Ludovic Orban la Mediafax. Despre PNL și despre situația actuală a guvernării

De la 13.00, Ludovic Orban a acordat un interviu pentru Mediafax moderat de Indira Crasnea.

PNL este în centrul atenției. Este un partid care revine și începe să se impună în spațiul public. Pe bună dreptate este cerută poziția partidului cu privire la actuala guvernare, PNL fiind singura formațiune politică alături de PSD care are vocația guvernării. PNL este alternativa la guvernare în România !

Nu cred că o să respect ordinea întrebărilor și nici nu voi lua toate răspunsurile. Mă voi concentra pe acele răspunsuri care se referă la elementele fundamentale care definesc astăzi PNL.

„Profilul politicianului liberal de succes

- Trebuie sa creada in valorile liberale, in proprietate privata, in mecanismele pietei, sa aiba o viziune care sa duca spre dezvoltarea Romaniei, pe o crestere economica solida”

Când ne uităm la un liberal, cam așa ceva trebuie să distingem, ba chiar și mai mult, potrivit doctrinei liberal-conservatoare care va fi codificată pentru toți membrii partidului într-o broșură, broșură pe care fiecare nou membru o va primi la intrarea în partid.

Profilul liberalului de succes este legat, în răspunsul lui Ludovic Orban, de acțiunea liberalului, de participarea lui la comisiile de specialitate, atât la nivel central cât și nivel local. Când PNL va fi la guvernare, acțiunea liberalilor care vor primi misiuni guvernamentale trebuie să fie în continuarea politicilor publice construite în aceste comisii, după consultarea prealabilor  a organizațiilor mediului de afaceri, a organizațiilor profesionale, a sindicatelor. El vorbește despre cele 15 comisii de la nivel central dar acestea se formează la aproape toate structurile mari ale PNL de la nivel local. Existența și funcționarea lor sunt vitale pentru a percepe PNL ca o formațiune politică cu vocația guvernării și nu un „club de fițe” în care unele persoane își exprimă auto-aprecierea și fidelitatea față de liberalism. Și tot legat de acțiunea liberalilor, Ludovic Orban face o trimitere fermă la atitudinea de viitor:

Sunt foarte deschis pe o colaborare externa. Am demarat un amplu proces de intalnire cu mediul de afaceri, care creaza plus valoare. Intentia e de a constitui pe termen mediu parteneriate ca niciun fel de masura economica, bugetara, sa nu luam decizii ca partid fara sa avem o consultare ampla cu mediul de afaceri.

Nimic mai normal. Partidele fac politici publice iar acestea trebuie să sprijine acțiunile membrilor mediului de afaceri pentru a aduce țării plus valoare.

Intrebare: Ce lipseşte PNL şi opozitiei în general pentru a fi reactiv în mod susţinut, coerent cu efecte?

„Eu prefer să ma uit înainte să ma pregătesc pentru ce va să vina decât să ma uit înapoi. Ceea ce ne-a lipsit nu ne va mai lipsi. Mă refer la expertiza, la capacitatea de a genera răspunsuri potrivite la problemele cu care se confruntă societatea, oameni care să reprezinte PNL.”

Notă: Jurnalista vrea ca PNL să fie „reactiv, coerent cu efecte” ? Să ne fie cu iertare, dar acesta este rolul presei, nu al unui partid care are vocația guvernării. Un partid trebuie să fie activ politic, cel puțin un partid ca PNL, trebuie să vină cu propria viziune care nu trebuie interpretată ca „o reacție” la ce face oponentul politic. Reacții pot avea jurnaliștii, ONG-urile, cetățenii. Criticile membrilor PNL la adresa guvernării sau a unor idei politice nu trebuie să fie reacții ci poziții politice. Apreciez faptul că Ludovic Orban a punctat corect: „Mă refer la expertiza, la capacitatea de a genera răspunsuri potrivite la problemele cu care se confruntă societatea, oameni care să reprezinte PNL.”

Jurnalista a avut răspunsuri la problemele de interes, criticile la adresa guvernării PSD-ALDE pronunțate de Ludovic Orban, dar ele nu sunt reprezentative pentru imaginea PNL care trebuie să ajungă în spațiul public. Ludovic a încercat să „corecteze” mișcarea și a pus accentul pe cine este și ce face PNL.

„Eu cred ca sunt un garant al faptului ca PNL nu mai face niciun fel de întelegere cu PSD şi ca va face opozitie de caracter, fermă, clară şi că va încerca să nu se limiteze la opoziţia politica şi că va mobiliza întreaga opoziţie din societate. 

PNL nu a avut conduceri legitime. Foarte mult timp am functionat cu conduceri bicefale. La ora atcuala dupa alegerile interne, PNL este în poziţie de luptă şi este pregătit să-şi îndeplineasca misiunea pe care o are.”

Am pus legătura cu articolul Mediafax pentru cei care vor să citească selecția interviului. Pentru cei care doresc să citească care sunt observațiile lui Ludovic Orban cu privire la guvernare au această ocazie.

PSD și ALDE cu sprijinul politic al UDMR au dus țara pe marginea prăpastiei. Cetățenii României au considerat că aceste formațiuni politice trebuie să guverneze. Guvernează. Și ce „guvernează” ! PNL încearcă să recupereze din ce a pierdut datorită anilor de bicefalitate. Congresul PNL l-a ales pe Ludovic Orban ca lider al liberalilor pentru „lupta politică” în vederea cuceririi puterii politice și asigurării unei guvernări liberale în viitor. Guvernarea nocivă de astăzi a PSD și ALDE cu sprijinul UDMR oferă posibilitatea PNL să obțină succesul la alegerile viitoare.

Interviu bun. Ludovic Orban devine din ce în ce mai concis în discurs, din ce în ce mai convingător. Semne bune.

Noi astăzi mergem la vânătoare de rațe cu tancul !

Un interviu interesant al celor de la Mediafax cu Bogdan Pușcaș, președintele ANAP.  Achizițiile publice sunt pe drumul bun, după cum declară oficialul, în spate rămânând multă lipsă de cunoaștere, multă comoditate, multe abuzuri, multă birocrație și, ce este mai grav, multă anarhie. S-a schimbat legislația principală, s-a codificat legislația secundară și normal, cea terțiară. Domeniul achizițiilor publice se îndreaptă spre capătul tunelului, la lumină.

Îmi place faptul că răspunsurile oficialului au fost clare, tranșante. Exemplele date au confirmat oportunitatea modificărilor legislative, au justificat standardizarea - aici, după părerea mea, a fost un „teren de joacă” pentru cei care au dorit să ocolească legea, motivând că „specificul instituției impune xxx” -, au permis efectuarea comparațiilor între ce a fost ieri și ce va fi mâine.

În fine, are câteva răspunsuri care pot fi judecate mai atent. Să vedem ce a fost și să înțelegem de ce în anumite perioade s-a putut jefui ca în codru. Nu doar „răpitorul” Sebastian Ghiță, ca să îl dau pe el ca exemplu, are vina jafului, este incorect. Vina este în principal la instituția care a contractat cu el, începând cu șeful instituției și continuând cu toate persoanele care au intrat în contact cu contractul. Ghiță își va duce crucea,  dar ceilalți ? Ce este cu ei ? Pentru că dacă ceilalți rămân pe loc, actul de combatere a corupției sau a jafului public nu se finalizează. Proști, șmecheri sau ticăloși, funcționarii publici respectivi sunt un risc major pentru societate. Serviciul public rămâne vulnerabil pentru că sunt păstrate persoanele care l-au făcut vulnerabil.

BP: Există anumite modele în zona comunicării. Fiindcă marea spaimă a celor care au comportamente neconforme este legată de comunicare. Vedem că anunţul de atribuire al unui contract, care ar trebui să fie un fel de buletin informativ la finalul procedurii - prin care să ştim cine a câştigat, cu ce preţ, câţi competitori au fost etc. - se publică cu întârziere sau, de multe ori, nu se publică deloc, pentru a nu fi transparentă atribuirea. Sau, sunt autorităţi contractante care divizează un contract mai mare în mai multe contracte mici, pentru a eluda procedurile transparente şi pentru a atribui contractele prin diverse proceduri speciale, care sunt mai puţin transparente. Pe de altă parte, acea negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare este folosită de multe ori în exces de autorităţile contractante. Acestea sunt cele trei moduri prin care se alterează eficienţa unei achiziţii publice.

...

BP: Această companie nu duce lipsă de conducere, dar va avea nevoie de o echipă de profesionişti, bine plătită, care să nu mai repete greşelile făcute de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale (CNADNR). Am văzut la autostrăzi, aşa cum am văzut şi în domeniul sanitar, suficient de multe proceduri care au fost viciate, fie din necunoaştere, fie din alte motive pentru care s-au pronunţat instanţele de judecată. Una dintre marile probleme ale acestor proiecte de infrastructură este că au la bază proiectare superficială, care nu au fost bine gândită sau implementată. Curtea de Conturi a controlat CNADNR şi a constatat că au fost plătite unele studii de fezabilitate care nu au fost folosite niciodată. Pe de altă parte termenele de garanţie a acestor lucrări erau foarte scurte. Tocmai de aceea, din acest an, UE ne-a obligat să folosim un model de contract de lucrări standardizat.

...

Rep: De ce credeţi că CNADNR a preferat să deruleze proiecte finanţate de la bugetul naţional, deşi putea să acceseze fonduri europene?

BP: Probabil că a fost o nesincronizare cu fostul Program Operaţional Sectorial de Transport. Chiar nu ştiu de ce nu au intrat mai mult pe fonduri europene.

Rep: Nu cumva frica de Departamentul European de Luptă Antifraudă - DLAF - este mai mare decât de instituţiile similare româneşti?

BP: Din câte lucruri am văzut că s-au întâmplat, cred că frica nu este un lucru determinant. Dacă un om are un comportament incorect, îl va avea şi dacă este ameninţat de o instituţie europeană sau dacă îl paşte o procedură penală în România.

Rep: De ce credeţi că nu am putut construi o autostradă în aproape 30 de ani? Din punctul dvs de vedere, care au fost problemele?

BP: Probabil că este o chestiune de viziune sau de modul în care au fost gestionate aceste contracte. Noi am văzut că s-au derulat câteva zeci de astfel de proceduri. Ce s-a întâmplat după, că au fost litigii ani de zile, că au fost comisii de soluţionare a disputelor, că au fost alte elemente de natură contractuală, neînţelegeri între constructor şi beneficiar...

