A face, a nu face, a se abține să facă

Avem deja o problemă. Bisericile creștine care activează în România au determinat o campanie de strângere de semnături pentru „apărarea valorilor familiei tradiționale”. Cu ceva timp în urmă, la sfârșitul anului 2015. Semnăturile necesare pentru o inițiativă legislativă în vederea revizuirii Constituției au fost adunate, Curtea Constituțională a României a constatat că sunt îndeplinite condițiile constituționale pentru îndeplinirea procedurii, Senatul și Camera Deputaților au adoptat legea de revizuire a Constituției potrivit inițiativei cetățenești și au stabilit data de ținere a referendumului. Au stabilit o excepție: referendumul se va desfășura timp de 2 zile în loc de una. Scopul este evident. Șansa ca referendumul să nu fie validat din cauza absenteismului la vot este foarte mare iar prelungirea termenului la 2 zile ar acorda o șansă a validării referendumului pentru că aprobarea legii de revizuire a Constituției este altă treabă.

Inițiativa vizează înlocuirea sintagmei „între soți” din art. 48, alin. (1) al Constituției cu una mai restrictivă, „între un bărbat și o femeie”. Potrivit expunerii de motive din proiectul de lege, acesta „își propune să înlăture orice echivoc pe care utilizarea termenului de «soți» (...) ar putea să-l aducă în conturarea noțiunii de «familie», a raportului dintre «familie» și dreptul fundamental al bărbatului și al femeii de a se căsători și a întemeia o familie”.

De la o problemă aparent simplă s-a ajuns la balamuc. Problema este simplă, din mai multe puncte de vedere. Revizuirea Constituției nu aduce nimic în plus, din punct de vedere juridic, față de ce este acum în Constituție. Legea civilă, dicționarul limbii române, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, practica judiciară internațională în materia drepturilor omului nu obligă la o altă înțelegere a termenului „soți” într-o căsătorie! Mai multe decizii ale Curții Europene a Drepturilor Omului atrag atenția asupra faptului că permisiunea cuplurilor de același sex de a se căsători stă în acceptul statelor de a o da, nu există o obligație în Convenția Europeană pentru Drepturile Omului de a obliga statele în acest sens.

În funcție de nivelul de cunoaștere și acceptare a realității avem atitudini diferite ale cetățenilor. Unele sunt explicate, motivate, altele sunt au tendința de a impune un punct de vedere altfel, se trece la „sancțiuni”.

Prezența la referendum se va încadra în tipurile de acțiune normale ale omului, arătate și în lege. Merge la referendum sau nu merge. Cei care nu merg la referendum sunt fie cei care „nu fac/nu participă la referendum” sau cei care „se abțin să facă/nu participă la referendum”. Cei care „nu fac” au un motiv, în general, de opoziție, ca reacție, boicotează. Cei care „se abțin să facă” au alte motive, în general consideră că acțiunea este inutilă (cum este cazul meu!). Cei care votează au la rândul lor opțiunea de a vota „DA”, sunt de acord cu textul pentru revizuire din convingere, de a vota „NU” nu sunt de acord cu textul pentru revizuire sau nu vor să sprijine o acțiune organizată de bisericile din România sau Coaliția pentru Familie.

Se face campanie pentru „boicot”. Boicotul se poate realiza fie prin absența de la vot dar și prin votul negativ. Oricum, „boicotul” este, de fapt, un răspuns de protest! Fără a fi vorba, în mod obligatoriu, de o altă opțiune cu privire la subiectul în discuție și soluția aleasă!

Abținerea de a participa la vot pentru considerente privind inutilitatea demersului și a rezultatului unui astfel de vot, reprezintă o formă de desconsiderare, de dispreț pentru problema propusă a fi „soluționată”. Abținerea de a participa la vot este, în general, mai puternică pentru că desconsideră modul în care problema este pusă și rezultatul dorit de inițiatori.

Ca să fie totul și mai clar, ca să fie și mai vizibilă inutilitatea acestui demers, CCR a dat și o decizie care, pur și simplu, desființează această campanie devenită murdară, extraordinar de murdară.

