Parteneriatul civil. Puncte de vedere

Presa a preluat declarația lui Ovidiu Raețchi (Adevărul) iar eu sunt de acord cu el. Simplu. Pentru că eu consider „căsătoria” doar un contract civil pe care statul îl înregistrează pentru a ști cine plătește taxele și impozitele pe gospodăria nou formată iar de se va ajunge și la formarea unei familii, prin nașterea copilului/copiilor, cine moștenește și își asumă, în continuare, plata taxelor și impozitelor.

Sunt împotriva pomenirii în Constituție a contractului de căsătorie și stabilirea, pentru acesta, a unui întreg articol constituțional! Consider că articolul 48 din Constituție ar trebui să se refere la „familie”, exclusiv la ea și nu la o formă prin care familia se poate naște!

Dacă se adoptă legea privind contractul de parteneriat civil, normal și corect ar trebui ca acesta să fie pomenit în articolul 48 din Constituție alături de căsătorie ca una din formele de formare a familiei! Ba, mai mult, acolo ar trebui să fie pomenită și familia monoparentală, la fel de legitimă ca cea rezultată în urma contractului de căsătorie, indiferent dacă sunt copii născuți în urma unei relații din căsătorie sau concubinaj sau ca urmare a deciziei unei mame de a naște fără a se angaja într-o relație stabilă cu tatăl copilului/copiilor. Dar se poate și mai simplu, prin eliminarea tuturor formelor de formare a familiei, acestea urmând a fi explicată în Codul civil unde se pot arăta și consecințele juridice ale realizării familiei!

Din punctul de vedere al parteneriatului civil suntem în fața unei situații asemănătoare, din punct de vedere administrativ. Partenerii primesc recunoașterea unor drepturi din partea statului în relațiile dintre ei. Inclusiv „moștenirea” unor bunuri după „soțul supraviețuitor”, din moment ce a participat la acumularea acelor bunuri. În loc să facă un SRL fac un parteneriat civil pentru că oferă mai mult decât împărțirea unor bunuri la lichidarea SRL.

Cât privește „cununia religioasă”, asta este, deja, treaba bisericii respective. Nu este treaba statului! Statul laic nu intervine cu legea în viața internă a bisericii! Cât privește „cununia” cuplurilor homosexuale, depinde de biserică. Sunt biserici creștine care o admit, sunt biserici care o interzic. Cununia religioasă este o problemă strict internă a cuplului și a bisericii de care aparțin membrii cuplului, nu naște drepturi și obligații legale!

Să trecem la declarația lui Raețchi. O voi „dezmembra” pentru a o pune pe idei.

„Susţin proiectul de lege privind parteneriatul civil, realizat de CNCD şi de o serie de asociaţii care apără drepturile omului. Este extrem de bine lucrat şi autorii merită felicitaţi, chiar dacă la nivelul comisiilor pot să mai apară modificări de nuanţă. 

Mi-ar fi greu să înţeleg de unde ar putea să apară o opoziţie argumentată faţă de un astfel de proiect. 

Am înţeles, în tot acest timp, că există o rezervă faţă de redefinirea căsătoriei, dar aici vorbim despre un alt tip de contract civil. Dacă nici măcar pe acesta nu îl acceptă cei care se opun, atunci ce drepturi mai sunt dispuşi să le ofere celor care sunt diferiţi de ei? 

În al doilea rând, parteneriatul civil nu este direcţionat exclusiv către cuplurile de acelaşi sex, oferind o serie de beneficii juridice şi pentru cupluri heterosexuale care aleg un parteneriat legal, diferit de căsătorie. 

În al treilea rând, mi se pare nefericit acel argument care spune că "parteneriatul civil este primul pas spre legalizarea căsătoriilor dintre persoane de acelaşi sex" şi, de aceea, trebuie respins. Noi nu putem respinge un proiect legislativ bun pe o ipoteză despre viitor: e bun azi, dar mâine s-ar putea schimba. 

Faptul că orice lege se poate schimba mâine nu înseamnă că nu ar mai trebui să legiferăm deloc azi. 

Deci, pentru moment, nu am găsit niciun argument valid împotriva proiectului, iar argumentele religioase, oricât ar fi de solide teologic, nu pot decide legislaţia unui stat laic. 

Sper că în următoarele zile vom respira un aer european în Parlament şi nu vom vedea rezistenţa care a existat şi la abrogarea Articolului 200. Ca liberal, nu îmi pot imagina un alt scenariu," a declarat deputatul liberal Ovidiu Raeţchi.

Legea operează cu stările reale din societate. Când o stare se naște, capătă consistență prin practicarea unor „ritualuri/obiceiuri” care pot da naștere la raporturi sociale speciale, legiuitorul trebuie să vină și să le recunoască prin lege pentru ca aceste raporturi să aibă efecte pozitive, efecte dorite și recunoscute de membrii societății, opozabile erga omnes.

Peste toate, trebuie să respectăm un articol din Constituție care are prioritate față de făcătura de la referendum. Este vorba despre art. 4:

Art. 4 – Unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni
(1) Statul are ca fundament unitatea poporului român şi solidaritatea cetăţenilor săi.
(2) România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială.

Adăugăm aici și primele paragrafe de la art. 16:

Art. 16 – Egalitatea în drepturi
(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

Băgăm și art. 26, cel care este susținut de articolele anterioare:

Art. 26 – Viaţa intimă, familială şi privată
(1) Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată.
(2) Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.

Atrag atenția asupra faptului că „bunele moravuri” nu sunt cele religioase ci sunt cele prevăzute expres într-o lege! Interpretarea principiilor constituționale nu poate fi făcută de nicio biserică, ci doar de laica Curte Constituțională care este ținută, la rândul ei, de tratatele internaționale la care România este parte, prin excelență, în cazul nostru, de Declarația Universală a Drepturilor Omului, de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, practica judiciară a CEDO etc. Iar legea, ei bine legea va fi interpretată doar de instanțele de judecată, nu de altcineva! Aviz parlamentarilor și guvernanților!

Sunt de acord cu parteneriatul civil? Da, sunt absolut de acord.

CCR recunoaște existența și drepturile familiei homosexuale

Un foarte interesant articol este pe site-ul „juridice”, scris de judecătorul Cristi Danileț. Foarte bun!

Nu pot trece mai departe fără a prelua un comentariu deosebit.

„Cu toții știm că două persoane de sex opus care sunt căsătorite și care au un copil formează o familie. Dar o familie se poate naște nu doar din căsătorie, ci ea poate rezulta și din relații de rudenie, adopție și chiar din simpla conviețuire (concubinaj, coabitare). De aceea, un părinte singur cu un copil formează o familie; la fel, bunicii care cresc un nepot ai cărui părinți sunt decedați; la fel, un frate major care își crește sora mai mică, fiind abandonați de părinți; la fel, o persoană care adoptă un copil; la fel, un asistent maternal care îngrijește un copil primit de la stat. La fel, doi homosexuali care trăiesc împreună au o viață de familie.”

După cum se vede, o familie are în mijloc „un copil”, cel puțin. Un cuplu, indiferent de care, poate avea o viață de familie, chiar dacă nu formează o familie!

Dimineață mi-am pus iar întrebări. De, în criza societății românești provocată de niște habotnici, apar și gânduri la care nu te aștepți.

Un părinte singur formează o familie cu copiii pe care îi are în grijă. Fie el bărbat sau femeie. Dacă bărbatul sau femeia în cauză, nu se mai recăsătorește, din diferite motive, poate să aleagă un parteneriat civil. Bărbatul cu alt bărbat iar femeia cu altă femeie. Împreună vor duce „o viață de familie” iar partenerul care este și părinte al copiilor din relația heterosexuală anterioară rămâne „în familia” naturală pe care a creat-o. Care este problema?

„Art. 48 din Constituția consacră și protejează dreptul la căsătorie, și relațiile de familie rezultând din căsătorie, distinct de dreptul la viață familială/respectarea și ocrotirea vieții familiale, cu un conținut juridic mult mai larg, consacrat și ocrotit de art. 26 din Constituție. Noțiunea de viaţă de familie este complexă, cuprinzând inclusiv raporturile de familie de fapt, distinct de relațiile de familie rezultând din căsătorie”. (CCR, Decizia nr. 580 din 20 iulie 2016, para. 40).

„Din punct de vedere moral, afectiv și al dreptului la întemeierea familiei, nu există nicio diferență relevantă între partenerii de viață căsătoriți legal și cei implicați într-o uniune consensuală. Există „viață de familie” și în cazul unei relații de fapt echivalente căsătoriei, numită concubinaj” (CCR, Decizia nr. 562 din 19 septembrie 2017, para. 21 și 35).

