A face, a nu face, a se abține să facă

Avem deja o problemă. Bisericile creștine care activează în România au determinat o campanie de strângere de semnături pentru „apărarea valorilor familiei tradiționale”. Cu ceva timp în urmă, la sfârșitul anului 2015. Semnăturile necesare pentru o inițiativă legislativă în vederea revizuirii Constituției au fost adunate, Curtea Constituțională a României a constatat că sunt îndeplinite condițiile constituționale pentru îndeplinirea procedurii, Senatul și Camera Deputaților au adoptat legea de revizuire a Constituției potrivit inițiativei cetățenești și au stabilit data de ținere a referendumului. Au stabilit o excepție: referendumul se va desfășura timp de 2 zile în loc de una. Scopul este evident. Șansa ca referendumul să nu fie validat din cauza absenteismului la vot este foarte mare iar prelungirea termenului la 2 zile ar acorda o șansă a validării referendumului pentru că aprobarea legii de revizuire a Constituției este altă treabă.

Inițiativa vizează înlocuirea sintagmei „între soți” din art. 48, alin. (1) al Constituției cu una mai restrictivă, „între un bărbat și o femeie”. Potrivit expunerii de motive din proiectul de lege, acesta „își propune să înlăture orice echivoc pe care utilizarea termenului de «soți» (...) ar putea să-l aducă în conturarea noțiunii de «familie», a raportului dintre «familie» și dreptul fundamental al bărbatului și al femeii de a se căsători și a întemeia o familie”.

De la o problemă aparent simplă s-a ajuns la balamuc. Problema este simplă, din mai multe puncte de vedere. Revizuirea Constituției nu aduce nimic în plus, din punct de vedere juridic, față de ce este acum în Constituție. Legea civilă, dicționarul limbii române, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, practica judiciară internațională în materia drepturilor omului nu obligă la o altă înțelegere a termenului „soți” într-o căsătorie! Mai multe decizii ale Curții Europene a Drepturilor Omului atrag atenția asupra faptului că permisiunea cuplurilor de același sex de a se căsători stă în acceptul statelor de a o da, nu există o obligație în Convenția Europeană pentru Drepturile Omului de a obliga statele în acest sens.

În funcție de nivelul de cunoaștere și acceptare a realității avem atitudini diferite ale cetățenilor. Unele sunt explicate, motivate, altele sunt au tendința de a impune un punct de vedere altfel, se trece la „sancțiuni”.

Prezența la referendum se va încadra în tipurile de acțiune normale ale omului, arătate și în lege. Merge la referendum sau nu merge. Cei care nu merg la referendum sunt fie cei care „nu fac/nu participă la referendum” sau cei care „se abțin să facă/nu participă la referendum”. Cei care „nu fac” au un motiv, în general, de opoziție, ca reacție, boicotează. Cei care „se abțin să facă” au alte motive, în general consideră că acțiunea este inutilă (cum este cazul meu!). Cei care votează au la rândul lor opțiunea de a vota „DA”, sunt de acord cu textul pentru revizuire din convingere, de a vota „NU” nu sunt de acord cu textul pentru revizuire sau nu vor să sprijine o acțiune organizată de bisericile din România sau Coaliția pentru Familie.

Se face campanie pentru „boicot”. Boicotul se poate realiza fie prin absența de la vot dar și prin votul negativ. Oricum, „boicotul” este, de fapt, un răspuns de protest! Fără a fi vorba, în mod obligatoriu, de o altă opțiune cu privire la subiectul în discuție și soluția aleasă!

Abținerea de a participa la vot pentru considerente privind inutilitatea demersului și a rezultatului unui astfel de vot, reprezintă o formă de desconsiderare, de dispreț pentru problema propusă a fi „soluționată”. Abținerea de a participa la vot este, în general, mai puternică pentru că desconsideră modul în care problema este pusă și rezultatul dorit de inițiatori.

Ca să fie totul și mai clar, ca să fie și mai vizibilă inutilitatea acestui demers, CCR a dat și o decizie care, pur și simplu, desființează această campanie devenită murdară, extraordinar de murdară.

Indiferent că referendumul va avea succes sau nu, prin această decizie se pune capăt tuturor speculațiilor. Nimic nu este „apărat”! Cuplurile homosexuale vor beneficia de protecția legii potrivit drepturilor fundamentale la viața privată dar și la comportamentul „asemănător vieții de familie”, adică a deținerii în comun a unor bunuri, a gospodări împreună, a-și crește copiii din relațiile anterioare etc.

Eu nu merg la referendum. Este deja lipsit de sens! A fost confiscat pentru ca sub acoperirea campaniei să se facă propagandă religioasă. Ca ateu, nu am de gând să particip la așa ceva.

