Orlando Teodorovici nu se dezminte

Iar aduc o postare a lui Florin Cîțu, senator PNL. Ultima ispravă a lui Eugen Orlando Teodorovici,  ciudatul ministru de finanțe în la fel de ciudatul Guvern Dăncilă!

„S-a intors Circul Orlando!

Dupa mult timp, m-am intalnit cu povestitorul care imi spune ce se mai intampla in MFP.

Asta o sa va placa.

Asa zisul ministru al finantelor i-a pus pe oameni din finante sa calculeze veniturile care ar ajunge la buget din impozitarea activelor si tranzactiilor bisericii si a activelor si tranzactiilor din armata. A dat dispozitii clare ca in cazul in care intreaba cineva sa zica ca este propunerea ANAF. Asa se razbuna el si pe ANAF.

Lucrurile sunt seriose. A cerut o situatie a impozitarii celor doua domenii in tarile din UE si a avut discutii neoficiale pe acesta tema cu omologii sai din alte tari UE. S-a ars cu TVA defalcat si acum vrea sa para transparent.

Impozitarea bisericii si armatei reprezinta din punctul sau de vedere, o solutie pe care sa o foloseasca in situatia in care deficitul bugetar pentru 2019 trece peste 3% datorita veniturilor la buget in scadere ca urmare a crizei economice din Romania.

In aceste conditii este clar ca TVA nu mai scade in 2019, impozitul pentru medici nu este eliminat, ramanem cu supraacciza la combustibil si supraimpozitarea contractelor part-time.

Disperarea este atat de mare incat nu renunta nici la TVA defalcat, chiar daca urmeaza sa fim sanctionati si financiar de CE.

#RomaniaFaraPSDsiALDE #2020RomaniaLiberala #RomaniiTrebuieSaStie”

Biserica are patrimoniul ei. Mai peste tot în lume, Biserica nu este impozitată. Dar Armata?! Armata este a poporului, patrimoniul Armatei este al statului, nu al instituției, instituția se folosește doar de acest patrimoniu pentru a realiza una dintre cele mai importante funcții ale statului: apărarea națională!

De fapt, Teodorovici vrea să ia de la Armată din cei 2% din PIB alocați pentru apărare! Practic, Teodorovici vrea să reducă alocarea de 2% din PIB pentru apărare, convenită de statele membre NATO, indirect! Idiot!

Parteneriatul civil. Puncte de vedere

Presa a preluat declarația lui Ovidiu Raețchi (Adevărul) iar eu sunt de acord cu el. Simplu. Pentru că eu consider „căsătoria” doar un contract civil pe care statul îl înregistrează pentru a ști cine plătește taxele și impozitele pe gospodăria nou formată iar de se va ajunge și la formarea unei familii, prin nașterea copilului/copiilor, cine moștenește și își asumă, în continuare, plata taxelor și impozitelor.

Sunt împotriva pomenirii în Constituție a contractului de căsătorie și stabilirea, pentru acesta, a unui întreg articol constituțional! Consider că articolul 48 din Constituție ar trebui să se refere la „familie”, exclusiv la ea și nu la o formă prin care familia se poate naște!

Dacă se adoptă legea privind contractul de parteneriat civil, normal și corect ar trebui ca acesta să fie pomenit în articolul 48 din Constituție alături de căsătorie ca una din formele de formare a familiei! Ba, mai mult, acolo ar trebui să fie pomenită și familia monoparentală, la fel de legitimă ca cea rezultată în urma contractului de căsătorie, indiferent dacă sunt copii născuți în urma unei relații din căsătorie sau concubinaj sau ca urmare a deciziei unei mame de a naște fără a se angaja într-o relație stabilă cu tatăl copilului/copiilor. Dar se poate și mai simplu, prin eliminarea tuturor formelor de formare a familiei, acestea urmând a fi explicată în Codul civil unde se pot arăta și consecințele juridice ale realizării familiei!

Din punctul de vedere al parteneriatului civil suntem în fața unei situații asemănătoare, din punct de vedere administrativ. Partenerii primesc recunoașterea unor drepturi din partea statului în relațiile dintre ei. Inclusiv „moștenirea” unor bunuri după „soțul supraviețuitor”, din moment ce a participat la acumularea acelor bunuri. În loc să facă un SRL fac un parteneriat civil pentru că oferă mai mult decât împărțirea unor bunuri la lichidarea SRL.