 „Relația pe care o are un cuplu format din persoane de același sex intră în sfera noțiunii de „viață privată”, precum și a noțiunii de „viață de familie”, asemenea relației stabilite într-un cuplu heterosexual, fapt ce determină incidența protecției dreptului fundamental la viață privată și de familie, garantat de art. 7 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene, de art. 8 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și de art. 26 din Constituția României. Bucurându-se de dreptul la viaţă privată și de familie, persoanele de același sex, care formează cupluri stabile, au dreptul de a-și exprima personalitatea în interiorul acestor relații și de a beneficia, în timp și prin mijloacele prevăzute de lege, de o recunoaștere legală și judiciară a drepturilor și îndatoririlor corespunzătoare” (CCR, Decizia nr.534 din 18 iulie 2018, para. 41).

 Of! De ce s-a mai aprobat un astfel de referendum? Ca să avem pe ce arunca banii. Chiar dacă instituția „căsătoriei” nu va fi implicată în formarea cuplurilor homosexuale, parteneriatul civil le va conferi exact aceleași drepturi pe care căsătoria le conferă soților (bărbat și femeie).

Excesul de norme reflectă slaba educație, slaba cunoaștere, slaba evoluție. Cu cât normele sunt mai multe și mai detaliate, cu atât societatea este mai plină de constrângeri! Pentru că normele din legi înseamnă constrângeri ale libertății individului! Dacă unele constrângeri sunt acceptate de societate pentru că acționează în interesul ei, altele însă constrâng persoana și societatea în ansamblul ei suporte dominația unor grupuri de persoane care pur și simplu profită de existența societății și a resurselor pe care aceasta le realizează.

A face, a nu face, a se abține să facă

Avem deja o problemă. Bisericile creștine care activează în România au determinat o campanie de strângere de semnături pentru „apărarea valorilor familiei tradiționale”. Cu ceva timp în urmă, la sfârșitul anului 2015. Semnăturile necesare pentru o inițiativă legislativă în vederea revizuirii Constituției au fost adunate, Curtea Constituțională a României a constatat că sunt îndeplinite condițiile constituționale pentru îndeplinirea procedurii, Senatul și Camera Deputaților au adoptat legea de revizuire a Constituției potrivit inițiativei cetățenești și au stabilit data de ținere a referendumului. Au stabilit o excepție: referendumul se va desfășura timp de 2 zile în loc de una. Scopul este evident. Șansa ca referendumul să nu fie validat din cauza absenteismului la vot este foarte mare iar prelungirea termenului la 2 zile ar acorda o șansă a validării referendumului pentru că aprobarea legii de revizuire a Constituției este altă treabă.

Inițiativa vizează înlocuirea sintagmei „între soți” din art. 48, alin. (1) al Constituției cu una mai restrictivă, „între un bărbat și o femeie”. Potrivit expunerii de motive din proiectul de lege, acesta „își propune să înlăture orice echivoc pe care utilizarea termenului de «soți» (...) ar putea să-l aducă în conturarea noțiunii de «familie», a raportului dintre «familie» și dreptul fundamental al bărbatului și al femeii de a se căsători și a întemeia o familie”.

De la o problemă aparent simplă s-a ajuns la balamuc. Problema este simplă, din mai multe puncte de vedere. Revizuirea Constituției nu aduce nimic în plus, din punct de vedere juridic, față de ce este acum în Constituție. Legea civilă, dicționarul limbii române, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, practica judiciară internațională în materia drepturilor omului nu obligă la o altă înțelegere a termenului „soți” într-o căsătorie! Mai multe decizii ale Curții Europene a Drepturilor Omului atrag atenția asupra faptului că permisiunea cuplurilor de același sex de a se căsători stă în acceptul statelor de a o da, nu există o obligație în Convenția Europeană pentru Drepturile Omului de a obliga statele în acest sens.

În funcție de nivelul de cunoaștere și acceptare a realității avem atitudini diferite ale cetățenilor. Unele sunt explicate, motivate, altele sunt au tendința de a impune un punct de vedere altfel, se trece la „sancțiuni”.

Prezența la referendum se va încadra în tipurile de acțiune normale ale omului, arătate și în lege. Merge la referendum sau nu merge. Cei care nu merg la referendum sunt fie cei care „nu fac/nu participă la referendum” sau cei care „se abțin să facă/nu participă la referendum”. Cei care „nu fac” au un motiv, în general, de opoziție, ca reacție, boicotează. Cei care „se abțin să facă” au alte motive, în general consideră că acțiunea este inutilă (cum este cazul meu!). Cei care votează au la rândul lor opțiunea de a vota „DA”, sunt de acord cu textul pentru revizuire din convingere, de a vota „NU” nu sunt de acord cu textul pentru revizuire sau nu vor să sprijine o acțiune organizată de bisericile din România sau Coaliția pentru Familie.

Se face campanie pentru „boicot”. Boicotul se poate realiza fie prin absența de la vot dar și prin votul negativ. Oricum, „boicotul” este, de fapt, un răspuns de protest! Fără a fi vorba, în mod obligatoriu, de o altă opțiune cu privire la subiectul în discuție și soluția aleasă!

Abținerea de a participa la vot pentru considerente privind inutilitatea demersului și a rezultatului unui astfel de vot, reprezintă o formă de desconsiderare, de dispreț pentru problema propusă a fi „soluționată”. Abținerea de a participa la vot este, în general, mai puternică pentru că desconsideră modul în care problema este pusă și rezultatul dorit de inițiatori.

Ca să fie totul și mai clar, ca să fie și mai vizibilă inutilitatea acestui demers, CCR a dat și o decizie care, pur și simplu, desființează această campanie devenită murdară, extraordinar de murdară.

Indiferent că referendumul va avea succes sau nu, prin această decizie se pune capăt tuturor speculațiilor. Nimic nu este „apărat”! Cuplurile homosexuale vor beneficia de protecția legii potrivit drepturilor fundamentale la viața privată dar și la comportamentul „asemănător vieții de familie”, adică a deținerii în comun a unor bunuri, a gospodări împreună, a-și crește copiii din relațiile anterioare etc.

Eu nu merg la referendum. Este deja lipsit de sens! A fost confiscat pentru ca sub acoperirea campaniei să se facă propagandă religioasă. Ca ateu, nu am de gând să particip la așa ceva.

Este, cred, corect să fac următoarea precizare: absenteismul la alegerile europarlamentare, prezidențiale, locale și parlamentare este de o gravitate socială imensă. La aceste alegeri alegi modul în care va fi condusă țara sau comunitatea în viitor, alegi de cine să fii condus. Referendumul de acum nu are o astfel de încărcătură socială. Este doar un moft de care bisericile și unele partide politice profită pentru a căpăta notorietate. Dezgustător.

Propaganda bisericească

Mi-am propus să nu mă implic în zona asta a referendumului pe tema „definirii căsătoriei în Constituție” ca fiind uniunea dintre un bărbat și o femeie. Pentru mine, referendumul este o tâmpenie, este o cumplită inutilitate și, ca orice inutilitate, costă o groază de bani!

În apărarea „căsătoriei” ca uniune între un bărbat și o femeie stă dicționarul limbii române, cu sensul înțeles de români când vorbesc despre ea, apoi este reglementată „căsătoria” ca uniune între două persoane de sex opus sub aspectul dreptului civil, pentru că instituția căsătoriei nu este doar o uniune cu tam-tam, invitați și dar de nuntă, cu lăutari și maneliști, este un contract civil în care cei doi soți (bărbatul și femeia) care pun împreună bunuri și decid cu privire la modul de gospodărire a lor împreună (fie bunurile personale puse în comun, fie bunurile viitoare pe care soții le obțin pe timpul căsătoriei). Căsătoria, ca orice alt contract civil este supus unor reguli privind înstrăinarea bunurilor comune ale persoanelor căsătorite, succesiunea după soți (dacă nu au succesori, adică dacă a fost doar o uniune pentru sex, succesorii sunt rudele soților decedați!) și alte elemente comune tuturor contractelor civile.

Membrii Coaliției pentru Familie au dat, zilele trecute, un comunicat „dur” împotriva „politizării” problemei referendumului: Tema referendumului este protejarea definiției căsătoriei prin înscrierea ei în Constituție și nu are treabă cu „familia”!

Mincinoși! Ipocriți!

Mircea Topoleanu, fotoreporter Vice, dat afară de la conferință pentru întrebare incomodă

Afișajul din spatele reprezentanților CpF spune altceva decât declarația lor de zilele trecute! Ipocriți!

Prima poză a fost pusă pe Facebook de judecătorul Cristi Danileț.

„Ieri un preot a împărțit personal prin case mesajul următor. A ajuns și la familia mea. Tradițională.

Ei bine, este o mizerie modul în care sunt păcăliți oamenii! 

Referendumul nu are legătură cu adopția copiilor, cu sexul părinților sau cu ceea ce învață copiii la școală. Cine spune altfel minte cu nerușinare! Dacă astea sunt problemele care se vor a fi rezolvate în România, sigur nu acest referendum este soluția!”

