritatea judecătorească, a treia putere în stat, îi trage la răspundere penală, civilă sau administrativă pentru încălcarea legii, individual sau în grup. Hait ! Supremație politică față de toate celelalte instituții publice ! Perfect. Numai sub aspectul legiferării. Pentru că sub aspectul modului în care aplicați legea ajungeți „la mâna” procurorilor.

Până la urmă, mare dreptate au unii pe rețelele de socializare (persoane calificate în diferite domenii !) că această declarație reflectă de fapt teama voastră, a „tăriceniștilor” și „drăgniștilor” de Justiție ! Se strânge lațul !

Legea fundamentală a consacrat un principiu esențial pentru conduita tuturor autorităților și a tuturor cetățenilor, anume acela că 'nimeni nu este mai presus de lege'. Aceasta înseamnă că, pe de o parte, autoritățile publice, inclusiv cele reprezentative la nivel național — Parlamentul și președintele României — sunt ținute să respecte cadrul constituțional existent. Pe de altă parte, aceasta înseamnă că nicio autoritate publică nu poate limita prerogativele celorlalte. În măsura în care 'judecățile președintelui României, ale CSM și ale reprezentanților Ministerului Public' sunt calificate drept 'neconstituționale și inacceptabile', Declarația politică adoptată astăzi de Parlament poate fi considerată o formă de presiune. Astfel, sesizarea Curții Constituționale de către președintele României sau de Consiliul Superior al Magistraturii ar deveni discutabilă, iar anchetarea și judecarea faptelor de corupție s-ar transforma în acțiuni contestabile. Însăși Curtea Constituțională ar trebui să reflecteze serios ori de câte ori ar avea de soluționat o cauză în care implicat ar fi și Parlamentul, de vreme ce acesta evaluează constituționalitatea acțiunilor și deciziilor altor autorități publice

Declarațiile ulterioare nu mai au sens. Pot fi considerate ca reacții ale copiilor care au învățat să înjure înainte de a avea buletin: ba, pe-a mă-ti !

Protestele de ieri sunt o formă de protecție a statului de drept !

În preambulul Declarației Universale a Drepturilor Omului există acest paragraf care, ar fi bine, să fie însușit de oricare om politic, dacă mai are un dram de minte:

Considerind ca este esential ca drepturile omului sa fie ocrotite de autoritatea legii pentru ca omul sa nu fie silit sa recurga, ca solutie extrema, la revolta impotriva tiraniei si asupririi,

Atrag atenția că este vorba despre drepturile omului împotriva abuzurilor unei guvernări care vrea să elimine de sub autoritatea legii acele norme care protejează drepturile cetățenilor unei țări ! Cum este cazul la noi, sub dictatura instaurată de infractorul Liviu Dragnea.

Încrâncenarea infractorului Liviu Dragnea de a aduce iar în mijlocul societății infractorii doar pentru ca și el, infractorul Dragnea, să scape de răspunderea penală pentru faptele comise, este un motiv suficient de puternic, acoperit de reglementarea internațională, pentru a protesta, pentru a ne revolta împotriva tiraniei instaurate cu ajutorul Parlamentului și Guvernului controlate de el.

Ar fi bine ca toți susținătorii infractorului Liviu Dragnea să citească, dacă sunt capabili să înțeleagă ce citesc, și altceva decât „indicațiile prețioase” ale conducerii partidelor din care fac parte sau pe care le susțin. Declarația Universală a Drepturilor Omului va fi temeiul unei eventuale judecăți, așa cum spune Constituția la art. 20. Iar revolta împotriva schilodirii legilor care asigură protecția cetățenilor împotriva infractorilor și a abuzurilor administrației publice este un drept inalienabil al fiecăruia dintre noi !