Indiferent că referendumul va avea succes sau nu, prin această decizie se pune capăt tuturor speculațiilor. Nimic nu este „apărat”! Cuplurile homosexuale vor beneficia de protecția legii potrivit drepturilor fundamentale la viața privată dar și la comportamentul „asemănător vieții de familie”, adică a deținerii în comun a unor bunuri, a gospodări împreună, a-și crește copiii din relațiile anterioare etc.

Eu nu merg la referendum. Este deja lipsit de sens! A fost confiscat pentru ca sub acoperirea campaniei să se facă propagandă religioasă. Ca ateu, nu am de gând să particip la așa ceva.

Este, cred, corect să fac următoarea precizare: absenteismul la alegerile europarlamentare, prezidențiale, locale și parlamentare este de o gravitate socială imensă. La aceste alegeri alegi modul în care va fi condusă țara sau comunitatea în viitor, alegi de cine să fii condus. Referendumul de acum nu are o astfel de încărcătură socială. Este doar un moft de care bisericile și unele partide politice profită pentru a căpăta notorietate. Dezgustător.

Scrisoare către Tudorel Toader „avocatul penalilor”

Scrisoare deschisă a senatorului PNL Iulia Scântei, adresată Ministrului Justiției Tudorel Toader:

`Nu promovați nicio ordonanță de urgență pentru modificarea Codului de procedură penală sau a Codului Penal!`

Distins Domnule Ministru al Justiției,

Aseară în cadrul unei emisiuni televizate, ați făcut publică intenția modificării Codului de procedură penală (dar oare doar a acestui cod?) printr-o Ordonanță de urgență. Scopul modificării îl constituie conform declarațiilor dvs., modificarea art. 453 din Codul de procedură penală pentru a introduce noi condiții/cazuri de revizuire a sentințelor penale definitive, astfel încât toți infractorii condamnați (majoritatea pentru fapte de corupție ori asimilate) să poată solicita revizuirea hotărârii, “dacă e vorba de protocoale sau interceptări nelegale.”

Nu discut acum nici temeinicia, nici oportunitatea reglementării noului caz de revizuire propus de dumneavoastră, dar nu pot să nu remarc că până în prezent, nicio instanță din România nu a pronunțat o sentință prin care să se constate nelegalitatea protocoalelor invocate, cu atât mai mult nimeni, nici măcar un ministru al justiției nu poate cunoaște și nu poate aprecia că sentințele penale de condamnare pronunțate de instanțe s-au fundamentat exclusiv pe aceste protocoale sau pe interceptări nelegale, și nu pe lege!  

Este inacceptabil într-un stat de drept, să se instituie o astfel de prezumție a nelegalității unei hotărâri judecătorești, bazată pe “sentimentul persoanei condamnate că a fost condamnat pe nedrept” ori pe simpla apreciere că un judecător a dispus o condamnare în baza unei interceptări sau a unui flagrant realizat în baza unui protocol administrativ și nu în baza legii în vigoare.

Dacă în calitate de Ministru al justiției fundamentați astfel necesitatea adoptării unei Ordonanțe de urgență bazându-vă pe prezumția că toate instanțele judecătorești au pronunțat până în prezent sentințe penale definitive cu presupusa încălcare a legii, această ordonanță de urgență va încălca grav și nepermis autoritatea de lucru judecat de care se bucură în prezent toate sentințele penale definitive și va aduce atingere principiului securităţii raporturilor juridice - element fundamental al supremației dreptului, care prevede, printre altele, ca soluţia dată în mod definitiv oricărui litigiu de către instanţe să nu mai poată fi supusă rejudecării.