Ce pun pe Facebook unii și alții, este vizibil doar în „bulele” în care acele persoane activează. Sunt discuții pro și contra. Lumea s-a împărțit în tabere. Multe. Consecințele devin severe. Se elimină „prietenii”, se denigrează persoane, se rup organizații și totul, dar absolut totul, pentru o idee cu puternice influențe religioase pornită împotriva unui curent din statele mai dezvoltate pentru a permite uniunile civile între persoane de același sex. Campania a devenit grotească, intervenția Bisericii fiind evidentă mai ales prin aceste materiale și prin distribuitorii lor deși, era evident de la început, că Biserica sau mai bine spus bisericile sunt profund implicate. La o discuție liberă, cred că acum 2 ani, reprezentanții CpF erau în echipe formate din preoți tineri și soțiile lor! Atunci mi-am dat seama că problema este plecată de la biserică, ONG-urile participante la CpF fiind doar instrumentele de care Bisericile se folosesc pentru a bloca „progresismul”.

Am vrut să stau deoparte. Nu am probleme cu religia atât timp cât Biserica nu se atinge de drepturile mele. Acum însă, prin ceea ce face, îmi provoacă un cumplit disconfort. Nu mai tac. Voi susține în continuare că instituția căsătoriei nu are ce căuta în Constituție. Voi susține că în Constituție trebuie tratată „familia”! Iar „familia” se realizează prin mai multe forme, și toate trebuie apărate! Pentru că scopul societății noastre este reproducerea membrilor societății, asigurarea continuității societății, asigurarea vieții limbii pe care o vorbim, asigurarea continuării tradițiilor, a obiceiurilor, a proprietăților private dar și a statului pe care strămoșii l-au construit. Căsătoriile, indiferent cum au fost ele realizate, nu au stat la baza evoluției societății ci familiile, acelea formate din relațiile dintre un bărbat sau mai mulți cu o femeie sau mai multe, femei care au născut copiii vii, copii îngrijiți de părinții lor, deveniți maturi care, la rândul lor au procreat. Căsătoria este doar un contract civil în vederea formării unei familii! Dacă nu se nasc copii ca urmare a relațiilor de cuplu, căsătoria devine doar o convenție civilă pentru sex. O pereche de soți care nu au copii au o familie eșuată. Nu este o critică, nu este o bătaie de joc din partea mea, este doar o tristă constatare. Iar cauzele pentru ca un număr mare de căsătorii crează „familii eșuate”, mai ales în mediul urban, nu ține doar de cei doi soți! Sunt factori externi care au o puternică influență asupra capacității de reproducere a celor doi soți.

Sunt absolut de acord cu judecătorul Cristi Danileț: Ei bine, este o mizerie modul în care sunt păcăliți oamenii! 

Familia, după Constituție și „viața de familie” au intrat în coliziune

Viața merge înainte. Avem, pe de o parte, o campanie furibundă împotriva căsătoriilor între persoanele de același sex dusă de bisericile ortodoxe naționale decise să oprească „influența nefastă a occidentului decadent” dominat de catolici, protestanți și atei, campanie care vrea să limiteze prin Constituție familia la o relație formală, administrativă și religioasă, prin căsătorie între un bărbat și o femeie cu consecința limitării „vieții de familie” la condiția căsătoriei recunoscute de stat și biserică, căsătorie reală la data la care se vorbește despre relația dintre membrii de familie căsătoriți și societatea și, pe de altă parte, un proces de integrare a societății românești în societatea liberală internațională ca urmare a semnării de către România a unor Tratate internaționale.

Curtea Constituțională a emis o decizie care răstoarnă, cumva, socoteala celor  care își doresc cu disperare întoarcerea României către Evul Mediu, un ev al puterilor nemăsurate aflate în mâna bisericilor. Pentru că după schimbarea unei sintagme a art. 48 alin. (1) din Constituție, grupul mare de ONG-uri care participă la campania pentru îndobitocirea românilor sub sigla „Coaliția pentru Familie”, are și alte obiective legate de schimbare, texte care merg către un control absolut al vieții private de către Biserica Ortodoxă Română și „bisericile creștine” aliate.

Prin Decizia nr. 562 din 19 septembrie 2017 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 117 alin. (1) lit. a) și b) din Codul de procedură penală, Curtea Constituțională a trebuit să lămurească noțiunea de „viață de familie”. Astfel, a trebuit să observe că „viața de familie” nu poate fi restrânsă la familiile formate prin căsătorie.

„Curtea a reținut că temeiul pentru reglementarea dreptului de refuz al audierii se află în sfera de protecție a relațiilor de familie, iar noțiunea de 'viață de familie' nu este restrânsă doar la familiile bazate pe căsătorie și poate include alte relații de facto. Așa încât, câtă vreme principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite, Curtea a constatat că nu există niciun motiv obiectiv și rezonabil pentru care concubinii/foștii concubini ai suspectului sau inculpatului să fie excluși de la dreptul de a refuza să dea declarații în calitate de martori în procesul penal”

Curtea Constituțională constată că restrângerea acestor drepturi în procesul penal încalcă prevederile art. 1 alin (5) din Constituție care prevede că „În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie” precum și prevederile art. 26 alin. (1) din Constituție care prevede că „Autoritățile publice respectă și ocrotesc viața intimă, familială și privată”.

Am mai spus și mai spun. Articolul 48 din Constituție denumit „Familia” este greșit. El tratează de fapt „căsătoria” iar instituția „căsătoriei”, un contract de drept civil, nu are cum fi un „drept fundamental al omului”, poate fi însă o libertate dar după cum este tratată în articolul constituțional este o „condiție” pentru existența „familiei”. Practic, art. 48 - Familia -, este  în opoziție parțială cu art. 26 - Viața intimă, familială și privată -, din Constituție.

Prin Decizia 562/2017, Curtea Constituțională face dreptate. Face bine că observă și jurisprudența internațională (ce ne-am face fără ea !).

„CCR mai arată că, deși Constituția nu definește noțiunea de "viață familială'", Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut, în jurisprudența sa, că noțiunea de "viață de familie" nu este restrânsă doar la familiile bazate pe căsătorie, putând include alte relații "de facto".”

„Curtea observă că persoana care are cu suspectul/inculpatul o relație asemănătoare acelora dintre soți — fără a fi oficializată — nu beneficiază de dreptul de a refuza să fie martor, cu toate că, potrivit doctrinei, din punct de vedere moral, afectiv și al dreptului la întemeierea familiei, nu există nicio diferență relevantă între partenerii de viață căsătoriți legal și cei implicați într-o uniune consensuală, iar audierea acestora din urmă în cauza partenerului lor creează aceleași posibile probleme în cuplu ori aceleași îndoieli justificate asupra sincerității declarației, ca și în cazul declarației soțului legitim”

„Cu alte cuvinte, există 'viață de familie' și în cazul unei relații de fapt echivalente căsătoriei, așa încât Curtea Constituțională constată că rațiunea reglementării dreptului de refuz al audierii subzistă și în cazul persoanelor care au (...) ori au avut relații asemănătoare acelora dintre soți cu suspectul sau inculpatul, de vreme ce scopul substanțial al instituirii acestui drept îl reprezintă protecția 'vieții de familie', având o importanță majoră în societate, indiferent de existența unei înregistrări formale. Așa încât, câtă vreme principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite, atunci Curtea constată că nu există niciun motiv obiectiv și rezonabil pentru care persoanele care au (...) sau au avut relații asemănătoare acelora dintre soți cu suspectul sau inculpatul să fie excluse de la exercițiul dreptului de a refuza să dea declarații în calitate de martori în procesul penal”

Această decizie golește de conținut toată propaganda religioasă a Coaliției pentru Familie. Practic, persoanele fizice, indiferent de sex, poate avea relații similare celor presupuse în familia „cu acte” beneficiind de aceeași protecție din partea autorităților potrivit art. 26 din Constituție.

CpF-ul ăsta cum va reacționa ? Dă BOR o directivă și pentru modificarea art. 26 din Constituție ? Se mai adună niște voturi pentru un nou referendum ?

Apropo de referendum. Încep să nu mai fiu de acord cu aceste referendumuri obținute cu participări sub 50%+1 din numărul cetățenilor cu drept de vot și cu declanșarea lor pentru orice tâmpenie care trece prin mintea unor apucați. Nu avem o democrație directă, referendară ! Suntem o democrație reprezentativă ! Democrația directă merge la comunități mici nu la state. Modelul elvețian nu este unul de succes. Este un model neevoluat. Nu îl apreciez.

CCR și Parlamentul au avizat favorabil discriminarea socială

Imagine de pe internet

Fiind ateu, ideea unor concetățeni ai mei de a încorseta ceilalți membri ai societății și ai obliga să trăiască într-o societate falsă, pe motive religioase, mă determină să reacționez și să combat o astfel de idee. De aceea voi susține, ferm, poziția celor care vor să pice această năstrușnicie retrogradă la referendum.

Trebuie să fac precizarea că și actualul text al constituției este retrograd, este un text care arată că nu am evoluat prea mult. Introduce obligația căsătoriei pentru întemeierea unei familii ceea ce este absurd. Căsătoria fiind un contract civil cu scop patrimonial și nu o condiție a fertilității cuplului pentru a procrea.