Președintele Klaus Iohannis este foarte direct în abordarea problemei : „Am venit aici în Piața Universității, ca și miile de români, ca să-mi arăt indignarea. O gașcă de oameni politici cu probleme penale vrea să schimbe legislația din România, vrea să slăbească statul de drept, ori așa ceva nu se poate admite. Este inadmisibil să se schimbe legislația și zeci și sute de politicieni certați cu legea să-i găsească cu dosarele curate și să continue fărădelegile. Românii pe bună dreptate sunt indignați”

Autorul actelor de tiranie politică, infractorul Liviu Dragnea, are o ieșire insultătoare. Nu doar asupra Președintelui Iohannis ci cu adresă către toți cei care au îndrăznit ca prin proteste să atragă atenția că ne îndreptăm către o dictatură a infractorilor și a abuzurilor administrației publice.

Pe pagina lui de pe Facebook, infractorul Liviu Dragnea a pus o postare care ar trebui să îngrijoreze pe toți cei care mai au un dram de minte.

„M-am întors de la instalarea președintelui Americii și l-am găsit pe președintele României în fruntea unei noi mineriade, o manifestație neautorizată, împotriva guvernului României, împotriva ordinii constituționale și împotriva votului popular din 11 decembrie, sabotând legalitatea care sta la baza statului de drept. Președintele țării s-a situat azi în afara legii, vizând avantaje politice personale și cerând aberații constituționale: retragerea unor ordonanțe, mai ales a unora care nu au fost date

Notă: Ordonanțele nu au fost date, ai dreptate infractorule, dar nu au fost retrase de Guvern ! Iar asta înseamnă că ai de gând să le impui. Asta înseamnă că ai de gând să distrugi statul de drept prin atacul direct, legislativ, asupra fundamentelor sistemului de Justiție ! Cât privește acuzațiile tale la adresa Președintelui sunt penibile. Revolta populației și participarea Președintelui la ea are o țintă precisă: împiedicarea degradării statului de drept în România, degradare pregătită de tine pentru a te salva de răspunderea penală în procesul pe care îl ai pe rol. Tu ești anticonstituțional prin nesocotirea legilor și nerecunoașterea condamnării pe care ai primit-o.

E un început de lovitură de stat. De fapt, președintele Iohannis vrea, așa cum a vrut și fostul președinte Băsescu, să pună în cătușe puterea legitimată prin votul democratic. Vrea ca în continuare România să fie condusă de instituții fără legitimitate democratică, prin teroare, iar românii să rămână prizonierii unor puteri nealese. Am spus în campanie că vreau ca românii să trăiască liberi în țara lor, fără teamă că sunt ascultați, urmăriți, hăituiți, șantajați și nedreptățiți. Nu-mi iau cuvintele înapoi. Susțin acțiunile împotriva corupției, dar împotriva adevăratei corupții

Notă: Mincinos ordinar. Din proiectul de ordonanță de modificare a legilor penale iese în evidență faptul că tu „susții lupta anti-corupție” eliminând infracțiunile legate de actele de corupție, în special pe cele care privesc activitatea aleșilor publici și a funcționarilor publici, tocmai cei care formează bazinul tău electoral. Mai grav, la grațiere, ai avut grijă ca faptele asociate faptelor de corupție să fie grațiate. După ce vrei să obții grațierea pedepselor pentru faptele de corupție, după ce ai inițiativa de a împiedica acțiunea penală împotriva unor fapte asociate actelor de corupție vii, ca un nerușinat, și susții că vrei să lupți împotriva corupției ?