Este, cred, corect să fac următoarea precizare: absenteismul la alegerile europarlamentare, prezidențiale, locale și parlamentare este de o gravitate socială imensă. La aceste alegeri alegi modul în care va fi condusă țara sau comunitatea în viitor, alegi de cine să fii condus. Referendumul de acum nu are o astfel de încărcătură socială. Este doar un moft de care bisericile și unele partide politice profită pentru a căpăta notorietate. Dezgustător.

Boicotul referendumului. O șarlatanie.

PDL și acum Băsescu, alături de cei care au trecut de partea lui, „neafiliații” MRU și Mihail Neamțu, au hotărât să săvârșească o șarlatanie. Să boicoteze referendumul. Dar, nota bene, să aibă observatori în secțiile de votare care să raporteze numărul de votanți.

Este evident că scurtcircuitarea legăturii PD-L cu STS are consecințe grave pentru Băsescu și ai lui. Au pierdut controlul votului. Nu mai pot interveni pe circuitul votului pentru a-l aranja în funcție de interese. Nu este exclus ca la secțiile de votare, noua decizie de boicotare a votului să aibă ca urmare acțiunile directe ale unor persoane care, prin acte și fapte ce contravin procesului de referendum să determine decizii de suspendare a votului, de intimidare a celor care se prezintă la vot. Deja, în unele unități cu directori portocalii s-au început acțiuni de intimidare a oamenilor, amenințări cu pierderea locurilor de muncă ... Revenim la epoca primitivă.

La B1Tv, la col. Turcescu, Andreea Pora afirma, cu subiect și predicat, că cei care nu se prezintă la referendum spun „NU”. Prin această aserțiune sunt confiscate voința celor care nu merg de obicei la vot, a acelora care nu reușesc să voteze, a acelora care nu au înțeles despre ce este vorba în acest referendum și nu merg la vot pentru că sunt confuzi, a moraliștilor care declamă cu patos că acest referendum validează „ciuma roșie”, motiv pentru care nu merg la vot etc. Adăugând inepțiile publice cu „lovitura de stat” promovate de Băsescu și toate găștile politice care îl asistă, avem în fața ochilor un atac, grosier, la democrație. Asistăm la o șarlatanie. O mare înșelăciune care are autori, propovăduitori și fraieri care îi cad în plasă. Păcat de fraieri.

Democrația este, în esență, puterea poporului exprimată direct sau prin reprezentanți cu privire la treburile comunității în care trăiește. Promovarea neprezentării la vot, ca și măsurile de împiedicare a populației de a merge la vot sunt acte grave împotriva democrației însăși. Nu sunt de acord cu cei care nu merg la vot însă dau din clanță cât este ziua de lungă împotriva celor care, prin votul cetățenilor au ajuns la putere. Nu sunt de acord cu ei și cred că nici teoriile lor despre democrație nu pot fi luate în considerare atâta timp cât rezultatul lor este lipsa democrației. Democrația înseamnă alegere, democrația înseamnă confruntare între idei și oameni, democrația presupune respectul față de opțiunea majorității.

Referendumul este fraudat prin condiționarea validării prin participarea la vot. Majoritatea care va opta pentru unul din răspunsuri este în pericol să nu aibă rezultatul dorit pentru că niște „democrați” occidentali au intervenit pentru păstrarea la putere a unui protejat de-al lor. Referendul continuă să fie fraudat prin comportamentul lui Traian Băsescu care încearcă, cu disperare, să inducă ideea că nu el este subiectul actului democratic ci Voiculescu, Justiția, puterea politică orice altceva. Greșit. El, Traian Băsescu, va sta în fața noastră, a fiecărui alegător în parte, în cabina de vot. În cabina de vot se va materializa decizia noastră de apreciere a lui Traian Băsescu pentru activitatea lui ca Președinte al României. Nu votez pentru Voiculescu, nu votez pentru cine „pune mâna pe justiție”, nu votez pentru altceva. Votez pentru Traian Băsescu. Eu o să spun „DA”. Da, m-am săturat de Traian Băsescu, da, m-am săturat să fiu supravegheat și monitorizat de serviciile publice ale statului pentru că Traian Băsescu vrea să știe ce spun și ce gândesc, da, m-am săturat de instabilitate socială și politică, da, m-am săturat să plătesc taxe și impozite care să umple buzunare acoliților lui Băsescu. M-am săturat de multe. Acum vreau să dau un vot liber, nefraudat. Vreau ca Traian Băsescu să plece de la Cotroceni. Să plece pe mare, că tot se laudă el cu plecatul pe mare (mă întreb cine este inconștientul dispus să îi dea o navă pe mână ?).