Așa-numita Coaliție pentru Familie a încercat să apere instituția civilă a căsătoriei de asaltul perechilor care preferă masturbarea în locul sexului. A legat, incorect, instituția familiei de instituția căsătoriei ajungând la o reglementare care are ca efect ostracizarea părinților și a copiilor rezultați în afara căsătoriei. Reglementarea constituțională scoate din instituția familiei persoanele și copiii care nu îndeplinesc condiția obligatorie a rezultatului din actul civil al căsătoriei. Barbar ! Primitiv ! Retrograd !

Asaltul este ferm, în mai toată lumea cuprinsă de un fel de nebunie. Colectivitatea LGBT dorește recunoașterea socială, acceptarea socială, și pentru a o obține a atacat exact fundamentul societății: familia. Perechile homosexuale sau de altă practică sexuală (de fapt act de masturbare) au dorit să le fie recunoscută „uniunea” sub forma „căsătoriei” exact în scopul pentru care căsătoria este încheiată de persoane de sex opus și care vor să formeze o familie: protecția patrimonială a membrilor familiei în special dacă aceasta are copii ! Acest scop deformează din fundament căsătoria dar și familia (pe cale de consecință !). Afectează și scopul tradițional al dezvoltării „neamului”, al menținerii familiei lărgite pe o proprietate, al împiedicării înstrăinării averii și predării acesteia urmașilor de același sânge - copiilor rezultați în urma raporturilor sexuale dintre părinți.

Duce totul în derizoriu. Nu actul sexual sau masturbarea partenerilor stau la baza căsătorie, nu se poate pune un semn egal între actul sexual din care rezultă un copil și masturbarea care are ca scop obținerea plăcerii. Pentru că actul sexual, să ne fie cu iertare, are loc doar dacă organul sexual masculin/feminin are „niște treabă” cu organul sexual natural opus (așa cum a decis mama natură !), nu când se „joacă” cu alt organ sexual de aceeași natură sau cu anumite părți ale organismului (propriu sau al altora). Este inadmisibil să compari masturbarea cu actul sexual ! Este inadmisibil să bagi așa ceva într-o lege ! Cu atât mai grav în constituție.

Am găsit un material la „cursdeguvernare” care vine și ne arată că societatea românească este în curs de a o lua razna către evul mediu când popa îți spunea și care este poziția acceptată de religie pentru a avea un act sexual, care sunt zilele în care poate avea loc actul sexual și care sunt zilele de post sexual etc.

Citind materialul și luând la puricat Constituția și intervenția catastrofală a acelui ONG retrograd, putem ajunge la o singură concluzie. În loc să lucreze pentru adaptarea societății la realitățile familiei moderne - aici intră familia monoparentală nu „familia” homosexuală -, în loc să pună toți copiii și părinții acestora pe picior de egalitate, mai ales că vorbim despre o politică de creștere a natalității, de sprijinirea financiară a părinților pentru creșterea copiilor, Curtea Constituțională a României și Parlamentul s-au hotărât să creeze condițiile constituționale pentru ostracizarea mamelor și a copiilor acestora care nu au rezultat în urma unor relații sexuale din interiorul unui contract civil de căsătorie ! După mine este inadmisibil ! Ce fel de oameni sunt aceștia ? Ce dracu au în tărtăcuța aia numită „cap” ?

În acest tabel sunt datele statistice privind copiii născuți în România. Atenție, potrivit reglementărilor ferme din Constituție, peste 31% din copiii născuți în afara căsătoriei sunt doar asistați sociali, fără a fi egali în drepturi cu copiii născuți în interiorul unei căsătorii. Însăși această clasificare este un act discriminatoriu ! Este un act de discriminare pentru că este un document oficial al statului român ! Dacă ar fi un rezultat al unei instituții private de cercetare sociologică, nu ar fi o problemă, ar fi acoperită de cercetarea științifică. Dar este o reglementare oficială care spune că acei copii născuți în afara căsătoriei trebuie tratați ca subiect de drept separat ! Altfel nu ar apare separat în evidențele statului român ! Grotesc !

După părerea mea, art. 48 din Constituție ar trebui modificat astfel încât căsătoria să nu mai apară ca o condiție a existenței familiei. De fapt, instituția căsătoriei ar trebui lăsată exclusiv în Codul civil, ca un contract matrimonial. În fapt, art. 48 din Constituție are un titlu fals - Familia. Titlul nu corespunde cu conținutul. În conținut, se vorbește, de fapt despre căsătorie. Iar ultimul alineat este ipocrit: (3) Copiii din afara căsătoriei sunt egali în fața legii cu cei din căsătorie. Sensul este exclusiv și privește copiii pe care unul din soți îi are în urma unei alte relații sexuale din afara căsătoriei în timpul acelei căsătorii ! Nu sunt incluși aici copiii din căsătorii anterioare, nu sunt cuprinși aici copiii din relațiile pasagere și nici copiii care și-au pierdut unul dintre părinți, nu mai spun de copiii care și-au pierdut ambii părinți ! Toți ceilalți copii sunt „la mila statului”. dacă sunt bani, primesc ceva, dacă nu sunt, să mănânce „frunze și omizi” !

Voi fi unul dintre cei care vor susține invalidarea, prin referendum, a porcăriei acelui ONG retrograd acceptată de CCR și Parlamentul României.

Modificarea Constituției între derizoriu și necesitate.

Agerpres. Dorneanu: Modificările Constituției trebuie să răspundă unor nevoi socio-istorice de esență și nu unor simple considerente de oportunitate

Ședința festivă a CCR prilejuită de împlinirea a 150 de ani de la adoptarea Constituției din 1866 și 25 de ani de la adoptarea Constituției din 1991 a fost prezidată de judecătorul constituțional Valer Dorneanu care a oferit și cele mai însemnate declarații cu care nu pot fi decât de acord.

În primul rând, este vorba despre tema modificării Constituției care pur și simplu a ajuns pe buzele multor politicieni dar și a unei părți din societatea civilă. Dacă este să dau crezare informațiilor care circulă în presă, și alte „societăți”, străine ele, sunt interesate de modificarea Constituției din România, în așa fel încât laicitatea statului să fie mai puțin fermă, drepturile și libertățile civile ale cetățenilor români și rezidenților străini în România să fie sub controlul regulilor promovate de anumite confesiuni religioase. Sunt puse în discuție două instituții: căsătoria și familia. Iar aici se cuvine a dezvolta pentru că presiunea comunităților religioase asupra politicului duce, fără doar și poate, la deformarea drepturilor și libertăților civile în România, în contra cursului normal din societățile democratice, liberale.

La împlinirea a 25 de ani de la adoptarea Constituției din 1991, nu putem decât să constatăm că avem o Constituție stabilă, consolidată, inclusiv prin intermediul controlului de constituționalitate. Cât privește modificările inerente, acestea trebuie să fie temeinic fundamentate, să răspundă unor nevoi socio-istorice de esență, iar nu unor simple considerente de oportunitate. Această aniversare nu trebuie să fie privită doar ca simplă evocare istorică. Ea trebuie să aibă o semnificație mult mai substanțială și să sădească în sufletul și conștiința tuturor celor cărora li se adresează datoria sfântă de a respecta și de a apăra Constituția, ca o condiție esențială pentru existența, dezvoltarea și perenitatea României

În afara celor două instituții civile, sunt puse în discuție măsurile de protecție ale persoanelor care îndeplinesc funcții și demnități în stat: Președintele, parlamentarii, miniștrii, magistrații.

Imunitățile parlamentarilor și ale altor persoane aflate în funcții publice reprezintă o problemă prin modul în care Parlamentul României s-a folosit de ele. Teoria ca teoria, practica însă ne-a omorât.

De la modificările necesare, observate prin aplicarea prevederilor legale, la excesul de „modificare” nu este decât un pas. Aici intrăm în zona numită de judecătorul constituțional Valer Dorneanu „considerente de oportunitate”. Este similară cerințelor de modificare a Constituției privind familia. Și unii și alții caută susținere publică în scop politic apelând la exces de reglementare constituțională.

Ca de obicei, excesul vine, pe de o parte, de la biserica ortodoxă română în asociere cu alte confesiuni creștine (se pare că în înțelegere cu biserica ortodoxă rusă !) și apoi tocmai de la cei care nu au mai reușit să scape de „brațul lung al legii”, care se află în poziții politice dominante în partidul lor sau importante și care au o oarecare influență asupra unor colegi ce ocupă, temporar, funcții sau demnități publice. Portavocea excesului de reglementare constituțională privind imunitățile a devenit infractorul Liviu Dragnea, secondat de inculpatul Sebastian Ghiță și inculpatul Victor Viorel Ponta. Li se alătură inculpatul Călin Anton Popescu Tăriceanu și Traian Băsescu (nici nu mai știu situația lui juridică, dar o voi afla imediat ce procurorii vor ajunge la niște concluzii certe în dosarele în care sunt cercetate fapte de încălcare a legii pe care societatea i le impută). Vorba aia, dacă mie mi-a murit găina să moară și capra vecinului !