...

Rep: Un subiect de actualitate este cel legat de raportul corpului de control al premierului, care arată că autorităţile publice au cheltuit în cinci ani aproape 25 de milioane de euro pe softuri şi sisteme informatice care, fie nu au mai fost folosite, fie s-au dovedit a fi defecte. Printre instituţiile la care s-au găsit nereguli este şi Ministerul Finanţelor, valoarea contactelor fiind de 5,2 milioane de euro. Raportul arată că cele mai multe contracte au fost atribuite firmelor Siveco (84 de milioane de euro), controlată de controversata femeie de afaceri Irina Socol, Teamnet (58 de milioane de euro), companie deţinută de Sebastian Ghiţă şi UTI (24 de milioane de euro), ce aparţine lui Tiberiu Urdăreanu. Informaţiile au pornit de la ANAP?

BP: Marile probleme ale unor astfel de contracte au apărut în momentul în care ele nu au fost derulate corespunzător. Adică este vorba de gestionarea defectuoasă după semnarea contractelor. Dacă unele soluţii au fost impuse prin caietele de sarcini şi au fost motivul pentru care unele societăţi comerciale au câştigat licitaţia respectivă, s-a constat că, până la urmă soluţia nu a fost implementată aşa cum era trecută în caietul de sarcini. Fie a suferit modificări funcţionale, fie modificări de altă natură. Cele mai mari probleme au apărut atunci când s-au făcut modificări pe fondul necesităţii de a optimiza cifrele contractului. Când s-au făcut economii de manoperă sau economii de orice alt tip. Autorităţile de Management au plătit sume mai mici decât cele din proiect. Au aplicat corecţii fiindcă s-a constat că una s-a licitat şi alta s-a implementat. Sunt proiecte care au primit corecţii şi de 100%.

...

BP: Noul sistem electronic va avea şi un beculeţ roşu de avertizare în cazul neregulilor. Am constat propagarea unor erori. Dacă într-un anunţ de atribuire un angajat al autorităţii contractante introduce greşit o sumă, astăzi acea eroare se propagă în sistem. În noul mediu online care îl pregăteşte Agenţia pentru Agenda Digitală a României, noul SEAP care va fi funcţional de la anul, vor exista elemente din acestea de beculeţ roşu şi de validare, astel încât, pe de o parte să nu mai poţi atribui un contract şi să scrii 100 de milioane când valoarea lui a fost 10.000. De asemenea, noul sistem electronic va oferi ANAP şi un set de indicatori care vor orienta mai bine acţiunile de control. O să avem şi noi un set de indicatori prin care să putem justifica de ce, de exemplu, la un spital mergem în control de patru ori pe an, iar la altul doar o data la trei ani. Fiindcă prin structura cumpărărilor şi prin matricea indicatorilor de risc pe care o dezvoltăm un spital iese fiind ca mult mai riscant decât altul. În perioada următoare se intenţionează dezvoltarea unui sistem de clasificare al autorităţilor contractante. Astfel cele care au note mici o să facem cu ele meditaţii şi să le trecem clasa şi astfel să treacă din categoria autorităţilor contractante cu reale probleme în aplicarea legislaţiei în cea a autorităţilor contractante conforme. Această clasificare va avea şi rolul de a orienta mai bine controlul. Noi astăzi mergem la vânătoare de rate cu tancul.

...

BP: Anul acesta ne-am concentrat pe sectorul sanitar, după cazul Hexipharma, dar şi după tragedia de la Colectiv. Am constat într-adevăr neconformităţi majore la anumite instituţii mari, care se presupune că aveau cunoştiinţă despre procedurile de achiziţii publice. Am cerut Ministerului Sănătăţii documentaţii standardizate, fiindcă nu se pot opri comportamentele neconforme decât aşa. Cel puţin pentru biocide avem această documentaţie standardizată pe care trebuie s-o folosească orice spital. De asemenea, mai multe primării, consilii locale şi consilii judeţene au picat examenul achiziţiilor publice la controlul nostru.

Ce vedem astăzi ? După cucerirea puterii politice la locale, cei din PSD, ALDE și alte minuni politice românești „au închis robinetul transparenței” implementat de guvernarea Cioloș. La București, madam Firea a lui Pandele a arestat, pur și simplu, transparența. Capitala a devenit o moșie a familiei Pandele de la Voluntari, este păstorită de vătafii aduși de Firea de la Voluntari și acționează ca atare. Cineva semnala că achizițiile publice au fost „sparte” pentru a ajunge la nivelul la care achizițiile se fac direct. Transparență, sufletul !

Mă gândesc și la faptul că viitoarea guvernare PSD+ALDE cu suportul UDMR va fi la fel de decisă să ucidă transparența în acțiunea publică. Modelul de guvernare Cioloș dăunează grav afacerilor corupte cu care cei din PSD și ALDE sunt obișnuiți.

Bum, bum, bum. Neicușorul are PSD-ul în spate. Și de pe aici, și de mai departe.

Na poznă. Marii contribuabili sunt ... nițel cam roșii. Ai lui Nicușor Dan. Bine, gurile rele spuneau mai în urmă, ceva mai în urmă, că niște bănuți, drăguți și cam verzișori ar veni de pe undeva de prin Norvegia. Nu, nu pentru campania electorală, pentru proiecte, studii și alte minuni conduse de gașca lui Pippidi.

Cum-necum, o știre a ungurului de la Budapesta, Viktor Orban, acuza pe Soros că își bagă coada socialistă pe aici prin estul Europei, în special în țările scăpate de ciuma roșie de la Moscova. Tot prin niște ONG-uri de acestea ascunse printre fiorduri.

Dacă te uiți de la înălțime, vezi un fir roșu care leagă tot felul de ONG-uri de bine. Bine, unul duce la Nicușor Dan, mare amator de dezvoltări imobiliare. El care s-a strofocat ani de zile să apere „patrimoniul imobiliar” al Bucureștiului acum s-a hotărât să devină susținătorul investitorilor imobiliari trăitori pe insula aia din Antlantic. Bine, apărarea aia cu care s-a lăudat a fost doar așa, o vorbă, datele de registru ale instanțelor de judecată spun că a făcut 32 de plângeri penale și că aproape imediat (este vorba despre zile) și le-a retras. El avea nevoie de impresie publică, de evidențiere a persoanei Nicușor Dan care se transforma încet-încet în croitorașul cel viteaz.

Cezar Preda a ieșit cu o declarație de presă, azi. Printre altele, adică printre valurile produse de Firea, a abordat și probleme legate de Nicușor Dan. Suntem doar în campanie, trebuie să spunem lumii cine sunt contracandidații, mai ales atunci când descoperim talente cameleonice:

„Domnul Nicuşor Dan nu este nici independent şi nu este nici măcar preşedintele partidului pe care zice domnia sa că l-a înfiinţat. Este un iepuraş împins în luptă de oamenii PSD. La solicitarea noastră domnul Nicuşor Dan a prezentat o parte din lista finanţatorilor săi, sperând să îi aleagă pe cei mai onorabili. Sunt onorabili, dar sunt ai PSD !

Vorbim de domnul Sir George Iacobescu care este unul dintre finanţatorii lui Nicuşor Dan, om de altfel foarte onorabil, dar după vizita lui Adrian Năstase în 2003 la Londra şi propunerea lui Dan Ioan Popescu de a candida în 2004 la funcţia de primar general al Capitalei din partea PSD pe care după mai multe discuţii a declinat-o s-a ivit şi posibilitatea ca după ce iese domnul Adrian Năstase preşedintele Românie, domnul Iacobescu să fie primul ministru al României din partea PSD. Nu am inventat-o noi (…) Al doilea onorabil pe care l-a prezentat ca finanţator domnul Nicuşor Dan, pe care şi noi îl considerăm foarte onorabil, este Iulian Stanciu, care este acum patronul Emag, dar sper că nu a uitat nimeni că este fondatorul ASESOFT, alături de Sebastian Ghiţă. Cred că nu mai trebuie spus care este opinia sa politică.

Prin verificările noastre se arată că domnul Nicuşor Dan nu este transparent şi nu ştim ce ascunde. Există oare între finanţatori şi firme care au probleme acum, care sunt în atenţia opiniei publice? Îl somăm să facă publice aceste liste”.

„PNL i-a adresat public lui Nicuşor Dan două întrebări: cum îşi explică faptul că ''toate acţiunile domnie sale ca şef al unui ONG s-au îndreptat împotriva altor dezvoltatori imobiliari'' şi de ce nu publică întreaga listă a celor care i-au finanţat precampania electorală” - Mediafax (aici).

Se pare că Nicușor Dan este ca ceapa aia frumoasă din galantar pe care începi să o cureți și găsești în mijloc putregaiul. Bine, mai avem în popor vorba aia cu pe afară'i vopsit gardul, în curte'i leopardul. Numai că Nicușor Dan nu este leopard, un animal frumos și un supraviețuitor cu forțele'i proprii nu cu ale PSD. Nicușor Dan este doar un cameleon.

Imbecillitas este slăbicune, în latină, spune Paleologu. Imbecilitate în limba română ... este altceva !

Theodor Paleologu ne vorbește românește însă ne cere să înțelegem sensul unor cuvinte în limba latină. De tot râsul. Hai totuși să nu accept lălăiala lui ineptă și să tratez problema așa cum trebuie.

Paleologu este adeptul asumării de către PNL a candidaturii lui Nicușor Dan. Declarația este directă, este pe față și este urmată de cea mai mizerabilă caracterizare făcută de intelectualul Paleologu colegilor din PNL (unde a ajuns, probabil, din întâmplare. Nu a fost atent pe unde merge, cine știe !).

Am citit interviul dat celor de la Mediafax (aici). Eu nu am de gând să tac. De aceea scriu aceste rânduri.

Poziția adoptată de el (ca să fiu, cât de cât, elegant) a fost exploatată de presa ostilă PNL și candidaților aleși de PNL (să mă mențin în zona eleganței în exprimare !) pentru a afirma, de bună seamă, că în PNL sunt discuții violente, sunt nemulțumiri, sunt ruperi, este în curs de desfășurare un fel de apocalipsă. Bine, nu este singurul care s-a manifestat. Mai este Petre Roman, mai este Ovidiu Raețchi, mai este Adriana Săftoiu mai sunt.