Eu consider că PSD n-are motive să fie apărat. PSD e apărat de ideile lui politice, de programul de guvernare și de suportul popular. Îi asigur pe români că nu-i voi mai permite președintelui Iohannis să răstoarne ordinea constituțională, să uzurpe calități oficiale intrând abuziv în ședințele de guvern sau să incite la dezordine socială și violență. Vreau ca programul de guvernare să fie pus în practică în totalitate. Dincolo de jocul politic egoist al președintelui Iohannis, viața românilor are nevoie de bunăstare și siguranță”

Notă: Sunt tare curios cum „nu vei mai permite președintelui Iohannis (n.m. vezi ce faci cu gramatica aia !) să răstoarne ordinea constituțională, să uzurpe calități oficiale intrând abuziv în ședințele de guvern sau să incite la dezordine socială și violență”. Sunt foarte curios ! Ce statut ai tu, infractorul Liviu Dragnea să poți face așa ceva ? Ce calitate nebănuită de noi ai tu să interzici Președintelui României să își exercite atribuțiile constituționale ? Ce calitate ai tu să stabilești ce a făcut sau face Președintele României ? 

Infractorule ! Poate ar trebui să le ceri consilierilor tăi să fie mai atenți cu recomandările ! Nu de alta, dar te poți trezi că noi, cetățenii, avem niște drepturi încă neexprimate. Poate te vei trezi că și Președintele Klaus Iohannis are niște obligații prevăzute în Constituție pe care le va exercita, fără îndoială, iar asociații tăi ar putea avea niște probleme. Din moment ce tu le interzici miniștrilor să colaboreze cu Președintele, va avea și Președintele ceva de spus. După lege, desigur, dacă nu cumva slugile tale nu vor construi de urgență niște ordonanțe prin care toate legile care conferă Președintelui niște drepturi să fie modificate în așa fel încât să fie încălcate toate prevederile constituționale.

Pentru știința ta, infractorule Dragnea, Curtea Constituțională a României a dat deja răspuns la „preocupările” tale. Ia de aici !

Curtea constituţională a României , avizul din 5 aprilie 2007 publicat in MO nr 258 / 18 04 2007

„... Prerogativele constituţionale ca şi legitimitatea democratică pe care i-o conferă alegerea lui de către electoratul întregii ţări îi impun Preşedintelui României să aibă un rol activ, prezenţa lui în viaţa politică neputând fi rezumată la un exerciţiu simbolic şi protocolar.

Funcţiile de garanţie şi de veghe consacrate în art.80 alin.(1) din Constituţie implică prin definiţie observarea atentă a existenţei şi funcţionării statului, supravegherea vigilentăa modului în care acţionează actorii vieţii publice - autorităţile publice, organizaţiile legitimate de Constituţie, societatea civilă- şi a respectării principiilor şi normelor stabilite prin Constituţie, apărarea valorilor consacrate în Legea fundamentală. Nici veghea şi nici funcţia de garanţie nu se realizează pasiv, prin contemplare, ci prin activitate vie, concretă.

Având în vedere aceste considerente, Curtea constată că Preşedintele României poate, în virtutea prerogativelor şi a legitimităţii sale, să exprime opinii şi opţiuni politice, să formuleze observaţii şi critici cu privire la funcţionarea autorităţilor publice şi a exponenţilor acestora, să propună reforme sau măsuri pe care le apreciază dezirabile interesului naţional.

Opiniile, observaţiile, preferinţele sau cererile Preşedintelui nu au însă un caracter decizional şi nu produc efecte juridice, autorităţile publice rămânând exclusiv responsabile pentru însuşirea acestora ca şi pentru ignorarea lor. În orice caz, exercitarea de către Preşedinte a unui rol activ în viaţa politică şi socială a ţării nu poate fi caracterizată ca un comportament contrar Constituţiei.”

...

Curtea reţine cã participarea Preşedintelui României la şedinţele Guvernului constituie, între altele, un mod de consultare a Guvernului, ca şi un mijloc de veghere la buna funcţionare a acestei autoritãţi publice, prerogative ale şefului statului prevãzute de art. 80 alin. (2) şi art. 86 din Constituţie. În exercitarea acestor prerogative, Preşedintele are libertatea sã participe la ORICE şedinţã a Guvernului. Analiza cuprinsului art. 87 alin. (1) din Constituţie nu relevã vreo interdicţie în privinţa participãrii Preşedintelui României la şedinţele Guvernului, ci opţiunea acestuia de a participa, fie la şedinţele în care se dezbat probleme de interes naţional privind politica externã, apãrarea ţãrii sau asigurarea ordinii publice, fie în alte situaţii, la cererea primului-ministru.”