Este foarte interesant faptul că cei care vor modificarea legii fundamentale pentru scoaterea imunităților sunt și cei care profită de ocazia cererilor confesiunilor religioase. Oportunism și populism grețos.

Infractorul Liviu Dragnea are însă ce are cu Președintele Klaus Iohannis. Iar a promova ideea modificării Constituției doar pentru a satisface o răzbunare personală sau a da glas unei nemulțumiri ale unui sau unor grupuri politice, este prea mult. Nu mai este vorba despre judecată, nu mai este vorba despre o analiză rațională și o îmbunătățire a legii fundamentale, este doar o problemă de răzbunare.

Văd o modificare a Constituției în anul 2017, nu este imposibil să se întâmple în primul semestru al anului 2017, mi-aș dori lucrul acesta, dar vreau să facem în așa fel încât să fie modificată în 2017. Da, eu și noi vom susține acest lucru. Scoaterea acelor imunități pentru oricine din România. Dacă președintele Klaus Werner Iohannis a ieșit de atâtea ori la microfonul prezidențial emițând de acolo niște principii, acuze împotriva parlamentarilor care au votat așa cum le-a dictat conștiința, câteodată au votat pentru susținerea cererii procurorilor, câteodată — împotrivă, și tu ieși de la tribuna prezidențială și spui: un Parlament care nu a înțeles nimic, care se opune mersului Justiției, neținând cont de faptul că există această imunitate. De ce să nu fie valabil și pentru dumnealui? Își poate pune o oglindă în față și să vorbească Klaus cu Werner și să-i spună același lucru: nu ai înțeles nimic, justiția nu trebuie oprită, nu te agăța de imunitate

Se vede clar din declarația infractorului Liviu Dragnea sensul dorințelor lui și, pentru că folosește termenul „noi” și al aliaților lui, cei arătați mai sus. Este ce atrage atenția judecătorul Valer Dorneanu că nu trebuie să se întâmple: modificarea de oportunitate. Obținerea unei majorități parlamentare prin alegeri având ca scop răzbunarea pe un adversar politic, real sau imaginar, este cea mai jalnică proiecție politică a unui partid. Iar noi avem nu unul ci mai multe partide care au astfel de obiective politice majore: PSD, ALDE, PMP, PRU !

Două teme care duc o temă importantă în derizoriu. Modificarea Constituției pentru a satisface setea de răzbunare și modificarea Constituției pentru a limita drepturile și libertățile fundamentale ale persoanelor. De fapt, ambele nu pot fi obținute. Motive sunt destule însă explicarea ar lua mult spațiu.

Judecătorul Valer Dorneanu a mai atras atenția și asupra comportamentului oamenilor care îndeplinesc demnități publice.

Referindu-ne la rolul și importanța legii fundamentale, considerăm că nu este admis ca într-un stat de drept, într-o democrație, Constituția să fie mereu contestată, pusă la îndoială, pusă sub semnul precarității, adesea chiar de către înalți demnitari publici. În acest sens, deciziile instanței constituționale pronunțate de-a lungul timpului asupra inițiativelor de revizuire au jalonat expres limitele revizuirii Constituției. (...) Să ne amintim mereu că jurământul de credință al celor care slujesc în funcții publice preia din cuprinsul articolului 1 alineatul 1 din Constituție principalele valori ale statului român — apărarea suveranității, a independenței, precum și a caracterului unitar și indivizibil al României

 Se aude Dragnea ? Se aude Tăriceanu ? Se aude Băsescu ? Se aude Hunor ? Pe ceilalți nu îi mai pomenesc.

O dezbatere cu „bucluc”. Amfitrionul a fost mefient la sfârșitul ei.

Invitația deputatului PNL Ovidiu Raețchi este clară cu privire la subiecte și tentantă. Mi-am comunicat intenția de participare, am primit răspunsul pozitiv de la amfitrion, m-am dus. Trei teme care promiteau dezbateri pro și contra. Eu cu legea în cap și cu orientarea ideologică a PNL privind familia. Ceilalți cu părerile lor. Unii cu păreri asemănătoare cu ale mele. Normal.

S-a discutat doar subiectul familia. Definirea ei constituțională nu a fost dezbătută juridic, o parte dintre participanți fiind membri ai Coaliției Pentru Familie care au vrut să acapareze dezbaterea și să își impună punctul sau mai bine spus punctele de vedere pe modelul „noi împotriva tuturor”. S-au așezat perechi-perechi în diferite locuri din sală și au folosit „focul încrucișat”. Cine încerca să aibă o părere, era „mitraliat” fără milă.

Merită o descriere această dezbatere pentru că este un model în societatea noastră impus de ONG-uri hotărâte să „salveze România”.

Tema era clară: familia definită constituțional. Era simplu să se apeleze la art. 48 alin.(1) din Constituție și să se dezbată pe conținutul lui juridic.

Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între soți, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația şi instruirea copiilor

Prezentă la dezbatere, Coaliția Pentru Familie ar fi trebuit să își prezinte punctul de vedere formulat anterior:

„Soți” este un termen vag și deschis interpretărilor și din acest motiv dorim revizuirea alineatului 1 al art. 48 astfel: „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat și o femeie, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.”

Aici este de discutat și, în mod normal, la temă, se cuvenea ca fiecare participant interesat să își exprime punctul de vedere.

O primă întrebare ar fi aceea dacă această inițiativă a CPF este corectă. Nimeni nu le contestă dreptul de inițiativă. Și-au exercitat dreptul, au niște rezultate, treaba lor. Când însă vii și ceri celorlalți să fie de acord cu tine, aceștia au dreptul (dreptul lor) să vadă dacă inițiativa ta este corectă, dacă este benefică lor și societății etc.

Eu am niște păreri care nu favorizează inițiativa și nici această Coaliție.

De exemplu, juriștii care au asistat pe membrii acestei Coaliții în demersul lor au permis (în mod nepermis, spun eu), o punere sub semnul întrebării a limbii române, a vocabularului limbii române prin declararea ca fiind confuz termenul „soți”.

În acest mod, au pus sub semnul întrebării toate actele normative din România care folosesc termenul „soți”. Nu doar norma constituțională.

Având în vedere faptul că toate actele normative române se scriu în limba română cu înțelesul termenilor folosiți potrivit prevederilor Dicționarului limbii române, intervenția acestei Coaliții devine un abuz prin afirmația că „soți este un termen vag și deschis interpretărilor”. Unde au citit ei conținutul termenului „soți” ? În ce acte normative termenul „soți” are interpretări diferite de dicționar ?

Dicționarul limbii române este clar:

SOȚ, soți, s. m. 1. Bărbat căsătorit considerat în raport cu soția lui; bărbat. ♦ (La pl.) Cele două persoane de sex opus unite prin căsătorie. ♦ (Înv.) Soție, nevastă.

Drept urmare, textul constituțional atacat de această Coaliție, nu păcătuiește cu nimic. Dacă membrii acestei coaliții ar cunoaște limba română, ar vedea că textul constituțional prevede exact ce propun ei. Din acest moment, demersul acestei Coaliții este altceva decât este clamat cu atâta violență.

Cu sarcini bine conturate (observate după ce m-am clarificat că perechile erau de fapt din același grup), membrii acestei Coaliții au început prin a impune rezultatul acțiunii lor - cele 3,5 milioane de semnături obținute pentru demersul lor -, ceilalți neavând de ales decât a se poziționa pro sau contra. Ei bine, eu mă poziționez contra acțiunii lor. M-am poziționat și la dezbatere și rămân contra acțiunii lor și acum.

Am observat că ideile de la care au plecat sunt false. Pornind de la abordarea falsă a conținutului unui cuvânt în limba română. Discursul violent al membrilor Coaliției a cuprins alte falsuri. Grosolane. Au cuprins idei jignitoare la cei prezenți dar și la partidele politice, la autoritățile locale. Toate aceste falsuri au stat, se pare, la baza acțiunii lor.

Cetățenii nu sunt reprezentați, nu au cui să se adreseze asupra problemelor importante ale vieții. Administrația publică locală nu este a lor „este a statului”, partidele politice sunt ale statului nu sunt ale cetățenilor, „Parlamentul este format din autiști” etc. Auzind astfel de minunății, am înțeles că membrii acestei coaliții au înființat ONG-uri pentru că este la modă. Mie îmi pare că suntem într-o situație ca a lui Robert Negoiță, cel care „și-a tras un doctorat” pentru că era la modă. Membrii acestei coaliții sunt la fel de pregătiți ca Robert Negoiță în susținerea unei lucrări de cercetare științifică. Negoiță este un fals „om de știință”, cei din această Coaliție sunt niște falși militanți sociali.

Citind lista ONG-urilor care formează această Coaliție, observ că este puțin cam prea mult „religioasă”.