Doar că acești vehemenți opozanți sunt ... destul de stingheri. De ce ? Pentru că au o altă opțiune decât a majorității membrilor PNL. Nici nu vor să se amestece cu prostimea !

Reporterul: Domnule Paleologu, aţi spus despre nominalizarea lui Marian Munteanu că este, citez, “de o piramidală imbecilitate”.

Notă: nu trec la răspunsul lui pentru că este nevoie să înțelegem termenii folosiți.

În limba română uzuală, termenul „piramidal” are un sens figurativ, cel folosit de Paleologu: „De proporții foarte mari, enorm, uriaș”.

Termenul „imbecilitate” are următoarele sensuri:

1. Deficiență mintală gravă, caracterizată prin incapacitatea de a depăși nivelul intelectual al vârstei preșcolare; idioțenie, tâmpenie.

2. Comportare sau vorbă de imbecil sau de om necugetat; prostie, inepție, neghiobie.

Se poate „traduce” expresia folosită de Paleologu astfel: nominalizarea lui Marian Munteanu este de o prostie/ inepție/ neghiobie uriașă/ enormă.

Bine, el vine să ne facă o combinație latino-română. Păstrează sensul literar românesc pentru „piramidal” și propune sensul literar latin pentru „imbecilitate” urmând să rezulte următorul înțeles al afirmației: nominalizarea lui Marian Munteanu este de „o slăbiciune” uriașă.

Așa propune el reporterului interpretarea:

Ar trebui să spun, ca să nu se supere nimeni, că n-am făcut pe nimeni imbecil în persoană, da? Am zis că e vorba totuşi de o imbecilitate colectivă. Să ne gândim la originea cuvântului ...  în latineşte “imbecilitas” înseamnă slăbiciune. E vorba de o slăbiciune intelectuală.

Am căutat cuvântul în latină: imbecillitas, -atis s.f. slabiciune; boala; lasitate

Mi se pare că musiu Paleologu o cam dă la scăldat. Nu prea iese. Le îmbârligă grosier. Contrar aparenței din media unde este vizibil cu pipă și papion.

Păi cum musiu, colo vorbești despre „slăbiciune intelectuală”, combinând termenul „imbecilitate” din limba română care are sensul de „deficiență mintală gravă, caracterizată prin incapacitatea de a depăși nivelul intelectual al vârstei preșcolare”, adică mai de-a dreptul „idioțenie” sau „tâmpenie” cu termenul latinesc „imbecillitas” care înseamnă „slăbiciune” ? Între intelectualii de rasă ai SAR sau RC, GDS, România liberă, EvZ, Revista 22 poate merge dar la „nevolnici” ca mine nu prea.

Mie îmi sună ca o insultă. Te voi trata ca atare.

Mai spune Paleologu: „E vorba de o slăbiciune intelectuală. De o incapacitate de a trasa o linie clară, incapacitate de a învaţă din greşelile trecute, de a învăţa din eşecuri, din înfrângeri. E vorba de o consternantă decerebrare colectivă. Totuşi, ansamblul BPN-ului a votat în unanimitate această aberaţie consternantă”.

După care declară, nonșalant, că nu are nimic cu Marian Munteanu !

Omul ăsta are toate țiglele pe casă ? Insultă grosolan pe toți membrii PNL, câteva sute de mii, calificați ca imbecili și decerebrați și mai stă în PNL ?

Dacă nu pleacă singur, după o astfel de ieșire, pot constata că individul nu are nici în clin și nici în mânecă cu onoarea, cu demnitatea, cu actul civic.

Dacă va avea susținători în PNL voi avea grijă să mă distanțez și față de aceștia.

A doua confruntare. Iohannis vs. Ponta

Ieri seară, la B1Tv, post comercial, o dezbatere/confruntare relativ bună. Postul Tv s-a depășit pe sine. Notă bună. Față de dezastrul de la Realitatea Tv ...

Susținătorii celor doi contracandidați au avut ce și-au dorit. Declarații directe, unele sub forma atacurilor la persoană, atacuri la sistemele politice care îi reprezintă, atacuri indirecte, poziții față de elementele fundamentale ale statului de drept - Justiția a fost „calul de bătaie” -, ici-colo contre.

Concluzia mea este că s-au întâlnit „producătorul de administrație” - Iohannis -, și „consumatorul de administrație” - Ponta. Iohannis a făcut proba de creator de administrație eficientă la nivelul unei localități dar cu influență pozitivă în localitățile învecinate. Ponta a făcut proba consumatorului de administrație, ocupând cu partenerii politici funcțiile și demnitățile publice pentru propriul interes, fără a fi preocupat de eficiența publică a respectivelor funcții și demnități. Dacă este să ne uităm mai bine, vom observa că „eficiența” pesediștilor în administrația publică și în funcțiile și demnitățile publice se poate măsura cu ajutorul DNA prin intermediul dosarelor de abuz în serviciu și corupție în care pesediștii și „prietenii” lor sunt personajele principale.

La Mediafax (aici) este o prezentare a confruntării.

Nu vreau să mă las păcălit de senzațional. Sunt replici care plac însă nu reflectă realitatea de ieri și nici situația celor doi.

Victor Ponta a amețit cifre, stări, situații, posibilități, resentimente în dorința de a crea impresia că este peste Klaus Iohannis. Da, din punctul de vedere al limbajului și al agresivității a fost peste adversar. Doar atât. Pentru că în rest, amalgamul de cuvinte și aprecieri, informații și relatări ne arată că Ponta este un superficial. Repetarea obsesivă a stării lui de persoană pregătită pentru confruntare arată contrariul. A fost un semnal fals. El nu este pregătit. Nici nu poate fi. Un „consumator” nu este pregătit să producă ceea ce consumă. Un superficial nu este pregătit să înceapă o activitate dar să o ducă la bun sfârșit ! Acesta este Ponta. În expresia populară este calificat drept „golan”. Un neadaptat social.

Klaus Iohannis a venit cu principii și poziții clare. Fără multe vorbe însă clare, precise. A venit cu propunerea să i se dea posibilitatea să „producă” administrație prezidențială, așa cum a produs administrație locală, cu scopul de a influența pozitiv viața publică la nivelul întregii țări.

Ponta s-a folosit, nedemn, de numele lui Crin Antonescu pentru a ataca pe Klaus Iohannis. S-a folosit de Traian Băsescu și de numele unor lideri ai fostului PDL. S-a referit la persoanele cu probleme în justiție ale PNL. Pentru o confruntare între candidații la prezidențiale nici o astfel de referire nu are relevanță. Nu doar că erau inoportune, au dus confruntarea în derizoriu. Ponta a încercat să transforme confruntarea în bâlci mediatic, ceea ce îi confirmă calitatea de om superficial, nepregătit să fie conducător.

Klaus Iohannis nu are cum să fie legat de vorbele și bârfele aruncate de Ponta în discuție. El s-a prezentat la dezbatere ca persoana politică ce candidează la președinție. Ponta nu a avut cu ce să îl atace așa că s-a folosit de numele altor persoane și de situațiile lor particulare. Așa-zisul atac al lui Ponta cu „retrocedările” de la Sibiu a fost stupid. A vrut să incrimineze Biserica luterană și comunitatea germanilor pentru beneficiul retrocedărilor. Retrocedări ale statului român prin instituția publică aflată, inclusiv azi, în subordinea primului-ministru ! Un atac nu doar nedemn ci și prostesc. Mai grav este faptul că Ponta a folosit Corpul de control al primului-ministru pentru adunarea „datelor” pe care le-a prezentat, acuzator, pe timpul emisiunii. Probă mai clară de implicarea instituțiilor și funcționarilor statului în interesul privat al unui politician nu există.

Nu mă pot abține din cauza acestui atac al lui Ponta. Retrocedările sunt, potrivit legii, reparații față de foștii proprietari. Din moment ce o instituție publică competentă a constatat că Biserica luterană și comunitatea germanilor sunt adevărații proprietari ai acelor imobile, care este problema ? O problemă o constat eu în altă parte. În donațiile de imobile și proprietăți funciare făcute de PSD (prin Guvern și Parlament) Bisericii Ortodoxe Române fără a uita sumele imense de bani dați BOR pentru tot felul de biserici și catedrale (ultima pe care o rețin este făcută de Ponta din rezerva bugetară pentru „catedrale” în Spania și Italia !). Nu mai spun de faptul că BOR a obținut tot de la Ponta finanțarea salariilor cântăreților bisericești ! Ținem profesorii și medicii cu salarii de mizerie însă finanțam activitatea religioasă a unei instituții private, care ar trebui să se autofinanțeze !

Avem de ales, în concluzie, între un Președinte de țară care s-a zbătut, până acum, să ne ducă cât mai adânc în evul mediu - Victor Ponta -, și un Președinte de țară care ne propune mersul către modernitate, către societatea europeană evoluată.

Rezultate finale. Stăm destul de bine. Cu ceva efort putem învinge.

Imaginea este de pe net. Am văzut-o și la Mediafax însă de acolo nu am putut-o copia.

Mediafax (aici) pune rezultatele finale la dispoziția cititorilor. Pentru că nu toți citesc la Mediafax mă folosesc de blog să le promovez.