Cât privește „cununia religioasă”, asta este, deja, treaba bisericii respective. Nu este treaba statului! Statul laic nu intervine cu legea în viața internă a bisericii! Cât privește „cununia” cuplurilor homosexuale, depinde de biserică. Sunt biserici creștine care o admit, sunt biserici care o interzic. Cununia religioasă este o problemă strict internă a cuplului și a bisericii de care aparțin membrii cuplului, nu naște drepturi și obligații legale!

Să trecem la declarația lui Raețchi. O voi „dezmembra” pentru a o pune pe idei.

„Susţin proiectul de lege privind parteneriatul civil, realizat de CNCD şi de o serie de asociaţii care apără drepturile omului. Este extrem de bine lucrat şi autorii merită felicitaţi, chiar dacă la nivelul comisiilor pot să mai apară modificări de nuanţă. 

Mi-ar fi greu să înţeleg de unde ar putea să apară o opoziţie argumentată faţă de un astfel de proiect. 

Am înţeles, în tot acest timp, că există o rezervă faţă de redefinirea căsătoriei, dar aici vorbim despre un alt tip de contract civil. Dacă nici măcar pe acesta nu îl acceptă cei care se opun, atunci ce drepturi mai sunt dispuşi să le ofere celor care sunt diferiţi de ei? 

În al doilea rând, parteneriatul civil nu este direcţionat exclusiv către cuplurile de acelaşi sex, oferind o serie de beneficii juridice şi pentru cupluri heterosexuale care aleg un parteneriat legal, diferit de căsătorie. 

În al treilea rând, mi se pare nefericit acel argument care spune că "parteneriatul civil este primul pas spre legalizarea căsătoriilor dintre persoane de acelaşi sex" şi, de aceea, trebuie respins. Noi nu putem respinge un proiect legislativ bun pe o ipoteză despre viitor: e bun azi, dar mâine s-ar putea schimba. 

Faptul că orice lege se poate schimba mâine nu înseamnă că nu ar mai trebui să legiferăm deloc azi. 

Deci, pentru moment, nu am găsit niciun argument valid împotriva proiectului, iar argumentele religioase, oricât ar fi de solide teologic, nu pot decide legislaţia unui stat laic. 

Sper că în următoarele zile vom respira un aer european în Parlament şi nu vom vedea rezistenţa care a existat şi la abrogarea Articolului 200. Ca liberal, nu îmi pot imagina un alt scenariu," a declarat deputatul liberal Ovidiu Raeţchi.

Legea operează cu stările reale din societate. Când o stare se naște, capătă consistență prin practicarea unor „ritualuri/obiceiuri” care pot da naștere la raporturi sociale speciale, legiuitorul trebuie să vină și să le recunoască prin lege pentru ca aceste raporturi să aibă efecte pozitive, efecte dorite și recunoscute de membrii societății, opozabile erga omnes.

Peste toate, trebuie să respectăm un articol din Constituție care are prioritate față de făcătura de la referendum. Este vorba despre art. 4:

Art. 4 – Unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni
(1) Statul are ca fundament unitatea poporului român şi solidaritatea cetăţenilor săi.
(2) România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială.

Adăugăm aici și primele paragrafe de la art. 16:

Art. 16 – Egalitatea în drepturi
(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

Băgăm și art. 26, cel care este susținut de articolele anterioare:

Art. 26 – Viaţa intimă, familială şi privată
(1) Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată.
(2) Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.

Atrag atenția asupra faptului că „bunele moravuri” nu sunt cele religioase ci sunt cele prevăzute expres într-o lege! Interpretarea principiilor constituționale nu poate fi făcută de nicio biserică, ci doar de laica Curte Constituțională care este ținută, la rândul ei, de tratatele internaționale la care România este parte, prin excelență, în cazul nostru, de Declarația Universală a Drepturilor Omului, de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, practica judiciară a CEDO etc. Iar legea, ei bine legea va fi interpretată doar de instanțele de judecată, nu de altcineva! Aviz parlamentarilor și guvernanților!

Sunt de acord cu parteneriatul civil? Da, sunt absolut de acord.

Propaganda bisericească

Mi-am propus să nu mă implic în zona asta a referendumului pe tema „definirii căsătoriei în Constituție” ca fiind uniunea dintre un bărbat și o femeie. Pentru mine, referendumul este o tâmpenie, este o cumplită inutilitate și, ca orice inutilitate, costă o groază de bani!