Cred că această Coaliție este o reacție la încercările altor grupuri de a impune formalizarea homosexualității în parteneriate sociale egale cu cele naturale formate prin căsătoria între soți (la plural, ca să fie corect !). Homosexualii vor să aibă dreptul la „căsătorie”, cuplurile să fie considerate „familie”, să aibă dreptul de a adopta copii, să beneficieze de anumite drepturi rezervate prin lege pentru familiile naturale etc. Homosexualii au împotriva lor Constituția actuală, corect citită și înțeleasă, au împotrivă legile de bază ale țării, în special Codul civil. Pentru ca homosexualii să reușească în demersurile lor ar trebui schimbat conținutul unor termeni în limba română, apoi Constituția și apoi toate legile care privesc familia, proprietatea și succesiunea.

Exagerările din pozițiile exprimate de membrii Coaliției prezenți la dezbatere se cuvine a fi clarificate. Sunt insultătoare la adresa celorlalți oameni.

Dacă ar fi cunoscut și înțeles organizarea societății române, potrivit Constituției și legilor în vigoare, ar fi priceput că administrația locală este a cetățenilor și nu a Guvernului (una din marile tâmpenii promovate de grupurile „uniți salvăm”). Pentru că cetățenii aleg, periodic, conducerea administrației publice locale. Dacă ar fi citit Constituția și nu ar fi încercat să rescrie vocabularul limbii române, ar fi ajuns și la art. 8 alin (2) unde partidele politice au rolul să „definească și să exprime voința politică a cetățenilor”. Dacă ar fi citit Constituția ar fi ajuns la art. 61 alin (1) unde ar fi aflat că „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român”. Dacă ar fi citit Constituția ar fi aflat că există art. 2, unde suveranitatea aparține poporului român care o exprimă prin organele sale reprezentative și că nici un grup și nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu.

Construind teze false, promovând teze false, contrare prevederilor constituționale și vieții normale din țară, membrii acestei Coaliții au venit ieri și au încercat să impună suveranitatea unui grup de interese pe baza unor semnături obținute de la un număr mare de cetățeni care, în mod evident, au semnat pentru altceva decât ce este în realitate. Sunt convins că obținerea semnăturilor s-a făcut prin minciună. Cereau agresiv recunoașterea dreptului lor (?!) ca urmare a numărului de semnături strânse ! Dreptul lor de a se substitui organelor reprezentative ale poporului român, ei având pretenția că reprezintă Parlamentul care, după mintea lor este autist. Ia să ne uităm la dicționarul limbii române pe care ei nu l-au citit:

AUTÍSM s. n. Stare patologică manifestată prin ruperea legăturilor psihice cu lumea exterioară și intensa trăire a vieții interioare

Mă tentează să afirm că indivizii de ieri erau loviți de autism. În caz contrar, indivizii de ieri încearcă o acaparare a puterii în folosul cuiva. A cui ? Încă nu știu, dar demersul lor are un rol. Are un scop. Obiectivul este undeva în zona politicului.

Încă ceva, să nu uit. Pentru că au fost în sediul unui partid politic, pentru că au distrus o dezbatere, țin să le reamintesc faptul că cititul nu doare. Cererea lor către PNL să se alăture demersului lor, cerere imperativă, agresivă, amenințătoare, ar fi trebuit precedată de citirea Statutului PNL unde este formulată următoarea idee politică:

(h) recunoaşterea rolului comunităţii şi al familiei, al tradiţiei, al culturii şi al religiei în afirmarea identităţii naţionale;

Îmi doresc ca deputatul Ovidiu Raețchi să continue cu astfel de acțiuni însă să avem și noi dreptul să oprim pe membrii acestei Coaliții să distrugă dezbaterile care pot oferi soluții interesante din partea celor interesați.

În final, să fie clar. M-am lămurit cu membrii acestei Coaliții. Demersul lor are doar rolul de a le crește notorietatea. Să nu uit. Insistau pe ideea ca PNL să fie de acord cu organizarea referendumului de revizuire a Constituției. O revizuire care să aibă în prim plan propunerea lor de modificare a art. 48 alin. (1). PNL să le confirme că este de acord și preia inițiativa lor. Hm. Dacă unii parlamentari la fel de harnici în citirea DEX-ului și a Constituției se vor alătura lor, atunci avem degeaba pe acei parlamentari.

Comunitatea LGBT și asociații lor comit agresiuni împotriva societății.

Ieri am avut o discuție, interesantă, cu un susținător al comunității LGBT și cererilor acesteia. Azi am citit tot felul de poziționări asupra acestor cereri. Așa cum am declarat ieri, vin și declar astăzi că ei, cei din această comunitate, au dreptul să ceară iar eu care nu fac parte din această comunitate, am dreptul să mă opun cererilor lor. Este dreptul meu la opinie, este dreptul meu să consider că cererile lor îmi încalcă spațiul de confort cetățenesc.

Comunitatea LGBT și asociațiile care o susțin au declarat începerea unei acțiuni de protest ca urmare a deciziei CCR de a declara ca fiind constituțională acțiunea a trei milioane de persoane ca noțiunea de familie să fie explicit prevăzută în constituție ca o uniune între un bărbat și o femeie.

Voi pleca de aici, de la noțiunea de „familie”. Ea este cea atacată de membrii comunității LGBT. Ei doresc ca noțiunea să cuprindă și cuplurile homosexuale. Ceea ce este, după părerea mea, inadmisibil.

Încep prin a aminti sau pentru a informa pe cei care nu au cunoștință, de faptul că ONU a dat o Rezoluție, nr. 26/2016, prin care familia este recunoscută ca fiind „elementul natural și fundamental al societații, care are dreptul la ocrotire din partea societății și a statului”, recunoaște că „familia are responsabilitatea principală pentru educarea și protecția copiilor”, că familia este „mediul natural pentru creșterea și bunăstarea tuturor membrilor săi și în special a copiilor” și îndeamnă statele membre ale ONU să dezvolte „acțiuni concertate pentru consolidarea politicilor și programelor centrate pe familie, ca parte a unei abordari cuprinzatoare integrate a drepturilor omului și dezvoltarii”.

Îmi este rușine să recunosc faptul că România a votat împotriva acestei rezoluții. La fel cum au votat SUA și statele Uniunii Europene care au permis deja „derogări” de la noțiunea de familie și au permis „căsătorii” între persoane de același sex. Nu mai spun de motivații ale reprezentanților unor state care au declarat că definirea termenului de „familie” este dificilă în ziua de astăzi.

Voi fi direct. Cei care au votat împotrivă sunt dereglați. Nu îi jignesc, voi aduce argumente pentru a arăta că fie sunt persoane cu o cultură precară fie sunt persoane care comit o ticăloșie având alte considerente la bază decât cele normale pentru o societate. Da, pentru o societate, pentru că noțiunea de „familie” are sens când vorbim despre o societate, indiferent cât de mică sau mare este aceasta.

Fără „familii”, societatea nu există. Corect a fost definită în Rezoluția ONU ca fiind „elementul natural și fundamental al societății”. Societatea umană de astăzi are la bază familia, familia formată în mod natural din persoane de sex opus care au adus pe lume urmași, copiii, care au înlocuit în timp pe părinții lor, le-au preluat limba, obiceiurile și proprietățile (lucrurile, pământurile, animalele etc.). O familie mai mare sau mai multe familii au format comunități rurale, s-au dezvoltat și au format comunități urbane care prin unire au format comunități statale. Așa am ajuns la state. Definiția dată de ONU este rezultatul unei cunoașteri și acceptări a unei realități istorice.

Legea dintr-o țară folosește cuvintele din limba acelei țări. Sensul normei de lege este strâns legat de conținutul termenilor limbii în care este scrisă.  Este inadmisibil să vii cu sensul unui cuvânt dintr-o altă limbă și să pretinzi că legea reflectă o altă realitate. De aceea, oriunde se va găsi în Constituție sau în legea română termenii „familie”, „căsătorie”, „soț”, aceștia for fi înțeleși în sensul dat de Dicționarul Limbii Române. Fie cel mare, fie DEX-ul pe care îl folosim mai des. Fac precizarea că termenii folosiți în lege sunt termenii principali din dicționar. Nu derivații !

FAMÍLIE, familii, s. f. 1. Formă socială de bază, realizată prin căsătorie, care unește pe soți (părinți) și pe descendenții acestora (copiii necăsătoriți).

CĂSĂTORÍE, căsătorii, s. f. Uniune legală, liber consimțită între un bărbat și o femeie pentru întemeierea unei familii.

SOȚ, soți, s. m. 1. Bărbat căsătorit considerat în raport cu soția lui; bărbat. ♦ (La pl.) Cele două persoane de sex opus unite prin căsătorie. ♦ (Înv.) Soție, nevastă.