REZULTATE FINALE ALEGERI PREZIDENŢIALE 2014, turul I - Situaţia pe JUDEŢE



REZULTATE FINALE Bistriţa-Năsăud: Klaus Iohannis - 44,68%, Victor Ponta - 36,28%, Elena Udrea - 3,60%

REZULTATE FINALE Gorj: Ponta - 50,25%, Iohannis - 24,38%, Udrea - 5,84%

REZULTATE FINALE Arad: Iohannis - 44,55 %, Ponta - 29,48%, Udrea - 4,92 %

REZULTATE FINALE Sibiu: Iohannis - 69,87%, Ponta - 19,35%, Tăriceanu - 2,30 %

REZULTATE FINALE Mureş: Iohannis - 32,02%, Ponta - 26,49%, Hunor - 22,96%


REZULTATE FINALE Timiş: Iohannis - 42,03%, Ponta - 29,66 %, Macovei - 6,19%

REZULTATE FINALE Braşov: Iohannis - 39%, Ponta - 30,75%, Tăriceanu - 7,04%

REZULTATE FINALE Galaţi: Ponta - 48,11%, Iohannis - 24,97%, Tăriceanu - 5,97%

REZULTATE FINALE Suceava: Ponta - 43,84%, Iohannis - 32,63%, Udrea - 5,70

REZULTATE FINALE Constanţa: Ponta - 37,36%, Iohannis - 29,41%, Udrea - 8,07%

REZULTATE FINALE Harghita: Primul tur, câştigat detaşat de Hunor - 62,97%. Zsolt - 10,9%, Iohannis - 10,76%

REZULTATE FINALE Cluj: Iohannis - 42,53%, Ponta - 23,79%, Macovei - 7,74%

REZULTATE FINALE Buzău: Ponta - 54,21%, Iohannis - 19,9%, Udrea - 6,06%

REZULTATE FINALE Alba: Iohannis - 52,57%, Ponta - 27,43%, Udrea - 3,91%

REZULTATE FINALE Hunedoara: Ponta - 43,59%, Iohannis - 31,64%, Tăriceanu - 5,52%

REZULTATE FINALE Mehedinţi: Ponta - 57,4%, Iohannis - 21,1%, Tăriceanu - 5,3%

REZULTATE FINALE Covasna: Hunor - 50,41%, Iohannis - 14,96%, Ponta - 13,69%

REZULTATE FINALE Iaşi: Ponta - 43,46%, Iohannis - 29,73%. Macovei - 6,05%

REZULTATE FINALE Prahova: Ponta - 39,41%, Iohannis - 27,71%, Tăriceanu - 8,40%

REZULTATE PARŢIALE Bacău: Ponta - 48,64%, Iohannis - 26,23%, Tăriceanu - 4,82%

REZULTATE FINALE Argeş: Ponta - 49,7% din voturi, Iohannis - 20,9%, Tăriceanu - 8,04%

REZULTATE FINALE Dolj: Ponta - 56,03%, Iohannis - 23,64%, Tăriceanu - 4,93%

REZULTATE FINALE Dâmboviţa: Ponta - 52,54%, Iohannis -23,78%, Udrea - 5,42%

REZULTATE FINALE Bihor: Iohannis - 37,31%, Ponta - 32,24%, Hunor - 11,8%

REZULTATE FINALE Vrancea: Ponta - 49,95%, Iohannis - 26,82%, Udrea - 5,71%

REZULTATE FINALE Călăraşi: Ponta - 49,76%, Iohannis - 27,36%, Diaconescu - 5,53%

REZULTATE FINALE Caraş-Severin: Ponta - 43,03%, Iohannis - 34,48%, Diaconescu - 5,41%

REZULTATE FINALE Satu Mare: Iohannis - 32,37%, Ponta - 31,63%, Hunor - 18,69%

REZULTATE FINALE Tulcea: Ponta - 42,76%, Iohannis - 26,25%, Udrea - 9,29%

REZULTATE FINALE Vâlcea: Ponta - 44,32%, Iohannis - 34,42%, Tăriceanu - 5,82%

REZULTATE FINALE Brăila: Ponta - 51,54%, Iohannis - 20,09%, Tăriceanu - 6,03%

REZULTATE FINALE Neamţ: Ponta - 49,42%, Iohannis - 22,65%, Udrea - 7,26%

REZULTATE FINALE Maramureş: Iohannis - 36,55%, Ponta - 36,46%, Udrea - 6,28%

REZULTATE FINALE Teleorman: Ponta - 57,92%, Iohannis - 23,24%, Diaconescu - 4,83%

REZULTATE FINALE Ialomiţa: Ponta - 53,61%, Iohannis - 18,99%, Diaconescu - 5,98%

REZULTATE FINALE Sălaj: Iohannis - 34,53%, Ponta - 32,15%, Kelemen Hunor - 16,77%

REZULTATE FINALE Olt: Ponta - 59,99%, Iohannis - 18,94%, Dan Diaconescu - 6,96%

Toate județele trebuiesc analizate bine și foarte bine. Eu, ca blogger, nu am această posibilitate însă cei din PNL (cel nou) au mult mai multe date la dispoziție.

Sunt județe unde Ponta poate rămâne la nivelul de acum. Poate însă să scadă, chiar dacă are un scor bun.

După cum se observă, pe locul 3 alternează Udrea cu Tăriceanu și Dan Diaconescu. Nu văd pe vreunul să își îndrepte simpatizanții către Iohannis. Ici-colo apare Monica Macovei.

UDMR văd că se pronunță mai degrabă spre Ponta - pe motivul că Ponta le-a înțeles durerile autonomiste iar Iohannis nu. Ca atare, echipa lui Iohannis va trebui să fie mai activă. Acolo unde pe locul 3 este Udrea sau Macovei trebuie atrași alegătorii. Chiar și acolo unde Tăriceanu a obținut unele rezultate. Nu or fi toți susținătorii lui Tăriceanu pesediști !

Nu știu ce va face Dan Diaconescu cu ai lui. Lupta împotriva „ciocoilor” este foarte complicată. Bănuiesc că îi va îndrepta către Ponta însă nu bag mâna'n foc.

Analiza Mediafax cu privire la evoluția pe facebook a candidaților.

Îmi plac analizele Mediafax (aici).

Chiar dacă segmentul populației care apare în analiză este relativ mic, are semnificația lui.

Iohannis crește, Ponta scade, Udrea este și ea în creștere, Macovei așișderea etc.

Ultimul grafic al analizei ne arată de unde a început adunarea datelor, acum 5 săptămâni.

Ponta a început de la 470.832 și a ajuns la 524.349. A crescut cu 53.517 fani !

Iohannis a început de la 94.695 și a ajuns la 199.187. A crescut cu 104.492 fani !

Udrea a început de la 194.529 și a ajuns la 213.012. A crescut cu 18.483 fani !

Macovei a început de la 40.539 și a ajuns la 60.359. A crescut cu 19.820 fani !

Nu îl iau în calcul pe Tăriceanu. Acesta are o creștere în 5 săptămâni de aproape 700 fani. Nici pe Vadim nu îl iau în calcul.

Privind mesajele, un aspect este destul de important. Asumarea lor prin share de către fani.

Macovei are un procent de 12,7%, Iohannis are un procent de 6,1%, Udrea un procent de 2,2% iar Ponta un procent de 2,4%.

Las la o parte gargara cu pioneze a jurnaliștilor cu privire la candidați. Facebbok, la fel ca alte rețele de socializare, are avantajul de a evidenția (în urma analizelor) poziționarea părții foarte active a populației față de candidați. Nu vreau să neglijez pe cei care nu acționează pe facebook. Sunt și ei mulți. Prin unele sondaje ale sociologilor (cele care au suportat o mai redusă contrafacere !), vedem o creștere a lui Iohannis, Udrea, Macovei și o scădere a lui Ponta. Pentru că analiza Mediafax se referă strict la evoluția paginilor candidaților, se cuvine a considera că paginile susținătorilor candidaților au un plus pentru aceștia, mărind numărul de fani.

Mediafax ne pune la dispoziție și o analiză a conținutului mesajelor.

Victor Ponta iese în evidență cu atacurile la adresa principalilor contracandidați. Nu este singurul. Îi are alături pe Vadim și Tăriceanu. Aleasă asociere.

Recomand analiza. Fiecare poate trage concluziile care îi convin. Mie îmi convine să văd că este o creștere „explozivă” a candidatului Klaus Iohannis. Îmi convine că se confirmă căderea lui Ponta. Trendul lui Ponta, până acum, este de creștere nesustenabilă. Faptul că se adaugă, săptămânal, noi fani ai candidaților, fără să scadă numărul la vreunul dintre ei, arată că oamenii sunt interesați de aceste alegeri. Alte cifre, foarte interesante, sunt cele care arată numărul de like-uri pe postare ale fanilor !

Iohannis - creștere de 76% !;

Ponta - „creștere” de minus 26% !;

Udrea - „creștere” de minus 47% !;

Macovei - „creștere” de minus 11% !

Uite așa, cu niște cifre, se poate face o interpretare mai bună cu privire la „starea” candidaților. Mult mai bună decât gargara cu pioneze a jurnaliștilor.

Apropo ! Udrea crește, încet spre de loc, chiar dacă Băsescu îi face o campanie furibundă. Mâna lui Băsescu pe capul lui Udrea nu va aduce voturi. Am văzut și „bucuria” unora în urma acțiunilor Justiției. Visează ei că Udrea va rămâne singură în competiție, că Ponta este agățat de DNA, că Iohannis va fi declarat incompatibil, că Tăriceanu este și el un candidat la DNA etc. Să nu uite băsescienii și udriștii că s-a activat dosarul cu „Gala Bute” ! Iar Udrea este și ea pe acolo.

Comportament stupid, o agresiune politică nejustificată.

În murdăria politică a PSD a mai intrat o mârlănie. Purtătorul de cuvânt al motivației socialiștilor este Tăriceanu. Omul ăsta și-a pierdut mințile. Motivarea gestului expusă de el, al neinvitării Președintelui României la jubileul împlinirii a 150 de ani de la înființarea Senatului României, nu are logică. Sau are, dacă o raportăm la mascarada așa-zisei lupte politice a PSD cu Traian Băsescu. O luptă a unui întreg partid, deținător al tuturor puterilor în stat contra unei persoane aflate la finalul carierei politice.

Iau de la Mediafax (aici).

„Nu vreau să creăm un moment penibil, ţinând cont că preşedintele României a militat constant pentru un Parlament unicameral, deci desfiinţarea Senatului, iar la festivitatea din ziua de 17 iunie se va vorbi cu precădere nu numai despre tradiţia Senatului, ci şi despre rolul Senatului în perspectiva următorilor ani”.

Indiferent care ar fi fost poziția lui Băsescu în anii din urmă, gestul este unul care denotă un comportament stupid. Tăriceanu și aliații lui din PSD au confiscat jubileul Senatului în folos propriu ! Este inadmisibil. Explicația lui Tăriceanu că în BP „ a fost un consens în această privință” pică. Liderul senatorilor PDL, Dumitru Oprea, a protestat în plen asupra acestui abuz. Nu știu ce a făcut liderul senatorilor PNL însă de a jucat cartea pesedisto-tăricenistă a greșit.