Partidul. Art. 8 alin. (2) din Constituție.

Citesc, cât pot, punctele de vedere ale unor persoane care fac parte din PNL. Citesc cât pot și din ce mi se oferă ca teorie politică. Nu îmi propun să memorez ce scriu unii și alții (nu memorez nici ce scriu eu !), caut ideile care să mă lămurească. Normal, am un reper sau un jalon după care mă ghidez atunci când sunt de acord cu un punct de vedere sau altul. Acesta este art. 8 din Constituție, în special alin (2).

PLURALISMUL ŞI PARTIDELE POLITICE

ARTICOLUL 8

(1) Pluralismul în societatea românească este o condiţie şi o garanţie a democraţiei constituţionale.
(2) Partidele politice se constituie şi îşi desfăşoară activitatea în condiţiile legii. Ele contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor, respectând suveranitatea naţională, integritatea teritorială, ordinea de drept şi principiile democraţiei.

Pentru că am văzut diferite interpretări ale unor persoane, mă văd obligat să fac propria interpretare pentru a fi înțeles demersul meu.

Pluralismul nu se referă doar la partidele politice, așa cum se încearcă să se inducă ideea de către unii politicieni. Se referă la toate formele de organizare socială care văd într-un anume fel o realitate. Definiția din DEX este lămuritoare.

PLURALÍSM s. n. 1. (Fil.) Doctrină care admite că realitatea include mai multe genuri de existență (principii, esențe) sau că există descrieri diferite ale realității. 2. Principiu al democrației care preconizează menținerea mai multor forțe social-politice (partide, sindicate, organizații religioase etc.) interpuse între indivizi și stat, ca o condiție și o garanție a limitării puterii, a funcționării democrației. ♦ P. gener. Orice concepție care, într-un domeniu determinat, admite o multiplicitate de factori echivalenți, de principii etc. care nu pot fi reduse la unitate; stare de lucruri caracterizată prin existența acestei multiplicități. – Din fr. pluralisme.

Și este bine să se cunoască definiția pluralismului pentru că s-a ajuns, după părerea mea, la o mare confuzie când se vorbește despre „exprimarea voinței politice a cetățenilor”.

Fac precizarea că acest articol de blog nu are pretenția să acopere întreaga problemă pe care eu o supun dezbaterii. Este o reacție limitată la unele păreri exprimate de diferiți politicieni.

Constituțional, un partid se organizează pentru a răspunde necesității unor cetățeni de a defini și exprima voința lor politică. Ca atare, un partid este o organizație privată a cetățenilor  cu o anumită orientare politică. Când vorbesc de PNL, atunci mă duc la orientarea politică național-liberală. Mă duc la tradiția confirmată prin date istorice a acțiunilor politice ale PNL. Dacă vreau să fiu național-liberal mă duc la PNL. Dacă vreau să fiu altceva, mă duc la acel partid politic care promovează acel altceva. Dacă nu vreau să fiu membru al unui partid politic, dacă vreau să profit de conjuncturi politice, mă duc la un sindicat sau la un ONG în care o parte a membrilor societății au găsit „elixirul dreptății”.