Ce cer cei din comunitatea LGBT ? Să le fie recunoscut dreptul de a se „căsători” legal, să fie considerați „familie”, să fie considerați „soți”. Vor ca să fie recunoscută de statul român „căsătoria” homosexualilor produsă în alte state. Vor să le fie recunoscut „dreptul la reîntregirea familiei”. Vor să le fie recunoscute „familiilor homosexuale” drepturile de care beneficiază familiile heterosexuale (cele normale, naturale): dreptul de moștenire, dreptul la „prima casă pentru familiile tinere”, dreptul la sprijinul de stat pentru situații deosebite (deces, de exemplu),  alte drepturi de care beneficiază familiile naturale.

După câte observ eu, ei cer nici mai mult și nici mai puțin drepturi patrimoniale.

În discuția despre care am făcut vorbire la început am avut și referirea la scopul social al familiei în comunitate. Căsătoria în fața funcționarului statului nu are alt rol decât acela de a confirma faptul că o pereche - un bărbat și o femeie -, din cadrul comunității se angajează să formeze o familie care va asigura, pentru acea comunitate, continuitatea, prin procreare. Familia fiind „elementul natural și fundamental al societății” care asigură perpetuarea acelei societăți. Procrearea este cea mai înaltă funcție a vieții de pe pământ. Indiferent cum este acea viață, indiferent în ce formă se petrece acea viață, procrearea este supremul act al perpetuării vieții. Noi, oamenii, din toată lumea, am definit prin cuvinte momentele din viața noastră legate de perpetuarea speciei umane. În particular a familiei noastre. Așa a apărut noțiunea de familie, noțiunea de soț, noțiunea de căsătorie.

Acceptarea deformării abuzive, pentru considerente politice lipsite de sens, a vocabularului, a culturii populare, a Constituției și a legilor care definesc societatea este inacceptabilă.

Suntem în fața uneia dintre cele mai mari agresiuni asupra societății comise de persoane care sunt un rebut social, persoane rupte de cel mai important scop al vieții: procrearea. Acceptarea de către parlamentarii români, de către partidele politice a unei astfel de degradări sociale este de nepermis.

Nu pot să nu atrag atenția și asupra „dreptului” partidelor politice de a accepta o astfel de porcărie. Ar fi bine ca politicienii să se uite în Constituție. La articolul 8 alin. (2) din Constituție se spune așa:

Partidele politice se constituie și își desfășoară activitatea în condițiile legii. Ele contribuie la definirea și la exprimarea voinței politice a cetățenilor, respectând suveranitatea națională, integritatea teritorială, ordinea de drept și principiile democrației.

Eu unul nu cred că membrii și simpatizanții PNL sunt de acord cu cererile LGBT.

Fac o precizare foarte importantă. Recunosc acestei comunități catalogarea ca minoritate sexuală, sunt de acord că au dreptul să trăiască împreună, sunt de acord că pot încheia o convenție civilă sau mai multe pentru a se reprezenta unul pe altul (o formă de mandat, de exemplu), sunt de acord cu faptul că nu trebuie să fie discriminați la angajare sau în orice relație cu instituțiile publice sau de interes public dar nu sunt de acord cu degradarea socială pe care o propun. Familia este familie și este formată din soț, soție și copii. Căsătoria este o uniune în vederea întemeierii unei familii. Nu au ce căuta aici cei din comunitatea LGBT. Ei nu au ca scop procrearea ci satisfacerea unei plăceri sexuale. Traiul în comun este alegerea lor pentru afecțiunea către o persoană anume. Prin căsătorie, LGBT-iștii fac o șmecherie. Introduc noțiunea divorțului. O altă instituție socială care urmează a fi distrusă. Pentru că unul dintre motivele de divorț, astăzi, este cel la neputinței unuia dintre soți de a procrea. În cazul unui „familii LGBT” nici nu se mai pune problema !

Am văzut declarația lui Asztalos Csaba, Președintele CNCD. Să îmi fie cu iertare, omul este absolut pe lângă. Este inadmisibil pentru un demnitar să folosească cu atâta lipsă de respect și să deformeze noțiunea „familie”. Este de o cumplită superficialitate.

Îmi pun problema și cu privire la personalul MAE care a participat la Comisa ONU și a votat împotriva Rezoluției. Este inadmisibil și faptul că MAE nu și-a cerut scuze față de poporul român iar acea persoană încă mai este în funcție.

Vreau să văd părerea partidelor politice. Mai ales a PNL care, alături de Președintele Klaus Iohannis promovează un program pentru creșterea natalității !

Populism jenant legat de „familie”.

O campanie ciudată, populistă, politică se desfășoară cu accent pe noțiunea de „familie”. Popimea a lansat campania - biserica ortodoxă este în pierdere de vizibilitate -, credincioșii o duc pe „înalte culmi” de agresivitate și ... lipsă de cunoaștere.

BOR propune o modificare constituțională a articolului 48 alineat 1 din Constituţie: "Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor", prin eliminarea termenului „soți” pe care îl găsește „neclar” - în contextul internațional din ultimul timp ! Hm ! Ei propun ca în prima ipoteză să fie făcută precizarea „între un bărbat și o femeie” în locul termenului „soți”. Popimea și cei care îi însoțesc în demers sunt puțin duși cu pluta.

Înțeleg că acest demers ciudat este o formă de apărare împotriva demersului reușit în diferite state, din nefericire, al unor grupuri care au avut ideea de a obține recunoașterea legală ca „familie” prin „căsătorie” a asocierii sexuale între persoane de același sex. Este o idioțenie care putea fi acceptată doar printr-un act normativ (care nu se supune legii divine !). Dovadă a faptului că „divinitatea” nu are nici o treabă aici este chiar intervenția bisericii care solicită statului și cetățenilor acelui stat (în cazul nostru România) să stabilească ordinea socială prin actul normativ suprem, Constituția.

Care este problema de fapt ? Familia sau căsătoria ? Familia iese din discuție, chiar dacă pompos se axează toți pe termenul „familie”. Rămâne „căsătoria”.

Toate legile din România folosesc cuvintele cu care sunt construite normele în sensul pe care îl au în Dicționarul Explicativ al Limbii Române (DEX). Dicționar actualizat mereu de către Academia Română, forul științific cel mai înalt, singura autoritate din România care poate interveni asupra conținutului „cuvântului” prezentat în DEX.

Cu privire la „soți”, DEX este mai mult decât clar:

SOȚ, soți, s. m. 1. Bărbat căsătorit considerat în raport cu soția lui; bărbat. ♦ (La pl.) Cele două persoane de sex opus unite prin căsătorie. ♦ (Înv.) Soție, nevastă. 2. (Pop.) Tovarăș, însoțitor; asociat. 3. Obiect care, împreună cu altul (similar), formează o pereche. ◊ Loc. adj. și adv. Cu (sau fără) soț = cu (sau fără) pereche, în număr pereche (sau nepereche), par (sau impar). – Lat. socius.

Am subliniat pluralul. Este evident că demersul BOR, al popimii „revoluționare”, al ONG-urilor asociate demersului populist își pierde consistența. Termenul „soți” va fi interpretat în fața societății și a oricărei instanțe de judecată în sensul la plural: „unirea prin căsătorie a două persoane de sex opus”. Fără unirea prin căsătorie, acestea, chiar dacă au copii, nu sunt soți ! Însă vor forma o familie ! Aici este problema ! Și pentru popime și pentru alții. Dar doar în anumite condiții. Prima și cea mai importantă este aceea a procreării.

Să rămânem puțin la procreare. Este elementul de bază al identificării ca „familie” a unei asocieri prin „căsătorie”. Fără procreare, nu există familie. Căsătoria este, conform DEX, o asociere în vederea întemeierii unei familii:

CĂSĂTORÍE, căsătorii, s. f. Uniune legală, liber consimțită între un bărbat și o femeie pentru întemeierea unei familii. ♦ Trai comun între soți, viață conjugală; căsnicie. – Căsător (înv. „soț” < casă1 + suf. -ător) + suf. -ie.

Se cuvine acum să pun și termenul „familie” din DEX pentru a permite formarea imaginii complete a reglementării constituționale puse în pericol.

FAMÍLIE, familii, s. f. 1. Formă socială de bază, realizată prin căsătorie, care unește pe soți (părinți) și pe descendenții acestora (copiii necăsătoriți). ◊ Aer de familie = fizionomie caracteristică, ansamblu de trăsături comune unui grup de persoane înrudite prin sânge. Nume de familie v. nume. 2. Totalitatea persoanelor care se trag dintr-un strămoș comun; neam, descendență.

A se observa condiția cumulativă a stărilor: soții - persoane de sex opus -, se unesc legal prin căsătorie pentru a forma o familie prin procrearea copiilor. Noțiunea de „familie” include, obligatoriu, pe descendenți. Chiar și în articolul constituțional există finalitatea procreării, prin introducerea noțiunii de „părinți” care au obligații față de copiii lor.