STUPÍD, -Ă, stupizi, -de, adj. 1. (Adesea adverbial) Lipsit de sens, de rațiune, de conținut; absurd. 2. (Despre oameni) Lipsit de inteligență, greoi la minte; nătâng, mărginit; (despre manifestări ale oamenilor) care dovedește, trădează lipsă de inteligență, de pricepere. — Din fr. stupide, lat. stupidus.
Sursa: DEX '09 (2009)

Idiotul de Tăriceanu și cretinii lui susținători din PSD și aliații nu aveau voie să personalizeze invitația instituției publice Președintele României. Este jubileul unei instituții, Senatul, iar Traian Băsescu este la rândul lui o instituție publică prin funcția ce o deține. Idioții au creat, voit, o confuzie între omul politic Traian Băsescu și personalitatea politică de vârf a țării, Președintele României Traian Băsescu. Altă dată, dacă pesediștii vor mai apuca să aibă puterea, pot refuza omului politic Traian Băsescu - între timp pensionat -, invitarea la evenimentele pe care ei le administrează. Acum însă nu aveau voie.

Gestul lui Tăriceanu și aliații lui din PSD și gașca este abominabil. Statul de drept este desființat prin acest act samavolnic.

Pactul de coabitare. O analiză a Mediafax. Interesantă.

Am citit la Mediafax o analiză a modului în care a funcționat Pactul de coabitare. Interesantă.

Au ales niște momente. După ei, cele mai importante legate de respectivul act, neconstituțional pe fond. Neconstituțional pentru că actorii principali nu pot deroga de la atribuțiile constituționale și legale pe care le au. Pactul de coabitare conferă Președintelui României competențe pe care constituția și legea nu i le conferă. Permite premierului să facă figurație acolo unde constituția și legea îl obligă să fie actorul principal. Conferă celor doi cosemnatari capacitatea de a evalua Justiția și a accepta acorduri politice care să aibă efecte directe în actul de justiție. Un procuror de la mine, unul de la tine, un judecător de la mine, unul de la tine ș.a.m.d.

Au avut grijă să evidențieze și momentele în care cei doi au dat dovadă de „inventivitate” prin insultele proferate la adresa unuia sau altuia. Cel puțin la capitolul „comportament instituțional” Ponta „stă” mai bine. Băsescu a fost prolific. Nu doar Ponta a fost victima insultelor băsesciene, ci toți cei care fie prin atribuții funcționale fie prin poziția politică adversă au săvârșit acte și fapte contrare intereselor băsesciene. Nu stă bine Ponta la comportament însă Băsescu îl întrece. Cu mult. Pot spune că Traian Băsescu a avut un comportament golănesc, a fost un bădăran și rămâne un bădăran.

Construcția textelor analizei s-a făcut cu grijă. Nu am observat o evidentă poziție pro-băsesciană deși în sensul descrierilor se poate observa cum lui Băsescu i se scutură scamele de pe haină. Totuși, față de alte „informații” ale Mediafax, această analiză este mai aproape de neutralitate.

Eu unul nu văd nimic pozitiv în Pactul de coabitare. Compromisul în politică este un instrument recomandat, Pactul de coabitare depășește instituția compromisului. Este un atentat, reușit din nefericire, la ordinea de drept și ca atare la statul democratic. Este inadmisibil ca doi demnitari ai statului să își împartă puterea în stat la mica înțelegere în dauna Constituției și a legilor țării. Pactul ne-a dus la nivelul unei țări aflată în epoca primitivă a democrației.

Creștin-democrația de rit ortodox

Chiar dacă liderii acestei mișcări politice nu o spun cu întreaga gură, Mișcarea Populară copie, copy-paste, din ideologia creștin-democrată acele elemente care să îi dea o anume identitate. Ei nu spun că sunt purtătorii mesajelor politice ale catolicismului, nici nu pot, nu au cui, copie însă elementele de politică publică ale creștin-democraților germani.

Dar nu se pot feri, direct, de religie. De aceea, înclin să cred că vor apela la religie, masiv, în perioada următoare, în special la religia ortodoxă fără a neglija componenta ei catolică. Mă aștept ca liderii religioși ai celor două religii creștine din România să apară din ce în ce mai mult în preajma „intelectualilor” noii mișcări politice. Iar în programele publice ale mișcării să capete o mai mare consistență mesajul creștin.

„„Iniţiatorii precizează că valorile lor izvorăsc din "tradiţiile creştine şi ale Iluminismului", fiind vorba despre Individ şi Societate””. Mediafax.

Mișcarea Populară are o direcție distinctă. Apelează la „mulțimea mută”, la cei care până în prezent nu au ieșit în spațiul public cu mesaje politice în speranța că aceștia vor dori să se implice în politică de partea lui Traian Băsescu și în spațiul politic creștin-democrat. Pentru promovarea valorilor tradițional creștine la români, fie că este vorba despre ortodoxism, fie că este catolicism, fie că este o altă formă de manifestare a creștinismului. Pentru că altfel nu se poate. Nu ar avea adepți. Sunt însă intelectuali care promovează non-stop creștinismul în media, unii care ar putea ajunge în „plasa” politică băsesciană a Mișcării Populare. Pentru promovarea „iluminismului”, MP apelează la toți intelectualii.

Față de talmeș-balmeșul de la PDL, față de aiureala rudimentar-politică de la Forța Civică, Mișcarea Populară se arată mai coerentă. Culmea, o concurează abia născuta Noua Republică, a lui Neamțu, care sare ca ars când vine vorba despre MP. Normal. Prin „puterea” lui Băsescu, MP îi ia NR bazinul electoral actual și îi dinamitează accesul la cel viitor.

Teoretic, MP ar putea lua din bazinul electoral al PNL dar și al PSD. Teoretic. Creștin-democrația este un mix conservator cu social-democrație și ceva liberalism (dar nu prea mult). Are vocație de ideologie unică ce poate naște partidul unic. Preia din creștinism toate valorile morale, evidențiind individul și libertatea economică însă sub controlul statului pentru realizarea „visului omenirii”, o economie de piață sociale. Normal, în partitura MP apare „lupta împotriva comunismului” ca obiectiv major.

Dacă protestanții germani au reușit să aibă cea mai puternică creștin-democrație din Europa, de ce nu ar reuși și ortodocșii români ?

Iar despre Schengen. Corlățean, Băsescu ...

Mediafax publică punctul de vedere al ministrului de externe Titus Corlățean cu privire la aderarea la Schengen: "Care este concluzia? Dacă noi nu vom obţine o decizie corectă, legitimă, (înseamnă - n.r.) faptul că acest proces bazat pe nişte criterii de vechime, pe un Tratat European, nu mai este credibil. Nu mai este credibil, nu mai sunt interesat să fac parte din acest proces. Şi e bine de reţinut. (...) Aşa cum am trăit fără Schengen, putem să trăim în continuare. Prezentăm, scoatem paşaportul, companiile, inclusiv cele occidentale, vor pierde bani şi dacă UE va dori la un moment dat, sau cei care se opun, să invite România, să o facă".

Opinia mea este că unele centre de putere din cadrul UE au exagerat, nepermis de mult, cu aderarea la Schengen a României și Bulgariei. Practic, pentru aderarea la Schengen, noi am preluat și adoptat legislația necesară începând cu anul 2000, am lucrat intens - chiar „foarte intens” cu sprijinul Germaniei, Franței, Spaniei, Olandei, Danemarcei, Suediei ... pentru dotarea materială și adoptarea procedurilor de control la frontieră și pe teritoriul național al străinilor etc. S-au băgat bani mulți în securizarea frontierelor și controlul străinilor. A tuturor frontierelor, nu doar cu privire la controlul documentelor de călătorie în punctele de trecere. Bani din bugetul național, bani din fondurile europene. Bani mulți. Am ajuns la nivelul de sus al securizării frontierelor. Frontierele românești sunt printre cele mai performante putând prelua, cu brio, o parte a efortului de securizare a teritoriului european. Așa cum este, de fapt, scopul Acordului Schegen și a Acordului de aplicare plus alte documente care le completează.

Pe undeva, înțeleg ieșirea lui Corlățean. Doar că această vorbă trebuie completată cu măsurile ce impun începerea controlul la frontiera Schengen (cu Ungaria) așa cum se execută el în Marea Britanie. Ani și ani de zile noi am scos de sub control cetățenii UE. Ai noștri sunt supuși controlului și urmăririi polițienești. Raportul România-statele Schengen nu este egal.

Băsescu, cel vinovat pentru ratarea aderării la Schengen, iese acum ca râia în față și îl observă pe Corlățean. Jegos. Confirmă statutul de slugă pe care îl are față de unii lideri ai cancelariilor europene.

Știu cum se poartă astfel de negocieri și mai știu că întârzierea aderării noastre la Schengen se datorează slăbiciunii de care a dat dovadă Traian Băsescu și gașca lui de incompetenți de la Cotroceni. Pentru mine este evident că nu Ministerul de Externe a planificat și stabilit strategia de aderare ci Traian Băsescu și Cotroceniul. În plus, Băsescu și miniștrii de la interne impuși de el au fost niște mari habarniști: Blaga și Igaș. Tusea și Junghiul. Plus că au înlocuit specialiștii pe frontiere cu habarniștii de la poliție, pupincuriști de seamă doritori de grade și funcții inaccesibile în poliție.

Justiție de mântuială

S-a pronunțat instanța pe cazul infractorilor Voicu, Costiniu, Cășuneanu, Locic. Sentințe care lasă loc de discuții. Iau imaginea și știrea de la Mediafax.

Senatorul PSD Voicu face trafic de influență și ia 5 ani cu executare. Judecătorul fost șef de secție civilă de la Înalta Curte de Casație și Justiție ia 3 ani cu suspendare tot pentru trafic de influență. Cășuneanu, unul din „regii asfaltului”, de care mai dăunăzi se dezicea Băsescu după ce i-a băgat circarului de la Cotroceni bani cu ghiotura în conturi, ia 4 ani cu suspendare iar Locic, alt „om de afaceri” ia 4 ani cu executare.