În apărarea „căsătoriei” ca uniune între un bărbat și o femeie stă dicționarul limbii române, cu sensul înțeles de români când vorbesc despre ea, apoi este reglementată „căsătoria” ca uniune între două persoane de sex opus sub aspectul dreptului civil, pentru că instituția căsătoriei nu este doar o uniune cu tam-tam, invitați și dar de nuntă, cu lăutari și maneliști, este un contract civil în care cei doi soți (bărbatul și femeia) care pun împreună bunuri și decid cu privire la modul de gospodărire a lor împreună (fie bunurile personale puse în comun, fie bunurile viitoare pe care soții le obțin pe timpul căsătoriei). Căsătoria, ca orice alt contract civil este supus unor reguli privind înstrăinarea bunurilor comune ale persoanelor căsătorite, succesiunea după soți (dacă nu au succesori, adică dacă a fost doar o uniune pentru sex, succesorii sunt rudele soților decedați!) și alte elemente comune tuturor contractelor civile.

Membrii Coaliției pentru Familie au dat, zilele trecute, un comunicat „dur” împotriva „politizării” problemei referendumului: Tema referendumului este protejarea definiției căsătoriei prin înscrierea ei în Constituție și nu are treabă cu „familia”!

Mincinoși! Ipocriți!

Mircea Topoleanu, fotoreporter Vice, dat afară de la conferință pentru întrebare incomodă

Afișajul din spatele reprezentanților CpF spune altceva decât declarația lor de zilele trecute! Ipocriți!

Prima poză a fost pusă pe Facebook de judecătorul Cristi Danileț.

„Ieri un preot a împărțit personal prin case mesajul următor. A ajuns și la familia mea. Tradițională.

Ei bine, este o mizerie modul în care sunt păcăliți oamenii! 

Referendumul nu are legătură cu adopția copiilor, cu sexul părinților sau cu ceea ce învață copiii la școală. Cine spune altfel minte cu nerușinare! Dacă astea sunt problemele care se vor a fi rezolvate în România, sigur nu acest referendum este soluția!”

Ce pun pe Facebook unii și alții, este vizibil doar în „bulele” în care acele persoane activează. Sunt discuții pro și contra. Lumea s-a împărțit în tabere. Multe. Consecințele devin severe. Se elimină „prietenii”, se denigrează persoane, se rup organizații și totul, dar absolut totul, pentru o idee cu puternice influențe religioase pornită împotriva unui curent din statele mai dezvoltate pentru a permite uniunile civile între persoane de același sex. Campania a devenit grotească, intervenția Bisericii fiind evidentă mai ales prin aceste materiale și prin distribuitorii lor deși, era evident de la început, că Biserica sau mai bine spus bisericile sunt profund implicate. La o discuție liberă, cred că acum 2 ani, reprezentanții CpF erau în echipe formate din preoți tineri și soțiile lor! Atunci mi-am dat seama că problema este plecată de la biserică, ONG-urile participante la CpF fiind doar instrumentele de care Bisericile se folosesc pentru a bloca „progresismul”.

Am vrut să stau deoparte. Nu am probleme cu religia atât timp cât Biserica nu se atinge de drepturile mele. Acum însă, prin ceea ce face, îmi provoacă un cumplit disconfort. Nu mai tac. Voi susține în continuare că instituția căsătoriei nu are ce căuta în Constituție. Voi susține că în Constituție trebuie tratată „familia”! Iar „familia” se realizează prin mai multe forme, și toate trebuie apărate! Pentru că scopul societății noastre este reproducerea membrilor societății, asigurarea continuității societății, asigurarea vieții limbii pe care o vorbim, asigurarea continuării tradițiilor, a obiceiurilor, a proprietăților private dar și a statului pe care strămoșii l-au construit. Căsătoriile, indiferent cum au fost ele realizate, nu au stat la baza evoluției societății ci familiile, acelea formate din relațiile dintre un bărbat sau mai mulți cu o femeie sau mai multe, femei care au născut copiii vii, copii îngrijiți de părinții lor, deveniți maturi care, la rândul lor au procreat. Căsătoria este doar un contract civil în vederea formării unei familii! Dacă nu se nasc copii ca urmare a relațiilor de cuplu, căsătoria devine doar o convenție civilă pentru sex. O pereche de soți care nu au copii au o familie eșuată. Nu este o critică, nu este o bătaie de joc din partea mea, este doar o tristă constatare. Iar cauzele pentru ca un număr mare de căsătorii crează „familii eșuate”, mai ales în mediul urban, nu ține doar de cei doi soți! Sunt factori externi care au o puternică influență asupra capacității de reproducere a celor doi soți.

Sunt absolut de acord cu judecătorul Cristi Danileț: Ei bine, este o mizerie modul în care sunt păcăliți oamenii!