Nu familia este în pericol aici, în „pericol” este actul formal al „căsătoriei”, al acceptării asocierii între persoane de același sex care își doresc să le fie recunoscută de societate orientarea sexuală. Din moment ce le este acceptată „uniunea legală, liber consimțită” aceste persoane vor să aibă parte de ritualurile și formalismele care însoțesc, deobicei, întemeierea unei familii: „căsătoria” în fața ofițerului stării civile - ei pretind a forma „o celulă de bază a societății” -, „căsătoria” în fața unui preot, vor să aibă parte de toate drepturile care sunt recunoscute de stat unei familii. Vor, cu disperare, să fie văzuți de ceilalți ca membri „normali” ai societății. Numai că acest lucru nu se poate face prin lege. O  astfel de lege ar fi abuzivă. Poate fi interpretată ca o ingerință a statului în viața personală a altor oameni.

Se obișnuiește, ceea ce nu este bine, a se accepta sintagma „familie incompletă”, acea familie care nu are copii. Aceea nu este o familie, pentru că finalitatea unei familii sunt copiii. Copiii născuți prin actul de procreare al soților. Dacă unul din soți are copiii din altă relație, fie o altă căsătorie fie o relație liberă, acei copii fac parte din familie pentru că unul din părinți, cel biologic, face parte din ea. Cât timp trăiește acel părinte. Dacă soții care nu au copii adoptă alt copil nu formează o familie, în adevăratul sens al cuvântului, pentru că între ei și copiii adoptați nu există legăturile biologice pe care le presupune descendența. Ei pot fi cel mult niște „tutori”: „TUTÉLĂ, tutele, s. f. 1. Acțiunea de a tutela; instituție legală având drept scop ocrotirea și administrarea intereselor unui minor sau ale unui alienat sau debil mintal; tutelaj, epitropie”.

Marea campanie populistă a popimii și a celor care nu au timp să citească văd că prinde și la parlamentari, la partidele politice. Oare nu citește vreunul și DEX-ul ? Tipul acesta de reacții și mai ales comportamentul parlamentarilor pune în pericol predictibilitatea comportamentului social. Suntem fragili social din moment ce imediat ce îi trece cuiva prin cap o tâmpenie se găsește o majoritate parlamentară care să vină cu modificarea legii.

Are mare dreptate Iohannis că învățământul trebuie să fie prioritate națională. Țara este plină de tâmpiți.

Ne schimbăm ! Ca lume. „Lumea” din România este în schimbare.

Prima postare din 2016 pe blog. Critic și nu prea. Poza o am mai demult, când aveam „plete”.

O măsură a Guvernului Cioloș este „aprig” discutată. Mărirea salariului minim pe economie va cunoaște o creștere. De la 1050 lei va ajunge la 1250 lei din mai. Este bine, este mai puțin bine, este rău, vom trăi și vom vedea. Este peste ce a promis Guvernul demisionar Ponta, cu 50 de lei.

O concluzie arată că se reduce riscul de sărăcie însă este posibilă o intrare în zona neagră a muncii, spune Andreea Paul (Vass). Nu o contrazic. De va fi așa, este vina guvernării. Guvernul și administrația publică locală sunt singurele „puteri” în măsură să prevină sau să sancționeze comportamentul abuziv al celor care apelează la incorectitudine față de bugetul de stat - care trebuie interpretat ca „pușculiță” a națiunii, ca instrument în folosul națiunii și nu altfel. Concluzia este bună însă trebuie orientată către stat, către puterile statului ca o „notă proastă” dacă riscul se produce și nu este descoperit sau sancționat la timp.

Alte concluzii sunt mai „apocaliptice”. Și eu m-am exprimat în acest sens. Dispariția micilor investitori care au nevoie de forță de muncă dar nu au capacitatea de a plăti sumele impuse de acest „salariu minim”. Fără măsuri compensatorii din partea Guvernului, măsuri care să reducă efectul salariului - să facă mai ieftină folosirea forței de muncă -, micii investitori în cauză pot pieri.  Mai ales dacă nu au capacitatea de a inova, de a crește productivitatea. Este și rău, este și bine. Este bine în măsura în care locul lăsat liber este ocupat de cei care au capacitatea de a dezvolta.

Marii investitori vor trebui să accepte o reducere a „beneficiilor”. Aici voi veni cu constatări ale altora, cum ar fi Daniel Dăianu în materialul de pe site-ul „Curs de guvernare” (aici). Vorbește despre „salariul minim” și „elefantul din încăpere”.

„„Controversa privind salariul minim poate oculta insa veritabila problema pe piata muncii autohtona. ‘’Elefantul in incapere” este altul; este vorba de distributia PIB-ului intre detinatorii de active (capital) si salariati. 31-32% din PIB cat au primit salariatii in Romania, in anii din urma, fata de cca. 54% din PIB detinatorii de capital, este una dintre cele mai disproportionate relatii in UE – in Bulgaria, raportul era in 2012 de 38 la 48,4% (date Eurostat), iar in Ungaria, ponderea profiturilor a fost de cca.40% din PIB in acel an. In UE 15 (tarile mai dezvoltate) salariile au avut in anii din urma o pondere de peste 50% din PIB, in timp ce ponderea profiturilor a fost in jur de 38%.

Raportul in cazul Romaniei este de-a dreptul neverosimil pentru o economir europeana, care si face parte din Uniune. Este drept ca ultimele decenii au consemnat o scadere a ponderii veniturilor din munca in PIB in lumea industrializata (arata studii ale OCDE, FMI, etc). Dar cifra pentru Romania este de mirare””.

Eu trag cu „tuș” pe comparația cu statele dezvoltate din UE însă nu este de neglijat nici situația din vecini care este, să o recunoaștem, mult mai bună.

Recomand citirea cu atenție a întregului articol semnat de Dăianu.

Nu pot să trec cu vederea o amintire. Cred că Viktor Orban, premierul Ungariei (poate mă înșel !), cu niște ani în urmă, considera că maghiarii nu pot ajunge la nivelul de dezvoltare al statelor din vestul Europei dacă au salarii ca în lumea a treia. A trecut la forțarea măririi salariilor. Unii investitori au plecat. Au venit însă alții. Ungaria a devenit, încet-încet competitivă. Productivitatea muncii a crescut. A devenit serioasă pentru investitori. A pariat pe creștere salarială, a stimulat încrederea maghiarilor în propriile forțe și a dezvoltat competitivitatea. Acum se iau la întrecere cu alții. Merită apreciați.

Am impresia că noi abia acum facem pasul. Este un șoc în economie și va forța actorii economici să găsească soluții. Piața din România este atractivă. Sofisticată. Pretențioasă. Va trebui făcut și următorul pas. Reducerea, treptată, a ajutoarelor sociale actuale. Unele nu se justifică. Deloc. Unele persoane nu vor să își poarte singure de grijă. Nu vor să depună efort. Refuză angajările. Chiar și pe cele ocazionale. Nu vor să se miște. Ar trebui ca și administrațiile publice locale să aibă un nou start. Nu au posibilități de finanțare (din cauza lipsei de inițiativă), să existe posibilitatea dispariției lor. Să se unească cu alte administrații locale care sunt mai active, mai dispuse să creeze, capabile să stimuleze creativitatea locală. Iar exemple sunt. Din ce în ce mai multe. Comuna Peștera (Constanța) nu îmi iese din minte. Primarul ăla ar trebui „furat” de un mare oraș. Dacă nu este „furat” acum, face din Peștera reședință de județ !

Am urmărit un interviu luat unui istoric german despre „cultura Dunării”. Despre „începuturile” lumii moderne europene de de prin anii 9000-7000 î.e.n. Adept al teoriei haosului, istoricul german a punctat faptul că „evenimentele” au obligat oamenii să se adapteze, să inoveze, să creeze, să își modifice stilul de viață. Să se adune pentru a trece peste greutăți. Să formeze comunități din ce în ce mai mari. Întotdeauna a existat un eveniment. În general negativ. În general cu multe pierderi. Faptul că omenirea a evoluat dă credit ideii că nici un eveniment nu duce la mai rău decât răul făcut la producerea lui. De reținut !

Iau această mărire a salariului minim ca eveniment social major. Nu știu câți beneficiază direct de el - în general, din ce am văzut eu la firmele mai „pretențioase” din România, salariul minim de 1200 „lei” are terminația „euro” -, nu am cunoștințele necesare să fac evaluări economice însă înclin să cred că va exista o schimbare de mentalitate, o schimbare în comportamentul social. Căpătăm mai multă încredere în noi. Cei plecați vor începe să reconsidere rămânerea în alte țări însă va fi foarte important să deschidem piața muncii pentru tineretul care vine an de an și cere să i se permită să ocupe locuri de muncă. Poate că așa, având în vedere și alte măsuri similare în anii ce vin, va crește și dorința tinerilor de a avea copii astfel că natalitatea va reveni pe plus. Bine, în această problemă trebuie lucrat și sub aspectul modelului de viață. O viață de cuplu fără copii este searbădă. Acolo unde natura este implicată nu trebuie să facem vină însă acolo unde natura este darnică, trebuie încurajată familia. Compusă, normal, din bărbat și femeie. Chiar familia cu copii adoptați, copii care nu au șansa vieții de a avea părinți naturali (fie decedați, fie incapabili).