Plec de la premisa că sentința are la bază vinovăția. Plec de la circumstanțele agravante ale pozițiilor lui Voicu - senator -, individ care reprezintă în Parlament poporul român (?!) și Costiniu - judecător la ICCJ -, care reprezintă în fața poporului român Justiția, aia oarbă și surdă care face dreptate balanța și sabia dreptății. Cum naiba pentru senator se dă cu executare iar pentru judecător se dă cu suspendare ? Voicu face trafic de influență la judecător, judecătorul pentru niște bani (se pare că nu i-a primit) promite să facă trafic de influență la alt judecător. Din moment ce instanța a dat o sentință de condamnare, chiar dacă nu este definitivă urmând a se judeca un recurs care va ataca însăși sentința, înseamnă că faptele infracționale au fost probate. Ne aflăm în fața unor acte de corupție comise de niște oameni care nu mai au nici o justificare, persoane care au ajuns la o anumită vârstă, au în profesiile în care au activat cele mai înalte distincții - Voicu a ajuns general iar Costiniu judecător la ICCJ -, au cunoștințe solide despre infracțiune, în general, despre infracțiunile de corupție, în special. Voicu a „luptat” împotriva corupției în viața activă - obligație de serviciu -, Costiniu la fel în calitate de șef al Secției Civile de la ICCJ. Cum naiba i se găsește lui Costiniu circumstanțe atenuante și primește condamnare cu suspendare ?

Ceilalți doi au încercat să cumpere influență. Au dosare la ICCJ, penale și/sau civile. Ca să dai 200000 euro pentru a cumpăra influență într-un dosar înseamnă că acolo este ceva foarte serios în cauză. Atât a dat Cășuneanu, plus niște sute de mii de lei. A primit suspendarea pe 7 ani însă urmează să vedem ce va rezulta din dosarul pentru care a dat bani lui Voicu în favoarea unei sentințe favorabile. Ce este acolo atât de grav de s-a pus în pericol cu această cumpărare de influență. Va urma o nouă condamnare ? Păi atunci va executa, obligatoriu, pedeapsa cea mai mare și chiar un plus.

Sentința aceasta este de mântuială. Este total aiurea. Să vedem ce vor face judecătorii noștri la recurs. Până acum nici unul dintre condamnați nu a recunoscut faptele. Ei își doresc anularea deciziei la recurs, rejudecarea și achitarea. Dacă apare așa ceva suntem de tot râsul.

De acord Victor Ponta. Ai dreptate.

Mediafax mă ajută cu declarația lui Ponta. Zăgrean a comis o prostie. Nu ar trebui să ne mire. Zăgrean este prost. Dacă nu este așa, atunci este un ticălos. Pentru că declarația lui în privința reprezentării la Consiliul European, în afara deciziei Curții Constituționale a României pentru o cerere dată, pune această instituție apolitică în slujba PDL. Ceea ce ar confirma temerile tuturor românilor privind politizarea excesivă a instituțiilor publice.

Ponta afirmă clar:

"Constituţia României nu prevede nicăieri dreptul absolut nici al preşedintelui, nici al premierului de a merge la Consiliul European. Afirmaţia domnului Zegrean e mincioasă şi nesusţinută de textele Constituţiei. E extrem de grav că preşedintele Curţii Constituţionale nu numai că se antepronunţă, dar mai şi dezinformează. Nu e niciun articol în Constituţie care să prevadă acest lucru, iar domnul Zegrean se presupune că ar trebui să o cunoască".

Cred că habarnistul Zăgrean ar trebui să își dea demisia. Mai cred că pentru a depolitiza, în regim de urgență, Curtea Constituțională ar trebui luate măsuri radicale. Eu cred că este posibil fără însă a modifica Constituția.

În Constituție nu se prevede unde se constituie Curtea Constituțională. Abia în Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale se prevede, la art. 1 alin. (3) se prevede că aceasta „... este independentă față de orice altă autoritate publică ...”. Pentru că organizarea Curții Constituționale într-o instituție independentă este stabilită prin lege, atunci prin lege se poate modifica această state, inclusiv condiția ca membrii Curții Constituționale să fie numiți din rândul judecătorilor cu respectarea prevederilor art. 143 din Constituție. Astfel, prin lege, să se considere că „pregătirea juridică superioară” nu înseamnă terminarea unei facultăți de drept, „înalta competență profesională” să privească profesiile din domeniul dreptului cărora le pot recunoscute astfel de înalte competențe. Este inadmisibil să ajungă președinte al curții un fost consilier juridic care copia contracte, cum este Zăgrean sau altă panaramă cu profesie în domeniul dreptului.

Ar fi bine ca onorata Curte Constituțională să fie constituită prin lege în cadul Inaltei Curți de Casație și Justiție iar membrii ei să fie oameni din rândul judecătorilor, procurorilor sau a profesorilor universitari din domeniul dreptului specializati în dreptul constituțional.

Este doar punctul meu de vedere. Interesele oculte ale politicienilor care au influență în luarea deciziilor majore pot duce la alt punct sau alte puncte de vedere.

Zilele acestea se stabilește „șeful” !

"Săptămâna viitoare am stabilită o întâlnire cu preşedintele ţării pe mai multe teme de politică externă. O spun încă o dată şi o voi spune de fiecare dată, respect prevederile constituţionale privind rolul preşedintelui, indiferent cum se cheamă acesta, şi atribuţiile pe care le are referitoare la politica externă, dar în egală măsură Guvernul are propriile atribuţii. Sunt câteva teme de politică externă în care am o viziune diferită de cea a domnului preşedinte Băsescu şi săptămâna viitoare vom avea o discuţie extinsă pe aceste teme, pentru că politica externă este un domeniu în care nu e bine că vorbim pe două voci, este bine să vorbim pe o singură voce, a României, dar după ce ne consultăm şi ajungem la o poziţie comună", a spus Ponta, ne spune Mediafax, într-o știre în care apare, nu știu de ce, Cristian Preda cu un comentariu pe blogul său unde „cântă”, cu dor și jale, aria coabitării între Victor Ponta și Traian Băsescu.

Despre declarația lui Ponta am mai găsit o referire în Adevărul, probabil sunt și alte publicații care tratează subiectul însă nu am reușit, până acum, să aflu unde.

Trebuie pomenită aici și o altă declarație a lui Ponta potrivit căreia politicile comunitare sunt politici interne ale statelor membre, astfel că activitățile statelor la organismele comunitare fac parte din politica internă a acestora. Precizarea o fac cei de la Jurnalul Național: „Premierul a anunţat anterior, la Bruxelles, că va discuta cu preşedintele Băsescu despre nivelul la care România trebuie să fie reprezentată la următorul Consiliu European, arătând că nu va contesta atribuţiile şefului statului în politică externă, dar că problemele UE nu mai aparţin exclusiv de acest domeniu”.

Această declarație și intervenția lui Cristian Preda m-au dus, obligatoriu, la o altă declarație a lui Ponta care a afirmat zilele trecute că preluarea puterii de către USL de la PDL+UDMR nu este finalizată până când nu este ales Președinte Crin Antonescu. Cu cât mai repede cu atât mai bine. Iar eu înțeleg că în paralel cu campania pentru alegerile locale USL, prin Victor Ponta și miniștrii săi, are obligația să creeze condițiile necesare pentru ca debarcarea lui Traian Băsescu și realizarea alegerilor prezidențiale anticipate să fie realizată până la alegerile parlamentare din noiembrie. Dacă pun alături cele două informații îmi iese ceva și justifică zbaterea lui Cristian Preda în favoarea coabitării.

Informațiile sunt prea apropiate în timp pentru a putea fi judecate separat. Mai ales că Ponta are în Andrei Marga, ministrul de externe, o adevărată „bibliotecă umană” în domeniul Uniunii Europene și regulilor de funcționare ale diferitelor organisme ale acesteia. Iar primul motiv major de afirmare a independenței Guvernului USL față de Președintele Traian Băsescu este Consiliul din 23 mai a.c. unde se vor discuta probleme legate de relansarea economică a UE, o temă exclusiv de competența Guvernului. Mai mult, Consiliul nu tratează problema sub aspectul cooperării economice internaționale, pentru că statele membre sunt deja într-o piață comună, formează o uniune economică care se supune regulilor comune stabilite la Consiliu, guvernele locale urmând să aplice deciziile comunitare în materie. De aceea declarațiile lui Victor Ponta trebuie interpretate și sub aspectul luptei interne pentru putere, în special cu scopul de a lua lui Traian Băsescu acele „competențe” care încalcă prerogativele guvernului. Iar Ponta a spus de mai multe ori că nu va fi premierul lui Băsescu.

Este evident că Traian Băsescu nu poate exprima la Consiliul din 23 mai poziția României privind relansarea economică a țării în condițiile în care USL are propria agendă privind dezvoltarea economică. Dacă se încăpățânează să îi ia locul lui Ponta la ședința consiliului va provoca o criză internă. Pentru că ședința Consiliului se va încheia probabil cu o poziție comună a statelor membre, Băsescu poate afecta grav interesele României susținând o poziție care îi aparține în mod particular fără a avea sprijinul Guvernului și mai ales a Parlamentului. Este unul din motivele suficiente pentru a fi acuzat de abuz în funcție și încălcarea prevederilor constituționale. De aceea Cristian Preda intervine pe blogul său, știind că va fi citat de agențiile de presă și de presa în întregul ei, solicitând ajungerea la coabitare între Victor Ponta cu Traian Băsescu. Și-a dat seama că Traian Băsescu va trebui să ia o decizie care îi poate fi imputată cu temei în prevederile constituționale.

O primă ocazie pentru a „cuminți” pe Traian Băsescu s-a ivit la timp. Suntem în campanie pentru alegerile locale iar o criză politică provocată de Băsescu prin încălcarea prevederilor constituționale privind separarea puterilor în stat și ingerința în activitatea Guvernului va putea fi exploatată cu rezultate dezastruoase pentru PDL. Traian Băsescu este foarte aproape să mai piardă o bătălie. Nu știu ce va hotărî, însă înțelept ar fi pentru el să anunțe că la Consiliul din 23 mai va participa Ponta deoarece discuțiile vor avea ca temă principală problemele economice cu care Statele Membre UE se confruntă. Chiar și acest anunț va fi perceput de portocalii ca o bătălie pierdută. De mai mică anvergură, este adevărat, însă cu influență în rândul electoratului portocaliu și al nehotărâților care vor vedea că Băsescu nu mai este „vioara'ntâi” .