În calitate de Senator și membru al Comisiei speciale a Parlamentului României care a avut în dezbatere proiectul de lege pentru modificarea Codului de procedură penală și care a modificat substanțial chiar conținutul art. 453 Cpc privind cazurile de revizuire a hotărârilor judecătoreşti definitive, cu privire la latura penală, vă adresez domnule Ministru al justiției următoarele întrebări:

1. De ce nu ați transmis Comisiei speciale a Parlamentului, pe durata activității acesteia în sesiunea parlamentară, această propunere de modificare a art. 453 din Codul de procedură penală cu menționarea noilor condiții/cazuri de revizuire a hotărârilor judecătoreşti penale definitive, pentru a fi dezbătută de Comisie, apoi dezbătută și adoptată de plenul Senatului și de cel al Camerei Deputaților?

Reamintesc faptul că reprezentantul Ministerului Justiției a participat la lucrările Comisiei, iar atunci când coaliția majoritară PSD-ALDE a amendat articolul 453 sus menționat, modificând alineatul (1) litera (f) și introducând două noi cazuri de revizuire la literele (g) și (h), acesta nu a formulat nicio obiecție și nici nu a făcut cunoscută Comisiei o altă propunere de modificare a Ministerului/Ministrului justiției. Ați declarat aseară “că nu ați avut nicio contribuție” la proiectul de modificare a Codului de procedură penală adoptat de Camera Deputatilor la data de 18 iunie a.c. , acesta fiind produsul legislativ exclusiv al Parlamentului. Dar cine sau ce anume v-a împiedicat să aveți o contribuție și să comunicați “contribuția” Ministerului/Ministrului, și membrilor Comisiei speciale în virtutea principiului constituțional al cooperării loiale între autoritățile statului?

2. Care este împrejurarea ori care sunt motivele care justifică “urgența” pentru adoptarea unei Ordonanțe de Urgență prin care să modificați Codul de procedură penală în materia condițiilor de revizuire și de ce nu așteptați reluarea activității Parlamentului pentru a înainta un proiect de lege care să fie dezbătut și adoptat de Parlament?

3. În interviul din seara zilei de 1 august, ați declarat că veți promova Ordonanța de Urgență pentru modificarea Codului de procedură penală, pentru a permite redeschiderea dosarelor penale soluționate definitiv pe calea revizuirii ”imediat după concedii.” Domnule ministru, veți promova noua Ordonanță de Urgență fără să așteptați decizia Curții Constituționale cu privire la sesizările formulate de PNL, de ÎCCJ și de Președintele României, decizie care a fost amânată pentru data de 25 septembrie a.c., în condițiile în care criticile de neconstituționalitate ale autorilor vizează inclusiv modificările aduse articolului 453 Cpc privind revizuirea sentințelor penale definitive?

Veți promova modificarea Codului de procedură penală prin OUG fără să așteptați opinia experților Comisiei de la Veneția sesizate de PNL inclusiv cu privire la modificările aduse de PSD-ALDE Codului penal și celui de procedura penala, opinia acestora fiind așteptată tot în această toamnă?

Indiferent de răspunsurile pe care sper că le veți da, vă solicit domnule Ministru, să nu promovați nicio ordonanță de urgență pentru modificarea Codului de procedură penală sau a Codului Penal și să așteptați legile adoptate de Parlament să își urmeze parcursul legislativ, iar Comisia de la Veneția să se pronunțe cu privire la conținutul acestor modificări sub aspectul conformității lor cu standardele europene.


Iulia Scântei,

Senator PNL

Membru al Comisiei speciale comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru sistematizarea, unificarea şi asigurarea stabilităţii legislative în domeniul justiţiei

Unele modificări ale Constituției îmi plac. La nebunie.

Hotnews. Ziua a 10-a. BOR ia „fața” și intră prima la „pomenire”. Nu scriu mai multe pentru că sunt ateu și ar fi un atac la BOR, alții înțelegând de aici că atac credința în Dumnezeu. Deși, după mine, BOR nu prea mai are treabă cu Dumnezeu. La fel ca majoritatea bisericilor. Bogăția pământească este mai dulce și mai atrăgătoare decât cumpătarea dumnezeiască.