Șarlatania lui Băsescu are suport în PD-L, PNȚ-CD Pavelescu, Mihali Neamțu și noua lui republică, Mihai Răzvan Ungureanu și ai lui „de dreapta” (ori fi comuniștii de dreapta ?), dar mia sunt și alții, cum ar fi coloneii lui Gabriel Oprea, cum ar fi Turcescu și postul lui Tv, Cristoiu alături de „intelectualii lui Băsescu” etc. Toți aceștia își dau în aceste examenul de democrație. După câte se pare îl vor pica. Aici nu includ pe „țața Leana”, stimulată cumva să nu meargă la vot, pentru că țața are cu democrația cum are „baba cu mitraliera”. Nu, nu includ oamenii simpli aduși cu autobuzele la mitingurile PD-L, ei nu au nimic comun cu democrația. Îi includ doar pe politruci. Indiferent de culoarea lor politică. Pentru că și liberalul Dinu Patriciu promovează prin ziarul lui, Adevărul, ca și prin întregul trust media pe care îl mai are încă, îndemnul de boicotare a referendumului.

Băsescu a fost reevaluat. O parte dintre liberalii care îl doreau debarcat de la Cotroceni au trecut de partea lui. Păcat. Va trebui să îmi fac și eu o reevaluare a relațiilor viitoare.

Boicotarea referendumului ?

Sursa Mediafax

USL a anunțat că va boicota referendumul pentru „Apărarea Bucureștiului” - în accepțiunea noastră - din cauza întrebărilor tip sondaj de opinie aprobate în CGMB. Forma boicotului este clar exprimată: neprezentarea la vot. O fi bună forma sau nu ?

Formația militară îmi spune că ceva nu este în regulă. Când mă pregătesc pentru a duce o luptă nu aleg ca variantă de finalizare a acesteia retragerea de pe câmpul de luptă. Analizez mișcarea „inamicului”, văd cu ce s-a dotat, analizez posibilitățile folosirii noilor arme și iau o decizie care să le reducă, dacă nu pot mai mult, efectele asupra trupelor mele și consecințele asupra obiectivelor pe care mi le-am propus. Trebuie să dau valoare tuturor „cheltuielilor” făcute cu pregătirea acestei lupte, trebuie să justific în fața alor mei timpul consumat de ei, mijloacele folosite și resursele consumate etc. În caz contrar, luptătorii mei își pot pune întrebări asupra capacității mele de a conduce o luptă. Iar când dispare încrederea, se duce totul de râpă. Lipsa încrederii poate duce, în situații speciale, la panică.

Sincer, nu îmi place soluția aleasă. Este prea radicală. Este neplăcută pentru alegătorul bucureștean care nu se supune deciziilor structurilor de conducere ale partidelor participante la campanie. Acest alegător nu gustă, nu agrează, acțiunile care au ca finalitate o imagine publică a unuia sau altuia dintre conducătorii partidelor. Oamenii neangajați politic pot considera o astfel de acțiune ca ceva neserios.

Boicotul sondajului de opinie al PD-L pe problema cu adevărat serioasă a organizării administrative a capitalei se poate realiza și prin alte mijloace. Informarea activă a bucureștenilor cu privire la mârșăvia PD-L, sub conducerea „blondei” Elena Udrea, acordarea votului în așa fel încât buletinele să fie anulate, acordarea votului favorabil doar la buletinul care pune întrebarea dacă se dorește „... un București cu 6 sectoare și 7 administrații” etc. Dacă duci o luptă cu PD-L trebuie să iei în considerare și posibilitatea de a folosi, inteligent, chiar armele acestuia. Mai mult, referendumul acesta, chiar viciat fiind, este un bun prilej pentru a vedea care este capacitatea partidelor din USL de a aduce alături populația capitalei. Pentru că urmează alegerile de anul viitor. Pentru că datele vehiculate de diferitele sondaje de opinie, chiar favorabile USL, nu garantează și sprijinul activ al populației Bucureștiului pentru partidele componente la momentele cu adevărat semnificative: alegerile locale și parlamentare.

Se putea anunța boicotul, dar era mai bine dacă modalitatea de punere în aplicare era comunicată ceva mai târziu, după o eventuală consultare a populației dacă nu se practică consultarea propriilor membri ai partidelor angajate în campanie. Sunt convins că există, atât în rândul membrilor partidelor politice cât și în rândul populației, dorința de a arăta actualei puteri că nu mai este dorită. Iar referendumul ar fi o ocazie foarte bună. Rezultatele referendumului sunt oficiale, față de prezenta cetățenilor la o grevă sau manifestație de protest.

Sper ca PR-iștii partidelor din USL să își scoată ochelarii de cal și să regândească ce trebuie făcut în viitorul imediat cu privire la referendum dar și la alte acțiuni politice.

Eu unul nu dau notă de trecere acestei ieșiri.