Dacă însă Băsescu nu acceptă realitatea, Victor Ponta va putea trimite la Consiliul din 23 mai punctul de vedere al Guvernului României și poziția pe care acesta o va adopta cu privire la tema în discuție anulând astfel eventualul cuvânt și angajamentele pe care Băsescu le va susține.

Din discursul lui Ponta mai observ că nu se angajează să accepte voința lui Băsescu, în sensul că dacă Băsescu nu cade de acord asupra „unei singure voci”, prin care să fie dus mesajul executivului în relațiile externe, atunci vom avea două voci: una a lui Băsescu care poate angaja fără a garanta angajamentul din partea executivului și una a executivului care va angaja și va urmări realizarea angajamentului.

Chiar dacă pe prima pagină sunt activitățile de campanie electorală, aceste mișcări „fine” ale pregătirilor pentru luptele la vârf, USL vs Traian Băsescu PDL, este bine să le urmărim. Nu este exclus ca debarcarea lui Traian Băsescu să fie mult mai aproape decât am crezut până acum.

Ceva trebuie să se realizeze până'n toamnă. Băsescu a afirmat de mai multe ori că va desemna premierul de la partidul care va obține majoritatea mandatelor în Parlament, el nerecunoscând USL ca având funcția politică a unui partid ! De aceea el trebuie înlocuit. Pentru a nu face din alegerile parlamentare din toamnă un circ. În locuirea lui urgentă cu Crin Antonescu garantează USL liniștea după alegerile parlamentare, garanția că acordul între PSD și ACD (PNL + PC) va putea fi finalizat pentru perioada până în 2016.

De pe dreapta cea reală

Iau de la Mediafax. Călin Popescu Tăriceanu, sâmbătă, la „Școala femeilor liberale”, Râmnicu Vâlcea, vizavi de susținerile lui Cataramă și Patriciu față de „măsurile de dreapta” ale PDL.

"Eu nu împărtăşesc părerile lui Dinu Patriciu şi Viorel Cataramă cu privire la "dreapta" PDL. În primul rând mie mi se pare că este o impostură majoră să lăsăm PDL să se considere partid de dreapta. Ei când vorbesc de partid de dreapta, în cazul PDL, este o impostură. Nu e o singură măsură luată în trei ani care să fie de dreapta. Habar nu au ce e aia politici de dreapta în PDL. PDL e un partid fără ideologie, e un partid de conjunctură care nu face altceva decât să fie suportul pentru acţiunea lui Băsescu. Când va dispărea Băsescu, acest partid o să se destrame. În sfârşit, ăsta e punctul lor de vedere, eu spun părerea mea, şi cunosc PDL mai bine decât Patriciu sau Cataramă".

Este un punct de vedere îmbrățișat de mai multă lume. Cel puțin în ultimul timp. Chiar dacă ceilalți, pe la diferite posturi TV sau în paginile ziarelor, confundă măsurile de austeritate, cu excelență cele de tăiere a veniturilor populației, cu măsurile de dreapta, trebuie făcută diferența pentru că altfel ajungem ca în Italia lui Berlusconi. Promovăm consumul fără a produce.

Un economist român, Bogdan Glăvan,  a reprodus un pasaj din Ludwig von Mises, pasaj pe care îl redau pentru că reprezintă, după mine, esența capitalismului, esența măsurilor de dreapta. Dreapta adevărată și nu mascarada băsesciană clamată a fi dreapta PDL.

„Astăzi, când discutăm despre condiţiile similare existente în India, sau în alte ţări în curs de dezvoltare, nu trebuie să uităm că, în Anglia secolului al XVIII-lea, condiţiile erau cu mult mai precare. Pe atunci, populaţia Angliei număra şase sau şapte milioane de suflete, dar din aceste şase sau şapte milioane de oameni, mai mult decât un milion, probabil două milioane, nu erau decât asemenea proscrişi sărmani, cărora sistemul existent nu le oferea nici o perspectivă. Soarta care urma să fie rezervată acestor indezirabili reprezenta una din marile probleme cu care se confrunta Anglia, în secolul al XVIII-lea.
O altă problemă majoră era lipsa de materii prime. Britanicii erau siliţi să-şi pună, în mod cât se poate de serios, următorea întrebare: ce vom face în viitor, când pădurile noastre vor înceta să ne mai asigure lemnul necesar pentru industrii şi pentru încălzirea caselor noastre? Pentru clasele stăpânitoare, situaţia era disperată. Oamenii de stat nu ştiau ce să facă, iar aristocraţia aflată la putere era lipsită de orice idei cu privire la îmbunătăţirea condiţiilor existente.

În această situaţie socială îngrijorătoare s-au ivit începuturile capitalismului modern. O parte dintre acei indezirabili, dintre acei oameni săraci, au încercat să organizeze mici ateliere, în care se puteau produce anumite lucruri. Aceasta a fost o inovaţie. Aceşti inovatori nu produceau bunuri scumpe, destinate exclusiv claselor superioare; ei produceau bunuri mai ieftine, pentru uzul tuturor. Şi aceasta a fost originea capitalismului, aşa cum îl cunoaştem astăzi. A fost începutul producţiei de masă, care este principiul fundamental al industriilor capitaliste.
…
Dezvoltarea capitalismului constă în obţinerea de către toţi a dreptului de a servi clienţii mai bine şi/sau mai ieftin. Şi această metodă, acest principiu, a transformat întrega lume, într-un interval de timp relativ scurt, făcând cu putinţă o creştere fără precedent a populaţiei.

În Anglia secolului al XVIII-lea, din roadele pământului nu puteau trăi decât şase milioane de oameni, la un nivel de trai foarte redus. Astăzi (1958 — n. tr.), peste cincizeci de milioane de persoane se bucură de un nivel de trai mult mai ridicat chiar şi decât acela al persoanelor înstărite din secolul al XVIII-lea. Şi nivelul de trai din Anglia zilelor noastre ar fi, probabil, încă şi mai ridicat, dacă nu s-ar fi irosit o mulţime de energie britanică în episoade ce s-au dovedit a fi, din numeroase puncte de vedere, “aventuri” politice şi militare care se puteau evita.

Aceasta este realitatea în ce priveşte capitalismul. Astfel, dacă un englez — sau, mai general, orice altă persoană, din orice ţară de pe mapamond — le spune astăzi prietenilor săi că este un adversar al capitalismului, i se poate da o replică minunată: “Ştim că populaţia acestei planete este acum de zece ori mai numeroasă decât în epoca precapitalistă; ştim că toţi oamenii care trăiesc azi se bucură de un nivel de trai mai ridicat decât acela al strămoşilor tăi, din epoca precapitalistă. Dar cum putem şti dacă tu eşti acel unu din zece, care ar fi supravieţuit în absenţa capitalismului? Simplul fapt că trăieşti astăzi dovedeşte succesul capitalismului, fie că pui sau nu mare preţ pe propria ta viaţă”.

Nu pot să nu îmi amintesc apelurile lui Tăriceanu și a altor liberali reali, oameni de dreapta, pentru adoptarea unor măsuri reale în vederea dezvoltării economice. Chiar când a predat puterea guvernului PDL-PSD condus de Boc le-a dat un plan de măsuri aruncat însă la coșul de gunoi de otrepele feseniste băsesciene. Iar prima lor măsură a fost de a impune așa-zisul forfetar care a nimicit tocmai micul întreprinzător, omul sărac care avea o mică afacere lucrativă din care își ducea existența. Unele având chiar o reală tendință de dezvoltare și trecere la un nivel superior. Iar falsul forfetar nu a fost singura măsură aberantă. Au urmat alte și alte „invenții” legislative comunistoide, pentru că de la comunistoizii băsescieni nu poate emana altceva, care au adâncit dezastrul economic al țării, sărăcirea populației devenind astfel politică de stat. La care se adaugă consumul irațional al resurselor bugetare, încă suficiente, pe așa-numitele investiții aberante ale Elenei Udrea.

Și când mă gândesc că în 2008 alegătorul român a ales circul și sărăcia în locul prosperității parcă îmi vine să spun că românul nu mai are minte. Este masochist. Dau numai exemplul dascălilor care au votat cu PDL într-o veselie, în speranța că Băsescu se va ține de cuvânt și le va mări salariile mai repede decât a propus Tăriceanu. Cu ce s-au ales ? Cu restul de salariu tăiat sever, foarte sever. Iar acum plâng. Degeaba. Au fost majoritari în susținerea PDL.

Da. Măcar din analiza stării noastre de azi cu ce arată Ludwig von Mises în descrierea sa deosebesc derapajul sever al portocaliilor de la capitalism. Iar dacă capitalism nu e, atunci este doar socialism. Da, PDL este un partid socialist, etatist, este apendicele ceaușismului ajuns la putere, din nou, în România.

Un masacru „ideologic” ?

Anders Behring Breivik, a devenit „celebru”, după propria voință - să fie perceput „drept cel mai mare monstru de după al Doilea Război Mondial”. Individul a provocat, cu intenție, o cumplită tragedie țării sale, Norvegia, pentru a „combate” islamul, marxismul și multiculturalismul.


Tragedia are ca bilanț 92 de morți. Oameni nevinovați, unii aflați la servici,  în centrul Oslo unde a detonat o bombă de mare putere și pe o insulă unde laburiștii desfășurau o „școală de vară”, unde, prin folosirea a două arme de foc a produs cele mai multe victime. Oribil.


Mă folosesc de textul pus la dispoziție de Mediafax, după ce am lecturat mai multe texte puse pe facebook (în grupul PNL și Crin Antonescu Președinte) și informația Agerpres.





Sunt mai multe elemente pentru diferite analize. Eu aleg acum doar elementele care îl definesc politic pe acest (ne)om. Observ o tendință accentuată a unora de a merge fie de la dreapta spre extrema dreaptă fie de la stânga spre extrema stângă. Înclin să cred, este doar părerea mea, că „joaca” politologilor, analiștilor politici și a jurnaliștilor de a defini partidele politice ca fiind de stânga sau de dreapta, de extremă stângă sau extremă dreaptă, de a da „note” la purtare liderilor politici în funcție de sistemele lor de evaluare (discutabile în fond, însă negativiste) poate duce la astfel de rezultate sinistre. Nu spun că „X” politolog, sau analist politic sau jurnalist sunt autorii morali ai unor astfel de manifestări oribile deși, cred că există un astfel de personaj sau mai multe în Norvegia sau aiurea în lume după care s-a inspirat Anders Behring Breivik.