Curtea Constituțională nu va mai analiza, sub aspectul constituționalității, hotărârile Parlamentului. Intrăm în normal. Îmi amintesc, cu maximă neplăcere, cum CCR „analiza” actele Parlamentului stabilind el, CCR, din butoiul cu murături ale țaței Nutzi ot Pleșcoi, ce este bine și ce nu în folosul „macacului” de la Cotroceni. Practic, CCR a fost în ultimul timp un organ de teroare băsesciană alături, normal, de CSM și procuratura Română. După ce au înlocuit judecătorii de carieră cu procurori, unele instanțe de judecată emiteau hotărâri care să gâdile plăcut auzul demisului de la Cotroceni. Iar aceste lucruri nu se mai pot face. Nu, pentru că lit. l) din art. 146 din Constituție este abrogat. Articol care permitea CCR să emită și alte decizii în baza legii de organizare și funcționare, nu exclusiv în limitele Constituției. De aceea este musai obligatoriu să mergem la vot pentru că sunt revizuiri care ne vor face nouă, românilor, viața mai ușoară iar aventurierilor de felul lui Băsescu viața mai grea.

Monica Macovei dă semnale CCR să împiedice adoptarea Constituției revizuite.

Sinistra din imagine, Monica Macovei pe numele ei, europarlamentar PDL, evaluată și reevaluată de multe-multe ori de chiar susținătorii ei politici, portocalezii și băsescienii, are o intervenție de tot râsul. Din punct de vedere juridic. Intervenție care vrea să fie „cartea de căpătâi” a bolnavilor din PDL pentru blocarea îndeplinirii obiectivului USL de a realiza o Constituție în rând cu vremurile.

Agerpres. Interpretarea panaramei băsist-portocalizate (este posibil să renunțe la portocaliu pentru că Băsescu a dat o nouă linie a modei pentru cei care vor să exceleze în prostie) se vrea, pe lângă motivarea portocalezilor de a ataca viitoarea lege de revizuire a Constituției și o atenționare a CCR să „judece” după tiparul ei.

În concret, panarama afirmă că : "Atrag atenţia că dacă în modificarea Constituţie nu se va regăsi rezultatul referendumului (referendumul din 2009 -n.r.), adică maxim 300 de parlamentari şi o singură Cameră a Parlamentului, atunci această prevedere, oricare ar fi ea alta decât rezultatul referendumului este total neconstituţională".

Mănâncă borș, pe românește. Referendumul din 2009 putea fi valid până când puterea politică care l-a promovat își încheia mandatul. Putea chiar să fie „valabil” și pentru o nouă putere politică dacă acea putere își exprima adeziunea. Nu este cazul. USL, care a câștigat alegerile din 2012 a venit în fața cetățenilor cu alt obiectiv decât cel al referendumului din 2009. Parlament bicameral și peste 300 de parlamentari. Cu referire la actul juridic numit referendumul din 2009 există o instituție în drept. Cea a caducității. Care spune că un act juridic devine ineficient ca urmare a unui eveniment care survine ulterior încheierii lui. Dacă actul juridic anterior nu este valorizat la timp - adică pe timpul mandatului PDL - Boc -, atunci, ca urmare a evenimentelor ulterioare acesta devine ineficient. Punct. Iar un prim eveniment ulterior este cel al alegerilor parlamentare din 2012 când populația României, cu o majoritate covârșitoare, a cerut USL să guverneze îndeplinid acele promisiuni din campania electorală, promisiuni care constituie baza programului de guvernare. Unde, de bună seamă, se află revizuirea Constituției și Parlamentul bicameral. Astfel, referendumul băsist din 2009 devine ineficient pentru că cetățenii țării doresc un alt raport juridic.