În ultimii ani de zile PNL este viciat de idei lansate cu mult timp în urmă de ideologi și părerologi politici la care unii lideri ai PNL au aplecat, nepermis de mult, urechea. Ideea unificării dreptei și aceea a recunoașterii PNL ca fiind un partid de dreapta. Mai mult, s-a indus ideea că PNL este un partid al tuturor curentelor de dreapta ! O catastrofă, după părerea mea. Efortul de a fi confirmat ca „partid de dreapta” și efortul de „unificare a dreptei” a înlocuit efortul de a întări PNL, ca partid național-liberal, a denaturat tradiția pe care PNL o reclamă, pentru că a dus la o compoziție eterogenă a membrilor partidului, a permis măsuri prin care național-liberalismul a fost dat la o parte în favoarea altor idei doctrinare străine. Considerate ca fiind de dreapta ! O mare aiureală !

DREPT, DREAPTĂ - 2. (Despre lucruri, ființe, părți ale lor etc.) Care are o poziție verticală (față de un punct de reper) (Adverbial) A călca drept = a avea o purtare bună, cinstită. A sta drept = a avea o atitudine de neclintit, a fi dârz, curajos.II. Fig. 1. (Despre acțiuni ale omului sau despre noțiuni abstracte) Care este, se face etc. potrivit dreptății și adevărului; întemeiat, just, cinstit, bun. ♦ (Adverbial) În conformitate cu dreptatea, just; în conformitate cu adevărul, adevărat; corect.2. (Despre oameni) Care trăiește și lucrează conform dreptății, adevărului, omeniei, binelui; cinstit, integru, cumsecade.3. Fig. (Substantivat, f. art.) Orientare politică prin care se susține libertatea individuală în materie de economie și care protejează proprietatea și diviziunile de clasă.◊ Loc. adj. De dreapta = conservator.

Am preluat din conținutul termenului din DEX doar acele elemente care pot fi asociate ideii de dreaptă politică. Dacă ne uităm la doctrina liberală, de la începuturile PNL, de acum 140 de ani, le vom găsi exprimate acolo, în cuvântările doctrinare ale înaintașilor liberali, în documentele care au definit liberalismul. Nu este nevoie de aprobarea unui neica-nimeni pentru ca PNL să fie considerat un partid de dreapta. Nu este nevoie ca fruntași ai PNL să se justifice în fața unor persoane că sunt de dreapta. Nu este nevoie ca în normele interne ale PNL să se precizeze, obsesiv, că PNL este un partid de dreapta ! Din această cauză PNL a ieșit, temporar sper eu, din domeniul său de acțiune politică bine definit istoric, și a luat-o hai-hui pe tarlaua celor care își caută o identitate „de dreapta”.

PNL este un partid de dreapta pentru că acestea îi sunt valorile. Este în rândul partidelor politice de dreapta, așa cum sunt ele recunoscute de știința politică, pentru că are ca repere ideologice valorile care definesc dreapta. Nu trebuie să ceară o diplomă de onoare pentru așa ceva, trebuie să acționeze ca atare. Și, mai ales, trebuie să arate care sunt valorile de dreapta pe care le promovează în cadrul doctrinei național-liberale. Pentru că la dreapta politică sunt tot felul de orientări, unele excesive față de drepturile și libertățile omului, drepturi și libertăți de esență liberală ! Eterogenitatea la care a ajuns PNL duce la erodarea partidului și la îndepărtarea membrilor partidului de „prima lor dragoste politică”. Mai grav, unii liberali curați ideologic au fost eliminați din partid de către cei care au „cucerit” funcția politică ! Veniți sau aduși în partid pentru a „întări” dreapta românească. Pile, relații, legături ale unor lideri politici ai PNL la un moment dat care au considerat că PNL este prea mic pentru ei iar național-liberalismul le este insuficient.

Iohannis stă de veghe !

Două intervenții ale Președintelui Klaus Iohannis au scos din amorțire pe unii și pe alții. Și din partea celor care până mai ieri îi reproșau că „stă ca un mut” și din partea celor care îl considerau „inutil” în funcția de la Cotroceni.

Deși reacția inițială a fost de plăcere că s-au trezit indivizii, mi-am revenit repede. Ce folos ? Ăștia sunt dispuși, permanent, să intre în amorțire, să li se fâlfâie de ce se întâmplă în țară.