Parcursul politic al individului are ceva ce îmi dă fiori. În 1999 se înscrie în Partidul Progresului (FrP), formațiune de dreapta populistă - ceva cam ca PD-L la noi. Până în 2006 când la părăsit pentru a adera în 2009 la un forum extremist norvegian - Nordisk -, și-a însușit ideile care în aceste zile au fost puse în aplicare. Posibil ca individul să fi cochetat cu extremiștii norvegieni și străini chiar pe timpul activității în FrP, pentru că în 2009 acuză FrP de "dorinţa de a satisface aşteptările multiculturale şi idealurile suicidare ale umanismului".


Campaniile antiislamice din țările nordice, dar și acțiunile teroriste ale fundamentaliștilor islamici sunt la baza antiislamismului lui „armat”. Dar, individul este la fel de pornit și împotriva multiculturalismului (concept al Uniunii Europene - ce privește nu doar populațiile țărilor membre, limbile și culturile europene ci și migranții legali și chiar ilegali din alte state de pe alte continente) sau a umanismului, alt concept european și mondial, concept ce are ca suport legal declarațiile privind drepturile omului adoptate la nivel global (ONU) și european. Practic, umanismul și multiculturalismul reprezintă fundamentul ideologic al multor partide, în special cele liberale. Drepturile și libertățile fundamentale ale omului stau la baza societăților moderne, chiar dacă la conducerea acestora sunt formațiuni politice de dreapta, centru sau stânga (și derivatele acestora, mai puțin extremismul ideologic).


Individul este descris ca un „fundamentalist creștin” cu orientări politice de dreapta care a ales ca metodă de promovare a ideilor politice de care este animat "folosirea terorismului ca mijloc de trezire a maselor" ! Seamănă cumplit cu metodele și procedeele folosite de liderii Al Qaeda. Gestul său oribil nu diferă de gestul cumplit din 11 septembrie 2001 al sinistrei organizații islamiste din New York. 


Am observat că unii îi contestă creștinismul și orientarea „de dreapta”. Contestă degeaba. Orice om este ceea ce declară el că este. Tristul eveniment îmi confirmă impresia că joaca cu „dreapta-stânga” nu clarifică nimic și duce uneori la poziții absurde. De aceea eu sunt adeptul poziției clare, fără echivoc, a formațiunii din care faci parte. Liberal, conservator, populist, social-democrat, socialist, comunist etc. Că este văzută ca fiind de dreapta sau de stânga nu este treaba mea. Unii nu au ce face și se joacă de-a calificativele.


Îmi exprim regretul pentru un astfel de fapt oribil și transmit condoleanțe familiilor norvegiene afectate. Sper ca politicienii din toate țările să înțeleagă că extremismul politic naște monștri. Sper ca la noi, în România, lumea să vadă apucăturile extremiste ale PD-L și UDMR, să înțeleagă faptul că oprirea manifestărilor acestora îndreptate împotriva românilor trebuie oprite.


Să nu uităm: criminalul norvegian s-a format politic la popularii norvegieni, a adoptat terorismul ca formă de promovare a ideologiei extremei drepte, este un criminal politic - gestul său neagă omul și drepturile sale, sacrificiul uman fiind considerat necesar pentru a impresiona și supune ceilalți oameni.

Botiș și art. 253 indice 1 din Codul Penal.

ANI a trimis dosarul lui Botiș „colegilor” portocalizați de la DNA. Mare minune ! Dar și mai mare este minunea concluziei inspectorilor ANI : Botiș este culpabil. A încălcat legea. Se încadrează în prevederile art. 253 indice 1 din Codul penal care prevede „conflictul de interese” pe care îl incriminează.

„Conflictul de interese
Fapta funcţionarului public care, în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, îndeplineşte un act ori participă la luarea unei decizii prin care s-a realizat, direct sau indirect, un folos material pentru sine, soţul său, o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv, sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de servicii sau foloase de orice natură, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie publică pe durată maximă.

Dispoziţiile alin. 1 nu se aplică în cazul emiterii, aprobării sau adoptării actelor normative”.

 Iau știrea de la Mediafax. Sec, fără nuanțe gazetărești, știrea ne „deschide” ochii. Botiș, „eminentul” ministru al muncii în Guvernul Boc este un infractor ordinar. Presa a întors pe toate fețe cazul, informațiile obținute de jurnaliști au forțat, cred eu, ANI să meargă până la capăt. Acum mingea este în curtea lui Morar și Koveși. Cred că speranța portocaliilor este în procurorii portocalizați ce vor fi desemnați să finalizeze cercetările. De nu s-o putea da un NUP măcar să facă un dosar penal care să fie întors de nu știu câte ori de instanță pentru completare astfel încât să treacă și guvernarea asta și, dacă este posibil, următoarea guvernare până la obținerea unei soluții legale.

Botiș este prins cu „ocaua mică”. Nu doar el, ci și scumpa lui soție, Ligia Adina Botiș, mai mult, încă două „prietene” de prăduială din banii europeni.

Proiectul denumit pompos „Șansa la demnitate” a fost aprobat și semnat la o dată ulterioară numirii lui Botiș ca ministru ! Adică, după ce individul a devenit gestionarul fondurilor structurale din care respectivul proiect urma să tragă banii. Iar agenția județeană de ocupare a forței de muncă, parte a proiectului, reprezentată de Ioan Botiș (?!) era parte a proiectului. Dacă succesiunea asta de acțiuni „eu centrez, eu dau cu capul” nu înseamnă premeditare, atunci premeditarea nu există. La Realitatea Tv cazul Botiș este dezbătut pe toate părțile. Soviani îl face zob pe „infractorul” portocaliu.

Mă întreb, așa ca omul, nu cumva Băsescu a căutat pentru funcții de miniștri doar indivizi certați cu legea sau capabili să se certe cu ea imediat ce ajung la „cașcaval” ? Că prea i-a găsit. Este guvernarea cu cei mai mulți infractori doveți până acum ! Calitate portocalie, ce mai !

Se pun, obligatoriu, niște întrebări. De ce ANI nu a constatat conflictul de interese la numirea lui Botiș ca ministru ? Pentru că avem un caz Botiș datorită presei, celor de la Realitatea Tv și nu de la Guvernul României sau de la mult mediatizata ANI. De ce nu s-au sesizat funcționarii ministerului muncii că ministrul lor este în conflict de interese ? Nu cumva, acolo, între portocalii, o mână se spală pe alta și amândouă au încercat să spele obrazul ? Na, că nu au reușit. Treabă de novici.

Sunt curios să văd reacția tartorului de la Cotroceni. Apoi să văd reacțiile deontologilor portocalii. Știu, vor recunoaște hoția însă vreau să văd cum în vor scoate pe Băsescu și, posibil, pe Boc din cauză. va fi interesant.

Boicotarea referendumului ?

Sursa Mediafax

USL a anunțat că va boicota referendumul pentru „Apărarea Bucureștiului” - în accepțiunea noastră - din cauza întrebărilor tip sondaj de opinie aprobate în CGMB. Forma boicotului este clar exprimată: neprezentarea la vot. O fi bună forma sau nu ?

Formația militară îmi spune că ceva nu este în regulă. Când mă pregătesc pentru a duce o luptă nu aleg ca variantă de finalizare a acesteia retragerea de pe câmpul de luptă. Analizez mișcarea „inamicului”, văd cu ce s-a dotat, analizez posibilitățile folosirii noilor arme și iau o decizie care să le reducă, dacă nu pot mai mult, efectele asupra trupelor mele și consecințele asupra obiectivelor pe care mi le-am propus. Trebuie să dau valoare tuturor „cheltuielilor” făcute cu pregătirea acestei lupte, trebuie să justific în fața alor mei timpul consumat de ei, mijloacele folosite și resursele consumate etc. În caz contrar, luptătorii mei își pot pune întrebări asupra capacității mele de a conduce o luptă. Iar când dispare încrederea, se duce totul de râpă. Lipsa încrederii poate duce, în situații speciale, la panică.

Sincer, nu îmi place soluția aleasă. Este prea radicală. Este neplăcută pentru alegătorul bucureștean care nu se supune deciziilor structurilor de conducere ale partidelor participante la campanie. Acest alegător nu gustă, nu agrează, acțiunile care au ca finalitate o imagine publică a unuia sau altuia dintre conducătorii partidelor. Oamenii neangajați politic pot considera o astfel de acțiune ca ceva neserios.

Boicotul sondajului de opinie al PD-L pe problema cu adevărat serioasă a organizării administrative a capitalei se poate realiza și prin alte mijloace. Informarea activă a bucureștenilor cu privire la mârșăvia PD-L, sub conducerea „blondei” Elena Udrea, acordarea votului în așa fel încât buletinele să fie anulate, acordarea votului favorabil doar la buletinul care pune întrebarea dacă se dorește „... un București cu 6 sectoare și 7 administrații” etc. Dacă duci o luptă cu PD-L trebuie să iei în considerare și posibilitatea de a folosi, inteligent, chiar armele acestuia. Mai mult, referendumul acesta, chiar viciat fiind, este un bun prilej pentru a vedea care este capacitatea partidelor din USL de a aduce alături populația capitalei. Pentru că urmează alegerile de anul viitor. Pentru că datele vehiculate de diferitele sondaje de opinie, chiar favorabile USL, nu garantează și sprijinul activ al populației Bucureștiului pentru partidele componente la momentele cu adevărat semnificative: alegerile locale și parlamentare.

Se putea anunța boicotul, dar era mai bine dacă modalitatea de punere în aplicare era comunicată ceva mai târziu, după o eventuală consultare a populației dacă nu se practică consultarea propriilor membri ai partidelor angajate în campanie. Sunt convins că există, atât în rândul membrilor partidelor politice cât și în rândul populației, dorința de a arăta actualei puteri că nu mai este dorită. Iar referendumul ar fi o ocazie foarte bună. Rezultatele referendumului sunt oficiale, față de prezenta cetățenilor la o grevă sau manifestație de protest.

Sper ca PR-iștii partidelor din USL să își scoată ochelarii de cal și să regândească ce trebuie făcut în viitorul imediat cu privire la referendum dar și la alte acțiuni politice.

Eu unul nu dau notă de trecere acestei ieșiri.