Pentru că matracuța băsistă cu gândire de procuror stalinist nu are stare, a mai debitat ceva. Pentru a sprijini afirmațiile'i fanteziste s-a dus la art. 2 alin (1) din Constituție care definește suveranitatea. Pentru că este procuror și are minte puțină, afirmă, tranșant, că suveranitatea aparține poporului și se exprimă prin referendum. Hmm. Dacă este procuror, ia ce vrea el iar un judecător tembel sau parte la nemernicie îi va da dreptate. Numai că aici avem o formulare diferită, fără însă a nega, în totul, afirmația ei. Așa că, să vedem paragraful complet: „Suveranitatea națională aparține poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice și corecte, precum și prin referendum”. Ea exclude prima teză a paragrafului, teză care arată că suveranitatea se exercită normal, în mod curent, zilnic prin reprezentanții aleși iar în teza a doua se introduce o modalitate de exercitare care devine excepțională. Dacă ar fi fost altfel, constituantul introducea în prima teză referendumul ca modalitate de exercitare a suveranității iar în a doua teză actul guvernamental ca o modalitate excepțională. Sună ca dracu. Dar se pare că există unele state care practică referendumul pentru a avea un suport popular la adoptarea unei legi. Treaba lor, la noi nu este așa.

Sper ca CCR să nu mai facă copy-paste după elucrubațiile matracuței Macovei și să vadă ceea ce Constituția spune. Mai mult, să constate caducitatea referendumului din 2009. Eu unul m-am săturat de interpretări aiurea ale legii. Pe de altă parte, CCR nu este în măsură să declare o lege de revizuire a Constituției ca fiind neconstituțională decât în limitele prevederilor art. 152 din Constituție care dispune, imperativ, că nu poate suporta revizuirea caracterul național, independent, unitar și indivizibil al statului român, forma republicană d eguvernământ, integritatea teritoriului, independența justiției, pluralismul politic și limba oficială. De asemenea, nu pot fi supuse revizuirii (în minus) drepturile și libertățile civile. De aceea nu văd cum CCR ar putea da o decizie de neconstituționalitate. În caz că CCR va vrea altceva, atunci se va impune o nouă Constituție care să elimine toate acele structuri care fac politică în loc să își îndeplinească rolul de sprijinire și protejare a Constituției și democrației.

Revizuirea Constituției este pe drumul bun.

Comunicat de presă - Preşedintele Senatului României, Crin Antonescu - Declaraţii privind activitatea Comisiei Comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru elaborarea propunerii legislative de revizuire a Constituţiei - 5 iunie 2013

„In ceea ce priveşte lucrările Comisiei pentru revizuirea Constituţiei, am avansat destul de mult - au fost două zile de lucru. Practic, sunt aproape gata primele două titluri ale Constituţiei – Titlul 1, privitor la principiile generale, şi cel de al doilea, privitor la drepturi şi libertăţi fundamentale. Am văzut o serie de neclarităţi, chiar de confuzii în relatări publice despre lucrări şi aş vrea să le lămuresc. Mai întâi, există propuneri care s-au respins nu pe fond ci pentru că nu s-a socotit de către comisie că locul lor este la poziţia respectivă. De pildă, un subiect despre care s-a discutat mai mult a fost cel privitor la rolul bisericii ortodoxe în istoria României, în evoluţia şi pentru identitatea poporului român. S-a respins, într-adevăr, un articol care fusese propus, un amendament care-l propunea ca articol. S-a respins cu o largă majoritate dintr-un motiv legat de formă. Foarte probabil conţinutul, ideea acestui articol va fi introdusă într-un preambul pentru că, între timp, s-a convenit că această Constituţie revizuită va avea un preambul, spre deosebire de celelalte forme – si, de fapt, pentru prima dată – ale Constituţiei României. In acest preambul astfel de judecăţi de valoare îşi vor găsi locul şi nu, cum a apreciat comisia, în articolele propriu-zise ale Constituţiei care fac trimitere la libertăţi, la îndatoriri, la instituţii şi aşa mai departe.

S-au făcut, în opinia mea, paşi foarte importanţi înainte şi există deja modificări ale unor articole constituţionale, ca şi apariţia unor articole noi care sunt semnificative si care aduc la zi, aduc într-o formă foarte avansată, Constituţia României, mai ales sub aspectul drepturilor cetăţeneşti, drepturilor individuale şi garantării lor.