Nu au sesizat până acum ce se întâmplă, au reacționat doar când Președintele și-a exercitat rolul de „veghetor”/„supraveghetor” al respectării Constituției și al bunei funcționări a autorităților publice ((art. 80 alin. (2) din Constituție)). O reacție care a plăcut prin duritatea mesajului transmis noului guvern al PSD-ALDE la investire și gluma din final când l-a rugat pe infractorul Dragnea să îi învețe pe membrii Guvernului programul pe care îl au de urmat. Astăzi, prin Mădălina Dobrovolski, purtătorul de cuvânt, Președintele Iohannis a reacționat față de sesizarea Curții Constituționale de către Avocatul Poporului asupra unei probleme care nu mai ține de competența Avocatului Poporului, nu mai este vorba despre un drept al unei persoane fizice luată ca atare, este un drept al unei persoane publice, condamnate penal, care vrea o modificare de lege pentru a accede la o funcție în Guvern (aici).

De fapt, Președintele Iohannis continuă să facă ce a făcut și până acum. A vegheat la respectarea Constituției. Din moment ce procedurile folosite de politicieni au fost cele constituționale (inclusiv prin respectarea legilor în vigoare), nu a intervenit. Dezmorțiții de astăzi nu au văzut nimic până acum. Nici nu aveau cum să vadă din moment ce și-au urmărit propriile interese. Iar propriile lor interese au intrat în conflict cu legea din moment ce au avut, față de Președintele Iohannis, alte puncte de vedere ! Ieri și astăzi le-a plăcut de Președintele Iohannis pentru că „i-a distrus pe PSD-iști”. Nu pentru altceva. Sunt dezgustători !

Mă aștept ca Președintele Iohannis să nu pună piedici proiectelor de acte normative pe care guvernul PSD le va face iar Parlamentul PSD le va aproba pentru reducerea taxelor, creșterea salariilor și pensiilor etc. Probabil că se va opune împrumuturilor externe pentru acoperirea acestor creșteri și finanțarea bugetului din împrumuturi externe care vor duce deficitul bugetar peste 3%. Iar aici va avea dreptate. Îi dă dreptate Constituția, la art. 148 alin. (2):

Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu,  au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.

Mai mult, coana Constituție instituie obligația tuturor puterilor statului - Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească -, de a garanta aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. (2), se spune la alin. (4) din acest articol.

Și pentru că cireașa pe „tortul Președintelui” să fie mai frumoasă și mai gustoasă, alin. (5) din același articol vorbește despre actele cu caracter obligatoriu ale căror proiecte trebuie văzute de Parlament înainte de a fi trimise spre aprobare instituțiilor Uniunii Europene.

Ce spuneam mai înainte ? Că Președintele nu va face opoziție la pomenile electorale ale PSD însă va veghea, inclusiv prin sesizări de neconstituționalitate la CCR, ca celelalte măsuri pe care Guvernul le va lua pentru a asigura finanțarea pomenilor electorale să nu depășească angajamentele internaționale asumate de România !

Înțeleg că cei din PSD știu acest lucru din moment ce Președintele Iohannis le-a urat ieri succes. Înțeleg pentru că astăzi, infractorul Dragnea a declarat cu tupeu că nu își vor putea îndeplini angajamentele pentru că nu i va lăsa Președintele Iohannis ! Infractorul știe că proiectele lor trebuie să se încadreze în deficitul de 3% angajat de România și că orice depășire a lui va fi sancționată de Președintele Iohannis.

Nu s-au gândit străluciții strategi ai PSD la aceste posibile acțiuni ale Președintelui ? Sau, nu cumva, au sperat că scapă de Președintele Iohannis înainte de a ajunge ei la putere ?

Cât privește „admiratorii” lui Iohannis pentru vorbele spuse PSD am o singură remarcă: scârbe !