Aş spune, înainte de toate, că acesta este un lucru pe care îl salut. După cum reprezentanţii presei care au participat în permanentă la lucrări au putut constata, lucrările se desfăşoară în spirit foarte deschis, foarte sobru, foarte aplicat fără derapaje demagogice si politicianiste, fără partizanat absurd atunci când se discută despre principii generale de nivel constituţional. Nu este lipsit de importanţă în sensul acesta că până în prezent, zdrobitoarea majoritate a deciziilor, fie de admitere a unor amendamente, fie de respingere, au fost luate cu unanimitate sau cu mare majoritate. Putem vorbi cel puţin de decizii consensuale, până în acest moment. Vor veni şi momente în care nu vom mai avea, probabil, un astfel de consens dar deocamdată - ceea ce este important – pot vorbi de un consens în direcţia întăririi si diversificării drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, pentru întărirea şi garantarea acestora. Cred că este un lucru bun, de care toţi cetăţenii României vor putea profita.

Au mai existat articole care stârnesc interes special. Astăzi voi menţiona un lucru care mi se pare foarte important şi care aşează la nivel constituţional pentru prima dată regimul juridic egal între creanţele statului şi contribuţiile fiscale ale cetăţenilor, ale companiilor, ale tuturor instituţiilor. Până acum s-a invocat de foarte multe ori faptul că nu există un regim juridic egal de responsabilitate a statului ca şi a companiilor private.

De asemenea, e vorba de câteva amendamente care au întărit dreptul de apărare şi egalitate procesuală pentru că, în toţi aceşti ani în care am acumulat experienţa pe baza căreia am ajuns la concluzia că e nevoie de o revizuire a Constituţiei, s-a remarcat că acest principiu trebuie întărit explicit în Constituţie pentru ca ceea ce înseamnă egalitatea de mijloace sau egalitatea între acuzare şi apărare în procesul penal să fie stipulat.

Există, de asemenea, o lărgire a prevederilor constituţionale împotriva discriminărilor de orice fel, de pildă legate de orientarea sexuală. Există, de asemenea, multe articole care introduc categorii noi de drepturi, există formule prin care responsabilitatea statului pentru protejarea acestor drepturi să fie mult mai clară.

Există, iată, şi o noutate, si anume, atunci când vorbim despre responsabilitatea statului în urma unor decizii greşite din motive de rea credinţă sau de gravă neglijenţă a unor magistraţi - evident statul are responsabilitate -  există şi dreptul ca statul să se îndrepte împotriva celor care s-au făcut vinovaţi de rea credintă sau gravă neglijenţă. Este cazul unor sentinţe date la CEDO în care cetăţeni români nedreptăţiţi au fost despăgubiţi de statul român în urma unor erori judiciare, situaţie în care, de fapt, toţi ceilalţi cetăţeni suportă asta şi nu cel care a greşit.

In fine, aş mai menţiona faptul că s-a pus în discuţie o chestiune care îi priveşte pe toţi cetăţenii ţării cu drept de vot, respectiv vârsta la care să ai dreptul să alegi şi să fii ales. Colega noastră deputata Alina Gorghiu şi alţi colegi au susţinut scăderea pragului de vârstă la 16 ani. Nu a fost adoptată în comisie această propunere.

De asemenea, s-a susţinut scăderea pragului de vârstă cât priveste dreptul de a fi ales, de la 23 la 21 de ani, ceea ce, de fapt, în multe ţări europene există. Nici această propunere nu a trecut dar votul a fost destul de echilibrat şi s-ar putea ca în plen această formulă să nască o dezbatere foarte serioasă.

Încă o dată mulţumesc colegilor din comisie, mulţumesc şi celor din Forumul Constituţional care au venit cu foarte multe propuneri de amendamente şi care, mai cu seamă, au semnalat preocupări din societatea românească legate de drepturi şi libertăţi”.




Nu umblu la comunicat. Mi se pare îndestulător de precis și dătător de speranțe. Pot fi discuții însă nu necesită justificări.